Sunteți pe pagina 1din 1

Clauza de confidenţialitate.

Din îndatorirea (legală) de fidelitate, decurge, ca în cazul obligaţiei de neconcurenţă, şi obligaţia de


confidenţialitate a salariatului faţă de angajatorul său3. Potrivit art. 26 din Codul muncii, prin
intermediul ei părţile convin ca, pe toată durata contractului şi după încetarea acestuia, să nu transmită
date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în
regulamentele interne, în contractele colective sau în cele individuale de muncă. În sens restrâns şi
expres, este vorba de obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu4. Prin clauza de
confidenţialitate nu sunt avute în vedere informaţiile clasificate ori acele secrete stabilite de Legea nr.
182/20025, şi nici pe cele calificate drept confidenţiale prin regulamentul intern sau contractul colectiv
de muncă, ci numai pe cele a căror divulgare este interzisă prin contractul individual de muncă printr-o
clauză expresă (de confidenţialitate)6. Reglementarea clauzei de confidenţialitate se justifică prin aceea
că părţile, cu ocazia încheierii şi apoi a executării contractului, iau cunoştinţă despre date şi informaţii
provenind de la fiecare dintre ele. Unele dintre acestea au, evident, un caracter confidenţial. Pentru a-şi
proteja reciproc interesele, părţile pot negocia şi introduce în contractul lor o atare clauză.