Metode electroanalitice

Tehnicile de analiză utilizate in analiza probelor biologice

-Electrochimice
-Spectrometrice
-Cromatografice
-Imunochimice
Altele
- Electroforetice
- Senzori-biosenzori
- Analiza in flux

Metode electrochimice
Metodele electrochimice de analiză se bazează pe măsurarea unei proprietăţi electrice a probei de analizat, pe care o
denumim electrolit, în care sunt scufundaţi unul sau doi electrozi (conductori electrici).
Fenomenele electrochimice sunt determinate de concentraţia şi natura ionilor din electrolit.
- Donorul electronilor este reducatorul, cedeaza electroni
- Receptorul electronilor este oxidantul, accepta electroni

Metodele de analiza cele mai des utilizate sub denumirea de metode electrochimice, sunt:
- Metoda conductometrica
- Metoda potentiometrica;
- Metoda polarografica;
- Metoda electrogravimetrica;
- Electroforeza.

I = curent, E = potential, R = rezistenta, G = conductanta, Q = cantitatea de electricitate, t = timp, vol = volumul solutiei
standard, m = masa speciei electrodistribuite

Potenţialul relativ
Cu este mai electronegativ decât Zn
- Cand cele două metale sunt conectate electric, curentul (electronii) va “curge” spontan de la Zn la Cu
- Zn este oxidantul; Cu este reducătorul
- Zn reprezintă anodul; Cu reprezintă catodul

Potenţialul absolut de electrod

- Potentialului de electrod se explica prin tendinta metalelor de a transmite ioni in solutie si a ionilor din solutie
de a se depune pe metal
- Metalele care trimit ioni in solutie se incarca negativ, iar cele pe care se depun ionii din solutie pozitiv.
- Ca urmare solutia ramane cu un exces de sarcini pozitive in primul caz si negative in cel de al doilea , iar la
suprafata metal-solutie se formeaza un dublu strat electric.

Formarea stratului dublu electric, modelul lui Grahame:

-caracterizeaza cel mai bine descrierea cantitativa a stratul dublu electric
-electrodul exercita o forta de atractie puternica asupra ionilor care sunt puternic atrasi de suprafata sa, un ion specific
adsorbit isi pierde capacitatea de solvatare pe masura ce se apropie de suprafata electrodului, se formeza ioni
nesolvatati, planul care trece centrul acestor ioni se numeste “Planul Helmholtz Interior (IHP)”
-la distanta x, IHP se formeaza un strat de ioni hidratati si nespecific adsorbiti, prin centrele acestor ioni trece “Planul
Helmholtz Exterior (OHP)”.
- in afara acestui plan se manifesta stratul de difuzie;
-potentialul variaza liniar cu distanta pana la OHP si creste apoi exponential in stratul de difuzie;
-diferenta de potential intre suprafata metalului si un punct neutru reprezinta pontentialul electrocinetic zeta, Ez;
-potentialul absolut de electrod nu se poate determina.

Potenţialul relativ de electrod

Potentialul standard de electrod nu poate fi determinat direct si prin urmare se determina in functie de un electrod de
referinta al carui potential standard este considerat ca fiind egal cu zero
- Electrodul de referinţă ar trebui să fie: uşor de fabricat, stabil,
- Potentialul de electrod al unui metal este dat de relatia lui Nernst:

R -constanta universala a gazelor (8,3166 J/mol K)

T - temperatura absoluta
F-numarul lui Faraday (96500 C),
z-nr de electroni implicati in reactia de ionizare a metalului, iar
a- activitatea ionilor metalului in solutie.
Pentru a= 1, si potentialul de electrod devine egal cu potentialul standard
-Potentialul standard de electrod reprezinta potentialul de echilibru a metalului cufundat in solutia unei sari cu
activitatea egala cu 1 la temperatura de 250C si presiunea de 1 atm.
Ca electrod de referinta se poate utiliza electrodul normal de hidrogen =0

CLASIFICAREA ELECTROZILOR
In functie de rolul pe care il joaca in celula electrochimica:
- electrozi indicatori
- electrozi de referinta
In functie de natura electrica a speciei chimice in raport cu care este reversibil:
- electrozi sensibili pentru cationi
- electrozi sensibili pentru anioni
- electrozi sensibili pentru molecule neutre

