Cromatografia

Cursuri 13-14
 Notiuni introductive

Cromatografia reprezinta o varietate de tehnici fizico-chimice de separare si identificare a

componentelor unui amestec complex, ce Definitie au in comun distributia diferita a substantelor intre
doua faze avand ca rezultat deplasarea cu viteze diferite a substantelor de interes purtate de faza mobila
in lungul fazei stationare.

Separarea cromatografica are la baza interactia diferentiata a componentelor unei probe fata de doua faze: o
faza stationara si o faza mobila.
Procesul se petrece intr-o coloana cromatografica sau pe suprafata une placi pe care este depusa faza
stationara.
Analiza cromatografica este un proces cuplat intre separarea cromatografica si determinarea (detectia)
compusilor separati prin masurarea unei proprietati fizice.
 Notiuni introductive
Terminologie:
-Faza mobila este faza de extractie care se misca prin sistem; FM = gaz, lichid sau fluid supercritic;
-Faza stationara este faza de extractie care ramane fixa; FS = solid, gel sau lichid;
-Prin cromatografie se poate realiza separarea unor compusi cu acelasi coeficient de distributie, modificand
raportul de distributie al acestora in timp.
-Cromatograma – reprezentarea inregistrarii semnalului detectorului in functie de timpul retentie sau de
volumul de elutie

Scopul cromatografiei:
-Identificarea componentelor dintr-un amestec complex;
-Izolarea unui component din amestec;
-Demonstrarea nivelului de puritate.

Principiul separarii cromatografice

 Parametrii caracteristici in cromatografie

- Timpul de retentie (tR) – timpul necesar unui solut dupa injectare pentru a ajunge
la detector.
- Timpul mort (tM) – timpul necesar speciilor neretinute pentru a parcurge distanta
pana la detector;
- Viteza fazei mobile (u) = L/tM; viteza medie liniara de miscare a moleculelor in faza
mobila;
-Viteza componentului din faza stationara (v) = L/tR;
- Coeficientul de partitie K = cs/cm
Unde: L= lungimea coloanei cromatografice; cs = concentratiamolara in faza
stationara; cm= concentratia molara in faza mobila;
 Clasificarea metodelor cromatografice
1 - dupa metoda de separare utilizata:

-precipitare –solubilitatile diferite ale componentelor;

-distilare –volatilitati diferite ale componentelor;
-sublimare- presiuni de vapori diferite
-extractie –solubilitate diferita intre doua faze
-cristalizare - proprietati solubilitate diferite la temperature scazute
-rafinare zonala- cristalizare la temperature ridicata
-flotare - diferenta de greutate specifica intre substanta si lichid
-ultrafiltrare –marimea substantei comparative cu dispozitivul de filtrare
-dializa - osmoza, trecerea unui sistem printr-o membrana:
-electrodepunere - electroliza la electrozi inerti
 Clasificarea metodelor cromatografice

2 - dupa forma fazei stationare:

-cromatografia pe coloana - distributia solutului intre o faza solida si o faza lichida pe o coloana
-cromatografia planara, pe strat subtire - adsorbtie sau repartitia pe un strat subtire plan;
-cromatografia pe hartie - repartitia pe o suprafata de hartie;

3 - dupa starea fizica a fazei mobile:

-cromatografia de gaze (GC)- distributia unui solut gazos intre o faza lichida sau gazoasa
-cromatografia de lichide (LC) - distribuia unei probe lichide pe o coloana intre o faza solida (FS) si o faza lichida
mobila(FM), faza stationara este polara si faza mobile este nepolara.
- cromatografia de lichide supercritice (SFC)- distribuia unei faze lichide pe o coloana efectuata sub o presiune si
temperatura ridicata, faza mobile este un fluid supercritic
 Clasificarea metodelor cromatografice
4 - dupa mecanismul de separare:

- de adsorbtie, separarea se bazeaza pe adsorbtie, afinitatea componentelor pentru cele doua

faze este în functie de coeficientii lor de adsorbtie.
- de repartitie, separarea se bazeaza pe fenomenul de extractie si separarea componentelor în
functie de diferenta dintre coeficientii de repartitie între cele doua faze.
- cu faze chimic legate, care este intermediara între cromatografia de adsorbtie si cea de repartitie,
fiind o combinare a acestora.
- de schimb ionic, se bazeaza pe interactiunile electrostatice si difuzie, separarea componentelor se
face în functie de sarcinile lor electrice, constantele de disociere si diametrul efectiv al ionilor.
- de excluziune (numita si cromatografie pe gel), se bazeaza pe difuzie, separarea se face în
functie de marimile efective ale moleculelor componentelor.
- de bioafinitate, separarea pe baza interactiunlor biochimice specifice cu asa-numitele grupari de
afinitate.
 Tipurile de cromatografie
Tipurile de cromatografie se clasifica in functie de FM, FS si metoda de detectie asfel:

