Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
complex(a,b) Construieşte z a ib
secunde(second)
secunde(second)
exp(x) Calculează e la x
log(x) Calculează ln x
pow2(x) Calculează 2 la x
sqrt(x) Calculează x
tan(x) Calculează tg x
unitsratio(to, from) Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri
rand(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
randn(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
simple(A) Simplifică simbolic o expresie sau o matrice; afişează rezultatele intermediare ale calculelor,
în timp ce funcţia simplify prezintă rezultatul final
new subs(S,old,new) Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu variabila numerică sau
simbolică
syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1'); var2 = sym('var2'); ..
jacobian(F,v) Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în raport cu vectorul v . Atunci
când F este o funcţie scalară, funcţia jacobian returnează gradientul lui F
taylor(f,n,x,a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în jurul punctului x a
[V,D]=eig(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine valorile proprii ale matricei A şi matricea V,
ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători valorilor proprii
eigs(A) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei A
[V,D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei
A şi matricea V, ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
eigs(A,k) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A
[V,D]=eigs(A,k) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A
şi fsolve(F,I)
Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia vectorială F , considerând I ca punct iniţial
(vector de start).
Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia F , ce se află în intervalul I
fzero(f,I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia f,ce se afla in intervalul I
gcd(A,B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi B , care pot fi vectori sau scalari
lcm(A,B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi B , care pot fi vectori sau scalari
roots(p) Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt conţinuţi (în ordinea descrescătoare a
puterilor variabilei) în vectorul linie p