UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRANCUSI ” TÎRGU-JIU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, DREPT SI

ADMINISTRATIE PUBLICA

CONTESTATIA FISCALA

Contestatia Fiscala

Cuprins
1. Definiţia contestaţiei fiscale

2. Termenul contestaţiei fiscale

3. Obiectul contestaţiei fiscale

4.Solutionarea contestatiei
5.Judecarea contestatiei
6. Concluzii
7. Bibliografie

1. Definiţia contestaţiei fiscale

Contestația la executarea fiscală este, ca și în dreptul comun, o plângere
specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte

de executare silită sau, uneori, chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu de
creanță fiscală. Tot pe calea contestației la executare pot fi desființate și deciziile
prin care se dispun măsuri asiguratorii. Pot face contestație împotriva oricărui act
de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de
către organele de executare, orice persoană interesată. Contestație la executare se
poate formula de către persoanele interesate și în cazul în care aceste organe
refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Legea nu determină sfera persoanelor interesate, dar credem că în această
categorie intră toți cei care au interes în executarea silită începută de către organul
de executare pentru realizarea creanțelor fiscale. Se află în această situație în
primul rând debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar în cazul executării prin
poprire și terțul poprit, devenit parte în procedura de executare. Dar interes pot
justifica și terții vătămați prin acte de executare silită îndreptate în contra averii lor
în mod greșit. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul
căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată
de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru
contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu, în cazul în
care titlul nu este o hotărâre judecătorească, se introduc la instanța judecătorească
competentă, adică la judecătoria în circumscripția căreia se face executarea și se
judecă în procedură de urgență. În cazul contestației privind lămurirea înțelesului,
întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească,
competența aparține instanței care a pronunțat acea hotărâre.

2. Termenul contestaţiei fiscale

Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la
data când:
- Contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe
care îl contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în
lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
- Contestatorul a luat cunoștiință, potrivit celor de mai sus, de refuzul
organului de executare de a îndeplini un act de executare;
- Cel interesat a luat cunostiință, potrivit celor de mai sus, de eliberarea sau
distribuirea sumelor pe care le contestă.
Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de
proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai
târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. Neintroducerea contestației
 ● în acest termen nu îl va împiedica pe cel de-al teilea să își realizeze dreptul pe calea
● unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Judecarea contestației se face cu
● citarea părților și a organului de executare în a cărui rază teritorială se găsesc
● bunurile urmărite. Soluționarea contestației se face după regulile dreptului comun,
● fiind însă, exclusă posibilitatea suspendării provizorii a executării silite pe calea
● ordonanței președențiale, în temeiul dispozițiilor art. 403 Cod procedură civilă.
● La cererea părții interesate instanța va dispune, în cadrul contestației la
executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate
comună cu alte persoane. Dacă admite contestația la executare, instanța după caz,
poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia,

anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu
ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și
al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se
restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din
reținerile prin poprire, În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi
obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate
prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el
va fi obligat și la plata unei amenzi.
3. Obiectul contestaţiei fiscale
În principiu, obiectul contestației îl constitue numai sumele și măsurile stabilite și
înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat,
cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului
administrativ fiscal.
Obiectul contestației administrativ fiscale este determinat de art. 174 Cod
procedură fiscală. Această cale de atac poate fi exercitată:
- Împotriva titlului de creanță;
- Împotriva altor acte administrative fiscale;
- Împotriva refuzului de emitere a unui act administrativ fiscal.
Contestația se formulează în scris și trebuie să cuprindă:
- Datele de identificare ale contestatorului;

