Cancerul de sân

Cancerul - este un termen care defineşte o multitudine de

afecţiuni umane, caracterizate printr-o creştere anormală, haotică, a
unor celule într-un anumit organ sau ţesut. Această creştere
aberantă, necontrolată, duce la apariţia unei tumori, numită şi
tumoră primară. De aici tumorile maligne (canceroase) se pot
răspândi în întreg organismul, ducând la formarea de noi tumori –
numite şi leziuni secundare sau metastaze. Cauzele acestei boli sunt
nenumărate, neexistând un singur factor de risc care să poată fi
incriminat în apariţia cancerului.

La bărbaţi, suntem pe locul 3 în Europa la incidenţa cancerelor cavităţii bucale, faringian

şi laringian, pe locul 6 la incidenţa cancerului hepatic, pe locul 8 la incidenţa cancerului pulmonar
şi pe locul 10 la incidenţa cancerului pancreatic.
La femei, ocupăm primul loc între ţările europene pentru cancerul de col uterin, locul 6
pentru cancerul hepatic şi locul 8 pentru cancerul pulmonar. Cumulat pentru ambele sexe, suntem
pe locul 3 pentru neoplasmele cavităţii bucalefaringian, locul 5 pentru cancerul laringian şi locul
6 pentru neoplasmul hepatic.
 Majoritatea neoplasmelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când se
declanşează. Cancerul mamar se dezvoltă în ţesutul sânului. El apare atât la femei, cât şi la bărbaţi
în ţesutul mamar, dar cancerul de sân la bărbaţi este mai rar. Acesta debutează atunci când celulele
mamare sănătoase cresc incontrolabil, formând de obicei o formațiune denumită tumoră. Cancerul
de sân este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la femeile din Statele Unite (cu excepția
cancerului de piele)

Anatomia glandei mamare.

Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a 2-a sau a 3-a până
la al 6- lea sau al 7-lea cartilaj costal şi de la marginea sternului până la linia axilară anterioară,
dar in realitate, ţesutul glandular mamar depăşeşte aceste limite. Ţesutul glandular , histologic, este
alcătuit din acini, grupaţi în ciorchini, formând unităţile de bază – lobulii, înconjurând ductele
alveolare în care îşi golesc conţinutul. Ductele alveolare drenează în ductele intralobulare,
ansamblul de lobuli ce drenează acelaşi duct intralobular formând un lobul mamar.Ductele
lactofore (un duct pentru fiecare lob) converg spre mamelon, la nivelul căruia se deschid prin
orificiile lactofore. Areola mamară , cu un diametru de 35-50 mm la sânul normal, are o suprafaţă
neregulată, presărată cu tuberculii Morgagni. Faptul că limita periferică a areolei mamare nu este
bine definită reprezintă un avantaj în cazul efectuării unei incizii în formă de arc de cerc,cu
cicatrizare ulterioară foarte bună, cicatricea fiind aproape invizibilă. Mamelonul este diferit ca
formă, mărime şi proeminenţă, de la o femeie la alta. Suprafaţa sa este neregulată datorită
depresiunilor corespunzătoare orificiilor de deschidere ale celor 15-20 ducte lactofore.
 Am ales să abordăm această temă deoarece, conform Organizației Mondiale a Sănătății,
aproximativ 2.1 milioane de femei din intreaga lume dezvolta cancer mamar in fiecare an. Cancerul
de san reprezinta aproximativ 23% din totalitatea cancerelor specific feminine, avand o rata de
mirtalitate de 19% in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 40-44 ani. In Romania, in ultimul
deceniu s-a constat o incidenta a cancerului mamar de aproximativ 51 /100.000 de femei si o rata
de mortalitate de aproximativ 24 / 100.000 de femei. Aproximativ 65% din paciente sunt
descoperite in cadrul spitalicesc cu cancer mamar in stadiile III sau IV.

E mai ușor să previi decât să tratezi.

Scopul acestei lucrări este de a oferi o educare medical corectă societății noastre. Este
importantă ridicarea unui semnal de alarma referitor la incidența și mortalitatea tot mai crescute a
neoplasmului mamar în România deoarece, prin diagnosticarea la timp a acetuia, șansele de
vindecare cresc. Prin educare se conștientizează riscurile și manifestările acestei patologii în
vederea prevenției apariției.

