Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Când Satana vine și-ți șoptește că ești un mare păcătos, privește în sus,
spre Răscumpărătorul tău și vorbește despre meritele Sale! Privind la lumina Sa vei fi
ajutat. Recunoaște-ți păcatele, dar spune vrăjmașului că „Hristos însuși a venit în lume
ca să mântuiască pe cei păcătoși” și că tu vei putea fi salvat prin iubirea Lui nemărginită.
(1 Timotei 1, 15.) Domnul Isus a pus lui Simon o întrebare cu privire la cei doi datornici.
Unul datora domnului său o mică sumă de bani, iar altul îi datora o sumă imensă, dar el
i-a iertat pe amândoi. Domnul Hristos a întrebat apoi pe Simon: care dintre cei doi
datornici va iubi mai mult pe domnul său. Simon a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-
a iertat mai mult” (Luca 7, 43.) Noi am fost mari păcătoși, dar Domnul Hristos a murit
pentru ca să putem fi iertați. Meritele jertfei Sale sunt cu totul îndestulătoare pentru a fi
prezentate Tatălui în favoarea noastră. Aceia cărora le-a iertat mult îl vor iubi mult și vor
sta aproape de tronul Său, lăudându-L pentru iubirea Sa cea mare și pentru sacrificiul
Său suprem. Numai atunci când vom înțelege pe deplin dragostea lui Dumnezeu, numai
atunci vom înțelege mai bine urâciunea și grozăvia păcatului. Când ajungem să vedem
lungimea scării care a fost coborâtă pentru noi, când înțelegem ceva din sacrificiul infinit
pe care Domnul Hristos l-a făcut în favoarea noastră, numai atunci inima se topește de
duioșie și căință. {Calea catre Hristos 35.4}
Nici ascultătorii și nici cel care vorbise n-au înțeles însemnătatea cuvintelor „Mielul lui
Dumnezeu”. Pe muntele Moria, Avraam fusese întrebat de fiul său: „Tată ... unde este
mielul pentru arderea de tot?” Tatăl a răspuns: „Fiule, Dumnezeu Însuși va purta grijă de
mielul pentru arderea de tot.” (Geneza 22, 7.8.) În berbecul oferit providențial în locul lui
Isaac, Avraam a văzut simbolul Aceluia care avea să moară pentru păcatele oamenilor.
Prin Isaia, Duhul Sfânt, folosind aceeași ilustrație, a proorocit despre Mântuitorul: „Ca un
miel pe care-l duci la măcelărie”. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră
a tuturor.” (Isaia 53, 7.6.) Dar poporul lui Israel n-a priceput învățătura aceasta. Mulți
socoteau darurile de jertfă tot așa cum priveau păgânii la jertfele lor — ca daruri prin
care să înduplece Divinitatea. Dumnezeu dorea să-i învețe că din iubirea Lui avea să
pornească darul care putea să-i împace cu Sine. {HLL 112.5}
Venise ceasul proslăvirii lui Hristos. El Se afla deja în umbra crucii, iar cererea grecilor Îi
arăta că jertfa pe care El urma să o aducă avea să atragă pe mulți la Dumnezeu. Știa că
grecii Îl vor vedea în curând într-o situație pe care n-o visau atunci. Ei urmau să-L vadă
pus alături de Baraba, un tâlhar și un criminal, și că acesta avea să fie preferat spre a fi
eliberat în locul Fiului lui Dumnezeu. Ei aveau să audă cum oamenii, instigați de preoți și
conducători, făceau alegerea. Și la întrebarea: “Dar ce să fac cu Isus, care Se numește
Hristos?”, răspunsul urma să fie: “Să fie răstignit.” (Matei 27, 22.) Făcând această
ispășire pentru păcatele oamenilor, Hristos știa că Împărăția Lui va fi desăvârșită și se
va răspândi pe întregul pământ. El urma să lucreze ca Unul care reface, și Spiritul Lui
urma să biruie. Pentru o clipă, El a privit în viitor și a auzit glasurile celor ce vor vesti pe
întregul pământ: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 29.) El a
văzut în străinii aceștia făgăduința unui seceriș bogat, când despărțirea dintre iudei și
neamuri urma să fie dată la o parte și când toate neamurile, limbile și popoarele vor auzi
solia mântuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o împlinire a nădejdii Sale, a rostit
cuvintele: “A sosit ceasul ca Fiul omului să fie proslăvit!” Dar Hristos nu uita deloc modul
în care trebuia să aibă loc această proslăvire. Adunarea neamurilor trebuia să vină după
apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea să fie mântuită lumea. Ca o
sămânță de grâu, Fiul omului trebuia să fie aruncat în pământ, să moară și să fie
înmormântat departe de oameni; dar avea să învie.
