Dispozitivul principal de recuperare medical[ a membrului superior include un actuator

de vibrație magnetostrictiv cu structura ca in Fig.3 unde se observa miezul

magnetostrictiv, bobina si magnetul permanent coaxial cu bobinajul si miezul
magnetostrictiv

Problema constă în a realiza un magnet permanent care să stabilească punctul de funcţionare la

jumatatea porţiunii liniare a carcateristicii, adică punctual A0 din figura 1, iar apoi să putem verifica
expeimental acest punct.
Se prezintă metoda prin care se poate verifica experimental poziţia acestui punct.

L
L
1

A2
2

A0

1 A1

H1 H0 H
H2

Fig. 1. Poziţionarea punctului de funcţionare al magnetului pe porţiunea lineară a carecateristicii

de magnetostricţiune: 1 – forma de variaţie a alungirii ΔL datorită zonei de saturaţie; 2 –
alungirea ΔL datorită câmpului magnetic produs de curentul i din bobină pe porţiunea liniară.
Peste câmpul magnetului permanent, se suprapune un câmp magnetic alternativ produs de
bobina actuatorului; alungirea ΔL va varia funcţie de componenta alternativă a câmpului şi are loc
atât pentru alternanţa pozitivă, cât şi pentru altewrnanţa negativă. În figura 1 se consideră trei
poziţii pentru punctul de funcţionare al magnetului permanent.

În punctul A1 la alternanţa negativă a curentului, alungirea ΔL este limitată de zona de saturaţie

a caracteristicii şi ca urmare alungirea pentru alternanţa negativă este mai mică decât alungirea
pentru alternanţa pozitivă, ( fig.2.a).

L
L Punctul A1

H1 H
a

L
L Punctul A0

H0 H
b

L
L Punctul A2

H2 H

Fig. 2. a) Alungirea ΔL micşorată la alternanţa negativă; b) Alungirea ΔL este aceeaşi pentru

ambele altenanţe; c) Alungirea ΔL micşorată la alternanţa âpozitivă;
În punctul A0 pentru ambele alternanţe lungimea ΔL este aceeaşi pentru că acest punct s-a
considerat la jumătate porţiunii liniare, adică este punctul ideal de funcţionare, (fig.2.b).

În punctul A2 la alternanţa pozitivă a curentului, alungirea ΔL este limitată de zona de saturaţie a

caracteristicii şi ca urmare alungirea pentru alternanţa pozitivă este mai mică decât alungirea
pentru alternanţanegativă, ( fig.2.c).
În baza acestor rezultate se poate determina poziţia punctului de funcţionare al magnetului
permanent prin reglarea curentului electric prin bobină. Se începe cu valoarea maximă efectivă a
curentului suportat de bobină In (valoarea maximă a curentului este IM =√2 In) şi apoi se scade
curentul; pentru fiecare valoare a curentului se înregistrează variaţia lungimii ΔL care este
proporţională cu valoarea instantanee a curentului. Prima valoare a curentului pentru care
alungirea ΔL este aceeaşi pentru ambele alternanţe poziţionează punctul A. Scăderea curentului
din bobină până la care apare o diminuare a alungirii ΔL ne induică că s-a parcurs toată porţiunea
liniară.a caracteristicii de magnetostricţiune. Se menţine frecvenţa curentului electric constantî.
Ideea importantă constă în aceea că după realizarea actuatorului se poate verifica dacă
punctul de funcţionare al magnetului este în vecinatatea punctului optim de funcţionare.
Aceste încercări se pot face şi la alte frecvenţe.Pentru reglarea punctului de funcţionare
în poziţia optimă se poate prevedea un mic întrefier reglabil sau se poate modifica rluctanţa
prin ataşarea unor piese feromagnetice.
Schem electrică de princiu pentru experimentare se prezintă în figura 3.
Forta actuatorului magnetostrictiv este in principiu similara cu cea a unui electromagnet
1 2 𝑑Λ𝛿
𝐹𝑎𝑐𝑡 = (𝑈𝑚𝛿 ) (1)
2 𝑑𝛿

Tensiunea magnetică în intrefier este egală cu;

𝑈𝑚𝛿 = 0,8𝑁𝐼

Iar permeanta in intrefier Λ 𝛿 .

Forta care este implicată in procedura de reabilitare este sinusoidală.

 A
RT 1 i
U V

N N

Lm

S S

d
L
SI
Senzor (F)

Spre membrul superior

Fig.3. Schema electrică de principiu: RT – regulator de tensiune; 1 – senzor de curent; SI – sistem
de înregistrare.