1. Clasificare dupa faza mobila:

Denumire substanta Concenttrati Domeniul
-Gaz - cromatografia de gaze (GC) e (mM) de pH
-Lichid – cromatografia de lichide (LC) Acid maleic 20 1,5-2,5
-Fluid supercritic – Cromatografia cu fluide
Acid formic 50 3,8-4,3
supercritice (SFC)
Acid acetic 50 4,8-5,2
FM poate fi: Fosfat de sodium 50 6,7-7,6
- simpla (solutii apoase) sau Trietanol amina 20 7,3 -7,7
- mixta (tampon + solvent organic).
Tris 20 7,6-8,0
Se poate folosi in conditii: o (hydroxymethyl)aminometan,
- isocratice (compozitia fazei mobile ramane constanta in C4H11NO3
timpul separarii) Dietanolamina 20-50 8,4
- in gradient (compozitia fazei mobile se modifica in
Etanolamina 20 9,0-9,5
- timpul procesului)
Piperadina 20 10,6-11,6
Faza mobila
 2. FAZE STATIONARE

Ca faza solida poate fi utilizati urmatorii adsorbanti

-Silicea sub diferite forme: Silice peliculara, Silice naturala neregulata de 10 μm,
Silice sferica naturala de 5 μm, Silice sferica 3-5 μm de inalta puritate, Silicagel
hibrid (co-polimer organic/inorganic) de inalta puritate
-Alumina: alumina cromatografica au suprafete specifice intre 100-200 m2/g.
Diametrul particulelor sortimentelor comerciale de alumina este 50-200 μm
-Silicatul de magneziu, capacitate de adsorbtie mai mare decât alumina, fiind
utilizata pentru separarea unor anumite clase de substante, cum ar fi lipidele.
- Florisilul este un silicat de magneziu si sodiu cu suprafata specifica de 300 m2/g,
iar ca activitate de adsorbtie se situeaza între silicagel si alumina. Prezinta însa si
fenomen de chemosorbtie, motiv pentru care utilizarea sa este mai limitata.
 Caracteristici ale fazei stationare

-dimensiunile porilor - determina capabilitatea moleculelor de analit

de a intra in particula si de a interactiona cu centrii activi
-suprafata specifica, suprafata de contact cu solutul, de obicei
suprafata exterioara si cea interioara a particulei este 1:1000.
-centrii activi realizeaza interactiunile de pe suprafata interna a
particulei si solut

Particule sferice si neregulare

Liganzii din faza stationara

- C18
- C8
- C4
- aminopropil
- cianopropil
- diol
 DETECTORI
Detectorul da posibilitatea valorificarii calitative si cantitative a rezultatului analizei.

Clasificare:
I-dupa forma de raspuns:
→ detectori diferentiali, masoara diferentele in compozitia efluentului;
→ detectori integrali, masoara cantitatea de proba ajunsa la detector.
II-dupa proprietatea determinata:
→ detectori sensibili la concentratie, raspunsul este proportional cu concentratia componentului;
→ detectori sensibili la debit de masa, raspunsul varieaza cu cantitatea de proba ajunsa la detector in
unitatea de timp.
III-dupa sensibilitate:
→ detectori universali, prezinta un semnal la toti compusii din efluent cu exceptia fazei mobile;
→ detectori selectivi, detecteaza grupari inrudite a componentelor probei;
→ detectori specifici, prezinta semnalul unui singur component sau la un numar limitat de componente
cu proprietati chimice asemanatoare
 DETECTORI
Detectia se bazeaza pe proprietatile fizice si/sau chimice a analitului
Detectorii pot masura caracteristicile optice, spectroscopice, electrice, electrochimice, de masa
ale analitilor
 Cromatograma

Cromatograma reprezintă dependenţa în timp a proprietăţii masurate de detectorul sistemul

cromatografic. Intr-o cromatogramă întâlnim picuri cromatografice şi o linie de baza (constanta sau
variabilă). O separare cromatografica a unui amestec de n componenţi trebuie sa conduca la o
cromatograma cu n picuri cromatografice.

