STATUL CU O SINGURA PARTE

Germania nazistă era un stat cu o singură parte. Doar Partidul Național Socialist a fost
recunoscut legal.
Partidul nazist a fost aprobat de lege ca fiind responsabil cu protejarea idealurilor statului
german. Emblema sa (zvastica) era emblema statului, iar liderul său era șeful statului.
Numeroase atribuții au fost transferate organizațiilor de partid, cum ar fi dreptul consilierilor
municipali de a se aduna, selectarea juraților și membrilor consiliilor de instituții de
învățământ, investigarea fundalului persoanelor și accesul la orice afaceri de stat.
RASA PURA

Statul nazist era un stat popular care pretindea că este descendent al rasei nordice. Așa a
susținut că familia germanilor aparținea familiei nordice, care a fost responsabilă pentru
realizarea celor mai mari realizări din analele istoriei.
Din acest motiv, statul a considerat că națiunea ar trebui să-și păstreze înregistrarea rasială
impecabilă și glorioasă, cu o singură rasă pură și conservată fără a fi contaminată de rase
inferioare, cum ar fi evreii.
Astfel, Germania nazistă nu numai că a doborât obiectele evreilor care au trăit pe teritoriul
său, ci și le-a supus persecuției brutale (ideologie, 2017).

IDEOLOGIA ECONOMICA NAZISTA :

eoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se îmbine și cu
concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.
Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

 eliminarea șomajului
 eliminarea inflației devastatoare
 extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul (nivelul) de viață
al claselor de mijloc și jos.
Toate aceste obiective ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și întărirea
partidului. În ceea ce privește evoluția economică, partidul a avut mare succes.
Între 1933 și 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată
singură a crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza
economică în care se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani. Se
pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de
acord cu războiul.
Pentru a îmbunătăți economia nazistă, ministrul de finanțe a avut ca scop să facă din Germania o
țară auto-suficiente (Autarchy).
Autobahn (sistemul de autostrăzi germani) a creat o muncă pentru cei care nu au avut un loc de
muncă, cu scopul de a crea noi drumuri. De asemenea, au fost deschise noi fabrici de arme și
mașini.Unele posturi în armată au fost create pentru cei care nu au avut un loc de muncă. Evreii au
fost arestați și în acest fel multe locuri de muncă erau deschise celor care nu aveau un loc de
muncă, în principal ca profesori sau medici.
PROPAGANDA NAZISTA :
Propaganda este o formă de manipulare psihologică. Este promovarea unor idei specifice prin
utilizarea repetării.
În Germania, din anul 1933 până în anul 1945, Goebbels era ministrul propagandei. El a simțit o ură
profundă pentru evrei și a fost un entuziast al persecuției sale.

Ziarul Der Stümer era destul de popular la acea vreme și promova ura împotriva evreilor, motiv
pentru care era ziarul favorit al lui Hitler.

Pe de altă parte, hârtia a fost folosită pe steagul nazist și, până în 1935, a devenit steagul
Germaniei.
În manifestațiile de la Nürnberg, mii de oameni au trebuit să strige la unison „Sieg Heil“, iar oamenii
au fost forțați să spună „Heil Hitler“, așa cum au trecut alte persoane pe stradă.
Radio, cărți și filme promovează ura pentru evrei și măreția lui Hitler și a nazismului. În acest fel,
propaganda a contribuit la modificarea credințelor oamenilor care se confruntă cu nazismul și evreii.

Înainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, propaganda nazistă avea câteva (fixe)
audiențe distincte cărora li se adresa:

 Germanilor din Germania li se amintea și reamintea continuu de bătălia extraordinară a

partidului nazist (național-socialist) și a Germaniei înșiși împotriva inamicilor (reali sau pretinși)
externi și interni, mai ales evrei;
 Etnicilor germani din țări precum Cehoslovacia, Polonia, Uniunea Sovietică și republicilor
baltice li se spunea mereu că legăturile lor de sânge cu patria (germană Vaterland) și de
naționalitate ar fi fost mult mai puternice decât jurămintele lor cetățenești față de „noile” lor țări.
 Populațiilor din statele inamice potențiale ale Germaniei, în special celor civile
din Franța și Marea Britanie, li se repeta mereu că Germania nu are absolut nimic de împărțit
sau de rezolvat cu acestea, dar că guvernele țărilor lor încercau să pornească un război contra
Germaniei ("răul" ar fi fost deci, în afara Germaniei).
 În sfârșit, tuturor tipurilor de audiențe li se repeta cu insistență despre, o pretinsă măreție
culturală, științifică, tehnologică și militară a germanilor și a Germaniei (neegalată, adică).

IDEOLOGIA INTERNATIONALA :
Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost
creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei conspirații era
considerat a fi un grup de evrei, ceea ce motiva o dată în plus distrugerea acestei etnii în
timpul holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa
că puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor.

Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională. După cum spune și
numele „național-socialist”, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor internaționale
în Reich cu forța, și nu prin comerț. În loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producția
industrială și să aloce materiile prime necesare la producția lor (ca în sistemul comunist/socialist),
statul plătea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea prețului să joace un rol esențial în ceea ce
privește informația în legătură cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital în tehnologie sau munca
pentru a produce bunuri.