SUBIECTE TSIM 2017

1. Numiți 5 caracteristici de țesut și, la alegere, dați trei exemple de caracteristici de țesut
– proces fizic, tehnică de imagistică implicată.

Transmisivitate,

– Opacitate,

– Emisivitate,

– Reflectivitate,

– Conductivitate

– Magnetizatie

Filmul radiologic -> raze X -> proprietati intrinseci ale tesutului investigat: numarul atomic
(Z), densitatea fizica a tesutului (r)si fluxul de radiatie incidenta (E)

• Imagini medicina nucleara -> distributia spatiala si temporala a unor radiotrasori sau
substan_e radiofarmaceutice specific orientati pe zona de interes ->procese fiziologice:
metabolizarea glucozei, volumul, fluxul si perfuzarea sangelui, procesul si gradul de asimilare
al unei substante specifice la nivelului tesutului/ organului de interes, etc.

• Ultrasunetele -> captarea energiei reflectate de la interfetele care separa diferite tesuturi cu
diferite impedante acustice (densitate tesut X viteza pulsului in tesut

Proprietatile sondate variaza in functie de modalitatea de imagistica:

– raze X ( proiectie sau CT): coeficientul de atenuare

– medicina nucleara (PET, SPECT): distributia unei surse radioactive in organism

– Ultrasunete: reflectivitatea sunetului

– RMN: densitatea protonului de higrogen, relaxarea longitudinala spin -latice

2. Numiti cele 5 componentele importante asociate cu procesele de imagistica medicala.

Cele cinci componente importante implicate ale sistemului sunt:

• pacientul,
• sistemul de imagistica,

• operatorul

• imaginea rezultata, si

• observatorul.

3. Numiti cei 5 factori care influenteaza calitatea unei imagini.

Calitatea imaginii depinde de = compunerea celor 5 factori: contrast, blur (grad estompare),
zgomot, artefacte si distorsiuni.

4. Definiti principala caracteristica a unui sistem de imagistica care stabilește relația între
contrastul imaginii și contrastul obiectului si efectul acesteia asupra vizibilitatii
obiectelor din imagine.

Principala caracteristica a unui sistem de imagistica care stabilește relația între

contrastul imaginii și contrastul obiectului este sensibilitatea la contrast. Cresterea
sensibilitatii la contrast implica imbunatatirea contrastului si a vizibilitatii obiectelor
/ structurilor din interiorul organismului.

Daca sistemul de imagistica are o sensibilitate mica/slaba la contrast, doar obiectele cu

o concentratie mare de iodina ( obiectele cu contrast puternic) au o vizibilitate buna in
imagine. Daca sistemul de imagistica are o sensibilitate buna la contrast,
atunci si obiectele cu contrast redus vor fi vizibile in imagine.
Exemplu
• CT-ul prezinta o sensibilitate mai buna la contrast comparativ cu radiografia
conventionala.
• Acest lucru este demonstrat de capacitateametodei de tomografie de a
oferi o vizualizare obiecte care corespund unor tesuturi moi (mase) pe care
o radiografie nu le poate evidentia

Cresterea sensibilitatii la contrast (echivalenta cu ridicarea perdelei) ne permite să

vedem mai multe obiecte în organism. Invers, un sistem cu o sensibilitate slaba la
contrast ne permite sa vizualizam doar obiectele cu contrast relativ ridicat.

5. Definiti functia MTF a unui sistem de imagistica si caracterizati comportamnetul unui

sis. de im. cu graficul MTF asociat.
Raportul modulatia de iesire/ modulatia de intrare ca functie de frecventa spatiala se

numeste: FUNCTIE DE TRANSFER A MODULATIEI – MTF

MTF-ul unui sistem de imagistica este raspunsul in frecventa al sistemului si poate fi

obtinut direct prin trasnformata Fourier al functiei de transfer a sistemului

• Functia MTF cuantifica degradarea contrastului ca functie de frecventa spatiala.

• Pentru majoritatea sistemelor de IM, avem relatia:

0  MTF(u)  MTF(0) =1,

• pentru oricare ar fi frecventa spatiala u cu fucntia MTF scazand accentuat pana la zero
pentru frecvente spatiale inalte.

6. Consideram o imagine a unui tesut cu nivel de intensitate I0 si un tesut tumoare de

intensitate It > I0. Calculati contrastul local al tumorii. Daca adaugam o constanta IC >
0 imaginii initiale, care va fi noua valoarea a contrastului local? Va fi imaginea finala
imbunanatita?
 7. Explicati modalitatea in care influenteaza imaginea medicala prezenta urmatorilor
factori: zgomot, blur, artefacte si distorsiuni arhitecturale.

Efectul principal introdus de factorul de estompare/ blur este acela de reducerea contrastului si
a vizibilitatii obiectelor si detaliilor de mici dimensiuni.

Zgomotul da un aspect granulat/ texturat imaginii. Sursa zgomotului intr-un sistem de

imagistica variaza in functie de principiile fizice si instrumentatia utilizata in metoda de
imagistica

Zgomotul se poate suprapune informatiei/ semnalului util in 2 moduri:

• aditiv:

• multiplicativ

• Cantitativ, se poate aprecia masura in care zgomotul a afectat informatia

utila, calculand raportul semnal-zgomot (SNR – Signal Noise Ratio):

Artefactele:

• Cele mai multe metode imagistice pot crea trasaturi/caracterstici ale imaginii

care nu reprezinta un obiect sau o componenta anatomica in imagine.

• Acestea sunt artefactele de imagine.

• De cele mai multe ori, acestea nu afecteaza semnificativ vizibilitatea unui obiect

si, implicit, precizia unui diagnostic.

• Acestea pot obtura o parte a unei imagini sau poate fi interpretat ca o

componenta anatomica.

• In practica, exista o varietate de factori asociați cu fiecare metodă imagistică

poate provoca alterări nedorite ale imaginii.