- Obiectul contestației;
- Motivele de fapt și de drept;
- Dovezile pe care se întemeiază;
- Semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și
ștampila în cazul persoanelor juridice.
Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică,
se face potrivit legii. Contestația nu este supusă nici unei taxe de timbru. Dacă
organul competent constată ca nu sunt îndeplinite toate condițiile de formă,
contestația va fi respinsă fără a se proceda la anaiza pe fond a cauzei, iar nu anulată
ca în dreptul comun. Totuși, nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că poartă o
denumire greșită.
4.Solutionarea contestatiei
La executare este de competenta instantelor judecatoresti, instanta de
executare potrivit Codului de procedura civila. Contestatia putând fi înaintata de
catre debitorul urmarit, creditorul urmaritor, tertul poprit, în cazul popririi sau orice
alt tert vatamat prin aplicarea acestei proceduri, si se judeca în procedura de
urgenta.
Ca exceptie, persoanele urmarite în baza ordinului de executare emis potrivit
art.87 alin. 2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de
Conturi a României pot face contestatie la executare la colegiul jurisdictional al
Curtii de Conturi care a solutionat, în conditiile prevazute de Codul de procedura
civila.
Natura si calificarea contestatiei la executare depinde de modul în care titularul
întelege sa se foloseasca de acest mijloc procedural, însa, în principal, se urmareste

anularea unor acte sau masuri de executare vizate ca nelegale, desi în unele
ipostaze poate fi calificata ca un mijloc procedural mixt.
În toate cazurile are fizionomia unei cai de atac pentru ca, uzând de ea,
contestatorul urmareste desfiintarea unei hotarâri judecatoresti sau alt act
jurisdictional, respectiv desfiintareaunor masuri executionale. Având în vedere
titlul executoriu, pe de o parte si analizând contestatia la executare pe de alta parte,
daca discutam de calificarea ei ca o cale de atac, trebuie avut în vedere ca în caile
de atac se vizeaza solutia pe fond ce urmeaza a fi pronuntata adica dezlegarea
raportului juridic de drept material, sunt aduse în discutie problemele legate de
modul de solutionare al pricinii, iar procedural, acte si masuri care au dus la
elaborarea hotarârii.
Contestatia la executare este o cale incidentala care trebuie sa se distanteze de
litigiul propriu-zis. Ea priveste exclusiv exercitarea iar atentia trebuie îndreptata
într-acolo încât sa nu se aduca atingere caracterului de lucru judecat al
titlului
executoriu, oricare ar fi acesta. Prin contestatia la executare se urmareste un alt
obiect si anume regularitatea actelor de urmarire silita, nicidecum legalitatea si
temeinicia solutiei pronuntate de instante asupra fondului.
Apararile privind fondul sunt admise atunci când titlul executoriu nu este emis de
o instata judecatoreasca, textul art.399 al.3 teza finala, prevede ca: se pot invoca
aparari de fond împortiva titlului executoriu, cu conditia ca legea sa nu prevada o
alta cale de atac. În materie fiscala chiar exista o dispozitie clara în ce priveste tertul
contestator care invoca un drept real asupra bunului pus sub urmarire-art.173,
alin.3 C.pr.fiscala, care ofera posibilitatea atacarii fondului si readucerii lui în
discutie în sensul ca cel de-al treilea poate sa-si realizeze dreptul pe calea unei
cereri separate, potrivit dreptului comun. Aici exista posibilitatea clarificarii potrivit
dreptului material si nu al celui procesual care priveste executrea silita în sine.
Legat de acest aspect, este de observat contestatia la executarea silita prevazuta
la art.172-174 C.pr. fiscala, care contureaza dreptul de a exercita aceasta cale
speciala „împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor
prezentlui cod de catre organele de executare, precum si în cazul în care acestea
refuza îndeplinirea unui act de executare în conditiile legii”-art.172 alin.1 C.pr.

