IX Tratatul gi dreptul tratatelor in Dr.

internafional putrlic

Dupi culn arn mai aritat rnai sus, cel mai vechi tratat, al c1rui text este ast6zi
cunoscut, este considerat a fi ..tratatul sublim", incheiat in anul 1296i.C.r." intre Ramses al ll-lea,
faraongl Egiptului gi Hatrugil al lll-lea, regele hitigilor. Degi tratatele au aurt intotdear"rna ur rol
important in formarea gi dezvoltarea dreptului intemafional, de-a lungul secolelor, ele au
dobindit o irnportan!i deosebiti doar in societatea intemagionali actual6. Ele acoperd intregul
spectru al relaliilor intemalionale, cuprinzind domeniile politic, militar, economic Ei financiar,
qultural, qtiinfrfic, tehnic, spafiile maritime, spafiul exlraatmosferic, protecfia mediului inconju-
r[tor, controlul drogurilor gi multe altele.
Astfel, spre deosebire de prima perioadi de dezvoltare a dreptului inlsmafional in care
crearea nonnelor de drept intema.tional pe cale cutumiard reprezenta modalitatea juridici cea mai
uzttat6. de concretizare a acestor norrne, incepd.r-rd cu a doua jum[tate a secolului XIX 9i, in
special, in secolul XX, tratatul devine cel rnai insemnat instrument in relafiile intemafionale, in
sensul de cadru juridic al acestora gi de modalitate de creare a normelor dreptului intema{ional,
principalul izvor al acestei ramuri de drept, un ,,dezmembrimAnt" al Dr. intemafionalpublic.
Principalele reglementiri in domeniu (,,sediul rnateriei") le reprezinti cele trei
conventii intemationale: Convenlia de la Vie.na tlin 23 mni 1969 privind dreptul tratatelor
(sugestiv calificat[ drept un ,,Tratat al tratatelor"), care se referd numai la tratatele incheiate intre
state; Convenlia de la Viena din 1986, cfire se re.ferd Ia tratstele incheiate fntre statc Ei
organirp{ii interna{iortale ori numni intre organiza{ii interna(ionale $ Convenlia d.e Ia Viena
din 1973, ca,re se referd Ia o prohlematicd specificd, Si anume, succesiunea statelor Ia trutotele
interno{ionale.

No{iune (definifie)
in sensui cel mai larg al cuv6ntului, tratatul este un acord de voin.te intre subiecfi de
clr.ept interna{ionalo incheiat in scris, supus normelor dltptului international.
Ptecfind de la faptul cd principalii subiec[i de drept internafional sunt statele Ei ci, in general,
raporturile dintre state imbraci forma scrisi, h'atatul a mai fost definit ca un acord scris inh'e
state, care creazi obliga$i gi dreptud conform Dr. internafional public.
Merg6"nd la definitiile ,,oficiale", din actele normative, potrivit art.2(1) din Convenlia de
la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor, prin tratat se infelege ,,un acord
internafional, incheiat intre state in formi scrisi gi guvernat de drephrl interna{ional, fie ci
este consernnat intr-un singur instrumenf sau in doud ori mai multe instrumente conexe gi
oricare ar {i denumirea lor particulari".
O alte formulare, care ia in considerare aspectele de fond ale tratatulur, este Ei
urmitoarea ,,tratatul este expresia voinfelor concordante, emandnd de la subiecte de drept,
inzestrate cu capacitateanecesarS, in scopulde aproduce efecte juridice reglementate de dreptul
internafional". Aceasti definitie implicl concluzia c6 tratatele intemafionale se pot incheia nr"r
numai intre state, ci qi intre state gi organizalii intemalionale. Deci, se poate afirma cd tratatul
este un act juridic exprimAnd acordul de voinfe dintre state, ca principali subiec{i de drept
internafional, sau intre acestea gi alli subiec$ de drept interna$ona[, ori intre acegtia din
urm[, in scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi gi obligatii in raporturile dintre ele"
Clasificare, denumiri - se fac tinind cont de criteni materiale sau formale.
Astfel, in aplicarea criteriLrlui material, tratatele pot fi.
- tratate legi, care au valoare normativi, gi
- tratate contract, care sunt comparate cu contractele drn drepful civrl ln practicd, acest
criteriu nu se aplicd nguros, distinctia dintre tratate legi gi tratate confract prezintL doar un
anumit interes istonc gi sociologic, intrucdt nu existd un regim juridic propriu fiecireia drn
aceste categorii de tratate. Sunt considerate ca apa{inand unei categorii distincte tratatele
constitutive de organizatii internationale. Acestea stabilesc structuri gi determind modurile de
funcfionare ale organizaliei. Specificitatea lor consti in vointa statelor membre de a asigura
funcfionarea indelLrngati a acestor stnrcttrri gi grila de a realiza continuitatea activrtdfilor
ac esto ra.
in aplicarea criteriului formal, clasificarea tratatelor se face in fi.rnc1ie de calitatea
pIr$lor sau de nunrirul acestora. Astfel, tratatele pot fi:
- tratatele intemationale dintre state, dintre state $i organizagii internafionale gi cele ?ncheiate
irrtre o rgan izafi i intemagion ale;
- tratate bilaterale sau multilaterale.
Sub aspectul denumirii, termenul de tratat. in sens larg, desernneazd toate actele
juridice incheiate intre subiectii de drept internafional, {Zri deosebire de denumirile lor
specifice.^
ln sens restr6.ns, fi'atatul desemneazd o intelegere cu caracter politic sau economic, mai
importanti gi mai solemnd (de pace, neagresiune, blur5 vecinatate, de come4 Ei navigalie etc.).