Hristos S-a servit de lucrurile din natură pentru prezentarea viitorului Său, astfel încât
ucenicii să poată înțelege. Adevăratele rezultate ale lucrării Sale aveau să se realizeze
prin moartea Sa. “Adevărat, adevărat vă spun”, a zis El, “că dacă grăuntele de grâu,
care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.”
Când grăuntele de grâu cade pe pământ și moare, răsare și aduce roadă. Tot astfel și
moartea lui Hristos urma să aibă ca rezultat roade pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Potrivit cu legea din lumea plantelor, viața trebuia să fie rezultatul morții Lui. Hristos
Lumina Lumii pag 622-623
Îngerii sunt sfinți, și toate ființele creează rațiune ale tuturor lumilor, în condiții de
îngrijire păstrate până în prezent, încă mai rămân cu "Aleluia" fața sentinței în fața lui
Satan, și lăudau funcția lui Hristos, îngrijesc ipoteca, îngrijesc Satana sau păstrează
sufletelor oa oameniilor meniilor . Îngerii sunt sfințiți și toți acei, îngrijiri sunt spălați,
curățiți prin sângele lui Hristos, sunt unesc cu el prin aceasta operă de încorporare, o
vânzare predării pentr predării pentru viețiu vieți păstrate lumii. Hristos, fiind ridicat
pe cruce ca să m să moară oară , să deschidem prin aceasta calea vieții, acestea pot fi
făcute în permanență și păgânilor, și pentru toate națiunile, limită și popoarele. {VI 368.2}
Dar mergeți de iudeii lor îngâmfați, aveți grijă să nu cunoașteți ziua de cercetare
lor! Încet și cu regret părăsi Hristos împreună cu ucenicii Săi nu au fost acum templele
pentru tot timpul. {VI 368.3}
15. Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 14.1 (Ellen G. White) (61%)
Binele pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă nu are limite. Tronul de har este, el însuși,
cea mai mare atracție și pe el stă Acela care ne dă voie să-L numim Tată. Dar Iehova n-
a considerat complet planul de mântuire, investind în el doar dragostea Lui. El a pus la
altarul Său un Avocat îmbrăcat în natura Sa. Ca intermediar al nostru, lucrarea lui
Hristos este aceea de a ne prezenta lui Dumnezeu drept fii și fiice ale Sale. El mijlocește
în favoarea celor care Îl primesc. Cu propriul sânge, El a plătit răscumpărarea lor. În
virtutea propriilor merite, El le dă putere să devină membri ai familiei regale, copii ai
Împăratului ceresc. Iar Tatăl Își demonstrează infinita dragoste pentru Hristos, primind și
salutând, ca pe prietenii Lui, pe prietenii lui Hristos. El este bucuros
de iispășireirea făcută. Dumnezeu este slăvit prin întruparea, viața, moartea și
mijlocirea Fiului Său.
“Ca să se descopere gândurile multor inimi.” În lumina vieții Mântuitorului, inimile tuturor,
de la Creator până la domnul întunericului, sunt descoperite. Satana L-a prezentat pe
Dumnezeu ca fiind egoist și asupritor, că pretinde totul și nu dă nimic, cere de la toate
creaturile Sale să-L slujească pentru gloria Sa și nu face nici un sacrificiu pentru binele
lor. Însă darul lui Hristos descoperă gândurile din inima Tatălui. Dovedește că gândurile
lui Dumnezeu față de noi sunt “gânduri de pace și nu de nenorocire.” (Ieremia 29, 11.)
