Cercetarea marină românească la peste 100 de ani

Faptul că România are totuşi şi o vocaţie maritimă, în ciuda faptului că a fost se-
parată de Marea Neagră timp de patru secole, este evident. Mihail Kogălniceanu afirma
univoc „Cheia mântuirii noastre este drumul Dunării spre Marea largă deschisă tuturor”.
Într-adevăr, această realitate a constituit şi premisa naşterii şi dezvoltării cercetării
marine româneşti cu peste o sută de ani în urmă (Bologa şi Charlier, 2011) şi se află în
dezvoltare continuă până în prezent.
Afirmarea noastră naţională în domeniul vast al ştiinţelor mării a debutat cu bio-
logul Emil Racoviţă (1868-1947) prin participarea sa la expediţia memorabilă din An-
tarctica; a fost organizată de către ofiţerul de marină belgian Adrien de Gerlache la bordul
navei sale Belgica (Fig. 1) şi s-a desfăşurată în condiţii dramatice între 1897-1898. Astfel
E. Racoviţă a devenit primul biolog care a studiat viaţa antarctică. Rezultatele ştiinţifice
obţinute au fost multiple şi au cuprins date meteorologice, informaţii despre magnetismul
terestru şi curenţii oceanici, precum şi colectarea a foarte numeroase probe de roci,
botanice şi zoologice. Acestea din urmă au fost încredinţate pentru cercetare unui număr
de 80 de cercetători, dintre care 74 biologi. Cunoştiinţele noi pentru ştiinţă au fost publi-
cate în 10 volume ample; în ceea ce îl priveşte, el a spus, printre altele: „N-am urmărit
niciodată simpla culegere a faptelor ci legarea lor în generalizări”.
Profesorului E. Racoviţă îi datorăm şi asocierea României la Comisia Internaţio-
nală pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediterane (C.I.E.S.M.), având Marea Neagră
ca anexă oceanografică. Comisia, al cărei fondator este ASS Prinţul Albert I de Monaco,
datează din 1910. România a aderat la acest organism prestigios, prolific şi longeviv în
mod oficial în 1925, deşi apartenenţa ţării noastre în acest context este mai veche.
De numele acestui savant reputat se leagă de altfel şi descoperirea ştiinţei vieţii în
peşteri şi crearea primului institut de biospeologie din lume (1920).

Fig. 1 Nava Belgica ancorată la Mount William

O altă personalitate de referinţă în studiul Mării Negre şi nu numai al acesteia este

biologul Grigore Antipa (1867-1944), elev strălucit al lui E. Haeckel, creatorul ecolo-
giei. G. Antipa a organizat primele expediţii româneşti cu caracter ştiinţific în Marea
Neagră, la bordul crucişătorului MRR Elisabeta (Fig. 2), în 1883, 1884 şi 1885. Ele s-au
dovedit deosebit de valoroase prin observaţiile şi măsurătorile efectuate, precum şi prin
probele numeroase colectate, în vederea prelucrării lor ulterioare de către diverşi
specialişti. El este şi fondatorul Institutului Bio-oceanografic, la Constanţa, în 1932,
devenit Staţiunea de cercetări piscicole în 1954 şi care i-a purtat numele, până în 1970.
Savant dedicat în principal studiului peştilor, el a devenit succesiv organizator,
administrator general şi inspector general al Pescăriilor Statului. Este autorul renumitei
monografii Marea Neagră. vol. 1 Oceanografia, bionomia şi biologia generală a Mării
Negre, publicată de către Academia Română, în Fondul „Vasile Adamachi”, la Bucureşti,
în 1941. Tot el a devenit directorul actualului Muzeu Naţional de Istorie Naturală
„Grigore Antipa” în 1893, pe care l-a condus 51 de ani, introducând pentru prima dată
conceptul <dioramei>, realizate artistic, în muzeologie, adică al prezentării faunei în
mediul ei natural de viaţă.
Dr. G. Antipa, cel de al doilea delegat naţional al României pe lângă C.I.E.S.M., a
fost nominalizat raportor pentru Marea Neagră în 1927, iar în consecinţă acest organism
şi-a extins domeniul cercetărilor oceanografice - prin adăugarea bazinului Mării Negre
-în sfera largă a preocupărilor sale; în 1928 a devenit raportor pentru întreaga Mediterană
orientală, Marea Marmara şi Marea Egee (Bologa şi Marinescu, 2002; Bologa, 2015).