De exemplu: Tratatul de Pace din 1947, Tratatul cu privire la relarrile de bunl vecinatate Ei
cooperare dintre Rominia gi Ucraina (2 iunie 1997, Constanla), Tratatul de comert gi navigalie
dintre Rominia 9i URSS din 1947.
(lonventia este o intelegere prin care se reglementeazdrelaille dintr-un domeniu specific
al rapor:turilor intemafionale. De exemplu, Convenfia privind dreptul tratatelor dintre state
(Viena, 1969)
Acordul deserureazd o hrfelegere interveniti mai ales in domeniile economic, comercial,
financiar, cultural.
Pctctuleste o infelegere incheiatiintr-un domeniu concret a[ relatiilor politice interstatale,
avand un caracter solemn. De exernplu, Pactul Briand-Kellogg din 1928.
Protocolttlpoate fi atat o intelegere de sine stdtitoare, dar gi un act accesoriu la un fratat
preexistent, incheiat pentru a-l modifica, prelungi, interpreta, detalia pe acesta. De exemplu,
Protocolul adigional privind privilegiile gi imunititile Organizagiei Cooperarii Economice a Marii
Negre (Tbilisi, 1999)
Actul (jeneral este un acord multilateral, care stabilegte un anumit regim juridic sau
reglementeazd un anumit domeniu al relafiilor intemalionale. De exemplu, Actul General din
1929 pentru reglementarea pa5nici a diferendelor.
Slafitltrl reprezinti acordul prin care se creeazd o organizaiie intemafionala sau se
reglementeazdun anumit regim juridic. De exemplu, Statutul Dundrii din 1921.
Carta este, de asemenea, un tratat pnn care se constituie o organizalie intemationald.. De
exemplu, Carta Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (Yalta, 5 iunie i998)
Schimbul de nole sau cle s'crisori este un tratat bilateral, in formi simplificati, care consti
din doui note sau scrisori cu confinut identic.
Oontpromislrl este un acord prin care p[rtile convin sE trimita un lrtigiu spre solugronare
unei instanle arbitrale sau judiciare internafionale.
lv{otlus vivendi reprezintb un acord cu caracter provizanu, ce urmeazh a fi inlccuit cu un
tratat cu clauze detaliate
(ienllemen's agrcemenl este o exceptie de la regul6 cd tratatul este un acord incherat in
scris. deoarece el reprezintd o formd. verbal6 a consimfEmAntului pS.rtilor. De exemplu,
gentlemen's agreement-ul de la Londra din 1946 privind alegerea membnlor nepermanengi ai
Consiliului de Secuntate.
Mernoranclunml de fnyelegere reprezinti, de reguld, un acord care se incheie intre
organizagiile intemationale; mai desemneazi o categorie de documente intemafionale, a carei
naturi se plaseazdintre tratate gi documentele cu caracter politic (aga-numitul ,,soft law").
Privind ansamblul celor trei convengri din domeniul dreptului tratatelor, se impune
precizwea cd acestea au realizat mai degrabd o armonizare decit o uniformizare a reguilor
referitoare la tratate. Articolele conventiilor sunt astfel formulate incAt lasi statelor o largb
libertate de alegere in ceea ce privegte modalitatile concrete de clasificare, denumire,
incheiere, aplicare qi modificare a tratatelor.
Condifiile de fond referitoare la tratatul internafional - privesc elementele esengiale, in
funclie de care un act intemafional este calificat drept tratat intemational. Acestea sunt:
l. r'espectivul act (exprirnind acordul pa4ilor) h'ebuie sI fie rezultatul voin{ei lor liber'
exprimat[o neafectati de vicii de consim{imffnt, gi si se stabileasci asupra unui obiect
realizabil gi licit; jurisprudenfa intemationali in materie a subliniat c[ un stat nu poate, in
raporturile sale convenfionale, si fie legat f[rd consimtimdntut sdu. iar in legdturi cu caracterul
licit al obiectului tratatului, Convenfia de la Viena din 1969 introduce conceptul de lirs coflctls.
conform ci"ruia sunt nule tratatele care contravin unor norme imperative ale drepnrlui
i nternagional contempo ran ;
2. pirfile intre care intervine acordul trebuie sE fie, in toate cazut'ile, state' organizafii
interrrafionale sau alte entitifi cdrora si le fie recunoscuti calitatea de subiect de drept
international; intelegerile intervenite intre persoane fizice sau juridice de drept intem din
difente state on intre acestea qi state sau organizafii intema{ionale, oricdt de importante ar fi
aceste infelegeri din punctul de vedere al corilinutului lor in planul relaiiilor intemalionale, nu
pot fi incluse in categoria tratatelor. Nu vor fi, astfel, asimilate tratatelor acordurile ce interyin
intre bi.ncile centrale ale unor state, degi acestea joacl un rol important in stabilirea ratelor de;
schimb intre modelele diferitelor state gi, in general, in politica economic[ a acestora. La fel, nu
pot fi calificate drept tratate intemationale acordurile intervenite intre unele state, pe de o parte,
9i intreprinderi striine, de multe ori societdfi transnationale, pe de altl parte, care au ca obiect
exploatarea unor resurse de materii prime sau presteri de servicii, oricare ar fi importanpa lor
pentru statele respective:
3. actul respectiv trebuie si produci efecte juridice, ceea ce impune ca asemenea efecte sd se
materializeze, fie.in stabilirea unor reguli de comportament, a unor norrne de conduiti
obligatorii, cu caracter general gi permanent, aplicabile unui numir nelimitat de situalii, fie in
creare4 modificarea sau stingerea unor drepturi ori obligafii concrete intre pirli.
