EXPLICAREA FERICIRILOR (7-9)

- Fredonaţi împreună cântarea Fericirilor şi apoi recapitulaţi înţelesul primelor

6.
- Fredonaţi din nou Fericirile ajungând până la Fercirea nr.7
- Explicaţi fiecare fericire 7-9 .
-
7 “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

Explicaţia: Pacea este esenţială pentru a duce o viaţă frumoasă. Făcătorul de pace
este cel care oferă linişte celor din jurul lui. Făcătorul de pace este curat cu inima şi
este împăcat cu el însuşi.

8. “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor.”

Explicaţia: Dacă vom fi milostivi, blânzi, smeriţi, curaţi cu inima, făcători de pace
şi vom înseta şi vom flămânzi de dreptate, atunci vom fi în stare să îndurăm durere
şi suferinţă din partea celor care ne prigonesc pentru Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. Harul lui Dumnezeu ne va da putere să îndurăm chinurile şi suferinţele
primite din partea prigonitorilor. Sfinţii Martiri ai Bisericii Ortodoxe sunt exemple
vii de oameni prigoniţi pentru dreptate şi care au dobândit Împărăţia Cerurilor.

9.” Fericiți veți fi când va vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot
cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă
veseliți, că plata voastră multă este în ceruri”.

Explicaţia: crestinii sunt indemnati sa se bucure de orice incercare a credintei, ca

Sfantul Apostol Petru, care spune: “… intrucat sunteti partasi la suferintele lui
Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie
mare. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei
si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi” (I Petru 4, 13-14).

Pentru ca să înţelegeţi mai bine Fericirile am ales câte un exemplu pentru

fiecare dintre ele:

7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

Domnul dă o ilustrare cu un judecător nedrept, care nu se temea de Dumnezeu

şi nu îi respecta pe oameni! Dar în aceiaşi cetate locuia o văduvă nedreptăţită, care
cerea să i se facă dreptate! Un timp judecătorul nu a vrut, a rezistat cererilor văduvei,
dar după un timp de continuitate în a cere, în care văduva cerea dreptate, judecătorul
şi-a zis în sine: „chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem, nici pe om nu îl respect;
dar, pentru că văduva aceasta îmi face necaz, îi voi face dreptate, ca să nu mă
necăjească venind în continuare”. Perseverenţa văduvei, continuitatea ei în a cere,
a făcut ca judecătorul să îi facă dreptate! Concluzia pildei este dacă un judecător
nedrept şi fără respect faţă de oameni, la insistenţe multe face dreptate, cu atât mai
mult va face dreptate Tatăl ceresc, aleşilor Săi care strigă zi şi noapte, şi rabdă mult
pentru ei, uneori insistenţele lor pot fi supărătoare, sau chiar lipsite de un respect
adecvat! Însă, Învăţătorul a mai precizat: „Vă zic: le va face dreptate în curând”!
Acesta este şi versetul cheie al pildei!

8.“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor.”

În Vieţile Sfinţilor aflăm numeroase pilde de uluitoare răbdare a jignirilor şi

chiar a bătăilor de către oameni cu totul nevinovaţi, în Egipt trăia cuviosul Dula, un
tânăr monah uimitor de smerit şi ascultător. El nu contrazicea niciodată pe nimeni,
se supunea tuturor - iar asta îi scotea din sărite pe cei ce nu aveau asemenea însuşiri
sfinte. Au început să îl defaime şi să îl prigonească, au început să îl clevetească - iar
el îndura totul în tăcere. La început i-a fost greu să se deprindă cu răbdarea şi cu
tăcerea când era defăimat, însă Duhul Sfânt, pogorându - Se în inima lui, l-a învăţat
să se liniştească, i-a dat pace adâncă - şi iată ce lucru uimitor s-a întâmplat cu el.

Dula mergea în fiecare zi la biserică, însă odată s-a îmbolnăvit şi a rămas la

chilie, iar în timpul slujbei un frate a furat sfintele vase. Clevetitorii care tot timpul
îl vorbeau de rău pe cuvios au mers la stareţ şi i-au zis: „Bineînţeles că Dula a furat,
fiindcă nu era atunci în biserică”. Stareţul a adunat soborul mănăstirii şi a făcut
judecată. La judecată, Dula şi-a tăgăduit la început vina, încercând să se
îndreptăţească, însă văzând că nu i se dă crezare şi încredinţându-se de faptul că toţi
îl duşmănesc, a tăcut, şi-a plecat capul şi a zis: „Iertaţi-mă, părinţilor şi fraţilor: am
păcătuit”. L-au osândit şi l-au bătut crunt cu toiegele, dar nu s-au mulţumit cu atât şi
l-a dat pe mâna judecăţii lumeşti. Nici în faţa judecătorului Dula n-a încercat să se
dezvinovăţească, ci a zis: „Iertaţi-mă: am păcătuit”. Judecata a hotărât să i se taie
amândouă mâinile. Când adevăratul hoţ a aflat asta, s-a îngrozit, i s-a făcut milă de
Dula, a mers la stareţ şi a recunoscut că el a săvârşit fapta. Dula a mai trăit trei zile
şi s-a săvârşit cu pace, fiind socotit în ceata pătimitorilor lui Hristos.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă,

Bucureşti, 2004, p. 26)
 9 “Fericiți veți fi când va vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul
rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că
plata voastră multă este în ceruri”.

- Organizaţi o discuţie împreună cu profesorul despre Fericirea a 9 a şi gândiţi-

vă în ce mod au fost prigoniţi Sfinţii Apostoli, ucenicii Domnului, martirii,
pentru credinţa lor în Dumnezeu.
- Găsiţi şi alte exemple, din viaţa de zi cu zi.