fiscala. Alin. 3 al art.172 prevede ca poate fi exercitata si împotriva titlului

executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea. Exista o diferentiere de
regim juridic între prevederile art.172 C.pr. fiscala si cele ale art.399 C.pr.civ asupa
temeiurilor contestatiei la executare, evident una dintre ele priveste dreptul
procesual comun si cealalta dreptul procesual fiscal. Cadrul procesual al
contestatiei la executare nu este unul inter pares între partile procesului, pentru ca
pot figura si tertii, acestia promovând contestatia la executare atunci când justifica
un interes, bunaoara sunt puse sub urmarire bunuri ce constituie proprietatea
contestatorului. În astfel de cazuri, contestatia este calificata ca o actiune de
escindere sau în anulare, caca contestatorul angajeaza pe aceasta cale un veritabil
litigiu cu refelex petitoriu. Însa în fata petitoriului se opreste, acesta având
autoritatea lucrului judecat.
Contestatia la executarea are doua repere, anume: primul contestatia îndreptata
împotriva oricarui act de executare, al doilea contestatia asupra lamuriri, întelesul,
întinderea titlului executoriu. În a doua ipoteza, asa-zisa contesatatie la titlul,
revine spre comptenta instantei care a pronuntat acel titlul, pe când prima apartine
judecatoriei.
Din economia textului nu rezulta care ar fi instanta competenta atunci când
hotarârea judecatoreasca a fost obtinuta într-un litigiu care s-a judecat în prima
instanta si în toate caile de atac. Probelema este dificila atunci când pe parcursul
judecatii, în toate instantele s-au adus modificari ale solutiei pronuntata de instanta
de fond si practic avem mai multe hotarâri judecatoresti care împreuna constituie
un titlul executoriu. Apreciem ca este comptenta instanta de fond, de apel sau de
recurs, unde a aparut problema de a fi lamurit întelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu. Rationamentul este acela ca o presupusa îndreptare sau
corectie, o lamurire se poate face numai cu respectarea stricta a competentei
materiale, bunaoara nu poate verifica aceste aspecte prima instanta câta vreme sa pus
probelma de a verifica, conform art.400 alin2 C. pr. civ, hotarârea de
modificarea a instantei care a solutionat apelul. Efectele contestatiei, cât priveste
schimbarea fondului titlului pus în executare, nu se poate pronunta instanta care
judeca contestatia de executare, pentru ca un atare demers este inadmisibil.

Contestatia la executare poate duce numai la modificarea sau anularea procedurii

de executare, fara sa fie posibil ca pe aceasta cale sa se schimbe fondul solutiei
cuprinse în titlul executoriu. Acest concept priveste chiar si contestatia la titlul,
aceasta privind doar întelesul, întinderea si aplicarea a ceea ce dispune titlul
executoriu.Pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate motive de fond care
sa repuna în discutie o hoarâre definitiva.
5.Judecarea contestatiei
Instanta va cita pe lânga contestator sau alta persoana interesata si organul de
executare în a carui raza teritoriala se gasesc bunurile sau îsi au sediul sau domiciliul
tertul poprit. Termenul în care se poate introduce contestatia este un termen de
decadere de 15 zile si curge de la data de la care:
a) Contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori actul de executaresomatia cu ocazia
efectuarii silite sau în alt mod, a luat la cunostinta de executarea
ori actul de executare pe care îl contesta;
b) Contestatorul a luat la cunostinta, potrivit lit.a) de refuzul organului de
executare de a îndeplini un act de executare;
c) Cel interesat a luat la cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe
care le contesta.
Prin execeptie, daca o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate
sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia poate fi introdusa cel mai
târziu în termen de 15 zile dupa efectuarea executarii. Totusi, neintroducerea
contestatiei în acest termen nu îl poate împiedica pe tert sa îsi realizeze dreptul pe
calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Contestatia privind lamurirea
întelesului întinderii sau aplicarii titlului executoriu se face oricând înauntrul
termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita. Dreptul de a cere
executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
În cazul titlurilor emise în materia actiunilor reale imobiliare, termenul de
prescriptie este de 10 ani. Procedura prevazuta în cazul Contestatiei la executare
se judeca cu procedura pentru judecata în prima instanta care se aplica în mod

corespunzator.
Prin urmare, contestatia prin care se sesizeaza instanta de judecata trebuie sa
cuprinda elementele prevazute de lege, pentru cererea de chemare în judecata.
La cererea de chemare în judecata veti alatura atâtea copii câti intimati sunt.
Contestatia la executare se timbreaza cu timbru judiciar si taxa judiciara de timbru
conform legii. Potrivit dispozitiilor legale judecarea contestatiei se face de urgenta
si cu precadere. Conform prevederilor art. 402 din Codul de procedurã civilã,
contestatia la executare se judecã de urgentã si cu precãdere, dupã regulile
instituite pentru judecata în primã instantã, de unde rezultã cã ne aflãm în prezenta
unei proceduri contencioase, iar nu în situatiile prevãzute de art. 331-339 din Codul
de procedurã civilã.