Fig. 2 Crucişătorul Elisabeta al Marinei Regale Române

Printre precursorii iluştri ai cercetării marine româneşti se numără şi biologul

Ioan Borcea (1879-1936), format la şcoala lui P. Bujor, el însuşi profesor de zoologie la
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Bologa şi colab., 2013). Activitatea de
cercetare propriu-zisă s-a desfăşurat în ctitoria sa, Staţiunea Zoologică Marină, care avea
să-i poarte numele, fondată, cu eforturi intense, la Agigea, în 1926, având în proprietate şi
nava de cercetare Racoviţă (Fig. 3). Graţie personalităţii cu adevărat generoase, dinamice
şi multilaterale şi a recunoaşterii internaţionale ale lui I. Borcea, renumele primului aşe-
zământ de cercetare marină românească a depăşit cu mult fruntariile ţării datorită rezul-
tatelor notabile, asupra faunei Mării Negre, publicate de obicei în „Analele Universităţii
din Iaşi”.
Profesorul I. Borcea a îmbinat în mod exemplar activitatea didactică cu preocu-
parea de cercetare ştiinţifică şi abilitatea organizatorică.
Urmare a devotamentului şi strădaniilor prof.dr. Gheorghe Mustaţă, după 1990
staţiunea a fost retrocedată Universităţii „Alexandru I. Cuza” din Iaşi.
 Fig. 3 Nava de cercetare Racoviţă aparţinând Staţiunii
Zoologice Marine „Prof.dr. Ioan Borcea” de la
Agigea

Toţi trei iluştri înaintaşi ai şcolii oceanografice româneşti s-au evidenţiat nu nu-
mai ca oameni de ştiinţă remarcabili, ci şi ca oameni de cultură şi patrioţi devotaţi, anga-
jaţi deplin şi creator în viaţa economică, socială şi politică a ţării.
Timpul s-a scurs imperturbabil iar cercetarea marină românească a continuat să se
dezvolte şi diversifice în domeniile oceanografiei fizice, chimice, biologice, pescăreşti şi
ingineriei marine.
Au fost create, succesiv, Institutul de Cercetări Hidrotehnice, Staţiunea de cerce-
tări oceanografice din Constanţa şi o staţie mai mică la Sulina.
Un Laborator de sedimentologie marină a fost creat la Bucureşti-Constanţa în
1964.
În 1970 fostele instituţii de cercetare marină de la Constanţa şi Agigea au fuzionat
în Institutul Român de Cercetări Marine (I.R.C.M.), transformat apoi în Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” la Constanţa (1990),
posesor al n/c Steaua de mare 1 (Fig. 4) (Bologa, 1990). Institutul concentrează în

Fig. 4 N/c Steaua de mare 1

prezent studii şi cercetări avansate în domeniile oceanografiei fizice şi a ingineriei

costiere, ecologiei marine şi protecţiei mediului, precum şi utilizării sustenabile a
resurselor marine vii. Deţine numeroase responsabilităţi naţionale şi internaţionale în
domeniul oceanografiei operaţionale, al ariilor protejate din mediul marin şi al domeniu-
lui resurselor marine vii şi ale pescuitului.
Instrumentele pentru promovarea dezvoltării durabile în cadrul Afacerilor Mariti-
me, utilizând implicarea cercetării şi dezvoltării, includ instrumente regionale, instrumen-
te europene şi instrumente internaţionale, cuprinse în documentul Marine Knowledge
2020.
Din Laboratorul de sedimentologie marină menţionat, devenit Laboratorul de
Geologie şi Sedimentologie Marină şi ulterior Centrul Român de Geologie şi Geoecolo-
gie Marină, în 1999 a luat naştere Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Geologie şi Geoecologie Marină (GEOECOMAR) la Bucureşti şi Constanţa, posesor al
n/c Mare Nigrum (Fig. 5).

