Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Arbori si osii
Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie, destinate să
transmită un moment de torsiune în lungul axei lor şi să susţină
piesele între care se transmite acest moment.

Părţile componente ale arborelui sunt: corpul arborelui (a); porţiunile


de calare (b); porţiunile de reazem (c), numite şi fusurile arborelui.
Porţiunile de calare sunt reprezentate de tronsoanele pe care se
montează piesele susţinute de arbore.
Arborii drepti sunt cel mai frecvent folosiţi în transmisiile mecanice.
Sunt utilizaţi ca arbori de transmisie, pentru fixarea organelor de
transmisie sau ca arbori principali ai maşinilor unelte .
Arborii drepţi şi osiile se execută din oţeluri carbon obişnuite şi de
calitate şi din oţeluri aliate.
-pentru arborii şi osiile care nu necesită tratament termic-OL 42, OL 50,
OL 60;
- pentru arbori mediu solicitaţi şi durată medie de funcţionare-OLC
45,OLC 50 (oteluri carbon) si 40 Cr 10, 41 CrNi 12 (oteluri aliate);
-pentru arbori puternic solicitaţi şi pentru arborii care funcţionează la
turaţii înalte: OLC 15, OLC 20 (de cementare) si 13 CrNi 30 (de
cementare);
Arborii cotiţi şi, în general, arborii grei se execută din fontă cu grafit
nodular sau din fontă modificată. In alte cazuri se poate folosi fonta
maleabilă perlitică, fonta aliată sau oţelul turnat.
Arborii cotiţi se execută prin turnare sau forjare. Semifabricatele forjate
se obţin prin forjare în mai multe treceri şi încălziri, în matriţe închise.
Fusurile şi manetoanele se rectifică.
Arborii flexibili se confecţionează din sârmă de oţel carbon, cu
diametrul de 0,3 ... 3 mm, trasă la rece. Arborii flexibili se
confecţionează din sârmă de oţel carbon, cu diametrul de 0,3 ... 3 mm,
trasă la rece.
2.Predimensionarea arborilor drepti:
Din relaţia care defineşte condiţia de rezistenţă la torsiune, se obţine
diametrul arborelui:

unde: Mt este momentul de torsiune;


τat – rezistenţa admisibilă la torsiune;
d – diametrul arborelui.
Pentru oţelurile obişnuite, întrebuinţate frecvent în construcţia
arborilor, se recomandă τat = 15 ... 45 MPa, valorile superioare
alegându-se pentru arbori scurţi (la care solicitarea de încovoiere are
pondere mai mică), iar valorile inferioare pentru arborii mai lungi.
La întocmirea schiţei arborelui, diametrul rezultat din calculul de
predimensionare se consideră în dreptul porţiunii de calare a roţii pe
arbore (sau lângă pinion, dacă acesta este corp comun cu arborele).

3.Proiectarea formei arborelui:


La proiectarea arborilor, o atenţie deosebită trebuie acordată formei
constructive, care influenţează rezistenţa la oboseală, corectitudinea
fixării axiale a organelor susţinute, tehnologicitatea şi costul acestora.
Măsuri constructive pentru diminuarea concentratorilor de tensiuni:
- rază de racordare, în cazul când diferenţa între trepte este mica;
(fig.4.8, a)
- teşirea capătului treptei de diametru mare, pentru treceri mici de
secţiune; (fig.4.8, d)
- canale de trecere, executate la capătul treptei de diametru mic;(4.8,h)
- canalele de pană se recomandă să se execute cu capetele rotunjite
(fig.4.8, n), fiind preferate canalele executate cu freze disc
- teşirea sau rotunjirea muchiilor butucului (fig.4.8, s);

4.Verificarea la oboseala:
Calculul la oboseala este un calcul de verificare, care constă în
determinarea unui coeficient de siguranţă, în secţiunile în care exsită
concentratori de tensiuni si compararea acestuia cu valoarea
admisibila.
Pentru arborii supuşi la solicitări compuse (torsiune şi încovoiere),
coeficientul global de siguranta se calculeaza in functie de
cσ(inconvoiere) şi cτ(torsiune).

