Dărnicia

de Mircea Sântimbreanu
În opinia mea, textul ilustrează ideea că unei prietenii ce nu se bazezeză pe
dărnicie, ci pe lauda de a dărui.
În primul rând, mesajul textului este susținut pe tema textului - dărnicia – care
este evidențiată și de titlu. Tema se deduce din comportamentul protagonistului,
care este exact opusul moralei textului, acesta doar mândrindu-se cu bunătatea
lui, în realitate fiind egoist. Relatarea faptelor este realizată dintr-o perspectivă
obiectivă, de către un narator omniscient și omiprezent, cu ajutorul verbelor de
persoana a III-a: "stau", "azvârlesc", "sparse", "se întoarse". Incipitul fragmentului
"Dărnicie" de Mircea Sântimbreanu surprinde atmosfera liniștită prin care lectorul
este inclus. Apoi cititorul, fiind păcălit de narator, întâlnește personajul principal
care se laudă cu dărnicia falsă pe care o posedă, spunând că ar împărși cu
prietenul său tot "i-aș da lui Everestul". Iar apoi cănd acesta vine acasă la
protagonist ca să împrumute niște patine, lectorul înțelege falsa prietenie dintre
cei doi, prin simplul fapt că protagonistul face contrar spuselor "Doar nu s-au
făcut patinele mele din tot oțelul din lume".
În al doile rând, prin personajele care antrenează acțiunea, naratorul ne
transmite indirect o etică foarte importantă – de a nu fi infantili și falși, trebuie să
fim prieteni adevărați.
În concluzie fragmentul citat din opera "Dărnicie" de Mircea Sântimbreanu are
un mesaj educativ după care îmi voi ghida viața.