Fig. 5 N/c Mare Nigrum

Scopul principal al cercetării ştiinţifice în acest institut este studiul complex al

ecosistemului Dunăre-Delta Dunării-Marea Neagră.
Rezultatele obţinute în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, reali-
zate cu parteneri români şi internaţionali, i-au atribuit statutul de Centru European de Ex-
celenţă („Euro-EcoGeoCentre Romania”) în cadrul Programului Cadru 5 al Comisiei
Europene.
Efortului de cercetare marină indigenă i s-au adăugat, după 1990, organizaţiile
non-guvernamentale constănţene Mare Nostrum şi Oceanic Club.
Rezultatele cercetării marine româneşti au fost difuzate de-a lungul timpului, în
limbi de circulaţie internaţională, în revistele de specialitate Cercetări marine-
Recherches marines a I.R.C.M./I.N.C.D.M., Geo-Eco-Marina a GEOECOMAR şi în alte
publicaţii ştiinţifice internaţionale (de ex. Bologa, 1999; 1991-1992, 1994, 1995, 2003-
2004).
Articole dedicate ştiinţelor şi cercetării mării au apărut şi în Marea Noastră (Seria
veche 1931-1949, purtând până în 1934 numele de România Maritimă şi Fluvială având
ca director fondator pe comandorul Eugeniu P. Botez / scriitorul Jean Bart şi Seria nouă
din 1991 cu director fondator viceamiral ing. Ilie Ştefan) şi REVISTA MARITIMĂ (publi-
caţie pentru propagandă şi cultură marinărească, pentru promovarea şi apărarea interese-
lor pe apă ale României), ambele editate de Liga Navală Română.
Vivat, crescat, floreat !
 Bibliografie selectivă

Bologa A.Ş., 1990 – The Romanian Marine Research Institute at its 20th anniversary:
tradition, status, perspectives, Cercetări marine-Recherches marines, 23, 7-13.
Bologa A.Ş., 1991-1992 – International relations of the Romanian Marine Research In-
stitute: necessity, achievements, prospects, Cercetări marine-Recherches ma-
rines, 24/25, 5-9.
Bologa A.Ş., 1994 – Marine science research priorities in Romania, Mediul înconjurător,
5, 1, Bucureşti, 3-13
Bologa A.Ş., 1995 – 25 years from the founding of the Romanian Marine Research In-
stitute, Jubilee Symposium, Constanţa, September 15, 1-11.
Bologa A.Ş., 1999 – Romanian contributions to ongoing Black Sea research and manage-
ment programmes, în Environmental Degradation of the Black Sea: Challenges
and Remedies, Ş. Beşiktepe, Ü. Ünlűata, A.Ş. Bologa (Eds.), NATO Science Se-
ries, 2. Environm.Sec.-56, Kluwer Acad.Publ., Dordrecht/Boston/London, 367-
373.
Bologa A.Ş. (2003-2004), A Black Sea integrated environmental quality monitoring – a
prerequisite for regional co-operation and EU accession, în Reuniune de lucru
"Problemele ambientale ale Dunării Inferioare, inclusiv ale Deltei Dunării, şi idei
noi privind sistemul integrat de observare şi prezicere pentru Dunăre, Delta
Dunării, Marea Neagră", Bucuresti, 19-22 ianuarie 2004 // ICS – UNIDO EGM
on ICZM of Mediterranean and Black Sea, Trieste / Italy, 13-15 December 2004,
Geo-Eco-Marina, 9-10, 8-11
Bologa A.Ş., 2015 – Cercetarea marină românească şi cooperarea cu Comisia Internaţio-
nală pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediterane (C.I.E.S.M.), Rev.Pol.Şt.
şi Scientometrie, 4, 4, 325-328.
Bologa A.Ş., Marinescu A., 2002 – Romanian developmental contributions of E. Raco-
vitza and G. Antipa to scientific exploration of the Mediterranean Sea, în Oceano-
graphic History. The Pacific and Beyond, K.R. Benson & P.F. Rehbock (Eds.),
Univ.Washington Press, USA, 275-279
Bologa A.Ş., Charlier R.H., 2011 – Romanian marine centennial, J.Coastal Res., 27, 2,
364-367.
Bologa A.Ş., Bologa A.F., Charlier R.H., 2013 – Ioan Borcea and the first Romanian Ma-
rine Zoological Station at Agigea (1926), în Places, People, Tools: Oceanogra-
phy in the Mediterranean and Beyond, C. Groeben (Ed.), Proceed.VIIIth Int.
Congr.Hist.Oceanogr., Gianini Ed. Spa, Napoli, Italy, 169-181.

Dr. biol. Alexandru Ş. Bologa

A.O.Ş.R., Filiala Constanţa
E-mail: <bologa1813@yahoo.ro>