σ-1, τ-1 – rezistenţa la oboseală pentru solicitarea de încovoiere;


τ0 – rezistenţa la oboseală pentru solicitarea de torsiune;
τm – tensiunea medie a ciclului de solicitare la torsiune;
σv, τv – amplitudinile ciclurilor de solicitare la încovoiere, respectiv la
torsiune;
ψτ - factor dependent de natura materialului;

5.Verificarea arborelui la deformatii:


Calculul la deformaţii este, în general, un calcul de verificare, efectuat
în scopul preîntâmpinării unei funcţionări necorespunzătoare a
organelor susţinute- înspecial roţi dinţate - şi a lagărelor.
La arborii obişnuiţi ne interesează numai deformaţiile de încovoiere.
Deformaţiile arborilor în cazul angrenajelor, duc la repartizarea
neuniformă a sarcinii pe lungimea de contact a dinţilor şi la eventuale
ruperi ale acestora.
În lagăre, deformaţiile arborilor duc la micşorarea jocului funcţional,
măresc frecările şi uzurile, putând produce, datorită încălzirii, griparea
sau chiar blocarea lagărului.
Conform metodei grafo-analitice Mohr-Maxwell, relaţiile de calcul a
săgeţilor şi unghiurilor – în diferite secţiuni ale unui arbore – sunt:

-M este momentul încovoietor;


- Mf şi Mϕ - momente încovoietoare create de o forţă unitară;
-lj – porţiunea din lungimea arborelui pe care variaţia mărimilor M, Mf,
Mϕ şi I este continua;
-n – numărul de porţiuni lj;
-δ - săgeata;
-ϕ - unghiul de deformaţie.

11.Imbinari cu pene paralele:


Penele paralele au secţiunea dreptunghiulară, între faţa superioară a
penei şi fundul canalului din butuc fiind prevăzut un joc radial, necesar
realizării montajului.
Penele paralele sunt executate în trei variante constructive:
- cu capete rotunde – forma A;
-cu capete drepte – forma B;
-cu un capăt drept şi unul rotund – forma C;
După rolul funcţional, asamblările prin pene paralele se împart în
asamblări fixe şi asamblări mobile.
La asamblările fixe, se folosesc pene paralele obişnuite, iar la
asamblările mobile, pene paralele cu găuri de fixare, care se execută în
aceleaşi forme ca şi penele paralele obişnuite.
La asamblările mobile, penele se fixează pe arbori prin intermediul a
două şuruburi, pentru a anihila tendinţa de smulgere a penei din locaşul
executat în arbore.

Penele paralele se execută din OL60 sau din alte oţeluri, cu rezistenţa
minimă la rupere de 590 MPa.
12.Imbinari cu pene disc:
Penele disc au forma unui segment de disc; partea inferioară a penei se
introduce într-un canal, de acceaşi formă, executat în arbore, iar partea
superioară, cu faţa dreaptă, în canalul din butuc.

Penele disc necesită executarea unui canal adânc în arbore (acesta


ducând la micşoarea rezistenţei la încovoiere a arborelui), fapt care
determină utilizarea acestor tipuri de pene cu precădere la montarea
roţilor pe capetele arborilor, deoarece aceste porţiuni sunt mai puţin
solicitate la încovoiere .
Dimensiunile penei se aleg, din standardul pentru pene disc, în funcţie
de diametrul d al arborelui, iar asamblarea se verifică la solicitarea de
strivire, respectiv forfecare, cu relaţia:
13.Imbinari prin caneluri:
Asamblările prin caneluri sunt asamblări de tip arbore-butuc, destinate
transmiterii unui moment de torsiune şi a unei mişcări de rotaţie.
În comparaţie cu asamblările prin pene paralele, asamblările prin
caneluri prezintă o serie de avantaje:
• capacitate de încărcare mai mare, la acelaşi gabarit, ca urmare a
suprafeţei de contact mult mai mare şi a repartizării mai uniforme a
presiunii pe înălţimea flancurilor active;
• rezistenţă la oboseală mai mare, datorită reducerii concentratorilor
de tensiune;
• centrare şi ghidare precisă a pieselor asamblate.
Dezavantaje:
• tehnologie de execuţie mai complicată;
• precizie de execuţie mărită şi, implicit, cost mai ridicat.
Clasificare:
a)Dupa destinatie: asamblări fixe sau mobile;
b)Dupa forma proeminentelor:
-cu profil dreptunghiular;(a) -cu profil in evolventa;(b)
-cu profil triunghiular;(c)
14.Strangerea geometrica la imbinarile presate:
Asamblările presate sunt asamblări de tip arbore-butuc la care piesa
cuprinsă (arborele) şi cea cuprinzătoare (butucul) formează un ajustaj
presat, executat pe baza toleranţelor prevăzute în standarde.