UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE

PUBLICĂ

MANAGEMENTUL ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Funcţionalitatea şi managementul întreprinderii

Student: Andreea Dana Spătariu

Suceava 2017
 Cuprins

Capitolul 1. Noţiuni introductive .................................................................................................................. 3

1. Mediul financiar şi obiectul gestiunii financiare a întreprinderii .......................................................... 3
2. Rolul gestiunii financiare ...................................................................................................................... 4
3. Responsabilităţile operaţionale ale gestiunii financiare ........................................................................ 5
3.1. Principalele sarcini operaţionale ale gestiunii financiare ................................................................... 5
3.2. Funcţia financiară a întreprinderii şi organizarea activităţii financiare .......................................... 6
Concluzii ....................................................................................................................................................... 6
Bibliografie ................................................................................................................................................... 7

2
Capitolul 1. Noţiuni introductive

Omenirea se află în faza trecerii de la un nou tip de economie, economia bazată pe

cunoştinţe. Principala sa componentă o constituie firma bazată pe cunoştinţe.
Întreprinderea sau firma prin care se înţelege acea organizaţie alcătuită din una sau
mai multe persoane care desfăşoară activităţi economice, folosindu- se, de obicei, de mijloace
economice cu scopul obţinerii unui profit, este cea mai răspândită formă de organizare.
Sau, cu alte cuvinte, o unitate economică de producție, de prestații de servicii sau
de comerț. Întreprindere este orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă
patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul
obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin
prestări de servicii, în condiții de concurență.
O întreprindere, indiferent de profilul ei, va aborda probleme de gestiune financiară de
fiecare dată când pune în mişcare o operaţie care solicit achiziţionarea, deţinerea sau cedarea
de monedă şi titluri. Interesul faţă de gestiunea financiară a unei întreprinderi obligă luarea în
seamă a influenţelor neaşteptate, datorate caracteristicilor proprii, cât şi caracteristicilor
inerente sistemului financiar, în general.
Subiectul gestiunii financiare poate fi analizat prin trimitere la:
 obiectul gestiunii financiare- coordonarea relaţiilor dintre componentele mediului
financiar al întreprinderii
 rolul gestiunii financiare- stăpânirea constrângerilor financiare fundamentale şi
urmărirea obiectivelor financiare majore
 responsabilităţile operaţionale- care fac trimitere la analiza financiară, gestiunea
financiară pe termen scurt şi pe termen lung

1. Mediul financiar şi obiectul gestiunii financiare a întreprinderii

Mediul financiar al întreprinderii este compus din ansamblul proceselor de creare,

conservare şi circulaţie a monedei şi a altor active financiare care antrenează cinci categorii
distinct de componente.
În primul rând, sistemul financiar, are în componenţă o masă de instrumente corelate
unei game de active multiforme. Activele, la rândul lor, constituie titluri financiare, adică
documente representative de drepturi de propritate sau de drepturi de creanţă, deţinute de o
persoană asupra unei alte persoane.
În al doilea rând, el presupune existenţa unor agenţi specializaţi în realizarea
operaţiilor financiare care pot fi caracterizaţi drept instituţii financiare (bănci, societăţi
financiare, intermediari specializaţi în tranzacţii bursiere).
În al treilea rând, titlurile financiare converg către pieţele de active financiare unde au
loc tranzacţiile titlurilor respective.
În al patrulea rând, tranzacţiile financiare şi activitatea instituţiilor şi pieţelor sunt
guvernate de dispoziţii juridice şi tehnice care definec regulile formale ale practicii
financiare.

3
 În ultimul rând, compartimentul financiar al întreprinderii poate fi determinat de
intervenţia anumitor variabile de reglare fixate în cadrul pieţelor specializate. Aceste variabile
care influenţează acţiunea operatorilor include de exemplu rata dobânzii, care regleaza
raporturile între împrumutători şi împrumutaţi, cursul de schimb, care reglează schimburile
între monedele naţionale, cotaţiile, care fixează preţurile activelor financiare ce fac obiectul
tranzacţiilor.1