Factori de risc în apariția cancerului de sân

Un factor de risc este orice condiție care poate fi descrisă și dovedită că se asociază unei
frecvențe crecute a bolii. Chiar dacă aveți unul sau mai mulți factori de risc, nu înseamnă neapărat
că veți dezvolta cancer - multe femei care dezvoltă cancer de sân nu au factori de risc cunoscuți,
singurul factor ar fi sexul feminin.
 Factorii care sunt asociați cu un risc crescut de apariție a cancerului mamar includ:

 Sexul feminin. Femeile sunt mult mai multe sanse decat barbatii de a dezvolta sunt cancer de san.
 Varsta. Riscul de cancer la san creste odata cu varsta. Femeile peste 55 de ani au un risc mai mare
decat femeile mai tinere.
 Un istoric personal de cancer de san. Daca ati avut cancer mamar la unul dintre sani, aveti un
risc crescut de a dezvolta cancer de san.
 Un istoric familial de cancer de san. Daca aveti o mama, sora sau fiica cu cancer de san, aveti o
sansa mai mare de a fi diagnosticate cu cancer de san. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor
diagnosticate cu cancer de san nu au istoric familial de boala.
 Mostenirea genetica creste riscul de cancer. Anumite mutatii genetice care cresc riscul de cancer
mamar pot fi transmise de la parinti la copii. Aceste gene pot creste foarte mult riscul de aparitie a
cancerului de san si a altor tipuri de cancer, dar prezenta lor nu determina obligatoriu aparitia
cancerului.
 Expunerea la radiatii. Daca ati facut radioterapie, aveti risc de a dezvolta cancer de san mai tarziu
in viata.
 Obezitate. Persoanele supraponderaleprezinta risc crescut de aparitie a cancerului de san, deoarece
tesutul adipos produce estrogen, care reprezinta un „combustibil” care ar putea ajuta la aparitia
unor tipuri de cancer.
 Aparitia menstruatiei la o varsta precoce. Aparitia mesntruatiei inainte de 12 ani creste riscul
de cancer de san.
 Aparitia menopauzei la o varsta mai inaintata. Daca menopauza a aparut dupa varsta de 55 de
ani, aveti mai multe sanse de a dezvolta cancer de san.
 Nasterea primului copil la o varsta inaintata. Femeile care nasc primul copil dupa varsta de 35
poate avea un risc crescut de cancer de san.
 Terapie cu hormoni post-menopauza. Femeile care fac terapie hormonala, care combina
estrogen si progesteron pentru a trata semnele si simptomele de menopauza au un risc crescut de
cancer de san.
 Consumul de alcool. Consumul de alcool creste riscul de cancer de san. Specialistii recomanda
consumul a nu mai mult de o bautura alcoolica pe zi pentru femei.

Alti factori de risc care au fost propusi, dar care nu s-a demonstrat ca ar juca un rol in
dezvoltarea cancerului de san sunt: sutiene foarte stranse, antiperspirante, implanturile mamare.
 Diagnosticul cancerului de sân

Stabilirea diagnosticului se bazează pe trei componente majore: examinarea clinică,

imagistică şi anatomopatologică.

1. Examinarea clinica

Presupune inspecția și palparea sânilor și a ganglionilor limfatici.

Autoexaminarea sânilor face parte din îngrijirea sănătăţii fiecărei femei, aceasta devenind
astfel familiară cu felul în care aceştia arată în mod normal, în diferite momente ale lunii. Este cel
mai practic mod de a descoperi orice nodul sau modificare a sânilor. În perioada de creştere precum
şi ulterior în timpul ciclului, sânii sunt adesea umflaţi şi prezintă noduli, astfel că cea mai bună
perioadă pentru autoexaminare este la o zi sau două după terminarea ciclului. În această perioadă
sânii au un aspect normal (normalul diferă de la persoană la persoană). După menopauză, se poate
stabili o dată fixă pentru autoexaminarea sânilor, de exemplu prima zi a lunii calendaristice.
Autoexaminarea lunară a sânilor îşi propune să depisteze apariţia sau accentuarea unei anomalii
(prin raportarea la examinarea anterioară ), la nivelul: - conturului sânilor - căutarea unei
modificări de volum sau formă. - suprafeţei sânilor - căutarea unei scobituri, unei modificări de
culoare sau a unei induraţii (îngroşări) a pielii. - masei sânilor - depistarea unui nodul. -
mameloanelor - observarea crustelor, a unei adâncituri, unei induraţii, unui nodul, secreţii de lichid
clar sau sangvinolent sau a unei asimetrii de poziţie. - ganglionilor - căutarea nodulilor duri
deasupra şi subclavicular, dar şi la nivelul axilei.
 2. Examinarea imagistică:

Mamografia este cea mai bună metodă de depistare a cancerului in stadii incipiente. Este
recomandată femeilor peste 40 de ani, însă sunt cazuri în care doctorul poate indica această
examinare mai devreme, pe baza unor factori de risc ai femeii.

