Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Celebru cancerolog american, director al Centrului de Consultanţă şi Studii asupra cancerului din
Forth Worth – Texas, dr. Carl Simonton a fost primul om de ştiinţă care a afirmat că vindecarea bolii
nu depinde doar de tratamentele practicate în spitale, ci şi de psihismul pacientului,
Intrigat de faptul că, dintre bolnavii de cancer cărora li se aplicaseră aceleaşi terapii, unii mureau, iar
alţii nu, a studiat fenomenul, observând că supravieţuitorii ştiuseră să lupte cu boala, adoptând o
atitudine optimistă şi militantă.
„Pentru că bolnavii care se vindecaseră s-au gândit tot timpul că vor învinge, convingându-se
permanent că vor redeveni sănătoşi, am început să-mi învăţ pacienţii să devină cu toţii nişte
luptători.”
Dr. Simonton a descoperit, de asemenea, că medicul care crede în vindecarea pacientului său şi este
în stare să-i insufle încredere obţine rezultate la care ceilalţi confraţi nu pot visa. Împreună cu soţia
sa, Stephanie, între anii 1970 şi 1980, celebrul cancerolog a elaborat şi a practicat cu rezultate
notabile o terapie complexă, bazată pe tehnici de relaxare, asociate cu o vizualizare activă şi pozitivă,
menită să vindece boala şi-apoi să schimbe mentalitatea faţă de ea (spaimă, teamă de moarte,
depresie în faţa destinului nedrept etc.). Principiul de bază al programului este că fiecare om joacă un
rol important în ce priveşte sănătatea lui şi că forţa psihică pozitivă poate să vindece cancerul.
1 Relaxaţi-vă. Într-un loc liniştit, îmbrăcaţi comod, întinşi pe pat sau pe podea, încercaţi să simţiţi cum
toată greutatea corpului se scurge în pământ. Picioarele, mâinile, trunchiul, corpul. Controlaţi
permanent cu mintea sentimentul de uşurare care se instalează. După 5-10 minute veţi simţi că
plutiţi.
2 Când starea de relaxare s-a instalat, în aceeaşi poziţie, concentraţi-vă asupra unei împrejurări din
trecut care v-a produs bucurie (succes profesional, împlinire erotică, naşterea unui copil etc.) şi pe
care încercaţi să o retrăiţi mental. Dacă vă este greu să vă imaginaţi situaţii, gândiţi-vă la un loc din
natură care vă place în mod special: malul mării, un sat, un parc etc. Localizaţi-l cât mai bine în minte,
încercând să participaţi sufleteşte la redescoperirea amănuntelor: foşnetul mării, culoarea cerului, o
casă, un plai etc. Exerciţiul are rolul să vă activeze imaginaţia.
3 Creaţi în minte două simboluri diferite, unul pentru boala, altul pentru vindecare (tratament),
ţinând seama că imaginea vindecării să fie mai puternică decât imaginea bolii. De ex.: boala este o
grămăjoară de nisip pe care un val de apă (vindecarea) o mătură din drum. În cazul bolilor grave
trebuie inventat un scenariu mai dur. De ex.: boala este o grămăjoară de celule cancerigene fixate pe
organul bolnav (plămâni, stomac etc.), pe care o armată extrem de puternică (celulele noastre de
apărare) le încercuieşte şi le distruge, eliminându-le apoi din organism. Locul bolii rămâne curat şi se
vindecă, trupul redobândindu-şi pe deplin sănătatea. Dacă tratamentul pe care îl urmaţi este chimic
sau pe bază de plante, imaginaţi-vă cum substanţă chimică sau principiile active ale plantelor se
împrăştie printre celulele canceroase, otrăvindu-le. Celulele canceroase, slabe şi lipsite de ajutor,
sunt distruse, în timp ce organismul îşi regăseşte sănătatea.
Important
Nu alegeţi niciodată simboluri puternice pentru boală: de pildă, cancerul reprezentat printr-un munte
înalt, prin animale de pradă (tigru, leu, şarpe, scorpion, păianjen) sau prin culori violente: roşu,
portocaliu. Coloraţi boala în nuanţe şterse, de bej, maroniu. Ordinul care trebuie dat creierului şi
subconştientului (spune dr. Simonton) nu este: „Am un cancer mare şi puternic ca un munte şi un
sistem de apărare mic ca un şoricel, care încearcă, încet şi greu, să roadă piatra”. Ordinul corect este:
„Vreau ca acest cancer să devină cât se poate de mic ca să fie eliminat”.