Fig. 1. Întreprinderea şi mediul său financiar

2. Rolul gestiunii financiare

Finanţele private fac obiectul unei practici de întreprindere, deci implicit şi explicit,
obiectul unei acţiuni spre atingerea unui obiectiv fundamental, maximizarea valorii
întreprinderii, respectiv creşterea averii proprietarilor săi (maximizarea averii acţionarilor
pentru societăţile pe acţiuni şi maximizarea cursului titlurilor pentru societăţile cotate de
bursă).2
Maximizarea valorii necesită, mai întâi, ca patrimonial să fie angajat în nişte proiecte
de investiţii, care sa- l valorifice, graţie rentabilităţii lor viitoare. În acest sens, gestiunea
financiară trebuie să asigure calitatea şi nivelul performanţelor realizate de întreprindere în
oricare dintre activităţile desfăşurate.
Maximizarea valorii presupune trei implicaţii majore care defines mai clar şi rolul
gestiunii financiare:3

1
Georgeta Vintilă (2010)- Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a 5a, Editura Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, pag 10- 11
2
Ibidem, pag. 14
3
Idem

4
  angajarea patrimoniului în proiecte de investiţii care îl valorifică la o rentabilitate
sperată superioară. Sub acest aspect, gestiunea financiară trebuie să asigure calitatea şi
nivelul performanţelor ce trebuie realizate de întreprindere în diferitele proiecte şi
activităţi
 maximizarea valorii implică protecţia şi conservarea sa. Astfel, gestiunea financiară
are rolul de a evita disiparea patrimoniului cu ocazia unui faliment şi să asigure
menţinerea solvabilităţii sau a echilibrului financiar al întreprinderii
 întreprinderea fiind expusă riscurilor multiple legate de instabilitatea mediului său
financiar, gestiunii financiare îi revine sarcina de a pune în aplicare instrumentele de
acoperire corespunzătoare pentru asigurarea protecţiei adecvate contra acestor riscuri

3. Responsabilităţile operaţionale ale gestiunii financiare

Studiul obiectului gestiunii financiare a scos la lumină competenţe specifice necesare

în relaţiile dintre întreprindere şi mediul său financiar. Analiza a permis, de asemenea,
enumerarea celor trei responsabilităţi financiare fundamentale atribuite finanţelor şi anume:
maximizarea valorii întreprinderii, menţinerea nivelului performanţelor financiare şi
stăpânirea riscurilor cu care se confruntă întreprinderea.

Principalele sarcini ale gestiunii financiare a întreprinderii pot fi analizate pe cele trei
faze ale ciclului financiar fundamental desfăşurat în întreprindere: analiza financiară, decizia
financiară şi controlul de gestiune. Prima fază, analiza financiară are ca obiectiv identificarea
potenţialului de degajare a fluxurilor monatare reale (cash flow-uri) ca acţiune internă, iar ca
acţiuni externe se urmăreşte echilibrul financiar şi performanţele întreprinderii evidenţiate la
nivelul soldurilor interne de gestiune, capacităţii de autofinanţare etc.
Analiza financiară urmăreşte de asemenea stabilirea unui diagnostic financiar al rentabilităţii
şi al riscului pe baza documentelor contabile de sinteză: bilanţul, contul profit şi pierderi,
anexele la bilanţ.

3.1. Principalele sarcini operaţionale ale gestiunii financiare

Responsabilităţile operaţionale ale gestiunii financiare sunt distribuite pe trei faze ale
ciclu fundamental al gestiunii financiare.
Acest ciclu cuprinde în primul rând, o fază de diagnosticare sau analiză financiară
care are în principal ca obiect aprecierea situaţiei şi a activităţii financiare a întreprinderii,
pentru a pregăti adoptarea de masuri concrete care să permit depăşirea lacunelor şi
valorificarea avantajelor.4
În al doilea rând, acest ciclu cuprinde o fază de formulare şi de aplicare a deciziilor
financiare care se înscriu în perspective proiectelor pe termen lung şi mediu şi pun în mişcare
operaţiuni de investiţii şi de finanţare.

4
Sandu Gheorghe (2000)- Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universităţii, Suceava, pag. 16

5
 În a treia fază a ciclului gestiunii financiare se are în vedere urmărirea şi controlul
proiectelor a căror aplicare a fost hotărâtă de întreprindere şi permite analiza dintre realizările
elective şi proiectele iniţiale.