Ecografia este o metodă de diagnosticare ce utilizează ultrasunetele şi este complementară

mamografiei. Permite atât diferenţierea dintre o masă solidă şi un chist, cât şi vizualizarea
leziunilor atunci când sânii sunt denşi. Este o metodă nedureroasă şi este recomandată femeilor
sub 35 de ani, ai căror sâni sunt prea denşi pentru a furniza o imagine clară în urma mamografiei.

Galactografia consta în vizualizarea canalelor galactofore,dupa injectarea unei substante de

contrast și furnizeaza informații legate de localizarea eventualilor chisturi minuscule.Pot aparean
imagini lacunare intraductale și distensii,amputatii sau dezorganizarii ale canalelor galactofore.

Tomografia computerizată această metodă foloseşte razele X pentru a crea imagini detaliate a
structurilor din interiorul organismului. Cu ajutorul unei substanţe de contrast injectate se poate
vizualiza reţeaua vaselor sangvine şi prezenţa tumorilor. Principalul beneficiu al acestei metode
este precizia detaliilor, întrucât oferă posibilitatea de a obţine imagini ale unor secţiuni foarte
subţiri (cel mult 1-2 mm grosime).

Imagistica prin rezonanta magnetica este tehnica cu cea mai mare sensibilitate folosită în
diagnosticului cancerului mamar.Tehnica poate fi folosită la persoanele tinere cu structura densa
a glandei mamare,pacientele cu implanturi mamare și/sau multiple microcalcificari.
 3. Examinarea histopatologica

Biopsia este o intervenţie necesară pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de

cancer. Presupune prelevarea unei probe de ţesut şi examinarea acesteia la microscop. Ţesutul
recoltat în timpul biopsiei este examinat în laborator. Biopsia este utilizată pentru a stabili tipul
cancerului depistat. De asemenea, proba biopsică stabileşte gradul tumoral, ajutând la stabilirea
prognosticului bolii. Un diagnostic pozitiv pentru cancer atrage după sine alte teste, pentru a stabili
gradul de răspândire al acestuia.

Imunohistochimia ne ajută în stabilirea unei conduite terapeutice optime prin dozarea

hormonilor steroizi implicați în procesul tumoral (estrogen, progesteron) și prezentarea stării de
acțiune a genei HER2 (genă implicată în mod direct în dezvoltarea neoplasmului mamar prin
elaborarea proteinelor HER2 care sunt receptori ai celulelor glandei mamare)
 Stadializarea cancerului mamar

Stadiul este o modalitate de a descrie localizarea cancerului, cât de mult s-a dezvoltat
cancerul și dacă sau unde s-a extins acesta. Există 5 tipuri de cancer de sân: stadiul 0 (zero), care
este denumit cancer non-invaziv sau carcinom ductal in situ (CDIS) și stadiile I-IV (1 până la 4).
Stadializarea clinică a bolii include obţinerea unei anamneze complete, a antecedentelor
familiale de cancer mamar, ovarian sau cu altă localizare, examenul fizic complet, evaluarea
statusului de performanţă, hemoleucograma completă, teste funcţionale hepatice şi renale,
fosfataza alcalină, calcemia. Determinarea prezenţei/absenţei menopauzei este deosebit de
importantă; dacă există incertitudini, se recomandă efectuarea dozărilor hormonale.
După stabilirea diagnosticului de cancer, urmează determinarea gradului de răspândire a
bolii. Această etapă este foarte importantă, deoarece tratamentul propus şi recomandările pentru
recuperare depind de stadiul neoplasmului. Stadializarea are loc după anumite norme şi foloseşte
trei noţiuni cheie, care servesc drept criterii decisive.Ţinând cont de această stadializare, dar şi de
alţi factori cum ar fi : vârsta, starea generală de sănătate, bolile asociate, instalarea menopauzei,
se decide un anumit tip de tratament. Utilizarea unui program de tratament potrivit face mai puţin
probabilă trecerea cancerului de la un stadiu la altul.
 Tratament
Planificarea tratamentului presupune discuţii în comisii multidisciplinare formate din
oncolog medical, chirurg specializat în chirurgia sânului, radioterapeut şi anatomopatolog trebuie
să ducă la o strategie terapeutică care să integreze tratamentul local şi terapia sistemică şi să
stabilească secvenţa optimă a acestora. Trebuie luată în considerare şi componenta ereditară a
cancerului mamar, iar unde este cazul trebuie discutate măsurile profilactice ce decurg în urma
sfatului genetic şi testării genetice a pacientei.