Distorsiune:

• O imagine medicală nu ar trebui să ofere numai o vizibilitate a organelor interne,

ci ar trebui să re-creeze o imagine corectă legata de dimensiunea, forma și

pozițiile relative.

Artefacte non-aleatoare

• Caracteristici de imagine care nu corespund unui obiect real și nu sunt cauzate de zgomot

• In functie de natura lor, acestea pot fi de mai multe tipuri:

• Artefacte de mișcare: neclarități sau dungi cauzate de mișcările pacientului

• Artefact in forma de stea: întalnite in cazul CT-ului, datorită prezenței materialului metalic
in corpul pacientului: proteze, etc.

• Artefacte datorate de cresterea in intensitate a fascicolului: benzi sau dungi largi întunecate,
ca urmare a atenuarii semnificative a fascicului cauzate de anumite materiale

• Artfacte in forma de inel: datorate necalibrarii detectoarelor.

 8. Definiti rezolutia unui sistem si marimea
cuantificabila asociata; desenati grafic
marimea pentru un S.I. cu o functie h(x) =
gaussiana.

Rezolutia unui sistem poate fi caracterizata de

functia de distributie/ intindere a liniei – line spread
function – masura care da grosimea/ latimea unei
linii subtiri dupa procesul de imagistica.

• In practica, fiind data o functie de transfer a unui

sistem LSI, rezolutia sa este cuantificata prin
marimea: latimea (banda) la jumatatea inaltimii – full width at half maximum – FWHM; cu
unitatea de masura - mm

Marimea FWHM -> distanta minima pe care 2 linii/ puncte trebuie sa o aiba pentru a putea fi
distinse separat in imaginea rezultat.

Cu cat FWHM este mai mica, cu atat rezolutia sistemului este mai mare.

9. Sa se explice relatia de legatura intre rezolutia si MTF-ul unui SI.

Relatia de legatura dintre Rezolutie si MTF

• O alta posibilitate de cuantificare a rezolutiei unui sist. de imagistica => cea mai
mica separare (in mm) dintre doua maxime/ minime adiacente.
• Consideram semnalul de intrare f(x,y) = B*sin(2piux), cu amplitudinea = B,
frecventa – u => s-a demonstrat anterior ca:
• g(x,y) = MTF(u)*H(0,0)*B*sin(2piux).
• Distanta dintre cele doua maxime/ minime a intrarii f(x,y) -> 1/u.
• => Imaginea rezultata g(x,y) = tot o sinusoida, la fel, cu 1/u -> distanta dintre
doua maxime/ minime adiacente.
• Amplitudinea semnalului OUT = Amplitudinea semnalui IN * MTF(u)
• In practica MTF(u) ≠ 0 pentru u ≤ uc
MTF(u) = 0 pentru u> uc uc= frecventa de taiere
=> Rezolutia sistemului = 1/ uc
10. Pentru S.I. de mai jos sa se explice comportamnetul MTF si sa se calculeze rezolutia
acestuia.
 11. Consideram un grup de 100 pacienti dintre care 10 bolnavi si 90 sanatosi. In urma
testului, 95 de pacienti au fost gasiti ca fiind sanatosi. Sa se calculeze Sensibilitatea si
Specificitatea.

12. Descrieti anodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

Anodul

• Anodul este componenta în care se produce radia_iile X.

• = piesa relativ mare de metal care se conecteaza la partea pozitiva a circuitului

electric

• Anodul are doua func_ii principale:

– (1) conversia energiei electrice în radia_ie X, _i

– (2) disiparea caldurii create în acest proces.

• Materialul anodului este selectat coresp. (ex. Tungsten) pentru a îmbunata_i aceste

func_ii.

• Design: Majoritatea sunt in forma de discuri te_ite, cuplate la axul unui motor
electric care le rote_te la viteze relativ ridicate în timpul procesului de producere

al razelor X.

• Punct focal: radia_ia este produsa într-o zona foarte mica pe suprafa_a anodului

cunoscut sub punct (pata) focal/(a)

13. Descrieti catodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

Catodul

• Functiile de baza ale catodului:

– Expulzarea electronilor din circuitul electric si

– orientarea/ concentrarea lor intr-un fascicol bine definit care vizeaza anodul

• Catodul standard constă într-o mică bobină de sârmă (un filament) încastrat într-o regiune
sub formă de cupă, așa cum se arată alaturi:

14. Descrieti cele doua tipuri de interactiune electroni – atomi care produc radiatie X.

Cinetica - > exista doua tipuri de interactiune electroni –atomi care produc radiatie X=>

• Radiatia de franare – interactiunea electronului incident cu nucleul = effect Bremsstrahlung

• Radiatia caracteristica –interactiunea electronului incident cu un electron din invelisul

atomic

Radiaţie de frânare

– interacţiunea parţială dintre electron şi câmpul electric al învelişului electronic al atomilor

ţintei

– electronul este încetinit (frânat) şi deviat de la direcţia iniţială de propagare.

– energia cinetica “furată” de la electron este radiată ca o cuantă (foton) a cărei energie
depinde de gradul de interacţiune (unghiul de ciocnire) şi care are o valoare distribuită
continuu în spectrul energetic până la valoarea maximă stabilită de tensiunea anodică.

Radiaie caracteristica proprie materialului anodului

• are loc atunci când energia electronului incident este sufficient de mare (>70 keV pentru
wolfram) pentru a smulge un electron de pe straturile interne ale învelisului atomic.

• acesta este înlocuit de electroni de pe straturile externe vecine simultan cu eliberarea unui
foton de energie egala cu diferen a de nivel energetic între
straturile succesive
• fotonii astfel radia i au energii exact definite ceea ce se
manifesta prin linii spectrale discrete, caracteristice materialului anodului, suprapuse peste
spectrul continuu al radia iei de frânare.

15. Descrieti (+ grafic) spectrul energetic de emisie al tubului Röntgen.

Efectul valorii KV electronilor incidenti asupra spectrului fotonilor rezultati =>

• Valoarea KV influenteaza puternic producerea de radiatii caracteristice.