Alegeţi simboluri foarte puternice pentru vindecare (tratament). Celulele de apărare sunt de ordinul
miilor, bine înarmate, colorate în roşu, verde, auriu şi argintiu, dotate cu tactici de luptă infailibile.
Reprezentarea grafică a bolii, pe hârtie sau pe calculator (desenul organului bolnav, al locului atins şi
al armatei care luptă să îl elibereze, le este de mare folos bolnavilor cu putere imaginativă mai slabă).
De reţinut
Vizualizarea boală/vindecare nu trebuie făcută decât o singură dată în cursul exerciţiului, chiar dacă
el a durat doar câteva secunde. În universul subconştientului, când dăm un ordin vizualizat, trebuie
să aşteptăm ca acţiunea să se realizeze. E ca şi când după ce rugăm o persoană să ne aducă un pahar
cu apă şi ea ni-l aduce, îi cerem să-l mai aducă o dată.
Programul trebuie practicat de trei ori pe zi sau şi mai des, în funcţie de gravitatea bolii.
Dacă vi se întâmplă să nu puteţi vizualiza cancerul ca fiind mic şi uşor de învins, ci, împotriva voinţei
dvs., imaginea lui se transformă într-un scenariu catastrofal, nu forţaţi vizualizarea. Soluţia este să
încercaţi să descoperiţi cauzele blocajului – o spaimă veche, frica de moarte, lipsa încrederii în forţele
proprii, un conflict care a generat boala şi nu a fost rezolvat. Odată identificate, blocajele se vor
elimina cu ajutorul câtorva tehnici menite să schimbe mentalitatea de om înfrânt.
Dincolo de orice demersuri, este crucial să se vizualizeze un rezultat final pozitiv. Trebuie să vă vedeţi
sănătoşi, fericiţi, energizați şi fără cancer. Încercaţi să vă vedeţi făcând toate lucrurile pe care le-aţi
face în mod normal dacă nu aţi fi bolnavi şi încercaţi să vă vizualizaţi implicaţi în activităţi fericite.
Această imagine pozitivă a finalului plin de succes vă forţează să vă focalizaţi asupra procesului de
vindecare şi reafirmă încrederea că trupul dvs. va învinge boala.
Înainte de a citi mai departe, vreau să te rog să TE GÂNDEŞTI FOARTE BINE dacă ai 15
minute pentru tine în fiecare zi.
Nu e o întrebare uşoară! 15 minute poate să însemne foarte puţin, însă dacă nu le faci
loc în programul tău, atunci înseamnă la fel de mult ca două ore sau o jumătate de zi.
Îţi recomand să foloseşti acest program dimineaţa, când te trezeşti. Vei descoperi de
ce pe parcursul acestui articol!
Despre ce este vorba
Simplu spus, felul în care creezi imagini în mintea ta, felul în care îţi formulezi dialogul
interior, felul în care te mişti au impact asupra felului în care te simţi.
Pe toate cele trei canale senzoriale principale (vizual, auditiv şi kinestezic) transmiţi
simultan mesajele care îţi dau vitalitate şi te pun pe direcţia aleasă de tine.
Iată cum:
După ce exersezi acest mers de câteva ori, schimbă-l şi fă câţiva paşi ca şi când ai fi
obosit, stressat şi dezamăgit.
Observă-te!
Atunci când fac acest exerciţiu în seminarii este uimitor câtă energie se degaja în grup
tocmai pentru că mişcarea este un atribut atât de important în modificarea stării în care
te găseşti.
Studii făcute în Okinawa pe un grup de centenari arată că mişcarea este unul dintre cei
4 piloni ai vieţii lungi şi sănătoase (ceilalţi trei sunt nutriţia, atitudinea în faţa morţii şi
spiritualitatea).
Lasă corpul tău să intre într-un ritm de mers convenabil pentru că pe toată perioada
de antrenament mental vei continua să te mişti.
De fapt, s-ar putea ca la un moment dat chiar să simţi nevoia să începi o alergare
uşoară. Excelent!