4. actul (trataful) respectiv trebuie si fie guvernat de normele dreptului interrrafional
public. Prin aceasta, tratatul internalional se distinge de orice alte ingelegeri la care sunt pirli
state sau organizalii intemafionale, dar care, prin natura stipulagiilor pe care le conlin, sunt
supuse normelor de drept intem ale unui anumit stat. Este, in pnncipal, cazuI unor contracte de
drept privat, la care una din pirfi este un stat str[in. Asemenea contracte pot interveni, de
exempiu, in legituri cu achizitionarea sau inchirierea unor imobile ori pentru prestarea unor
servicii
Aspecte de proceduri in dreptul tratatelor internafionale
1. tncheierea tratatelor - presupune o suit[ de acfiuni la care participd statele intre care
intervine tratatul
Pe cale cufumiar6., s-au stabilit o serie de reguli procedurale, care presupun parcurgerea
mar multor etape in procesul de incheiere a unui tratat intemational; codificate prin convenfia de
ia Viena (1969), aceste reguli au insd, in general, o valoare supletivi, intrucdt Conventia ofer6,
in numeroase cazurt, mai multe altemative. Mar mLrlt chiar, in finalul unor articole, dupi ce se
enun!6 o anumiti regul[, referitoare la o etapi sau alta a procesului de incheiere a tratatelor, se
adaugi mengiunea ,,in afara cazurilor in care pe4ile nu convin, altfel". De aceea, unii auton scot
in evidenli faprul cd procedura de incheiere a tratatelor este dominatd de regula ,,deplinei
autonomii de voLngd a pdrtilol', sau aga-zisa,,libertate a formelof'.
Totugi, in general, la incheierea unui rratat intemational se parcurg trei faze'.
- negocierea textului tratatului,

ln
 - semnal'ea lui $i
- exprimarea consimtimintului statelor de a fi pd-rti la tratat
Negocierile se desfb5oari intre reprezentan!i ai statelor, special abilita;i in acest sens.
Aceasti abilitare trebuie sd rezulte din documente care eman[ de la autoritllile competente aie
fieclrui stat, in conformitate cu dispozigiite Consfituliei sau altor legi interne. Aceste documente
poartd denumirea de depline puteri. in Conventia de la Viena (1969, art.l, alin.c), acestea sunt
definite drept ,,documentul emar-rAnd de la autoritatea competentb a unui stat Ei desemnind una
sau mai ,oult. persoane imputemicite s6 reprezirrte statul pentru negocierea, adoptarea sar'r
autentificarea textului unui tratat, pentru a expnma consimlSmdntul statului de a fi legat pnntr-
u1 tratat sau pentru a indeptini oricare alt act cu privire la tratat". Dupi cum se $tie, pe lAngl
persoanele special imputemicite prin deplinele puteri, existd 5i o categorie de persoane, care,
prin funcliile pe care le indeplinesc in stat, nu au nevoie s[ prezinte, pelltru negocierea qi
incheierea tratatelor, depline puten De regulE" acestea sunt qeful statului, qeful guvemului qi
ministrul de exteme. sau gefii misiunilor diplomatice (dar numai pentru, negocierea qi incheierea
tratatelor bilaterale, intre statul acreditant qi statul acreditar) gi reprezentafii acreditafi ai statelor
la o copferin[[ sau la lucririle unei organizalii intemafionale, convocate in vederea elabord.rii
unui tratat.
in legdtur[ cu activit[file care se includ in etapa negocierilor, se inregistreaz6' anumite
particularitigi decurgdnd din forma bilateralI sau multilaterald a tratatului. Astfel" in timp ce
Ltapa de negociere a tratatului bilateral se incheie cu convenirea textului acestuia intre cele dou[
pdrti, in cazul tratatului multilateral, negocierea se incheie cu adoptarea textului tratatului, pe
articole qi in ansamblul siu. Regula generali dupi care s-a desf[gurat negocierea tratatelor
multilaterale in trecut era aceea a adoptirii textului prin voful unanim al statelor participante
Convenlia de la Viena din 1969 consacri insd o tendinld, manifesti deja in practicd, in sensul cd,
pentru tratatele multilaterale care se negociazi in conferinle on organizalii internafionale,
nrajoritatea de 213 este suficienti pentm adoptarea textului negociat (art.9).
Semnarea tratatelor se face in scopul autentifici.rii textului negociat. Autentificarea pnn
semnare reprezintd atestarea solemni, de citre statele care au participat la negocieri, a fbptului
cA acestea s-au incheiat qi ci textul pe care iEi depun semnitura reprezinti forma definitivd a
tratatului, acesta neputffnd fi deci modificat unilateral de nici unul din statele participante. Acest
efect va fi obginut, daci surt intrunite, cumulativ, urmltoarele doud conditii (art.lZ al
Convengiei din 1969)'
- tratatul prevede expres acest lucru,
- intenfia statului de a da acest efect semn6turii rezultl din deplinele pr"rten ale
reprezenturtuiui sdu ori a fost exprimat6 ?n timpul negocieni.
in prezent, numeroase tratate intemationale la care statele devin pdrli prin semnare sunt
identificate prin denumirea de acorduriin formi simplificati. Ele se materialrzeaz6', de obicei,
in schimb de note, schimb de scrisori, proces verbal parafat, memorandum, declara{ii comune
etc. intre acordr.rrile in formi simplificatS gi tratatul formal, nu existi decdt diferenle de
procedurd,
Etapa negocieni unui tratat nu este insl urmat6, in toate cazunle, imediat, de semnarea
definitivd a acestuia. Existi situatii in care, dupa incheierea negocierilor, se procedeazi doar la
semnarea ad-referendum sau la parafarea textului. Prin semnarea cu menliunea ,,ad-
referend,um" se autentif,c6 textul tratatului, ,,dar numai cu caracter provizoriu". Parafarea, care
consti in inscrierea initialelor numelui negociatorului imputemicit al fiecirui stat pe textul
negociat, are acela;i efect provizoriu (penfi-u toate acestea gi alte elemente terminologice, v.
art 1, alin.a-g, din Legea nr.590/2003, pnvind tratatele). Semnarea ad-referendum sau parafarea
trebuiesc urmate de semnarea definihvd a tratatului, conditie obligatone penfru declangarea
procedunior din etapa urmitoare.