•Nicio radiatie caracteristica nu va fi produsa în cazul în care valoarea numerica a KV este mai mica
decât energia de legatura a electronilor K-shell.

• Când KV este crescut peste acest nivel prag, cantitatea de radiatie caracteristica este în general
proportionala cu diferenta dintre KV operare incidenta si o valoarea KV prag.

16. Descrieti efectul fotoelectric (fenomen fizic, grafic, relatie dependenta cu Z, energia
fotonului incident).

În urma interac_iunii unui foton X cu învelisul

atomic al unui atom din _esutul strabatut de
radia_ie, întreaga energie a fotonului
(cuanta energetica) este cedata
electronului ini_ial legat de atom, de regula
de pe straturile profunde.

-El este smuls din atom, care devine ion

pozitiv.

- O parte din energia fotonului e consumata pentru extragerea electronului (echivalenta cu

energia de legatura), restul fiindu-i transmisa electronului devenit liber sub forma de energie
cinetica.

Absorbtia fotoelectrica are loc predominant la fotoni care au o energie relativ scazuta.

• Probabilitatea absorb_iei, si deci factorul de atenuare al nivelului radia_iei ini_iale, depinde

de densitatea _esutului strabatut de radia_ie si este propor_ionala cu puterea a 3-a a numarului
atomic al atomilor componen_i.

• In concluzie, probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric depinde de trei factori:

– Energia fotonului incident

– In cazul in care energia fotonului incident este mai mare decat energia de

legatura atunci probabilitatea de interactiune este maxima si scade aproximativ

cu radacina de ordinul trei a energiei fotonului incident

– probabilitatea de interac_iune este cu atat mai mare cu cat electronul este

cu atat mai strâns legate de invelisul atomic

=> probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric este direct proportionala cu:

3
𝑍 3 / √𝐸
 17. Descrieti efectul Compton (fenomen fizic, grafic, energia fotonului imprastiat).

18. Descrieti interactia radiatiei X cu tesutul biologic.

Fotonii care interactioneaza cu tesutul uman pot sa traverseze, sa fie absorbiti sau

sa produca radiatie imprastiata

Nicio interactie; razele X trec complet si nemodificate prin tesut si sunt captate in totalitate
de dispozitivul de inregistrare al imaginii – captatorul de imagine.

• Absorbtie completa; energia razelor X este absorbita in totalitate de tesut.

• Absorbtie partiala cu imprasatiere; Fenomenul de imprastiere presupune un transfer partial

de energie tesutului cu radiatia imprastiata rezultanta de energie mai mica si traiectorie
diferita. Radiatia imprastiata rezultata tinde sa degradeze calitatea imaginii si constituie
principala sursa de expunere la radiatie pentru operator si personal.

Cele doua forme de interactiuni ale razelor X importante pentru formarea imaginii de
radiografie:

• Efectul fotoelectric – efect de absorbtie. Fotonul este complet absorbit; Electronul inlaturat
din atom este numit fotoelectron si are nivelul de energie egal cu diferen_a dintre fotonul
incident _i energia de legatura a electronului din invelisul corespunzator.

• Efectul Compton - efect de imprastiere. Electronul isi pierde toata energia sa cinetica prin
procesul de ionizare _i excita_ie _i cade într-o pozitie vacanta pe un strat eliberat anterior de
catre un alt eveniment ionizant

19. Descrieti implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei.

• Probabilitatea de aparitie a efectului Compton crete odata cu energia fotonului

incident; numarul atomic nu influenteaza ansele de aparitie ale efectului Compton

• Efectul Compton este la fel de probabil sa apara in cazul tesutului moale ca in cazul
tesutului osos.

• Compton influenteaza imaginea radiografica, dar nu într-un sens bun.

• Fotonii împrastiati nu furnizeaza informatii utile pentru diagnostic

• Radiatia Compton produce o densitate optica uniforma (efect de incetosare) pe radiografie

care reduce contrastul imaginii

• Radiatiile împratiate in cadrul efectului Compton contribuie la cea mai mare expunere de
radiatie, în special în timpul procesului de fluoroscopie

20. Descrieti implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei.

• In cazul efectului fotoelectric, energia de legatura a electronului din invelis este foarte
importanta
• O energie incidenta a fotonului relativ mica (un kV mic) folosete toata energia (absorbtie
completa), pentru a scoate un electron din invelisul electronic , lasând o pozitie vacanta.

• Efectul fotoelectric este mult mai probabil sa apara în cazul elementelor cu numar atomic
mare (de exemplu, oase, substante de contrast) I contribuie în mod semnificativ la doza de
pacient intrucat toata energia fotonica este absorbita de catre pacient (i pentru acest ultim
motiv, este responsabil pentru producerea de contrast).

• Probabilitatea ca un anumit foton sa interactioneze fotoelectric depinde de energia fotonica i

numarul atomic al atomului

21. Comparatie Efectul fotoelectric si Efectul Compton d.p.d.v. al implicatiilor in

formarea radiografiei.

Efectul de imprastiere Compton Efectul de absorbtie fotoelectric

• Rezultate blurate date densitati
optice uniforme
• Receptorul nu stie sa faca
diferenta dintre fotonii deviati prin
efect Compton si cei care redau
informatia utila
• Furnizeaza informatie utila pentru
receptor prin faptul ca radiatia
incidenta este absorbita si nu
ajunge pe captatorul/ receptorul
de imagine
• prezintă contrast bun pentru
structuri anatomice cu
caracteristica de absorbție mare
de raze X, de ex.: structuri
radioopace,
țesut cu numar atomic
mare (tesut osos), sau de tesut cu
densitate mare masă

22. Definiti marimile de Atenuare si Absorbtie diferentiala.

Atenuarea = reducerea numarului de fotoni ramasi in fasciculul de radiatie dupa traversarea

tesutului in urma procesului de radiatie

• Atenuarea = Absorbtie + Imprastiere

• Absorbtie diferentiala = diferentierea dintre razele Xabsorbite si cele transmise