Dacă ai făcut vreodată jogging, probabil ştii că lucrul cel mai dificil nu este alergatul în
sine ci momentul în care te motivezi să ieşi pe uşă.
După ce ai ieşit pe uşă, poţi să începi cu un pas uşor, ca de plimbare şi destul de curând
vei descoperi că intri într-o alergare uşoară fără nici un efort.
Când te afli în depresie respiri într-un anumit fel, când eşti stressat sau panicat respiri
în alt fel, când râzi respiri cu totul altfel, când eşti fericit(a) respiri altfel.
Nu e aşa?
Nu este de mirare că sisteme de optimizare umană vechi de mii de ani pun atât de mult
accent pe felul în care respirăm (Yoga de exemplu).
De fapt, studiile arată că respiraţia tipică pentru cei cu preferinţă vizuală este rapidă în
vreme ce respiraţia celor cu preferinţă auditivă este ritmată şi egală, iar respiraţia celor
cu preferinţă kinestezika este mai rară şi mai profundă (abdominală).
Este ca şi când ţi-ai umple plămânii 25%, apoi 50%, apoi 75%, apoi total, pentru ca apoi
să elimini aerul în aceleaşi proporţii.
Continuă să te mişti şi să respiri în ritmul care îţi convine pentru câteva minute şi fii
pregătit pentru următorii doi paşi ai antrenamentului mental: vizualizarea şi afirmaţiile!
Rar mi-a fost dat să văd o tehnică pentru atingerea obiectivelor mai des folosită decât
vizualizarea.
Aceasta pare să fie cheia de boltă a tuturor celor care îşi duc la bun sfârşit intenţiile şi
îşi îndeplinesc dorinţele.
Concret, vizualizarea înseamnă să îţi imaginezi REZULTATUL FINIT al dorinţei tale.
Imaginează-ţi cum va fi când deja ai atins obiectivul tău, când ai obţinut ce ţi-ai propus.
Cum te vei simţi, cum vei savura succesul, cine va mai fi acolo pentru a se bucura
împreună cu tine, ce vei face, cum vei sărbători … !!!
În felul acesta măcar îţi rezervi un loc în primul rând la spectacolul propriei tale vieţi.
În timp ce continui să mergi sau să alergi, vizualizează pe rând ce anume îţi doreşti de
la viaţa ta în general, peste un an sau mai mulţi, sau ce îţi doreşti să se întâmple în
această săptămână, astăzi, în următoarele ore, etc.
Crează imaginea mentală a succesului unei întâlniri de afaceri, terminarea unui proiect,
întâlnirea cu cineva drag, terminarea antrenamentului la sală etc.
Continuă acest proces de vizualizare pentru câteva minute, fără să te opreşti din mers.
Dialogul interior este unul dintre cele mai puternice instrumente de programare
mentală.
Conştient sau inconştient, în mintea fiecăruia se aud cuvinte sau fraze ale părinţilor,
bunicilor sau altor persoane importante din anturaj.
Aceste cuvinte au acelaşi ton, acelaşi volum şi ritm ca atunci când au fost auzite iniţial.
Poţi folosi orice propoziţie care îţi conferă energie, stimă de sine, vitalitate, etc.
Două dintre cele mai simple şi eficiente afirmaţii pe care le poţi utiliza sunt: „Îmi place
de mine” şi „Sunt responsabil(ă)”.
Este important să afirmi cu voce tare (în măsura în care este posibil).
Repetă afirmaţiile în ritmul mersului, iar şi iar, pentru a te condiţiona pentru succes.
La finalul celor 15 minute ale antrenamentului mental, sunt convins că te vei simţi
excelent.
Este o stare care foarte repede devine obişnuinţă şi eu cred că este un timp folosit cu
mare înţelepciune.
Dacă îţi focalizezi atenţia, conştient sau inconştient, pe ceea ce nu îţi doreşti, atunci
creierul tău va căuta răspunsuri şi justificări pentru ceea ce nu funcţionează.
Când te concentrezi la ceea ce îţi doreşti, creierul tău începe să construiască imagini şi
generezi în corpul tău senzaţii în armonie cu scopul tău.
Chintesenţa acestui principiu este cuprinsă în titlul cărţii lui John Gray: „Cum să obţii
ceea ce vrei şi să vrei ceea ce ai” (Ai citit cartea asta? Merită!)
