Procedee artistice.

Hiperbola

1/98. Vocea ficțională în poezia „Izvorul nopții” aparține eului liric/poetic, ce se

află în ipostaza îndrăgostitului. Mărcile lexico-gramaticale, ce arată prezența
eului în text sunt formele verbale și pronominale, la persoana I și a II-a („ți”,
„stau”, „mea”).

3/98. Frumoaso – format prin conversiune/schimbarea valorii gramaticale, din

adjectiv a devenit substantiv în cazul vocativ

7/98. „așa de negri” – epitet cromatic;

„izvorul” – metaforă;

„tainic” – epitet.

Vocea ficțională care enunță discursul poetic nu este a autorului ca persoană

cu identitate concretă, ci reprezintă o ipostază umană (artistul, îndrăgostitul,
iubitorul de natură, geniul etc.).

Subiectivitatea poate fi redată prin mărci lexico-gramaticale, forme verbale și

pronominale, la pers. I, a II-a, dar și a III-a, atunci când cel care vorbește se
referă la sine într-un mod indirect.

Hiperbola este o figură de stil care constă în exagerarea intenționată a însușirilor

unei ființe sau a caracteristicilor unui obiect, pentru a accentua ideea exprimată,
a detalia imaginea prezentată.

Prin hiperbolă, trăsăturile pot fi mărite sau micșorate în mod exagerat,

exprimând admirație, indignare, revoltă etc.