Demonstrează că, în timp ce ura lui Dumnezeu față de păcat este tot așa de tare
ca moartea, iubirea Sa față de păcătos este mai tare decât moartea. Asumându-și
lucrarea răscumpărării noastre, El nu va cruța nimic, oricât de scump, din ce este
necesar pentru desăvârșirea operei Sale. Nu se reține nici un adevăr esențial pentru
mântuirea noastră, nu se neglijează nici o minune a harului, nu rămâne nefolosită nici
una din puterile divine. Har este îngrămădit peste har și dar peste dar. Întreaga comoară
a cerului este pusă la îndemâna celor pe care El caută să-i salveze. După ce a adunat
bogățiile universului și a deschis izvoarele puterilor nesfârșite, le predă în mâinile lui
Hristos și zice: “Toate acestea sunt pentru om. Folosește aceste daruri ca să-l convingi
că nu există iubire mai mare ca a Mea pe pământ sau în cer. Fericirea sa cea mai mare
o va găsi iubindu-Mă pe Mine”.
“S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este la uși”, fusese solia lor. La
încheierea “vremii” — a celor șaizeci și nouă de săptămâni, din Daniel capitolul 9, care
urmau să se întindă până la “Unsul”, Mesia — Hristos primise ungerea Duhului, după ce
fusese botezat de Ioan în Iordan. Iar Împărăția lui Dumnezeu, despre care ei spuseseră
că este la uși, fusese întemeiată prin moartea lui Hristos. Această împărăție nu era așa
cum fuseseră ei învățați să creadă, o împărăție pământească. Nu era nici împărăția
aceea veșnică, nemuritoare, care va fi întemeiată atunci când “domnia, stăpânirea și
puterea tuturor împărățiilor de sub cerul întreg, vor fi date poporului sfinților Celui
Preaînalt”, acea împărăție veșnică în care “toate puterile Îl vor sluji și-L vor asculta”.
(Daniel 7, 27
TEXTE BIBLICE
SANGELE
Matei 26:28 cãci acesta este sângele Meu, sângele legãmântului celui nou, care se
varsã pentru mulþi, spre iertarea pãcatelor.care se varsã pentru mulþi.
Luca 22:20 Tot astfel, dupã ce au mâncat, a luat paharul, ºi li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legãmântul cel nou, fãcut în sângele Meu, care se varsã pentru voi.”
Ioan 6:53 Isus le-a zis: „Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã nu mâncaþi trupul
Fiului omului, ºi dacã nu beþi sângele Lui, n-aveþi viaþa în voi înºivã.
Ioan 6:54 Cine mãnâncã trupul Meu, ºi bea sângele Meu, are viaþa veºnicã; ºi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6:55 Cãci trupul Meu este cu adevãrat o hranã, ºi sângele Meu este cu adevãrat
o bãuturã.
Luca 22:20 Tot astfel, dupã ce au mâncat, a luat paharul, ºi li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legãmântul cel nou, fãcut în sângele Meu, care se varsã pentru voi.”
Ioan 6:53 Isus le-a zis: „Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã nu mâncaþi trupul
Fiului omului, ºi dacã nu beþi sângele Lui, n-aveþi viaþa în voi înºivã.
Ioan 6:54 Cine mãnâncã trupul Meu, ºi bea sângele Meu, are viaþa veºnicã; ºi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6:55 Cãci trupul Meu este cu adevãrat o hranã, ºi sângele Meu este cu adevãrat
o bãuturã.
Luca 22:20 Tot astfel, dupã ce au mâncat, a luat paharul, ºi li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legãmântul cel nou, fãcut în sângele Meu, care se varsã pentru voi.”
Ioan 6:53 Isus le-a zis: „Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã nu mâncaþi trupul
Fiului omului, ºi dacã nu beþi sângele Lui, n-aveþi viaþa în voi înºivã.
