Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Primele 2 versete din Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când
strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele,
ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, 4 ale lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului
l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-
au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat
Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric:
,,Descoperiți-vă!”
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps
129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a
înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că
mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul
Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca
într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de
acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne,
mărire Ție.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este
îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea
din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor;
Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Străjerii erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi învierea lui Hristos, şi luaţi arginţii
şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Dar cine a văzut, cine a auzit
pe mort să-l fure vreodată? Și mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-
a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-
vă zisele prorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Răscumpărătorul
lumii şi cel Atotputernic.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în
Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai
luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Din tinerețe osebindu-te pe tine, părinte, de toată legătura cu oamenii, tu Pavel, cel dintâi
ai pus stăpânire pe adânca pustietate, mai mult decât toți sihaștrii și toată viața te-ai arătat
necunoscut. Pentru aceasta, Antonie, cu îndrumare dumnezeiască, te-a aflat ca pe o
comoară ascunsă și lumii te-a arătat.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 5.
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în
glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca
Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind
sufletele noastre.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere
şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire
tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-
Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire
ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire
Ție.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre
cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și
ne mântuiește.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din
Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a
voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită
Învierea Sa.
Utrenia
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o
ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie
Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce
s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba
vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor
fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.
Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă
păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina,
mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.
Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-
mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea
cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se
însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la
sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la
sfârșit.
Catavasia I
Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid
s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut
lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care
ai câștigat-o cu scump sângele Tău.
Catavasia IV
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale,
din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe
fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Catavasia V
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii
măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe
Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Catavasia VI
Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la
Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Catavasia VII
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în
Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună
credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de
văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasia IX
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi.
În lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată partea
bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul
cel întâi născut, pe Fiul Tatălui celui fără de început, pe Cel Unul- născut din
Maică, fără ispită bărbătească, Îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt
este (Ps 98,5).
Luminătoarea Învierii (a 8-a).
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos
necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului
meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge
de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.
Şi acum..., a Născătoarei.
Pe Unul din Treime negrăit L-ai născut, Fecioară, pe Cel ce este îndoit în fire şi
îndoit în lucrare şi Unul în persoană; deci pe Acesta roagă-L pururea pentru cei
ce se închină ţie cu credinţă, că de toată viclenia dușmanilor să ne mântuim; că
toţi acum la tine scăpăm, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai
înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de
trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este
mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit
pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A
înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele
noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi,
ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule,
îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar
ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule,
cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârșit (Ps 9,32).
Purtătoarele de mir femei la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, cu
miruri au căutat să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu;
şi graiurile îngerului auzind, cu bucurie s-au întors să vestească apostolilor
lămurit, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Străjerii mormântului Tău celui de Dumnezeu primitor au zis către iudei: O, sfatul
vostru cel cu minte deşartă! Încercând să păziți pe Cel necuprins, în zadar v-aţi
ostenit. Vrând să tăinuiți învierea Celui răstignit, deslușit o aţi arătat. O, adunarea
voastră cea cu minte deşartă! Pentru ce vă sfătuiţi a tăinui iarăşi ceea ce nu se
poate tăinui? Ci mai degrabă auziți de la noi și credeți adevărul celor întâmplate:
Înger purtător de lumină coborându-se din cer, a răsturnat piatra; de a cărui frică
eram cuprinși, ca amorțiți, și acela strigând, a zis femeilor purtătoare de mir, celor
neîncrezătoare: Nu vedeți oare amorţirea străjerilor, dezlegarea peceţilor şi
deşertarea iadului? Pentru ce căutați, ca pe un mort, pe Cel ce a surpat biruința
iadului și acul morţii l-a sfărâmat? Ci mergând degrab, binevestiţi Apostolilor
învierea, fără frică strigând: Cu adevărat a înviat Domnul, Cel ce are multă milă.
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate
ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte
pe antifonul versului de rând.