Școala Gimnazială „Prof.

Emil Panaitescu” Cudalbi

Factori care blochează creativitatea

Creativitatea reprezintă interacțiunea optimă, generatoare de nou, dintre atitudini și

aptitudini. (P. Popescu-Neveanu, 1978)

A. Munteanu (1999) descrie trei mari categorii de factori ai creativitӑții: factorii

biologici, psihologici și sociali.
Creativitatea este recunoscutӑ ca fiind o formațiune complexa în care interacționeazӑ o
multitudine de variabile, dar, în general, în literatura de specialitate sunt precizate trei
categorii de factori: factori de naturӑ intelectualӑ, factori caracteriali și factori sociali.

1.Factori de naturӑ intelectualӑ

Dintre aceşti factori cei mai importanţi sunt imaginaţia şi inteligenţa, deoarece ei au funcţia de
integrare a celorlalţi factori cognitivi ai creativităţii.

2.Factori caracteriali

Caracterul este definit ca o formațiune superioarӑ la structurarea cӑruia contribuie trebuințele

umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspirațiile și idealul,
concepția despre lume și viațӑ. Dintre trӑsӑturile caracteriale, o importanțӑ în creativitate o au:
puterea de muncӑ, perseverența, rӑbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, încrederea în
sine, independența, capacitatea de risc, nonconformismul etc.

Tenacitatea în muncӑ reprezintӑ o trӑsӑturӑ comunӑ pentru orice creator, indiferent de

domeniul sӑu: „Sӑ creezi ca un Demiurg, sӑ poruncești ca un Rege, sӑ muncești ca un Sclav “,
marturisește C. Brȃncuși.

3.Factori sociali

Factorii sociali, cu multitudinea lor de influențe, neintenționate sau intenționate, întâmplătoare

sau organizate, au o pondere deosebiă în creativitate. In această categorie sunt incluse
condițiile socio–economice şi cultural-ştiinţifice care asigură formarea unei personalităţi
creative, permite libertatea creaţiei, recunoaşte şi aplică valorile create.

Dintre factorii sociali, cu rol major în creativitate, alături de condițiile socio-economice și

culturale, condițiile educative (familia și școala) dețin un rol însemnat.

Un criteriu important de identificare a creativității este acela de diferențiere a acesteia

de activitatea reproductivă, după cum explică I.A. Taylor (1959) că: „performanța creatoare
trebuie să prezinte o anumită însemnătate economică, socială, culturală, științifică, tehnică, iar
această valoare să fie recunoscută social și rezultatele trebuie să fie formulate coerent și
inteligibil.” 1

G. Welsh (1973) face referiri importante privitoare la influența mediului în

manifestarea creativității, esențial fiind că acesta nu se reduce doar la manifestarea factorilor
interni și externi, ci presupune „antrenarea tuturor valențelor bio-psiho-socio-culturale ale
mediului”.

A. L. Taylor distinge cinci niveluri de creativitate:

1. Creativitatea expresivă se manifestă prin modul în care o persoană se exprimă.

2. Creativitatea productivă se manifestă prin capacitatea de a produce lucruri utile

prin intermediul deprinderilor însușite.

3. Creativitatea inventivă este capacitatea de a aduce îmbunătățiri importante unor

produse.

4. Creativitatea inovatoare poate să duca la modificări importante ale principiilor care

stau la baza unui domeniu științific sau artistic.

5. Creativitatea emergenta se manifestă prin revoluționarea unui domeniu științific

sau artistic.

Creativitatea, la orice nivel s-ar manifesta, întotdeauna se obiectivează prin ceva,

adica se exprimă printr-un produs: o pictură, o realizare tehnică, o poezie, o teorie științifică.
În funcție de natura produsului vorbim despre creativitate artistică, științifică etc.

1
https://genesis.ro/ro/revista-didactica-genesis/cate-ceva-despre-creativitate-1