Ioan 6:54 Cine mãnâncã trupul Meu, ºi bea sângele Meu, are viaþa veºnicã; ºi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6:55 Cãci trupul Meu este cu adevãrat o hranã, ºi sângele Meu este cu adevãrat
o bãuturã.
Romani 5:9 Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiþi neprihãniþi, prin
sângele Lui, vom fi mântuiþi prin El de mânia lui Dumnezeu
1 Corinteni 10:16 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântãm, nu este el
împãrtãºirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împãrtãºirea
cu trupul lui Hristos?
Efeseni 1:7 În El avem rãscumpãrarea, prin sângele Lui, iertarea pãcatelor, dupã
bogãþiile harului Sãu,
Efeseni 2:13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioarã eraþi depãrtaþi, aþi fost
apropiaþi prin sângele lui Hristos
Coloseni 1:20 ºi sã împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pãmânt cât ºi ce este
în ceruri, fãcând pace, prin sângele crucii Lui
Evrei 9:12 ºi a intrat, odatã pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de þapi
ºi de viþei, ci cu însuºi sângele Sãu, dupã ce a cãpãtat o rãscumpãrare veºnicã.
Evrei 9:13 Cãci dacã sângele taurilor ºi al þapilor ºi cenuºa unei vaci, stropitã peste
cei întinaþi, îi sfinþeºte ºi le aduce curãþirea trupului,
Evrei 9:14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veºnic, S-a adus
pe Sine însuºi jertfã fãrã patã lui Dumnezeu, vã va curãþi cugetul vostru de faptele
moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului cel viu!
Evrei 9:20 ºi a zis: „Acesta este sângele legãmântului, care a poruncit Dumnezeu sã
fie fãcut cu voi.”
MOARTEA
Ioan 11:13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau cã vorbeºte despre odihna
cãpãtatã prin somn.
Romani 5:10 Cãci, dacã atunci când eram vrãjmaºi, am fost împãcaþi cu Dumnezeu,
prin moartea Fiului Sãu, cu mult mai mult acum, când Suntem împãcaþi cu El, vom fi
mântuiþi prin viaþa Lui
Romani 6:3 Nu ºtiþi cã toþi cîþi am fost botezaþi în Isus Hristos, am fost botezaþi în
moartea Lui?
Romani 6:4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaþi împreunã cu El,
pentruca, dupã cum Hristos a înviat din morþi, prin slava Tatãlui, tot aºa ºi noi sã trãim o
viaþã nouã.
Romani 6:9 întrucît ºtim cã Hristosul înviat din morþi, nu mai moare: moartea nu mai are
nici o stãpânire asupra Lui.
Romani 6:10 Fiindcã prin moartea de care a murit, El a murit pentru pãcat, odatã pentru
totdeauna; iar prin viaþa pe care o trãieºte, trãieºte pentru Dumnezeu.
Isaia 44:6 „Aºa vorbeºte Domnul, Împãratul lui Israel ºi Rãscumpãrãtorul lui, Domnul
oºtirilor: „Eu Sunt Cel dintâi ºi Cel de pe urmã, ºi în afarã de Mine, nu este alt Dumnezeu.
CRUCE
Matei 27:40 ºi ziceau: „Tu, care strici Templul, ºi-l zideºti la loc în trei zile, mântuieºte-Te
pe Tine însuþi! Dacã eºti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoarã-Te de pe cruce!”
Matei 27:42 „Pe alþii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacã este El Împãratul
lui Israel, sã Se pogoare acum de pe cruce, ºi vom crede în El!
Marcu 15:36 ªi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oþet, l-a pus într-o trestie,
ºi I-a dat sã bea, zicând: „Lãsaþi sã vedem dacã va veni Ilie sã-L pogoare de pe cruce!”
Efeseni 2:16 ºi a împãcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin
care a nimicit vrãjmãºia.
Filipeni 2:8 La înfãþiºare a fost gãsit ca un om, S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la
moarte, ºi încã moarte de cruce.
Coloseni 2:15 A desbrãcat domniile ºi stãpânirile, ºi le-a fãcut de ocarã înaintea lumii,
dupã ce a ieºit biruitor asupra lor prin cruce.
MOARTEA