Concluzii
Contestatia la executare reprezinta un fenomen des întâlnit în practica judiciarã,
care stârneste discutii aprinse în orice activitatea profesionala dar si în modul de
aplicare în relatia cu institutia abilitata sa treaca la procedura de executare pe
marginea lui, si anume contestatia la executare silita în materie fiscala.
Natura juridica a contestatiei la executare prezinta interes, întrucat de calificarea
acestui mijloc procesual depinde modul de solutionare a altor probleme pe care le
ridica
activitatea
de
executare
silita.
Încercând sã definim acest concept, putem spune cã reprezintã mijlocul procedural,
specific fazei executãrii silite, prin intermediul cãruia persoana interesatã
(creditorul urmãritor, debitorul urmãrit, tertul poprit, tertii sau procurorul) solicitã

instantei ca actele de executare sã fie îndeplinite cu stricta respectare a

prevederilor legale. Contestatia la executare este o cale de atac speciala, pentru
înlaturarea unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de organele de
executare, care nu trebuie confundatã cu contestatia în anulare, o cale
extraordinarã de atac- care este mijolcul procedural prin intermediul cãreia se
poate obtine anularea unei hotãrâri irevocabile putând fi exercitata de catre una
din parti sau printr-o actiune civila particulara, în cazul promovarii de catre o terta
persoana care vizeaza masurile de executare silita.
Astfel, contestatia la executare poate viza fie clarificarea întelesului, întinderii
sau aplicarea titlului executoriu (în cazurile în care nu s-a utilizat procedura
prevãzutã de dispozitiile art. 2811 din Codul de procedurã civilã), fie desfiintarea
actelor de executare nelegale, fie obligarea organului de executare la îndeplinirea
actului în conditiile prevãzute de lege. O astfel de contestatie se promoveaza atunci
când titlul nu este suficient de clar, iar pentru a putea fi pus în executare este
necesara clarificarea, interpretarea ori explicarea lui.
În toate cazurile în care executarea silitã este pusã sub controlul instantei
judecãtoresti, control ce vizeazã atât interesul creditorului, cât si pe cel al
debitorului, persoanele interesate pot folosi aceastã cale prevãzutã de dispozitiile
art. 399-404 din Codul de procedurã civilã.

Bibliografie
1. Dan Sova, Articol publicistic - Contestatia la executarea silita în materie fiscala,
(Partea I), Revista Româna de Dreptul Afacerilor nr. 5-6/2004;
2. Dan Tudorache, Contestatia la executare, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006.
3. Dan Drosu Saguna, Simiona Iliescu, Dan Coman Sova, Procedura Fiscala în
România, Ed.Oscar Print, Bucuresti, 1996.
4. Manuela Tabaras, Contestatia la executare-culegere de practica judiciara,
Editura All Beck, Bucuresti, 2005.
5. Mircea Stefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Flavius Costas, Dreptul
finantelor publice, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005.

6. Codul fiscal – Legea nr.571/2003- Codul de procedura fiscala – O.G. nr.92/2003,

modificata, O.U.G. nr. 129/2005, Rectificarea publicata în M.Of. nr. 974 din
2/11/2005, O.U.G. nr. 165/2005, O.U.G. nr. 181/2005, Legea nr. 15/2006, O.U.G.
nr. 22/2006, Legea nr. 166/2006, Legea nr. 158/2006, Legea nr. 338/2006,
Rectificarea publicata în MOF nr. 742 din 31/08/2006, O.G. nr. 35/2006, Legea nr.
505/2006.