1. Tratamentul conservator

Tratamentul conservator se adresează pacientelor aflate în primele stadii evolutive ale bolii
care pot fi tratate cu eficiență fără îndepărtarea chirurgicală a sânului afectat. Se practică strict
îndepărtarea maselor tumorale, fără extirparea sânului, cu evitarea mutilării acestuia. Atunci când
nu este posibilă efectuarea unei rezecții tumorale satisfăcătoare, tratamentul conservator nu poate
fi aplicat persoanei în cauză.
 Obiectivele tratamentului conservator:

 supraviețuirea pacientei și îmbunătățirea calității vieții acesteia;

 asigurarea controlului de evoluție locală al bolii;
 evitarea recidivei tumorale și apariției complicațiilor;
 rezultate funcționale și estetice satisfăcătoare;
 obținerea unui prognostic favorabil.

Tratamentul conservator se aplică atât în cazul formațiunilor tumorale de dimensiuni mici, cât
și în cazul celor de dimensiuni mai mari reduse preoperator prin chimioterapie și radioterapie.

2. Chirurgia neoplasmului mamar

 Mastectomia radicală este o metodă chirurgicală de îndepărtare completă a uneia dintre

glandele mamare afectate de procesele neoplazice împreună cu musculatura existentă la acest
nivel (mușchii pectorali). Prin această metodă s-a reușit reducerea mortalității în rândul
pacientelor cu neoplasm mamar și scăderea riscului de recidivă tumorală.
În prezent principala metodă de îndepărtare chirurgicală a formațiunilor tumorale maligne ale
sânului este mastectomia radicală modificată. Aceasta a înlocuit mastectomia radicală prin
conservarea musculaturii glandulare (a mușchilor pectorali). Totuși, în anumite stadii avansate
de boală, cu invadarea locală a țesuturilor musculare, se mai practică încă mastectomia
radicală.

Există două forme de mastectomie radicală modificată:

tehnica Pattey - se practică extirparea mușchiului pectoral mic și conservarea mușchiului
pectoral mare; această manevră creează o mai bună accesibilitate spre vârful axilar, pentru
depistarea diseminărilor ganglionare;
tehnica Madden - se practică conservarea musculaturii pectorale cu extirparea
ganglionilor afectați;
Ambele tehnici chirurgicale au în comun îndepărtarea chirurgicală a maselor tumorale.

3. Intervenția chirurgicală reconstructive

Reconstrucția sânului face parte din schema terapeutică a neoplasmului mamar și are un rol
deosebit de important în diminuarea traumelor psihologice apărute în urma intervenției
chirurgicale majore (extirparea sânului).
Reconstrucția sânului se poate realiza prin utilizarea structurilor tisulare ale organismului
gazdă (țesut propriu), prin implantare sau ambele. Tehnicile cele mai frecvent utilizate sunt
implanturile saline, implanturile sintetice, lambourile de țesut musculo-cutanat provenite de la
nivelul mușchiului drept abdominal sau mușchiului mare dorsal.
De reconstrucția mamară cu țesut propriu vor benefica:

 pacientele tinere, cu șanse mari de supraviețuire;

 paciente cu risc de dezvoltare a complicațiilor în cazul aplicării unei proteze sintetice;
 pacientele cu neoplasm mamar bilateral.
 Reconstrucția mamară prin utilizarea implanturilor sintetice se efectuează femeilor cu risc
crescut de îmbolnăvire sau celor care solicită acest lucru și poate fi realizată concomitent cu
efectuarea mastectomiei radicale sau la o anumită perioadă după realizarea mastectomiei și
încheierea tratamentului chimioterapic.

4. Tratamentul chimio-radio-hormonoterapic

Chimioterapia poate fi administrată înaintea efectuării intervenției chirurgicale

(chimioterapie preoperatorie) cu scopul de a reduce dimensiunea maselor tumorale existente.
Astfel intervenția chirurgicală va fi efectuată în siguranță și cu o eficacitate maximă.