Receptorului:

Fundamentala pentru formarea imaginii

• Se datoreaza fenomenelor de absortie, imprastiere si transmisie a razelor X

• Creste pe masura ce energia incidenta (kV fotonilor incidenti)aplicata scade

• Aproximativ 1% din fotonii din fasciculul incident care interactioneaza cu pacientul ajung

pe captatorul de imagine din care doar 0.5% poarta informatia utila si formeaza imaginea
radiologica

23. Definiti legea Lambert Beer pentru raze X si descrieti semnificaţia imaginii
înregistrate pentru o radiografie.

24. Definiti coeficientul de atenuare  si relatiile de dependenta cu ,  si Z.

μ = μabsorbţie + μîmprăştiere
• μ = f(,  )
– μ~
– μ   (densitate)
– μ absorbţie  Z3 (numărul atomic)

25. Sa se determine distanta parcursa in procesul de atenuare al razelor X.

 26. Definiti constanta Hounsfield.

Each pixel is assigned a numerical value (CT number), which is the average of all the
attenuation values contained within the corresponding voxel.

• This number is compared to the attenuation value of water and displayed on a scale of
arbitrary units named Hounsfield units (HU) after Sir Godfrey Hounsfield.

• This scale assigns water as an attenuation value (HU) of zero.

• The range of CT numbers is 2000 HU wide although some modern scanners have a greater
range of HU up to 4000. Each number represents a shade of grey with +1000 (white) and –
1000 (black) at either end of the spectrum

The CT numbers are obtained by using a multidetector CT unit to compare contrast

resolution. A clinical multidetector CT scanner can detect a 3-HU insert without difficulty

27. Descrieti arhitectura unui computer tomograf.

Explicatii Gantry

– initial aceasta componenta constructiva a unui tomograf a fost conceputa doar ca un suport
mecanic pe care sa se poata roti ansamblul tub RX – detector.

Piesa centrala a unui gantry o reprezinta un inel circular care se poate roti in jurul unui punct
central numit centru de totatie - CR

Pe acest inel se afla dispuse diametral opus tubul RX si aria de detectori precum si cele doua
componente aferente ale acestora: generatorulu de inalta tensiune (GIT) si circuitul de
achizitie al datelor (CAD).

Transmisia catre consola a datelor achizitionate de la pacient precum si transmisia de la

consola la generator se deruleaza prin intermediul unei interfete de transmisie optica IOT ce
permite atingerea unei viteze de transmisie a datelor extrem de mare si confera o imunitate
crescuta la zgomot.

Miscarea de rotatie este asigurata de un bloc specializat – circuitul de control al rotatiei

(CCR).

Consola: intregul proces de calcul necesar reconstructiei este realizat in consola

care ocupa o mica parte din pupitrul de lucru al operatorului.

CPU – Procesorul central care tine sub control intregul sistem de tomografie si

asigura comunicarea cu operatorul uman.

Afisarea unei imagini tomografice este asigurata de un monitor alb-negru a carui rezolutie
poate sa ajunga la 1024 de linii cu baleiaj neintretesut, fiecare pixel fiind codat pe 8 biti.

Volumul de date necesar reconstructiei unei singure sectiuni tomografice este de ordinul a 1.5
MB
Manipularea in timp rezonabil a volumului de date impune existenta unei interfete de disc
magnetic (ITF DM) foarte performante. Adaptata acesteia este si memoria RAM a carei
capacitate este de 64-128 MB., transferul datelor intre aceasta si discul magnetic fiind practic
un proces continuu.

Cea mai importanta componenta a consolei este CRI – circuitul de reconstructie a

imaginii menit a genera imaginea sectiunii investigate pornind de la setul de

proiectii achizitionat. Evolutia acestui modul a fost in stransa legatura cu dezv tehnologiei

calculatoarelor astfel incat astazi timpul necesar reconstructiei unei imagini este de

2-3 sec.

CPU 32 biti min.

RAM > 4 – 8 Gby

HDD > 500 GBy

C.R.I. - cea mai importanta componenta (2 - 3 sec./imagine)

- grad mare de paralelizare a calculelor

Retroproiectia este o suma ordinea de sumare nu conteaza

Masa pacientului

Miscari variate si foarte precise

Traiectoria elicoidala necesita o viteza constanta

28. Descrieti cei doi pasi ai metodei de CT si definiti transformata Radon.

Tomography is performed in 2 steps:

• 1st step= data acquisition(record of projections)

The result is a set of angular projections.

The set of projections of a single slice is called sinogram.

• 2nd step= image reconstruction from projections. There are 2 groups of reconstruction
methods:

• analytic (e.g. FBP = filtered back projection) and

• iterative (e.g. ART = algebraic reconstruction

techniques).
PROIECTIA• Nu reprezinta “umbra” lasata de corp pe o suprafata ci este o masura a
modului in care este structurat interiorul corpului

• Pentru a investiga interiorul corpului este necesara utilizarea unei forme de energie care
poate penetra corpul studiat
• Informatia obtinuta este rezultatul interferentei dintre energia “injectata” in corp si
materia din interiorul lui.
• Efectele sunt de tip cumulativ astfel incat se pierde rezolutia pe axa propagarii energiei
• Forme de energie utilizate: RX, unde mecanice

• proiectia pe o directie data θ nu ofera rezolutie spatiala in lungul dreptei de

integrare (Δ)

• colectarea mai multor proiectii pe directii diferite completeaza informatia

referitoare la structura interna a corpului

Teorema ofera o solutie alternativa pentru reconstructia imaginilor in tomografia RMN unde
semnalul receptionat reprezinta spectre de frecventa
29. Problema calculare proiectii CT pentru o matrice 3X3.