 Expr.imarea consim-timAnhrl1ri statelor - se realizeazd pnn mijloacele juridice
prevdzute de legislatia lor intem5.. semnare (vezi mai sus!), ratificat'e, aprobare sau
acceptarc.
Pentru ca un stat si. fie definitiv angajat juridic prin dispozitiile tratatului este necesar si
intervind ur act intern, prin intermediul cd.ruia organe special abilitate, de reguld parlamentele
nationale, analizeazd dispozipiile acesfuia qi decid asupra angal5.rii statului. Acest act (;i
activititile conexe) constituie ratificarea tratatului. Uneori, ratificarea tratatului impune
elaborarea unei legislafii inteme pentru aplicarea dispozigiilor acestui4 sau tratatul poate ridica
anumite probleme politice care presupun un anumit consimldmAnt din partea parlarnentului.
Ratificarea era, ini$al, un act al suveranului, prin care acesta confirma inputemicirile
date plenipotenliarilor sdi in vederea incheierii tratatelor gi prin aceast4 in virtutea teoriei
mandatului, statul era considerat definitiv legat pnn tratat. Odati cu aparilia parlamentelor itr
principalele state europene, ratificarea tratatelor de citre acestea a devenit rnijlocul pnncipal
pnn care organul legislativ controleazi exercitarea de citre executiv a dreptului de a negocia
tratatele intemationale. [n prezent, ratificarea a dobindit valenge deosebite, intrucdt in relagiile
intemafronale modeme, dreptul de a incheia tratate cade sub incidenla organelor caracteristice
regimului reprezentativ, ce trebuie consultate inainte de o angajare definitivd. Competenla in
aceastd privinti este impdrgiti, in majoritatea statelor, intre $eful statului Ei adunirile
legislative.
O problernd in legituri. cu ratificarea tratatelor este aceea daci ratificarea trebuie sa fie dat6
(sau refuzatd) intr-un anumit tennen. Rdspunsul este negativ, in afar[ de cazunle in care tratatul
prevede un termen pentru aceasta. Oricum, statele trebuie s[-qi acorde ,,termene rezonabile". De
obicei, termenul pentru ratificare depinde in mare misurd de natura tratatului qi existi tratate
ratificate dupl mul1i ani. Ratificarea nu poate fi parfiall sau condifionatl, ci numai acordatl
sau refuzati, iar daci un stat incearci sI modifice un tratat in timp ce i[ ratifici, aceasta
echivaleaz I cu refuzul ratificirii, insogit de o noul ofert6, care poate fi sau nu acceptatl. Latrata-
tele multilaterale pot fi fomrulate, in anumite limite, rezerve.
Consimtdrndntul exprimat prin aprobare sau acceptare este o proceduri relativ noui,
adoptat[ ca urmare a cregterii firi precedenf a numi"rului tratatelor convenite la nivel
intemaponal gi a diversificirii domeniilor in care acestea intervin, in special a celor cu conllnut
economic ai tehnic. Aceastd procedurd s-a impus ca o altemativd la ratificare, o modalitate noui
de exprimare a consimfimflntului statelor de a fi pa4i la tratate, modalitate care este datd in.
competa gr.rvemelor.
Practic, pe aceastd cale se realizeazdo examinare mai expeditivi a dispozifiilor unor
tratate qi se evitl procedura mai lungS qi complicat[ a ratificirii. in conformitate cu legile inteme
ale fiecdrui stat, sLmt sllpuse aprobirii sau acceptirii de citre guverne tratatele care nu implica
un angajament politic major sau nu se referl la domenii esnfiale ale exercit[rii suveranititii
statelor.
Evident cd aderarrea la tratate se referl numai la tratatele multilaterale qi
intervine in cazurile in care un stat nu a pafiicipat la negocierea gi selrlnarea
tratatuiui dar decide, ulterior, sl devinI parte la acesta
Aderarea este posibiii numar dacd aceasti modalitate de a deveni parte la un tratat este
prevdzutd ex?res in textul tratatului, sau dacb din acesta rezulth intenlia pirtilor de a permite
aderarea ulterioar[ a altor state. in fi.rnctie de natura tratatului, aderarea se reahzeazl pnn
procedura ratifi cSni sau aprobirii.
Intrarea in vigoare a tratatului - reglementanle in acest domeniu au fost adoptate
deorece, in practicd, expnmarea consimfdmantului statelor de a fi pir.ti la un tratat intemafional
se reahzeaz4 de regul6, pnntr-o serie de proceduri inteme, care se desfbgoari in ritmuri gi la date
difente, rmpunAndu-se necesitatea ca statele p[4i s6-gi comunice reciproc indeplinirea acestor
procedun qi- in functie de acestea, si se stabileascL o dati precisd de Ia care tratatul produce
efectele pentru care a fost adoptat, in gene.al, data inh'irii in vigoare a unui tratat este
prev[zrrii expr.es de aceasta, iar in cazurile in care ffatatul nu o prevede, intrarea irt vigoare
este convenit[, ulterior, intre pirli, urmAdu-se anumite norme procedurale.