Cromatograma clasica

Cromatograma clasica pentru un amestec de doi componenti.

Cromatograma unui amestec de 2 compuşi. Picul mic din stanga reprezinta o specie care nu este retinuta in coloan
si care apare aproape imediat dupa ce incepe elutia.
 Parametrii caracteristici
- Timpul de retentie (tR) –timpul necesar unui solut dupa injectare pentru a ajunge
la detector.
- Timpul mort (tM) – timpul necesar speciilor neretinute pentru a parcurge distanta
pana la detector;
- Viteza fazei mobile (u) = L/tM; rata medie liniara de miscare a moleculelor in faza
mobila;
-Viteza componentului din faza stationara (v) = L/tR;
Unde L= lungimea coloanei cromatografice;
- Coeficientul de partitie K = cs/cm
Unde cs = concentratia in faza stationara (molara); cm= concentratia in faza mobila
(molara);
 Volumul mort, Vm

Volumul fazei lichide din interiorul coloanei

Volumul mort este de cca. 65% din volumul

coloanei
Cromatograma

Cromatograma unui amestec de N compuşi

Termeni utilizati in cromatografie
Rezolutia (RS)

Se utilizeaza pentru caracterizarea separabilitatii a doi

componenti.
-Rezolutia creste daca se reduce largimea zonei.
- Rezolutia e influentata de proprietatile termodinamice ale sistemului.

Optimizarea separarilor cromatografice

Cromatografia de lichid – LC

Schema generala al unui sistem de cromatografie lichida

 Elementele componente ale cromatografelor de lichid – LC
1.Rezervor(oare) de solvent (2-3) dupa care faza mobila se filtreaza si se degazeaza inainte de folosire
2. Dispozitivul pentru degazare este necesar pentru îndepartarea din solventi a gazelor dizolvate, mai
ales a oxigenului, care în timpul trecerii prin coloana ar putea reactiona cu faza stationara, sau ar putea
forma bule de gaz
3. Dispozitive pentru injectie a probei - cu seringi sau prin folosirea unei valve (robinet) de injectie cu
mai multe canale

4. Pompa asigura alimentarea cu eluent a coloanei este o pompa cu regim izocratic, furnizeaza un flux
de faza mobila precis si lipsit de pulsatii, (pot fi pneumatice si mecanice).
5. Coloana cromatografica – elementul cel mai important dintr-un cromatograf, fiind sediul procesului
de separare cromatografica. Corpul coloanei este confectionat din otel inoxidabil cu dimensiunile 4,6 mm
(diam. intern) x 200 mm (lungime), fiind umplut cu faza stationara chimic legata (particule de silicagel de
5 µm acoperiti cu un strat monomeric de octadecilsilan (C18).
6. Termostat coloana - coloana cromatografica este inclusa in incinta unui termostat menit sa
controloze temperatura (35oC) fazei stationare si mobile pe tot parcursul separarii cromatografice.
7. Detector care masoara o modificare a caracteristicii efluentului sau solutului
8. Calculator pentru colectarea si prelucrarea datelor - se realizeaza cu ajutorul unei placi de achizitie
incorporate in modulul de control al sistemului, ele fiind transferate, prelucrate si evaluate cu ajutorul
programcare permite prelucrarea datelor obtinute, validarea metodei de analiza si generarea de diferite
rapoarte despre parametrii si eficienta separarii.
 Principalele detectoare folosite în cromatografia de lichide

