Principii privind telecomunicaţiile directe prin sateliţi

Aceasta este o activitate cu caracter comercial desfăşurată în spaţiul cosmic de către statele posesoare
de tehnologii, iar beneficiarii sunt statele receptoare. Problemele care se pun în cazul telecomunicaţiilor
directe prin sateliţi privesc, pe de o parte, suveranitatea teritorială şi principiul neamestecului în
treburile interne ale statelor receptoare, iar pe de alta, principiul liberei utilizări a spaţiului cosmic. Nici
această activitate spaţială nu a putut să fie reglementată prin convenţie internaţională, ci s-a adoptat
numai rezoluţia nr.37/92 din 1982 asupra „principiilor care guvernează utilizarea de către state a
sateliţilor artificiali ai Pământului în scopurile televiziunii directe internaţionale”. Această rezoluţie
recunoscând implicaţiile politice, economice, sociale şi culturale ale activităţii de telecomunicaţii, afirmă
respectarea: drepturilor suverane ale statelor; principiului neintervenţiei; necesitatea acordului
prealabil al statelor receptoare pentru difuzarea pe teritoriul lor a emisiunilor directe prin satelit. Alte
două rezoluţii ale Adunării Generale a O.N.U. se referă la: Declaraţia privind principiile asupra folosirii
surselor cu energie nucleară în spaţiul cosmic(1992), care stabilesc liniile directoare pentru folosirea
sigură a surselor cu energie nucleară şi notificarea unei funcţionări defectuoase a unui obiect spaţial,
existând riscul unei reintrări a unor materiale nucleare pe Terra; Declaraţia privind cooperarea
internaţională în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic în beneficiul şi interesul tuturor statelor, în
special al ţărilor în curs de dezvoltare(1996). Potrivit Declaraţiei din 1996, toate statele sunt libere să
stabi-lească toate aspectele participării lor în activităţile spaţiale pe baze echitabile şi reciproc
avantajoase. Mai recent în spaţiul extraatmosferic, deşi nu s-au adoptat norme, au început să se
desfăşoare şi alte activităţi comerciale, cum sunt: turismul şi transportul spaţial