Documentele pnn care statele igi comunicl indeplinirea procedurilor inteme de exprimare
a consimf[mAntului
'in de a se angaja prin tratat sunt denumite instmmente de ratificare (sau
aderare). cazul tratatelor bilaterale, data intrdni in vigoare coincide cu data schimbului
instrumentelor de ratificare sau a notificirii privind aprobarea sau acceptarea.
t., ceeu ce priveqte tratatele multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lingb
unul din guvemele statelor care au participat la negocierea gi semnarea tratatului, ciruia i s-a
incredrntai frrnctia de depozitar, sau pe lingi o organizagre intemafionalS investiti cu aceea5i
functie. pentru tratatele incheiate sub auspiciile ONU, depozitar este Secretariatul General al
organizaliei Data intrdni in vigoare a acestor tratate este stabiliti in funcfie de acumularea unui
n,.-,*a. minim, prestabilit prin dispozifiile tratatului, de zrsemenea instrumente de ratificare (9i
chiar de indeplinirea qi altor conditii).
Legisla{ia romAni privind incheierea tratatelor este reptezentati, in primul rind' de
prevederile art.l1,20,9l (alin.l) Ei 146-1a9 din Constitutie qi Legii nr.590/2003, intrati in
vigoare in februa.rie 2004.
Tratatele negociate gi semnate in numele Rominiei se supun fie ratificini, prin lege, de
c[tre Pariament, fie aprobirii, prin hotirdre, de citre guvem, in funclie de domeniui in care
intervrn. Acordurile gi inlelegerile care, prin conginutul lor" nu impun ratificarea de cdtre
parlament sau aprobarea guvemului, cunoscute sub denumirea de acorduri in formi
simplificatfi, se incheie de ministrul afacerilor exteme pnn schimburi de note sau scrisori. Ele se
pot incheia gi de alte ministere sau organe centrale, care au primit atnbutii qi imputemiciri in
acest sens, in colaborare cu Nlinisterul Afacerilor Exteme (art.29, din Legea nr.590/2003)

Rezervele la tratate
ln dr. intemalional actual (ar1.2" alin.d al Convenliei de la Viena din 1969) aceastd
institupie este denumiti drept ,"o declarulie unilaterald, indi.ferent de cum este redactatd sarr
clenumitd,./dcutd de cdtre un stat atunci cdnd senrneazd, ratificd, acceptd, aprobd sau aderd ltt
un tratat, pfin care urmdreqle sd excludd sau sd moclifice efecml .iut'idic al anumitor prevecleri
a[e tralalultti in aplicarea ktr"fald<Je stalul respecliv". Explicatdastfel- rezervape care un stato
formuleazd la un tratat multilateral la care doregte si participe reprezintl deci o particularitate, pe
care acel statigi propune sio introducl fafl de regimuljuridic general pe care tratahrl respectivil
creeazilintre statele pirti Rezervele reprezinta, deci, un mecanism convenfional aplicabil doar in
cadrul tratatelor mu lti laterale.
Posibilitatea de a formula rezerve la tratatele multilaterale a fost intotdeauna admis6, ceea
ce a variat, in decursui timpului, au fost ins[ condiliile, mar mult sau mai pufin restnctive. pe
care aceste rezerve trebuiau sI le indeplineascd. Astfel, in prezent, (cf. art.19-23, Conventra de la
Vrena, t969) se stabilesc o serie de conditii de forml qi limitari in timp, precum gi conditii de
fond, pentru formularea qi admiterea rezervelor. Ca drept conditii de formI, reglementirile
respective stabilesc:
- rezervele sd fie expnmate in scris gi s[ fie comunicate statelor contractante 5i aitor state care
arr dreptul sd devini pa$ la tratat (art.23); retragerea unei rezewe trebuie, de asemenea,
formulatb in scris;
- rezewele pot fi formulate cu pnlejul semnlrii fratatului, cu ocazia ratificdrii, aprobdrir saLr
accepteni sale, sau in momentul aderini (art. l9 al actului normativ);
- celelalte parti la tratat sunt iibere si formuleze obiectiuni la rezewele comuntcate ori sl le
accepte. Acceptarea rezervelor se poate face expres sau tacit. Neformularea de obiecfiuni fala de
o rezervd, timp de l2 luni de la comunicarea acesteia, este consideratdca acceptare tacita, iar
retragerea unei obieclii la o rezewb. trebuie formulati in scns.
in ceea ce privesc condifiile de fond ale rezervelor, acestea se referi la confirrutul tratatului ori
acestora, 9i anume.
- formularea oric5-ror rezerve sd nu fie in mod expres interzisd de tratat;
- rezervele s[ nu se refere la anumite dispozitii ale tratatului, la care este in mod expres exclusd
posibilitatea de a se formula rezerve; in general, prin asemenea interdictii de a se fonnula rezerv'e
la anumite articole ale unui fietat, se urm[reqte sd se pdstreze un ",nucleu al tratatului", care sd se
aplice absolut uniform intre toate pdrtile, lesend deschisi posibilitatea de a formula rezerve la
alte clauze, considerate de o mai micd importanfd
- rezervele sdnu fie incornpatibile cu obiectul ;i scopul tratatului.
Privitor la efectele prodr.rse de rezervele astfel formulate, acestea nu sunt interpretate ullrtar
qi nici suficient reglementate, a5a incit ele sunt, de regulS, reglementate bilateral, intre statul
rezervatar gi celelalte state pi{i la tratat.
Aplicarea in spafiu a tratatelor'- este guvemati de regula genet'a|5, intenieiati pe practica
statelor, junsprudenf5 gi doctrinl, conform cireia tr:atatele se aplici asupra ansamblului
teritoriului statelor pnr.ti. Astfel, in acest sens, art.29 al Conventrei de la Viena din 1969
prevede cL'.,J)acddin atprinsul tratatuhti nu reiesc o intentie di,feitd sau dacd aceastantr este
stabilitd pe altd cale, un tratat leagd"fiecarc parte crt privire la anssrnblttl leritoriuhti sdli'.