3.2. Funcţia financiară a întreprinderii şi organizarea activităţii financiare

Funcţia financiară are scopul de a apăra şi de a consolida patrimonial şi autonomia

financiară a întreprinderii.
Are ca obiect punerea în aplicare a unui sistem de metode şi tehnici de gestiune
financiară care să determine creşterea valorii întreprinderii, respectiv creşterea valorii de piaţă
a acţiunilor la întreprinderile mari cotate la bursă sau asigurarea independenţei financiare şi a
rentabilităţii în cadrul IMM- urilor.
Are rolul de a asigura în mod curent şi la cele mai mici costuri fondurile întreprinderii
şi de a controla buna utilizare a fondurilor precum şi rentabilitatea operaţiunilor cărora le sunt
afectate resursele financiare.
Funcţiunea financiară are un domeniu operaţional pentru gestiunea fluxurilor
financiare şi are un domeniu funcţional responsabil de prelucrarea şi transmiterea datelor
financiare atât în mediul intern cât şi în mediul extern al întreprinderii, precum şi de relaţiile
cu mediul financiar extern.
Domeniul operaţional implică luarea unor decizii, în special de colectare a
capitalurilor şi cuprinde activităţi cu efecte directe asupra resurselor financiare. În schimb,
domeniul funcţional, cuprinde activităţi cu efecte indirect asupra capitalului, care au însă un
rol hotărâtor în conducerea general a întreprinderii, alături de alte domenii funcţionale
complementare, dintre care amintim, contabilitatea financiară şi de gestiune, controlul
financiar, informatica de gestiune, etc.
În vederea efectuării analizelor şi sintezelor financiare, precum şi a lucrărilor de
previziune financiară şi a oricăror alte controale a gestiunii, se cere o delimitare a categoriilor
de activităţi în funcţie de marimea întreprinderii.
În întreprinderile mici, diviziunea muncii între funcţiunile întreprinderii este relative
limitată, iar funcţiunea financiară este atribuită, de obicei, unui responsabil care poate fi
proprietarul, conducătorul sau contabilul şef. Această soluţie de organizare, apparent sumară,
poate fi acceptată sub rezerva respectării condiţiilor minime de competenţă şi rigoare pentru a
răspunde nevoilor cu care se confruntă micile întreprinderi, ale cărpr problem financiare
vizează în special controlul circulaţiei fondurilor băneşti, finanţarea exploatării şi rareori
investiţiile şi finanţarea pe termen lung şi mediu.5

Concluzii

Forţată să activeze într- un mediu din ce în ce mai competitiv, întreprinderea este

implicată într- o adevărată cursă pentru creşterea calităţii bunurilor şi serviciilor pe care le

5
Georgeta Vintilă, pag. 26

6
oferă clienţilor, iar proiectarea şi fabricarea acestora impun o viteză tot mai mare de operare,
minimalizarea costurilor şi creştere a veniturilor.
Pentru a- şi realiza aceste obiective competiţionale, întreprinderea trebuie să acorde
atenţie maximă operaţiilor sale interne pentru a le optimiza, printre care şi asupra gestiunii
sale financiare. Trebuie reţinut faptul că întreprinderea îşi desfăşoară activitatea într- un
spaţiu finanaciar care îi oferă instrumente şi posibilităţi de acţiune specifice dar care o supune
unor constrângeri deosebite.
Condiţiiloe şi conţinutul problemelor financiare la care trebuie să facă faţă întreprinderea,
precum şi soluţiile care pot fi găsite, sunt legate în mod evident, de caracteristicile mediului
său financiar, precum şi de propriile sale caracteristici.
Astfel, putem sublinia importanţa adaptării sau cel puţin a nuanţării gestiunii
financiare, în funcţie de situaţiile în care se aplică.

Bibliografie

1. Vintilă G. (2010)- Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a 5a, Editura Didactică şi

Pedagogică R.A., Bucureşti
2. Sandu Gh. (2000)- Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universităţii, Suceava
3. Nicolescu O., Nicolescu C, (2008)- Intreprenoriatul si managementul intreprinderilor
mici si mijlocii, Concepre, Abordari si studii de caz, Editura Economica, Bucuresti
4. Lawerence G. Hrebiniak (2009)- Strategia în afaceri. Implementarea şi executarea
eficientă, Editura ALL, Bucureşti
5. Andone I., Mikel V., Păvăloaia V.D.,(2010)- Modelarea Afacerii. Întreprindere- procese-
reguli, Editura Tipo Moldova, Iaşi