Problema curs din 24 aprilie

30. Definiti tehnica RMN.

Definitie
• RMN-ul este una dintre cele mai moderne tehnici imagistice folosite în prezent în
spitale.
• Este o tehnica neinvaziva si neiradianta, cu ajutorul careia se pot obtine imagini de
rezolutie si claritate superioare ale interiorului organismului uman
Rezonan_a magnetica nucleara, titulatura înlocuita în ultimii ani cu cea de imagistica
prin rezonan_a magnetica, din cauza conota_iei negative a cuvântului "nuclear"
(procedura nu implica folosirea de substan_e radioactive), este o procedura de a
ob_ine imagini ale diferitelor par_i ale organismului fara utilizarea razelor X, asa cum
se întâmpla în cazul radiografiei tradi_ionale si a tomografiei computerizate.

Un scaner RMN consta, în mare, dintr un magnet de mari dimensiuni în interiorul

caruia este asezat pacientul.
• O antena radio este folosita pentru a transmite semnale spre organism, dar si pentru a
recep_iona ceea ce se întoarce dinspre corpul pacientului.
 • Aceste semnale recep_ionate sunt transformate în imagini de catre un calculator
atasat scanerului.
• Pot fi ob_inute imagini din aproape orice zona a organismului, sub orice unghi.
• Semnalele radio folosite sunt, în fapt, câmpuri magnetice variabile mult mai
slabe decât câmpul static foarte puternic generat de magnetul scanerului.

31. Principalele diferenţe dintre tomografia computerizată şi RMN.

Principalele diferente dintre tomografia computerizata si RMN sunt urmatoarele:

• RMN-ul poate fi folosit pentru a obtine imagini prin sectiuni ale organismului

orientate în orice directie, spre deosebire de tomografia computerizata, în cazul careia

sectiunile erau doar transversale.

• Cu RMN-ul se pot produce si sectiuni sagitale (plan vertical de simetrie), ori sectiuni
orientate în orice plan.

• Contrastul imaginilor obtinute cu un scaner RMN poate fi modificat, obtinându-se asa-

numitele imagini ponderate în functie de timpii de relaxare T1 (timp de relaxare spin-spin) si
T2 (timp de relaxare spin-retea) sau în functie de densitatea protonilor.

• În cazul tomografiei computerizate contrastul este fix, depinzând de coeficientul de atenuare

al tesuturilor.

• Câteva detalii despre acesti coeficienti de ponderare a contrastului.

• Odata pulsul de radiofrecventa aplicat si magnetizarea neta definitiva, este nevoie de anumiti
timpi pâna când protonii revin la pozitiile originale, timpi guvernati de constantele T1 si T2,
care difera de la un tip de tesut la altul.

32. Numiti cate 3 avantaje si dezavantaje ale tehnicii RMN.

Avantajele imagisticii prin rezonanta magnetica sunt:
• o rezolutie spatiala excelenta a imaginilor,
• o diferentiere excelenta între diferitele tipuri de tesuturi (de pilda, materia cenusi
poate fi deosebita de materia alba la nivelul creierului),
• absenta radiatiei ionizante,
• posibilitatea de a obtine imagini de-a lungul unor sectiuni orientate în orice plan.

Printre dezavantaje se numara:

• costul ridicat al echipamentelor si cel aferent întretinerii acestora,

• viteza mica de desfasurare a procedurilor de scanare,

• dar si faptul ca anumite categorii de pacienti (de exemplu cei care au montat un

pacemaker) nu sunt eligibili pentru acest tip de investigatie.

 33. Descrieti cei trei pasi in formarea imaginii de la sunet -> imagine.

Formarea imaginii de la sunet -> imagine consta in

• producerea ultrasunetelor,

• receptia ecourilor, precum si

• interpretarea acestor ecouri

Producerea ultrasunetelor

• O unda de ultrasunete este produs de un traductor piezoelectric incapsulat intr-o carcasa care
poate avea mai multe forme

• Pulsurile puternice si scurte de la aparatul de ultrasunete fac ca traductorul sa transmita un

zgomot de o anumita frecventa dorita.

• Frecventele sunt in intervalul 2-18 MHZ.

• Sunetul este orientat fie prin forma traductorului, fie a unei lentile plasate in fata
traductorului, fie a unui set complex de pulsuri controlate produce de aparatul de ultrasunete.

• Aceasta orientare/ ghidare conduce la un semnal in forma de arc de pe suprafata

traductorului

Receptia ecourilor

• Revenirea ecourilor la traductor are loc in acelasi mod in care unda este transmisa,

numai ca in sens invers.

• Semnalul – unda receptionata – produce o vibratie traductorului care transforma

aceste vibratii in pulsuri electrice care ajung la scannerul cu ultrasunete unde

acestea sunt procesate si transformate intr-o imagine digitala.

Formarea imaginii

• Scannerul trebuie sa determine trei informatii de la fiecare ecou receptionat:

– Timpul necesar ecoului sa se intoarca din momentul trasnmiterii sunetului initial

– Distanta focala pentru lantul de cristale piezoelectrice in faza - care este dedusa din perioada
de

timp necesara revenirii ecoului, permitand o imagine clara a ecoului la adancimea traversata

– Puterea ecoului – Unda nu este un click ci un puls cu o anumita frecventa purtatoare .

Obiectele in
miscare isi schimba frecventa la reflectie, asadar pentru a avea sonografie Doppler simultana

trebuie intervenit cu un proceselectronic.

Conversia semnalului receptionat in imagine poate fi redat cu ajutorul unei foi

goale de hartie.

• Ne imaginam un traductor lung si plat deasupra foii de hartie.

• Acesta trimite impulsuri pe coloanele foii de hartie (ex. A, B, C, etc..)

• Ecourile revenite de pe fiecare coloana sunt receptionate.

• Cand un ecou este auzit se inregistreaza timpul necesar revenirii ecoului.

• Cu cat perioada de timp este mai mare, cu atat linia respectiva este mai adanca.

• Puterea (taria) ecoului determina luminanta pozitiei respective (albul corespunde

unui ecou puternic, negrul unui ecou slab si variatiile de gri plajei de ecouri

corespunzatoare).