De aici (gi din practic5!) rezultd c6, in anumite conditii statele pot decide cd un tratat nu
se aplici unei p5"r!i din teritoriul siu. La asernenea derog[ri de la regula generali s-a ajuns, de
exemplu, prin ,,clauza federal6". Prin aceastd ,,clauz5", un stat federal, parte la tratat, poate
exclude teritoriul anumitor entitigi componente ale federaliei de la aplicarea acestuia in cazurile
in care, in terneiul unor dispozitii constitufionale, acest lucru este posibil. Evolufia practicii
convenfionale mai recente demonstreazd cd in cadrul federaliilor s-a ajuns ins6 la o solidaritate
accentuati intre entitdgile componente, care exclude reprezentarea intemafional6 separatd a
acestora ;i, i mp I ic it, rec urge rea I a,,clauza fe deral f '.
tn acelali timp, o serie de tratate stabilesc regimuri juridice aplicabile unor anumite zone
geografice sau spafii precis identificate, situate dincolo de Iimitele suveranitdlii statelor pirti la
tratat. Din aceasti categorie fac parte, de exemplu,Tratatul privind Antartica din 1959, Acordul
privind activitatea statelor pe LunI sau alte corpuri cere$ti din 1979, tratatul care interzice
plasarea de arme nucleare qi alte arme de distrugere in masi in zona intemalionala a spaliilor
submanne din 1970 q. a.
Aplicarea in timp a tratatelor- in leglturi cu aceasta s-a impus regula generall a nereh'oac-
tivitirtii tratatelor'. Preluat din dreptul intern, principiul a fost consacrat gi in Convenfia din
1969, care, ?n art.28, prevede: ,,[)acd din cuprinsul tratatulni nu refuse o intenlie di./britd, sau
aceasla nu este stabilitd pe altd cale, disptsziliile unui lratat nu leugd o ltLtrlc in ceea ce privesle
un act satt un Japt antedor datei intrdrii in vigoare a aceshti tralat ( ..)" .

Aqa cum rezultl gi din formularea din Convenlie, nimic nu in:piedicb statele p64i la un
tratat sf, deroge de la regula neretroactivrtdfii, cu condilia ca aceastd derogare s6 rezulte din
clauzele tratatului (in general, asemenea derogiri se g[sesc in tratate bilaterale privind evitarea
dublei impuneri, asigurari sociaie sau in domeniul vamal).
O chestiune importanti in acest domeniu, impusd de practica numdrului tot mai mare al
tratatelor bilaterale gi multilaterale, a fost cea a tratatelor succesive (cea a srtlraFilor
conflictuale dintre dispozitrile unor tratate, cu acelaqi obiect, intervenite succesiv intre aceleaqi
"-X+:\
P4I tr.r.
in dr. intemagional, noul tratat se va aplica cu condilia ca din dispoziliile sale si rezr:ite
intenfia pi4ilor de a inlocui vechiul tratat sau daci dispozitiile sale gi cele aie vechiului tratat
sunt rncompatibile in aga misurd, incdt este imposibil sl se aplice ambele tratate in acela5i timp.
Deci, noul tratat preval eu6. Dar, in practicl se int6lnesc solutii diferite in acest domenru.
Atrag atenfia, totugi, asupra unei prevederi cu regim derogatonu, cu valoare generalh,
rnstituie de Carta ONU. Astfel, art.l03 stabilegte preeminenfa sa asupra oncdrei convenfir
intemalronale succesive, incheiate de statele membre, atunci c6nd a prevdzut: ,,br caz' de co\flict
tntre oi,hliga{iile numhrilor Na{iurtilor IJnite decurgfrnd din prezenta Cartd ;i oblga;iile lor
rlecurgfrn1l d.in orice a.lt acord interna.{iontl, vor prevala ohligaYiile decurgftnd din prerenta'
Cartd".
Mod ifi calea tratatelo r'
Transformdrile numeroase qi rapide pe care le inregistreaz| rela[nle intemalionale
contemporane irnpun, nu de pufine ori, adaptarea conlinutului tratatelor la evolufile societigii
intemalionale.
Termenii utilizafi pentru a desemna asemenea adaptd"ri variazd 9i sunt rmeorl
echivalenti. modificare, amendare, revizuire. in general, ,,modificarea" este termenul generic,
prin care se indicionce schimbln aduse textului unui tratat,in timp ce,,amendarea"'se referd la
anumite modificdri partiale Ei cle mai rnic[ importanli, iar ,.revizuirea" desemneazi modificiri
substangiale qi extinse ale textului unui tratat.
Admisibilitatea, de principiu, a transformdrii textului unui tratat, oricare ar fi intinderea
sa" depinde de voinfa pirlilor. in cazul tratatelor bilaterale, plrtile pot decide, atAt la incheierea
tratatului cdt gi in cursul apticirii sale, asupra condiliilor in care pot interveni anumite
modrficd.ri. in ceea ce privegte tratatele multilaterale, modificarea lor ridic[ o serie de probleme
referitoare ta cond,ifiile concrete de realizare. In oricare dintre cazuri, existi insl dor.rl reguli
generale ce privesc rnodificarea tratatelor:
- orice tratat poate fi modificat numai cu acordul pdr{ilor;
- acordul de modificare trebuie sd parcurgi" in general, etapele prevdzute pentru incheierea
tratatului (negociere, adoptare, ratificare, intrare in vigoare), in acest sens, art.39 al Conivenlei
de la Viena stabilegte: ,,(Jn tratat poate -fi anrcndat ltrin acrntlul pdr\ilor. lfitra de caml in care
trutatul nu dispune altfel, regtrlile ent.tnlate tn partea a II-a (ref. la incheierea qi intrarea in
vigoare) sunt aplicabile uruti ttstfel de acord'.
