MOŞ VISCOL

Odată, trăia un pădurar sărac împreună cu soţia şi fiul său. Într-o zi de iarnă, tatăl
şi mama, având treabă în sat, au lăsat în grija bunicii pe fiul lor.
La un moment dat acesta a început să se teamă, ca nu cumva viscolul să-i prindă
pe părinţi în drumul lor spre casă.
Şi n-a trecut mult timp că s-a pornit afară un viscol, de nu se mai vedea nici o
luminiţă din case, iar zăpada se aşeza straturi peste straturi. Vântul vâjâia şi răscolea tot
ce întâlnea în calea lui. Bunica i-a spus copilului că aşa ceva, ea nu mai văzuse.
Ca să se mai liniştească, bunica a început să spună basme copilului. Dar gândul
copilului rămânea la părinţii lui care se aflau pe drum şi nu se mai întorceau. Bunica se
gândea că ei se vor adăposti la vreo rudă şi abia când se va îndrepta vremea ei vor reveni
acasă.
Într-un târziu şi bunica şi copilul au adormit şi au început să viseze. Şi în visul lor
auzeau un glas femeie. Femeia stătea la uşa lor şi se ruga ca cineva să vină să-i deschidă
uşa să se poată adăposti de mânia Moşului Viscol. Rugăminţile femeii se amestecau cu
clinchete de zurgălăi. Moş Viscol venea în sanie de gheaţă, iar zurgălăii erau ţurţurii ce se
ciocneau unii de alţii. Copilul a alergat la uşă şi a lăsat femeia să intre. Ea era tânără şi
foarte frumoasă şi se numea Primăvara. După câteva minute la uşă s-a auzit zgomot din
nou. De data aceasta, Moş Viscol dorea s-o răpească pe fata frumoasă şi s-o ducă în munţi
ca să-i întârzie venirea. Copilului i-a fost milă de sărmana fată şi a ascuns-o repede într-
un loc numai de el ştiut. Dar Moş Viscol l-a ameninţat că va porni un vânt puternic şi va
rupe uşa casei. Nişte lupi se aflau în apropiere şi ascultau curioşi. Deodată lupul cel
bătrân spuse:
Eu sunt lupul cel bătrân, cel mai rău şi mai hapsân
Vin din codrul cel adânc, sunt flămând şi vreau să mănânc.
Lupoaica prinse şi ea curaj şi spuse:
Ham, ham, ham, am venit şi eu lupoaica.
Vreau să stau lângă focuşor, fă-mi şi mie un locuşor.
Puiul de lup zise şi el:
Eu sunt lupul cel mai mic, vreau să dorm şi eu un pic.
Dinţişorii mi-au crescut, pot copilul să-l sărut.
Auzind fumoasa fată ca primejdie se abate asupra băiatului din cauza ei a sărit din
ascunziş şi a ieşit afară să se înfrunte cu Moş Viscol.
Şi după scurt timp afară era Primăvară.