Schema detectorului UV-VIS cu dublu fascicul Schema detectorului UV-VIS cu sir de diode Detectorul cu fluorescenta
 Metode de separare utilizate de CL
Principalele moduri de separare utilizate in cromatografia de lichid sunt:
1. Adsorptia sau faza normala
- Faza stationara este mai polara decat cea mobila - Coloana: hidroxiapatita (Ca10(PO4)6(OH)2
- Faza mobila: hexan, CH2Cl2, THF, CH3O,
- Gradientul de elutie
2. Faza inversa (RPC)
-Faza stationara este hidrofoba si faza mobila este hidrofila, Coloana: silica, polistiren modificat din punct de vedere al covalentei
cu un derivat alchil de 3-18*C
- Faza mobila : apa (solutie tampon) + solvent organic (propanol CH3CN, CH3OH)
- Gradient de elutie
3. Interactia hidrofobica
- Faza stationara este hidrofoba si faza mobila hidrofila este constituita din lanturi scurte de alchil sau fenil cu densitate mica;
- Faza mobila: concentratie descrescatoare de solutii concentrate de sare (3M NH4SO4)
- Gradientul de elutie
4. Excluziunea marimii (cernere moleculara-SEC)
- Interactiile chimice dintre proba si faza stationara nu sunt dorite; separarea se obtine prin mecanismul de “cernere” folosind o
faza stationara poroasa
- Faza stationara: diferite tipuri de silice
- Faza mobila: putere ionica slaba (100 mM) solutie tampon sau acid diluat (0.1% TFA) cu CH3CN sau izopropanol (20-50%)
- Elutie izocratica
5. -Schimbul ionic (CSI)
- Interactiile de schimb ionic dintre analitul cationic sau anionic si faza stationara, avand sarcini electrice diferite
- Faza stationara: polistiren, silice modificata cu grupe functionale precum aminele cuaternare
-Faza mobila: solutie tampon continand concentratii de saruri in crestere (NaCl, MgCl2, K3PO4, NH4SO4)
-6. Afinitatea
– Se bazeaza pe interactiile specifice si selective dintre enzime sau anticorpi si liganzi
 METODA HPLC
•Cromatografia lichida de înalta performanta (HPLC) este un sistem de operare cromatografica in care faza mobila
este un lichid
•Fata mobila lichida este introdusa printr-o coloana care conține faza staționara
 Cromatograma
Cromatograma este reprezentarea separării care a avut loc în sistemul HPLC. O serie de peak-
uri sunt puse în evidenţă faţă de linia de bază. Fiecare peak reprezintă răspunsul detectorului la
un anumit compus. Cromatograma este imprimată de staţia computerizată.
Prezentarea schematică a unui cromatograf de lichide (HPLC) modern
 Caracteristici metoda

Abordarea elutiei

- Isocratic – compozitie constanta a fazei mobile

- Gradient de elutie - compozitie variabila a fazei mobile
– in trepte schimbarea clara obtinuta la un anumit punct in timp
– continuu - schimbarea este realizata constant in timp

Proprietatile unui bun detector

Sensibilitatea
– Raspuns/ C
Selectivitatea
– Raspuns universal sau selective (selectivitatea – posibilitatea de a diferentia speciile chimice)
Raspuns rapid
Linearitatea – domeniul de concentratie in care semnalul este proportional cu concentratia
Stabilitatea in raport cu zgomotul (zgomotul de fond) si timp (curgere)
 Spectrometrul de masa-MS
Spectrometria de masa permite masurarea
maselor moleculare relative a unor compusi
unitari, respectiv evidentierea anumitor specii
atomice si grupari functionale existente in
compusul analizat.
In spectrometrul de masa moleculele organice
neutre sunt transformate in ioni, radicali si
molecule neutre simple; ionii generati prin
fragmentare sunt ulterior deviati in campuri
magnetice si/sau electrice. Devierea ionilor
este dependenta de masa si sarcina acestora
(in cazul substantelor organice sarcina este de
obicei 1).