• Cand toate ecourile sunt inregistrate pe coala de hartie se formeaza imaginea cu

nivele de gri.

• Imaginile de la scannerul de ultrasunete pot fi afisate, captate si difuzate prin

intermediul unui computer cu ajutorul unui disp. Cadru (grabber) pentru captarea

si digitizarea unui semnal video analogic. Semnalul captat este post- procesat pe

acelasi sistem de calcul

O unda de ultrasunete este produs de un traductor piezoelectric incapsulat intr-o

carcasa care poate avea mai multe forme

• Pulsurile puternice si scurte de la aparatul de ultrasunete fac ca traductorul sa transmita un

zgomot de o anumita frecventa dorita.

• Frecventele sunt in intervalul 2-18 MHZ.

• Sunetul este orientat fie prin forma traductorului, fie a unei lentile plasate in fata
traductorului, fie a unui set complex de pulsuri controlate produce de aparatul de ultrasunete.

• Unda traverseaza corpul pacientului si focalizeaza la o anumita adancime.

• Aceasta orientare/ ghidare conduce la un semnal in forma de arc de pe suprafata

traductorului
 Odata ce scannerul cu ultrasunete a stabilit cei trei parametri, acest poate localiza care
pixel va fi luminat si cu ce luminozitate si cu ce nuanta (in cazul utilizarii informatiei de
frecventa)

34. Desenati blocurile arhitecturii unui sistem cu ultrasunete.

35. Descrieti componenta de Traductor a unui sistem cu ultrasunete.

 36. Descrieti generatorul de impulsuri si blocul de amplificare pentru un sistem cu
ultrasunete.

Generatorul de impulsuri

• Generatorul de impulsuri = produce impulsurile electrice care sunt aplicate traductorului

• Pentru imagistica conventionala cu ultrasunete impulsurile sunt produse cu o viteza de

aproximativ 1.000 de impulsuri pe secunda.

• Controlul principal asociat cu generatorul de impulsuri este dimensiunea impulsurilor

electrice care pot fi utilizate pentru modificarea intensitatii _i energiei fasciculului de
ultrasunete.

Amplificatorul

• Amplificarea este utilizata pentru a mari amplitudinea de impulsuri electrice care provin de
la traductorul dupa ce un ecou este receptionat.

• Cantitatea de amplificare este determinata de Gain Setting.

• Controlul principal asociat cu amplificatorul este Time Gain Compensation (TGC), care
permite utilizatorului sa ajusteze câstigul – amplificarea în raport cu adâncimea locatiilor
ecourilor din organism

37. Descrieti blocurile generator si convertor de scanare, precum si procesorul de imagine

si afisajul unui sistem de ultrasunete.

Generator de scanare
Generatorul de scanare controleaza scanarea fasciculului de ultrasunete peste sec_iunea de
corp sondata.
Acest lucru se face prin controlul secven_ei în care impulsurile electrice sunt aplicate
elementelor piezoelectrice din interiorul traductorului.
• Convertor de scanare
Conversie de scanare este func_ia care converte_te formatul fasciculului de scanare cu
ultrasunete într-un format de matrice imagine digitala de procesare _i afi_are.
• Procesor de imagine
Imaginea digitala este procesata pentru obtinerea caracteristicilor dorite pentru afi_are.
• Aceasta include functii specifice de contrast _i reformatarea imaginii daca este necesar.
• Afi_ajul
Imaginile cu ultrasunete digitale sunt vizualizate pe monitorul echipamentului _i transferat la
monitorul/ statia de lucru a diagnosticianului. O componenta a sistemului de imagistica cu
ultrasunete, care nu este aratata este dispozitivul de stocare digital utilizat pentru stocarea
imaginilor pentru o vizualizare ulterioara, daca exista aceasta

38. Descrieti modul de afisare A.

Modul de afisare/ scanare A - (A = amplitudine)

• Prima si cea mai simpla modalitate de afisare a ultrasunetelor

• Un singur traductor scaneaza o linie iar ecourile sunt afisat grafic pe ecran în
func ie de adâncime.

• afișarea de informații prelucrate de la receptor în funcție de timp, cu alte cuvinte afiseaza

anvelopa semnalului ecou raportata la timp, adica adancimea d=c*t/2

- Viteza semnalului ecou raportata la adâncimea sondata

- (Utilizata acum numai în aplicații de oftalmologie)

• Limitari: asocierea dificila intre o semnificatie fizica precisa cu amplitudinea

semnalului receptionat fata de timp

39. Descrieti modul de afisare B.

Modul de afisare/ scanare B - (B Mode )

• Presupune miscarea traductorului pe directia x in timp ce fascicolul este orientat pe axa z,

tragand un nou impuls cu fiecare miscare

• Semnalul receptionat pentru fiecare punct de pe x este afisat ca o coloana

• Spre deosebire de modul M, coloanele diferite corespund la pozitii laterale x diferite

• Desi, blurata, aceasta modalitate de afisare permite obtinerea directa a distributiei

reflectivitatii unei felii

40. Descrieti modul de afisare M.

Modul de afisare/ scanare M - (M = miscare - motion)

• Afisarea semnalului corespunzator: fiecare semnal specific scanarii modului A redat

intr-o coloana separata a unei imagini 2D pentru o pozitie fixata a traductorului

• Valoarea semnalului asociat scanarii A devine informatia de luminanta a afisarii

modului M
• Miscarea obiectelor de-a lungul axelor traductorului este redata prin alternarea sus-jos a
umbrelor de luminanta in imagine

• Acest mod este cel mai adesea utilizat pentru sondarea miscarilor valvelor inimii fiind
utrilizat in paralel cu o afisare ECG.

41. Sa se defineasca amplitudinea atenuarii A(z,f). Presupunem o unda de ultrasunet de

frecventa f= 5Mhz care traverseaza 3 cm de tesut gras, dupa care intalneste interfata cu
tesutul ficatului la un unghi de incidenta normala. Sa se calculeze timpul semnalului
ecou,  si raportul Az/A0.