 Chimioterapia adjuvantă se administrează postoperator și are drept scop diminuarea

riscului de recidivă tumorală și metastazare.
 Chimioterapia paleativă este indicată în neoplasmul mamar metastazat cu scopul de a
ameliorara simptomele clinice generate de prezența diferitelor metastaze. Chimioterapia
paleativă cuprinde taxanii (Taxol, Taxoter), antraciclinele (Doxorubicina,
Epidoxorubicina, Mitoxantrona) și agenții alchilanți (Ciclofosfamida, Dacarbazina).

Asemenea chimioterapiei, și radioterapia poate avea multiple întrebuințări:

 Radioterapia preoperatorie este folosită în scopul diminuării maselor tumorale în vederea

intervenției chirurgicale.
 Radioterapia adjuvantă, este administrată postoperator, pentru prevenirea recidivelor
tumorale.
 Radioterapia paleativă se administrează în cazul neoplasmelor metastazate pentru
ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții persoanei afectate.
 Radioterapia hormonosupresivă cu rol în deprimarea secreției hormonilor implicați în
carcinogeneză (estrogen, progesteron).

Ședințele îndelungate și repetate de radioterapie, asemenea chimioterapiei, pot genera

anumite efecte secundare:

 limitarea mobilității brațului și apariția edemului la acest nivel;

 diferite afecțiuni cardiace;
 fibroză pulmonară postradioterapie și pneumonită radică;
 procese necrozante ale structurilor moi;
 apariția fracturilor costale etc.

5. Hormonoterapia este folosită în cazul tumorilor maligne cu receptori ai estrogenului

sau ai progesteronului. Aici este inclusă medicația antiestrogenică (Tamoxifen, Nafoxidină),
inhibitori de aromatază (Anastrozol, Aromasin), antagoniști de LH-RH (Leuprolid, Decapeptil),
anticorpi monoclonali antiHER2 (Lapatinib), inhibitori de osteoclaste.

6. Teste genetice utilizate pentru determinarea riscului de recidivă tumorală și

metastazare distanță:
 Testul Oncotype DX reprezintă un test genetic care controlează activitatea genelor
implicate în dezvoltarea neoplasmului mamar și răspunsul tumoral la terapia administrată.
După ce controlează activitatea celor 21 de gene, testul emite un număr cuprins între 0 și
100. Cu cât numărul emis de testul genetic este mai mare, cu atât riscul de recădere în boală
este mai crescut.
 Testul MammaPrint verifică modul de acțiune a 70 gene implicate în dezvoltarea
tumorală și poate fi utilizat și în neoplasmele lipsite de receptori hormonali.
 Testul Mammostrat analizează activitatea a 5 gene implicate în procesul neoplazic și
poate fi utilizat doar în cazul neoplasmelor cu receptori hormonali.

Prosigna este un test genetic folosit pentru evaluarea riscului de dezvoltare a metastazelor
la distanță, după 10 ani de la depistarea neoplasmului mamar aflat în stadii avansate.
Preventie

 Limitați consumul de alcool.

 Nu fumați..
 Controlați-vă greutatea.
 Faceți exerciții fizice..
 Alăptați.
 Evitați expunerea la radiații și poluare.
Concluzii
 Bibliografie
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/cancer-mamar-cauze-simptome-tratament

https://www.ghid-cancer.ro/info/cancerul-de-san

https://www.affidea.ro/stiri-si-blog/stiri/preventia-cancerului-la-san-modalitati-de-reducere-a-riscului/

http://oncohelp.ro/docs/Ghidul-de-practica-medicala-pentru-specialitatea-oncologie-medicala.pdf

https://www.cancer.net/sites/cancer.net/files/asco_answers_breast_ro.pdf

http://oncohelp.ro/wp-content/uploads/2016/01/ghidul-pacientului-oncologic.pdf

https://anatomie.romedic.ro/cancerul-mamar

http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Elemente-de-Anatomie-si-
Morfologie-ale-Sanului.pdf

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/03_Analiza_de_situatie_ZMC_2017.pdf

https://www.reginamaria.ro/clinica-sanului/factori-de-risc-cancer-
mamar?fbclid=IwAR3sAAGpZagyx5Y1QZehdrUO7j5jNgL5nw8Q3ZuUVI7H3FXzrUk1Q8mG07U

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5625777/?fbclid=IwAR34FSHRXDJMZAVw1uoqEQT2tI
mB4PRJ3e1nFpwsTgxSBI22XVlaG-k95EQ

Patologia chirurgicala a sanului - N. Angelescu – Tratat de patologie chirurgicala

Mamelele - V. Papilian - Anatomia omului