Schema de bază a unui spectrometru de mas ă

 Elementele componente ale spectrometrului de masa-MS
1.Sistemul de introducere a probei: realizeaza introducerea probei in camera de ionizare :
Se poate realiza:
- direct in cazul substantelor in cantitate foarte mica (cca. 20 μg), putin volatile sau instabile termic,
- indirect, pentru substante in cantitate mare(1-2 mg), stabile termic, care la presiune moderata si temperaturi de aproximativ
300°C, se afla sub forma de vapori.
2. Camera de ionizare. Ionizarea se poate realiza prin procese fizice si chimice
Ionizarea fizica: Vaporii substantei analizate sunt bombardati cu un fascicul electronic produs de un filament din tungsten si
accelerat sub o diferenta de potential de ≈ 75 eV, la o presiune de ≈10-6 mmHg, drumul liber mediu intre doua ciocniri al
particulelor aflate in stare gazoasa este de ≈ 1m
Ionizarea chimica are loc la presiuni mai mari ale gazului molecular, cand o parte dintre ionii produsi reactioneaza chimic cu
moleculele neutre.
3. Analizorul de ioni, analiza ionilor se realizeaza in functie de masa acestora. Aceasta se poate realiza cu ajutorul unui
camp magnetic, care diferentiaza ionii in functie de raportul m/z. Modificarea traiectoriei ionilor, acestia sa focalizeze in colector si
sunt inregistrati, prin modificarea potentialului electric de accelerare a ionilor, sau a campului magnetic. Traiectoria ionilor sub
actiunea acestui potential este sinusoidala, dependenta de potentialul aplicat. Pentru valori date ale lui U si V, numai ionii cu o
valoare bine determinata m/z vor traversa intreaga lungime a filtrului. Toti ceilalti ioni vor avea oscilatii instabile, vor ciocni polii
analizorului si se vor pierde din fascicul.
4. Detectorul de ioni (Colectorul) -Ionii cu aceeasi valoare m/z formeaza in colector un curent slab. Acest curent este trimis
spre amplificator.
5. Amplificatorul si inregistratorul
Dupa amplificare, curentul ionic este inregistrat in functie de m/z. Pentru inregistrarea unui spectru de masa, un spectrometru
trebuie sa aiba un raspuns rapid, sa fie capabil sa inregistreze cateva sute de linii pe secunda si sa poata inregistra intensitati ale
liniilor variind cu un factor mai mare de 103.
Conditia pentru ca un spectrometru de masa sa fie util este ca acesta sa poata face distinctia intre mase diferind cu o unitate.
Sistem HPLC multiplu cu detectie MS
 CROMATOGRAFIA DE SCHIMB IONIC

IC = un proces care permite separarea ionilor si moleculelor polare pe baza propietatilor electrice.

Etapele procesului

Etapele procesului
Abordarea elutiei
Isocratic – compozitie constanta a fazei mobile
Gradient de elutie– compozitie variabila a fazei mobile
– in trepte – schimbarea clara obtinuta la un anumit punct in timp
– continuu – schimbarea este realizata constant in timp

Tpuri de schimbatori de ioni

Puternic – sarcina electrica a unui schimbator de ion puternic este independent de pH
– Acizi Sulfonici (cation)
– Amine cuaternare (anion)
Slab – sarcina electrica a unui schimbator deioni slab este dependent de pH
– Carboximetil celuloza (CM) (cation)
– Amine primare, secundare si tertiare, de ex. dietilaminoetil (DEAE) (anion)

Cinetica procesului
1 –difuzia ionilor din solutia exterioara;
2 - difuzia ionilor in film;
3 - difuzia ionilor in interiorul particulei;
4 - reactia chimica ce implica schimbul ionic.
FAZE STATIONARE
 Tipuri de schimbători de ioni
-Răsini de polistiren
- Celuloză si schimbători de ioni gel (dextran)
- Silice poroasă

dextran
 Tipuri de schimbători de ioni
Cromatografie de schimb cationic
Răsini schimbatoare de cationic mai frecvent utilizate sunt:
- S-resin, sulfate derivatives; răsini CM , carboxylate derived ions
Grupe functionale schimb ionic

Cromatografie de schimb anionic

De regula răsini de schimb anionic sunt utilizate cele de

amine cuaternare (Q-resin) și dietilaminoetan (DEAE)
 Faza Stationară – Răsina schimbătoare de ioni
Faza mobilă:
Pentru schimb cationic - H+
Pentru schimb anionic - OH-
pH-ul este controlat cu solutii tampon
– Ex. HCO3-/CO3
Solutii si sisteme tampon
 Aplicatiile cromatografiei ionice
Separarea moleculelor se bazează pe diferențele de sarcină totale ale proteinelor. Fiind deseori utilizată

pentru purificarea proteinelor, dar poate fi utilizată și pentru purificarea oligonucleotidelor, peptidelor și alte

molecule cu sarcina ionica.

- Proteina de interes, respectiv sarcina moleculară ce ne interesează are sarcină contrară față de gruparea

funcțională adăugată la rășină (faza stationara).