Îţi sugerez să începi cu a doua parte a acestei fraze: fii recunoscător pentru ceea ce ai
deja.
Toate realizările noastre au fost cândva vise – creaţii ale imaginaţiei noastre.
Când eşti mulţumit cu ceea ce ai este dificil să mai fii nemulţumit sau dezamăgit.
Fă-ţi un scop din această recunoştinţă faţă de tine, faţă de ceilalţi, faţă de lucrurile cu
adevărat importante din viaţa ta.
Este un principiu atât de important încât merită a fi aplicat din momentul în care te
trezeşti dimineaţa.
Cum ar fi să îţi începi ziua fiind pur şi simplu recunoscător pentru o nouă zi care începe?
Pentru felul în care corpul tău te slujeşte, pentru prietenii pe care îi ai, pentru familia ta,
etc.
Ţine minte: recunoştinţa este fundaţia pe care construieşti antrenamentul mental. Este
capacitatea ta de a vedea jumătatea plină a paharului şi în acelaşi timp o măsură a
sănătăţii psihologice.
Precizare finală
După ce petreci câteva minute fiind recunoscător pentru ceea ce ai, îţi recomand să
începi cu mişcarea întotdeauna.
Apoi, poate preferi să foloseşti afirmaţiile, după care să treci prin etapa de vizualizare.
Pe toată durata celor 15 minute poţi asculta o muzică potrivită cu ceea ce faci.
Iar apoi, dacă energia din corpul tău îţi solicită acest lucru, poţi continua pentru mai
mult timp. Alegerea îţi aparţine!
Fă toate aceste lucruri timp de trei săptămâni pentru a construi un obicei în viaţa ta. Un
obicei extraordinar de bun!
Puterea vizualizării (1)
„Omul întreg își călăuzește viața prin reprezentări anticipate, prin ceea ce
numim cauze finale sau, mai comun, idealuri.”
G. Călinescu
Ce este vizualizarea?
Despre vizualizare am mai discutat într-o postare anterioară. Tema fiind foarte complexă o reluăm
pentru a o aborda și din unghiuri de vedere diferite de cele din postarea respectivă.
Un prim răspuns la întrebarea „Ce este vizualizarea?” ni-l oferă DEX-ul: „Vizualizarea este
acțiunea de a face posibilă observarea vizuală a fenomenului cercetat.”
Domeniul la care ne-am referit și ne referim în continuare este cel al vizualizării cu ochii minții.
Mai facem mențiunea că, spre deosebire de ochii fizici, cu care nu putem
din Chicago.
Dr. Blaslotto a format, în mod aleatoriu, trei grupe de studenți, și a testat fiecare grup în privința
procentelor de aruncări libere corecte la coș.
După aceea, el le-a cerut să realizeze, timp de 30 de zile, niște sarcini, diferite de la o grupă la
alta.
Primului grup i-a cerut să exerseze aruncarea liberă la coș, câte o oră pe zi.
Al doilea grup a primit sarcina ca zilnic, să vizualizeze propriile aruncări libere, corecte, la coș, fără să
folosească mingea de baschet.
Joe Haefner, un cunoscut antrenor de baschet, american, ne atrage atenția că studiul nu oferă scuze
pentru lene și nu constituie o pledoarie pentru a renunța la exersare.
El a afirmat: „Ceea ce încearcă să evidențieze studiul, este că, îmbinarea exercițiului cu tehnica de
repetiție prin vizualizare mentală poate conduce la succese deosebite, succese ce au ca singură limită
cerul”.
Toate cele prezentate, cu referire la baschet, se pot aplica la toate sporturile dar pot face minuni
și în alte domenii.
Dacă vizualizarea funcționează pentru aruncarea liberă cu mingea de baschet, putem extrapola ideea
cu observația că vizualizarea trebuie să funcționeze, pentru orice tip de activitate, mentală sau fizică.
Un foarte bun exemplu, îl poate constitui vorbitul într-o limbă străină.
Dacă doriți să vă îmbunătățiți competențele privind comunicarea într-o limbă străină, și nu
numai, urmăriți și postarea următoare. Sperăm că ea vă va oferi noi picături de fericire.
MISCARE – plimbare
RESPIRATIE – pastreaza ritmul 4 – 4
VIZUALIZARE – rezultat + efect
AFIRMATII – pozitive – ptr. rezultat