Electrozi de referinta
Sunt electrozii care in cadrul unei celule electrochimice isi pastreaza constant potentialul indiferent de solutia in care
sunt imersati si fata de care poate fi masurata variatia potentialului electrodului indicator
Ex:
- 1) electrodul normal de hydrogen, (ENH)
- 2) electrodul de calomel (ECS)
- 3) electrodul de argint / clorura de argint

Electrodul normal de hidrogen

-I se atribuie arbitrar un potential de valoare zero;
-este constituit dintr-un electrod de platina platinata, aflat in solutie de HCl cu activitatea ionului de hidrogen egala cu
unitatea,
-presiunea hidrogenului gazos = 1atm,
-la temperatura de 25°C

Electrodul de calomel saturat

-este usor de utilizate pentru ca nu necesita gaz
-este constituit dintr-un fir de platina
-solutie saturate de KCl, pentru mentinerea constanta a tariei ionice;
-pasta de calomel

Electrodul argint/clorura de argint

-este usor de utilizate pentru ca nu necesita gaz
-este constituit dintr-un electrod de argint
-solutie saturate de KCl + AgNO3 pentru mentinerea constanta a tariei ionice;
-AgCl sare

Electrozii ion-selectivi ISE

Clasificarea ISE:
§ Electrozi ion-selectivi cu membrana
§ Electrozi ion-selectivi cu membrana solida
§ Electrozi ion-selectivi cu membrana lichida pe support poros si neporos
§ Electrozi cu membrana de enzime: biosenzori
§ Electrozi potentiometrici sensibili pentru gaze
§ Electrozi fir acoperit ion-selectivi
§ Tranzistori cu efect de camp ion-selectivi

-se utilizeaza pentru determinarea concentratiilor speciilor electrochimice

-sunt constituite dintr-un electrod indicator (constituit dintr-un metal nobil Pt) si un electrod de referinta
-diferenta de potential intre cele doua celule trebuie sa tina cont si de potentialul jonctiunii

Tipuri de ISE:
Ø Sticlă
-Combinaţii variate de SiO2 cu oxizi ai metalelor
 Stare solidă
-Implică reacţii ale ionilor cu membrane cristaline (sau crystal doped) (exemple: Cl-/AgCl)
 Schimb ionic
-Un compus este dizolvat intr-o fază inertă
 Senzori de gaz
-De obicei o combinaţie intre ISE şi membrane permeabile de gaz
 Electrodul de pH
- Masoara concentratia ionilor de hidrogen, deci aciditatea solutiei.
- Componenta de baza a electrodului este o membrana selectiva de sticla permeabila numai pentru ionii de hidrogen.
- Cand electrodul este imersat in solutie, ionii de hidrogen patrund prin membrana pana la realizarea echilibrului.
- Pentru realizarea echilibrului este necesar un curent f. mic, iar masurarea se realizeaza prin comparatie cu un electrod
de referinta.
- Diferenta de potential dezvoltata in jurul membranei este propotionala cu logaritmul concentratiei ionilor de hidrogen
din solutie.

Electrodul ion selectiv de K+

Valinomicina este un polimer organic cu rol de schimbator de ion care are o strucutură rigidă 3 - D conţinand pori cu
dimensiuni apropiate de razele nehidrogenate ale ionului de potasiu.
Valinomicina este un purtător neutru pentru K+.

Amperometrie
-Avand in vedere că metodele potenţiometrice măsoară potenţialul electrochimic, metodele amperometriei măsoară
debitul/valoarea curentului electric.
-Potenţialul (sau voltajul) reprezintă forţa conductoare care genereză debitul de curent.
-Curentul reprezintă suma debitului electric (electroni) produsă in urma potenţialului electric.

VOLTAMETRIE
Utilizare
Ø Se foloseste in general in:
-Detector in cromatografia pentru substante organice si ionice
-Analiza elementara
Ø Aplicatii importante includ:
-Dispersia ionilor metalici
-Cercetare in chimie si biochimie
-Biosenzori
-Analiza “in vivo”

Mod de operare
Ø Masoara curentul ca o functie a potentialului aplicat la interfata electrod-solutie
Ø Foloseste un ansamblu de 3 electrozi:
-electrodul care lucreaza
-electrodul de referinta
-electrodul auxiliar (counter)
Ø Multe moduri posibile de aplicare, tipuri de electrozi si configurare a electrozilor
Ø Polarografie = cand este folosit un electrod cu/de Hg

Avantaje
ØPoate fi extrem de sensibila si versatila
ØSelectivitate limitata
ØPrecizie rezonabila
ØIeftina