-Este procesul de separare a ionilor și moleculelor polare bazate pe proprietăților de sarcină a moleculelor

- Prezintă utilizarea pe aproape orice fel de sarcină moleculară:

– Proteine

– Nucleotide

– Amino acizi
 IC pentru proteine

o Cromatografia de schimb ionic implică două etape principale:

- Contactul proteinei cu răsina

- Elutia sau deplasarea proteinei din răsină

o Importante la contact sunt pH tampon folosit pentru a echilibra si incărca proteina pe coloană

o Factorii care controlează elutia sunt pH si/sau tăria ionică

o Schimbătorii de ioni utilizati mai frecvent sunt:

– Schimbator anioni – DEAE (dietilaminoetan)

– Schimbator cation – CM (carboxilmetil)

 Schimbul anonic - Proteine

Schimbul anionic - proteina faza acida de legatura slaba – DEAE sau puternica – amina cuaternara

Schimbul cationic - Proteine

 Cromatografia in faza gazoasa - GC
o Separarea substantelor volatile si usor volatilizabile la temperaturi < 400°C
Coloanele sunt special concepute pentru separari de gaze
o In functie de natura fazei stationare pot avea loc doua procese:
o Repartitia intre o faza stationara lichida si o faza mobila gazoasa = cromatografie gaz – lichid
o Adsorbtie pe o faza stationara solida, elutia realizandu-se cu o faza mobila gazoasa = cromatografie
gaz – solid

Schema de principiu a cromatografului de gaze

 Coloanele cromatografice GC

o Cofectionate din tevi de metal, sticla sau material plastic

o Diametrul: 1,5–8 mm (40 – 70 mm la coloanele preparative)
o Lungimea: 2–4 m sau 15-20 m (cu umplutura) 30-200 m (capilare)

Principalele faze stationare:

o Alumina sau alumina modificata prin calcinare sau tratare cu NaOH sau saruri
o Silicagelul
o Carbunele activ
o Site moleculare de tip zeolitic
o Polimeri microporosi

Detectoare:
o Detectoare integrale  semnalul corespunde unei insumari a masei
componentilor care trec prin celula
o Detectoare diferentiale  semnalul reprezentat prin picuri de elutie care
masoara o serie de proprietatilegate de concentratia componentilor si a
curentului de gaz purtator
 Detectori pentru GC

1. De ionizare:
- Cu ionizare in flacara: Flame Ionization Detector (FID);
- Azot/Fosfor specific: Nitrogen Phosphorus Detector (NPD) Detector cu ionizare
termoionică;
- Termoionice (AFID, FASD);
- Fotoionizare: Photoionization Detector (PID);
2. De sursă radioactiva:
- Cu captură de electroni: Electron Capture Detector (ECD);
- Cu sectiune transversala;
3. De emisie:
- Flamfotometric: Flame Photometric Detector (FPD);
- Cu plasma;
- Cu emisie atomica: Atomic Emission Detector (AED);
4. Electrice:
- Conductivitate termica: Thermal Conductivity Detector (TCD);
- Electroconductivitate: Electrolytic Conductivity Detector (ELCD, HALL);
5. De Spectroscopie:
- Detector selectiv de masa: Mass Selective Detector (MSD);
- Infrarosu: Infrared Detector (IRD).
Separarea unui amestec de medicamente
SEPARAREA STANDARD A HEMOGLOBINEI UMANE

Creşterea pH-ului la 4,9

Rezoluţia se imbunătăţeşte prin
creşterea pH-ului la 4,9. Gradientul este de
la 0 la 500mM NaCl in 20 minute
(25mM/min).
Creşterea pH-ului la 5,5
Rezoluţia este imbunătăţită in
continuare prin creşterea pH-ului la 5,5.
Gradientul de la 0 la 500 mM NaCl in 20
minute (25 mM/min).
Folosind un gradient mai mic.
Eluţia finală este cu citrat TEA 20mM la
pH 5,5 cu un gradient 25-125mM NaCl in 20
minute. Creşterea saltului iniţial la 25mM şi
făcand gradientul mult mai mic la 5mM
creşte in totalitate per minut, rezolvand
hemoglobina umană standard.
 PURIFICAREA ANTICORPILOR

IgG de bovine şi albumina serică de

bovine.
Imunoglobulinele pot fi separate de albumine, transferaze şi
proteaze. Acest lucru este ilustrat in separarea IgG bovină de
albumina serică bovină prin cromatografia de schimb de
anioni de inaltă performanţă.
Separarea anticorpilor din serul de oaie.
Separarea albuminei serice de oaie ilustrează nu numai
purificarea de anticorpi a probelor de alţi componenţi, dar, de
asemenea, fracţionarea in continuare a anticorpilor in
subclase prin cromatografia de schimb de anioni de inaltă
performanţă folosind o coloană de schimb de anioni de
tip DEAE.
Cromatograma HPLC a compusilor din sucul de portocale