Modificarea contractului individual de muncă.

Executarea contractului este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că

modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege1. Potrivit art. 41 alin. 3
din Codul muncii, modificarea se referă la următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii;
c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă. Modificarea
contractului constă în mod obişnuit în trecerea salariatului într-un alt loc de muncă sau într-o altă
activitate în mod temporar sau definitiv. Ea poate fi determinată atât de organizarea mai bună a muncii,
de anumite necesităţi social-economice, dar şi de unele interese personale ale salariaţilor. Modificarea
prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor restricţii sau limitări. Însă, printr-o astfel de măsură
nu trebuie să se aducă vreo ştirbire drepturilor salariaţilor care sunt ocrotite prin dispoziţii imperative
ale legii, şi ca atare, exclud orice tranzacţie, renunţare sau limitare (art. 38 din Codul muncii).
Dimpotrivă, modificarea unilaterală este în principiu interzisă, fiind posibilă numai în cazurile şi condiţiile
prevăzute de lege, de pildă în cazul delegării şi detaşării. Modificarea contractului se va realiza cu
respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 şi 4 şi de art. 19 din Codul muncii, angajatorul având obligaţia
de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice. Inadmisibilitatea modificării
unilaterale se referă, în special, numai la elementele esenţiale ale contractului şi anume felul muncii,
determinat atât de calificarea profesională, cât şi de funcţia sau meseria încredinţată, locul muncii,