42. Descrieti procesul de baza al medicinei nucleare.

43. Definiti Legea dezintegrarii radioactive.

44. Definiti perioada de injumatatire si radioactivitatea.

 45. Definiti radiotrasorii si caracteristicile si proprietatile acestora.

Radiotrasori - definitie

• Radiofarmaceuticele sunt administrate prin injectie intravenoasa si datorita proprietatiilor

acestora se vor concentra intr-un anumit tesut.

• Prin dezintegrare la nivelul corpului pacientului acestea vor emite radiatii gamma cu timp de
viata scurt care sunt detectate cu ajutorul gamma camerei, obtinandu-se o imagine a tesutului
investigat, o imagine scintigrafica.

Caracteristicile si proprietatile radiotrasorilor:

• Moduri dezintegrare:

• Dezintegrare gamma: nu emit particule alpha sau beta

• Dezintegrare pozitroni: pozitronii se vor anihila cu electronii pentru

producerea razelor gamma

• Energia fotonului:

• Suficient de mare astfel incat in urma emisiei fotonii sa prezinte o

marime a atenuarii corespunzatoare, dar nu f. mare a.i. atenuarea sa fie

greu de detectat

• Gama de energie dorita: 70 - 511 keV

• Perioada de injumatatire:

• Sa nu fie prea scurta a.i. sa poata fi captata pe detector, insa nici prea

mare pentru o expunere inutila a pacientului

• Interval: de la minute la ore, in functie de aplicatie

Stratul corespunzator perioadei de injumatatire - grosimea tesutului - Half-value-layer (HVL)

• Grosimea de tesut care absoarbe jumătate din radioactivitatea produsă

• Aproximativ cu dimensiunea organului sondat

Energetic

• Prezenta unor detectoare sensibile energetic care sa permita

diferentierea fotonilor primari din fotonii imprastiati in urma procesului

de emisie

• Marea majoritate a proceselor de dezintegrare care au loc natural -> nu sunt utilizate in
practica intrucat ele detin valorimari de HVL, energii mari si perioade mari de injumatatire =>
ei se folosesc in radioterapii, de ex. pentru distrugerea celulelor canceroase=> in practica,
pentru scopul imagistic sunt folositi izotopi radioactivi artificiali care sunt obtinuti prin
bombardarea unor izotopi stabili cu

fotoni cu energii mari

46. Principiul de baza al scintigrafiei planare.

Scintigrafia planara – Planar Scintigraphy

- Utilizeaza radiotrasori care generează o dezintegrare gamma , care generează un foton într-o
direcție aleatoare la un anumit moment

– proiectiile in medicina nucleara – scintigrafiile planare sunt preluate in permanenta de un

dispozitiv de scintilatie (detector de radiatie electronic) – gamma camera - Anger scintillation
camera

- similar cu procesul radiologic, captura fotonilor este realizata într-o singură direcție, dar,
spre deosebire de razele X, foloseste emisie de radiatie gamma de la pacient si nu transmisie
de radiatie – catre pacient

Scintigrafia planara

• Capteaza radiatia - fotonii gamma emisi – cate unul la un moment de timp - pe o singura
directie

Principiul de formare al imaginii:

• Prin captarea fotonilor emisi pe o singura directie este determinata distributia

radioactivitatii A in organism
• Spre deosebire de radiografie, CT, interesul este axat pe rata de dezintegrare a sursei
(exprimata ca numar de unitati/ timp) si nu in intensitatea – atenuarea rezultata

47. Descrieti blocurile camerei Gamma – Camera de scintilatie Anger.

Este alcatuita din:

• un colimator din Pb format dintr-o retea multi- gauri

• Cristal de scintilatie (iodura de sodiu) – de la 10 la 25 inch de forma circulara, patrata,

dreptunghiulara

• O serie de tuburi fotomultiplicatoare plasate pe cristalul de scintilatie

• Un circuit logic de pozitionare de determinarea pozitiei pentru impuls electric maxim

• Analizor de amplitudine a pulsului

• Circuit poarta – logic – Gating circuit

• Un sistem de calcul

48. Explicati pentru fiecare bloc al camerei Gamma rolul si modul de functionare.

Colimatorul camerei gamma

- Este o placa de Pb de grosime 1-2 inch, de aceeasi dimensiune cu a cristalului de

scintilatie, care prezinta o retea de fante – gauri de-a lungul ei

- Colimatorul are rolul de a asigura interfata dintre pacient si cristalul de scintilatie

permitand accesul catre cristalul de scintilatie numai fotonilor veniti de pe anumite directii

- Fotonii emisi de pe celelalte directii vor fi absorbiti de fantele de Pb

Detectorul de scintilatie = Cristalul de scintilatie

• Este cel mai sensibil detector la radiatie electromagnetica

• Proprietatea cristalului: emiterea de impulsuri luminoase (scintilatie) după depunerea de

energie în cristal in urma procesului de radiație ionizanta

• Cel mai des utilizat: iodura de sodiu – NaI

• Dimensiuni: diametru: 30 – 50 cm si grosime: ¼ - 1 inch

• Grosimea cristalelor este direct proportionala cu energia radiatiei gamma aplicate =>
Cristalele cu grosime mai mare (1.25 cm) - aplicatii cu energii gamma mari; cristale grosime
mica: 6-8 mm;
• Fiecare camera gamma detine un singur cristal de scintilatie => particularizare in functie de
aplicatie

• Asemeni ecranelor de la radiologie => cristalele cu grosime mai mare retin o cantitate mai
mare de radiatie, insa detin o rezolutie mult mai slaba => compromis: eficienta vs. rezolutia
obtinuta

Tuburile fotomultiplicatoare

• Au rolul de a converti impulsurile luminoase in semnal electric si de a amplifica semnalul

obtinut in urma conversiei

• Furnizează un impuls de curent de fiecare dată când un foton gamma loveste cristal de
scintilație.