in ceea ce privegte tratatele multilaterale, in respectul suveranitigii statelor Ei libertatea lor
de voinfS, modificarea acestora se poate face, ca reguli generali" doar cu acordul tuturor statelor
parfi. Astfel, pnn aplicarea regulii unanimitilii pentru modificarea tratatelor multilaterale, un
numlr redus de state (sau chiar un singur stat) ar putea bloca modificarea textului tratatelor,
impusd de anumite conjuncturi obiective gi doritd de majoritatea statelor pdrfi. De aceea, in
practicd" s-a renuntat la cerinfa unanimitdlii, astfel incdt asemenea modificiri pot sd devind
efective cu acordul majorititii statelor pa4i (desigur, in conditiile gi conform procedurii
prevdzute chiar in tratat).

Decenii de aprinse disculii, de pe pozilii variate sau chiar extreme, s-au consumat in opinia
pubiicS, intre jurigti gi gcoli de drept, pomind de la realitatea necesitilii reformbrii organizatiei
mondiale, cu real6 vocagie universal[, care este ONU, in sensul adaptdrii acesteia realit[1ilor in
dinamicd schimbare din viata intemafionali. Or aceasta presupune, totodat[, modificarea
tratatuiui fondator, a Cartei. ln aceasti perspectiv[, de la bun inceput, a fost adoptat un regim
juridic special, cars, !a rdndu-i, ar trebui rnodificat.
in leg[turi cu posibilitatea modiJicdrii, pricipalele reglementen in domeniu sunt cele
cuprinse in urlI08 Si 109 din Cartd, care fac distinclie clarS intre amendarea gi revizuirea sa
Astfet, primul art , indicat mai sus, se referl la ,,amendamente", concepute ca modifr-
ciri de mai mrci importanfl" care vor intra in vigoare pentru tolr membrii ONU ,,cftnd vttr fi
(ienerale Si ratiJicute, tn
Jitst arloptute cu o mtjoritate de doud treimi din mzmbrii Adunfirii
conformitute cu respectivu lor procedwd constittt(ionald, de doud treimi din Membrii
Nu(iunilor Unite, incktsiv to(i membrii permanenli ai Consiliului de securitute".
Dupd cum s-a relinut gi-n literatura de specialitate, pinl in prezent au fost amendate
articolele 23.27 gi 6l ale Cartei. Prin amendamentul la art.23 s-a spont de la unsprezece Ia
cLncisprezece numhrul membnlor Consiliului de Securitate, iar pnn doui amendamente

1,r!
l'*!/
i";
succesive ale art. 6l a crescut de la l8 la 54 nurndrul membrilor Consiliului Economic Ei Social.
Amendamentul la art. 27 dispune ca hot[ririle Consiliului de Securitate in problemele de
procedtird sd fie luate cu votul afirmativ a noui membri" cuprinzind gi voturile concordante ale
celor cinci membri perrnanen[i ai Consiliului.
Articolul 109 se refer6 la posibilitatea revizuirii Cartei, care ar viza modificS"ri de
substanfi, de ansamblu, fiind de competenfa unei Conferin{e Generale a Membrilor'
Natiunilor Unite, ce ar putea fi convocati in urma vofului a doui h'eimi din membrii
Adunirii Generale gi a oriciror noui membri ai Consiliului de Securitate. lntrarea in
vigoare a unor asemenea modificlri ale Cartei ONU ar urma sd aibd loc dup[ ratificarea acestora
de cdtre doui treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv tofi membrii permanengr eri
Consiliului de Securitate. PAni in prezent, nu s-a luat o decizie in legituri cu convocarea unei
conferinle generaie de revizuire a Cartei.

incetarea tratafelor
JinAnd de actualitatea lor, de corepondenla efectelor juridice produse cu noile deveniri din
relaliile intemafionale, cauzele de incetare a acestor efecte sunt riguros gi restrictiv solulionate.
atAt prin clauze exprese in tratat sau, in lipsa acestora, prin practica convenfionali a statelor. In
acest sens, Convenlra de [a Viena (art. 42, alin. 2) stabilegte cd,,stingerea unui ttutat,
denuntarea sa sau relragerea unei pdrli nu pot avea loc decdt fn aplicarea dispozitriilor
traftitului sau & prezentei Convenlif'.
ln practici, dar gi in literatura special6, privitor la cauzele de incetare a efectelor tratatelor
se face distinctia intre: incetarea h'atatelon prin voin{a pirfilor' independent de voin{a lor,
ca urmar€ a ruperii relatiilor diplomatice, a rizboiului sau constatirii nuliti(ii lor
(principalele modalitlfi practice de incetare a efectelor acestora). in aceagi literaturd, se discutd
despre cauze de nulitate gi incetare propriu-zisi.
O primi cauzd" de nulitate este cea previzutd in art.53 qi 64 ale Convenliei de la Viena,
conform clrora trataful este nul (inceteazd) daci confine clauze care conh'avin unei nolme
inrperative (de jus cogens) de dr. internafional, atunci in vigoare.
O alti situalie de nulitate intervine atunci cAnd se constati ci tratatul are unele vicii de
consim{imffnt: lipsa cornpeten{ei de a incheia astfel de acte, eroarea, dolul, coruperea
reprezentatului stafu lui-pa lte, constrf,n gerea exercitati asup ra acestuia.
