Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Erori de aparat.
2.Prelevarea probelor
3.Grafice
4.Electroforeza
5.Conservarea probelor
6.Diagrama lui fi
2. Prelevarea probelor biologice: Prelevarea probei: reprezinta operatia de selectare a unei probe
representative de la un pacient sau de la un organism viu in scopul stabilirii diverselor caracteristici
definite. Proba biologica (produsul patologic): o portiune de material biologic (sange, urina, lichid
cefalorahidian, lichid amniotic, tesuturi, etc) colectat conform procedurii de prelevare stabilite. Proba
trebuie:sa aiba o marimea suficient de mare astfel incat sa permita efectuarea analizelor pentru toti
parametrii care definesc calitatea produsului, inclusiv pentru repetarea probei; sa fie reprezentativa, sa
aiba o compozitie identica dpdv calitativ si cantitativ cu media materialului de analizat.
3. : Graficul de control este unul din cele 7 instrumente de baza pentru controlul calitatii (alaturi de
histograme, grafice Paretto, diagrame de control, diagrama cauza efect, organigrama si diagrama de
distributie). Tipuri de grafice: Grafice de domeniu ( are numai limita superioara, verifica precizia), Grafice
cu suma cumulata ( suma tuturor erorilor). Diagrama Levey – Jennings (O metodă grafică pentru a afişa
rezultatele controlului şi a evalua dacă procedura este in limita campului de toleranţă sau in afara
acestuia. Valorile de control sunt reprezentate grafic in raport cu perioada de timp. Limitele sunt
schiţate detaliat pentru a accentua tendinţele, schimbările sau deviaţiile accidentale).
5. Conservarea probelor: procesul de tratare a probelor biologice cu anumite substante chimice sau prin
procedee fizice cu scopul de a pastra un timp cat mai indelungat caracteresticile initiale. Conservarea
probelor este indicata de fiecare data cand analiza probei nu poate fi facuta imediat sau locul de
prelevare este diferit de locul de analiza si proba trebuie transportata in laborator. Criterii de
conservare: să intarzie acţiunea biologică; să intarzie hidroliza compuşilor chimici şi a complecşilor; să
reducă volatilitatea componenţilor; să reducă efectele de adsorbţie.
7. : Solutiile de electroliti - Soluţii Tampon: Solutia de electrolit (sau sistemul tampon) trebuie sa fie in
asa fel aleasa incat sa permita separarea neta a compusilor probei de analizat, fara sa reactioneze cu
acestia. Ca electroliti se utilizeaza solutii tampon (aminoacizi), solutii diluate de electroliti tari (KCI,
KNO3, etc.), solutii ale acizilor slabi (acid tartric, acid citric, acid acetic) sau a sarurilor lor cu baze tari,
etc. Forta ionica a electrolitului μ - este o mărime care determină potenţialul câmpului electric existent
în soluţie importanta in alegerea diferentei de potential care i se va aplica celulei. Surse de alimentare:
Sursă de alimentare: curent continuu intre 2 electrozi; Flux de curent produce căldura care incalzeste
proba; Creşterea vitezei de migraţie si determina extinderea tipurilor de probe; Formarea de curenti de
convectie care determina amestecarea probelor; Instabilitate termică a probelor sensibile la căldura;
Evaporarea apei determina concentrarea ionilor, creşterea vascozitatii soluţiei tampon si scade
rezistenţa electrica; Pentru a minimiza problemele: se utilizeză surse de alimentare cu putere constantă
si mare. Electroforegrama: Detectoarele sunt plasate la catod/anod, in conditii comune, toate speciile
sunt conduse in aceasta directie de catre forta electromotoare. Detectoare de tip spectrometre cu
absorbtie UV, de fluorescenta si MS etc. Detectoare sensibile sunt necesare pentru concentratii mici.