• Acest impuls de curent este apoi convertit la un puls de tensiune printr-un circuit de
preamplificare.

• De exemplu, la fiecare 7 – 8 fotoni din detectorul de scintilatie – initial este eliberat un

electron, pentru ca la iesirea din circuitul de pre-amplificare sa rezulte 10^6-10^8 electroni

• Rolul seriei de tuburi este de a capta impulsurile de lumina indiferent unde acestea sunt
produse

• Initial camerele gamma detineau 7 tuburi, noile camere au 37, 61,75 sau 95 tuburi dispuse in
format hexagonal => mai multe tuburi => rezolutie spatiala si uniformitate a imaginii mai
bune, dar => costuri mai mari, proceduri de calibrare mai complexe si mentenanta mai dificila

Circuitul logic de pozitionare si analizorul de amplitudine al pulsului

Rolurile circuitului logic de pozitie sunt:

• Detectarea pozitiei unde a fost produs semnalul electric de pe suprafata sirului de tuburi
fotomultiplicatoare

• Rezultatul = combinarea rezultatelor - iesirilor individuale date de tuburi

• Amplitudinea iesirii unui tub este direct proportionala cu cantitatea de lumina – scintilatii

produse

• Rata semnalelor (X,Y, Z) de la iesirea circuitului logic de pozitionare este proportionala cu

radioactivitatea totala, iar amplitudinea impulsului Z este proportional cu energia depozitata

in cristalul de scintilatie de fotonii care produc semnalul triplet : (X, Y, Z)

• Spectometria scintilatiei – Analiza amplitudinii pulsului -> utilizarea unui sistem de

numarare pentru obtinerea spectrului de energie de la sursa radioactiva

• Spectrul de energie = grafic al numarului de impulsuri cu o anumita amplitudine ca

functie de amplitudinea pulsului

• Spectrul masurat = functie de energii ale radiatiilor gamma emise de sursa si

interactiile acestor fotoni in organism si in cristalul de scintilatie

Componentele spectrului:

• Un platou larg – platou Compton – interactiile din pacient/ cristal distribuite pentru

un interval de energii datorita naturii aleatoare a unghiului de imprastiere Compton

• Varf Compton – interactii fotoni incidenti re-orientati la 180° in cristal

• Un varf denumit foto-varf – photopeak aferent amplitudinii maxime a pulsului

obtinut - fotonii gamma care vin direct de la sursa si depoziteaza intreaga energie

intr-o singura interactie fotelectrica

49. Principiul de baza al Tomoscintigrafia de monoemisie (SPECT).

Principiul de baza

• corespondenta metodei de tomografie pentru medicina nucleara: utilizeaza

camera gamma pentru obtinerea proiectiilor pentru mai multe unghiuri
• La fel ca si scintigrafia planara, utilizeaza radiotrasori care generează o
dezintegrare gamma
• Similar cu tehnica de CT, foloseste o camera gamma rotativa pentru a detecta
fotoni cu direcții diferite
• Noile tehnici folosesc mai multe camere gamma (capete multiple), pentru
preluarea de proiectii la diferite unghiuri in acelasi moment de timp reducând
astfel timpul de scanare (sub 30 de minute)
• camerele gamma aferente SPECT trebuie să fie mai bune calitativ (performante
mai bune) decât cele utilizate pentru pentru scintigrafia plana, pentru evitarea
artefact
SPECT – Formarea imaginii: realizează secţiuni transversale
reconstruite, plecând de la proiecţii plane multiple, obţinute în
urma rotaţiei detectorului în jurul organului examinatelor de reconstrucție
 50. Definitie si principiul de baza tomografiei prin emisie de pozitroni (PET).

Principiul PET (tomografiei prin emisie de pozitroni): studiul distribuţiei spaţiale a unui
radiotrasor emiţător de pozitroni în corpul uman, realizat prin reconstrucţia unor
secţiuni tomoscintigrafice alăturate.
• Majoritatea bolilor au o bază moleculară, iar PET poate detecta aceste erori moleculare
înainte ca modificările anatomice să poată fi evidenţiate prin alte metode imagistice,
conducând astfel la o intervenţie mai precoce şi mai eficientă.
• Pozitronul (electronul pozitiv) emis parcurge câţiva milimetri în ţesut, pierzându-şi
întreaga energie cinetică.
• În repaus fiind, interacţionează cu un electron din mediu (organism), având loc o reacţie de
anihilare în cursul căreia masele celor două particule se transformă în doi fotoni γ.
• Cei doi fotoni γ sunt emişi aproape simultan (într-un interval de timp cuprins între 6 şi 15
ns), pe direcţii opuse (la 180°), având o energie de 511 keV fiecare.
Dacă pozitronul mai posedă încă energie în momentul anihilării, atunci cei doi fotoni emişi nu
vor mai fi exact la 180°, uneori eroarea putând fi mai mare de ± 6°

51. Comparatie SPECT – PET.

52. Definiti proprietatea de emitere in coincidenta.

Proprietatea de emitere în coincidenta este utilizata pentru localizarea, fara colimator, a

directiei celor doi fotoni.
• Înregistrarea unui eveniment corespunde, deci, detectiei în coincidenta a celor doi fotoni γ,
rezultati dupa anihilarea pozitron - electron.
• Un circuit în coincidenta, în legatura cu cei doi detectori plasati la 180°, va
realiza înregistrarea unui eveniment doar daca cei doi fotoni sunt emisi cvasisimultan.
• De acest tip de detectie beneficiaza camerele PET, precum si gammacamerele
dublu cap care sunt echipate cu un sistem de detectie în coincidenta (TEDC).
• În cazul PET, multitudinea directiilor fotonilor emisi în coincidenta este înregistrata cu
ajutorul unui sistem de detectoare amplasat circular, în jurul pacientului.

53. Definiti indicele NEC.

54. Definiti conceptul de imagistica multimodala PET – CT.