Desigur, tratatul poate fi incheiat pe o duratl determinatd, la implinirea cireia iEi inceteazi
firesc efectele. in practic5" insi, in cele mai multe cazuri, tratatele care contin clauze privitoare la
incheierea lor pe o anumitSpenoada - 3, 5, l0 ani - confin,,automat" gi o clauzd privind tacita
prelungire sau reinoire (reconductiune). Conform acestei4 la implinirea perioadei pentru care
tratatul a fost incheiat, acesta se considerl reinnoit, pe perioade identice, dacd nici una dintre
pdrfi nu igi manifestl intentia de a pune capit tratatului la expirarea perioadei respective
Dupd cum s-a mai aritat, tratatele igi pot inceta efectele ca urrnare a unei condilii
rezolutoni (un eveniment viitor gi incert, care dac6 gi atunci c6nd se produce, face sI incefeze
tratatul), expres prevhzutdin cuprinsul lor.
In mod exceplional, tratatele ?gi mai pot inceta uneori efectele ca urmare a manifesthrir
unilaterale de vointd a uneia din pdrp, prin denuntare sau retragere. Denuntarea sau retragerea
unilaterali dintr-un tratat ridiciproblema facultdtii unei pi.rfi latratat de a se elibera de un regin-;
conventional printr-un act unilateral. Practica convenfionall a dat un rdspuns negativ la aceastfi
problem6, in sensul cd nu exista un drept de denuntare unilaterali a tratatului, in absenla unei
clauze exprese in tratat. in acest sens, Convenfia de la Viena (art.56) stabilegte regula generald
conform cireia ,!n trutut cure nu con{ine dispozit'i cu privire Ia stingereu ;i Ia denunlurea sa
sau la relrugerea din el nu poate fi obiectul unei deruu\dri sau retrugerf'
Lncetarea unul trataf sau suspendarea acestuia se poate realiza gi tacit, ca urrnare a

#
incheierii intre aceleagi pe4i a unui tratat cu acelagi obiect (in conditiile art.59 din aceeaqi
Convengie).
incetarea tratatelor independent de voinla pSrtilor intervine in situalii obiective, care fac
imposibild executarea lor, ca ulrnare a dispariliei otriectului sau pirfilor la tratat gi ca efect
al schimbirii fundamentale a imprejurlrilor'.
Ruperea relaliilor diplomatice qi consulare, ca gi rizboiul pot crea, in ceea ce prlve$te
anumite tratate, o imposibilitate de executare gi pot conduce la incetarea acestora. Dar, in
general, ruperea relaliilor diplornatice sau consulare nu conduce automat la incetarea tratatelor
dintre statele in cauz[ Fac exceplie tratatele a cf,ror executare implici existenfa relatiilor
diplomatice qi consulare intre pirfi.
in cazul conflictelor armate se pot crea imprejurdri care s[ afecteze nu numai aplicarea
tratatelor dintre statele beligerante, ci gi intre alte state" Dar, de regul[, nu i;i mai produc efectele
tratatele bilaterale dintre beligeranti, mai ales cele privind relatiile economice 9i financiare, iar
tratatele multilaterale sunt suspendate in raporturile dintre beligeranfi qi rimAn in vigoare in
raporturile dintre nebeligerangi, precum gi in raporturile dintre beligeranfi qi nebeligerangi.

Interpretarea tratatelor - este operafiunea pnn care se determini sensul exact al unui
cuvAnt sau al unei expresii, se llmuresc exprim5:-ile ambigue sau obscure ale unei dispozilii. in
timp, mai ales pe cale cutumiar5, s-au stabilit unele reguli privind autoritatea competent[
pentru interpretareatratatelor qi, totodatl, reguli gi mijloace de interpretare. In dr. intemafronal
contemporan, Convenlia de la Viena (1969) sintetrzeazi unele dintre aceste4 irr art.31-33, dupl
ce, in art.2, sunt convenite definigii privind termenii qi explicate expresii folosite in textul
adoptat.
Ca reguli general[, pe plan intemafional, sarcina interpretd"rii revine, in primul rind,
statelor p[$ la tratat gi, in mod exceplional, unei instanfe arbitrare sau judiciare (la cererea
statelor, desigur). Pe plan intem, interprefarea tratatelor revine autoritdgilor guvernamentale
competente in domeniut relapiilor exteme" de reguli ministerelor de exteme ale statelor pdrfi.
lnterpretarea tratatelor de citre p[4i, denumitfl qi interpretare autenticio se poate realiza
prin irrcluderea unor clauze interpretative in textul h'atateloro prin acte adifiorrale sau
scrisori de interpretare, ca gi prin acorduri separate de interpretare
Interpretarea jurisdicfionali intervine atunci cind pl4ile nu se pot pune de acord asupra
interpretirii tratatului Ei supun diferendul arbitrajului intemalional sau Curfii lntemafionale de.
Justigre. lnterpretarea dati de aceste instanle - numitd gi interpretare neautentici - are fo(i
obligatone numai pentru pdrlile in litigiu gi privegte numai spefa supusa jurisdicgiei.
Revenind la regulile consacrate de cutuml sau actele iniema]ionale in matet'i:r
interpretdrii tratatelor interna{ionale, apreciem, in finalul acestui rea)filat, cd, in timp. cu
toatl diversitatea siftragiilor concrete, s-au aplicat reguli deduse din principiile logicii'
brrnului simtEi bunei credinfe. Aqacum, de fapt, ,,rezumil'art.3l, alin.1, al Convenfiei de la
Viena, din 1969,: ,,IJn tratat trebuie sd fie interpretat at ltund credintlt. polrivit sensului
obiyttit ce urmcLzd a.fi alribuit ternteniktr tratatuhti fn cr;ntexfitl lor 1i in luruina ohiectultri ;i
scopuhti .ttiri'

t lai'l
L: ,i'