ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROFESOR COORDONATOR:
PROF. UNIV. DR. IOANAS CORINA

ABSOLVENT:
TOMA RADU-ALEXANDRU
AN 3 ZI

BUCUREȘTI
2011-2012

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI
FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

IAS 2 - STOCURILE

PROFESOR COORDONATOR:
PROF. UNIV. DR. IOANAS CORINA

ABSOLVENT:
TOMA RADU-ALEXANDRU
AN 3 ZI

BUCUREȘTI
2011-2012

2
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................4
CAPITOLUL 1 – IAS 2 -STOCURILE.............................................................................6
1.1.Importanța temei și motivația de cercetare...............................................6
1.2.Reglementările contabile..........................................................................7
1.3.IAS 2- stocurile.......................................................................................10
1.3.1.Obiectivul IAS 2......................................................................10
1.3.2.Campul de aplicare IAS2.........................................................11
1.4.Evaluarea și recunoșterea stocurilor.......................................................13
1.5.Tratamentul contabil...............................................................................19
1.6. Sistemul documentelor utilizat în evidența operativă a stocurilor…….20

CAPITOLUL 2- STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE ȘI GESTIUNEA LOR

LA T.C. UPET TÂRGOVIȘTE S.A...............................................................................22
2.1.Scurt istoric. Obiectul de activitate.......................................................22
2.2.Structura organizatorică.........................................................................24
2.3.Politica comercială a societăţii...............................................................25
2.4.Analiza dinamica și structurală a patrimoniului societății TC UPET
SA........................................................................................................................................27
2.5. Analiza dinamică şi structurală a rezultatului.......................................37
2.6.Analiza ratelor de rentabilitate...............................................................44
2.7. Indicatori de analiză a stocurilor……………………………………...45
2.8.Programul informatic de contabilitate ”EXPERT X5 CONTABIL”
utilizat pentru gestiunea stocurilor.......................................................................................46

CONCLUZII ȘI PROPUNERI........................................................................................51
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................53
Anexă (organigrama firmei)

3
 INTRODUCERE

Transparenţa şi dialogul deschis privind situaţia financiară, priorităţile şi planurile

viitoare de dezvoltare, contribuie la întărirea parteneriatelor şi la consolidarea încrederii.
Adoptarea unei decizii economice are la baza fondul de informaţii de natura financiar-
contabile referitoare la necesarul de resurse, sursele disponibile, rezultatele financiare
viitoare, indicatorii financiari ai eficienţei economice, etc. Orice proiect luat în studiu,
realizabil din punct de vedere tehnic şi economic, nu poate fi acceptat dacă informaţiile
financiar-contabile reflectă consecinţe nevaforabile în legătură cu adoptarea şi realizarea
acestuia.
O componentă esenţială a mecanismului financiar o constituie fondul de resurse
financiare publice, în cadrul căruia locul central îi revine fondului bugetar, care reflectă
nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi. În
cadrul economic, politic, social şi juridic al oricărei ţări, un rol important revine
mecanismului financiar prin intermediul căruia se urmăreşte conducerea şi reglarea
proceselor economice în concordanţă cu interesele naţionale.
Stocurile reprezintă totalitatea bunurilor materiale existente la o întreprindere şi
sunt utilizate pentru asigurarea continuităţii activităţii. Ele nu sunt importante numai pentru
întreprinderile cu activ de comerţ, ci reprezintă un element important şi pentru
întreprinderile producătoare.
În plan juridic, demersurile au fost centrate, cu precădere, pe structura calitativă de
patrimoniu definită prin prisma drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ale unei
entităţi. Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ale întreprinderii sau bunuri
economice privite prin prisma utilităţii şi funcţionalităţii lor. Activele circulante sunt
denumite şi active curente, acestea cuprind toate activele de exploatare şi cele de trezorerie
a căror durată de lichiditate este de până la un an.
Cu ocazia finalizării fiecărui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de active
circulante sunt înlocuite continuu cu exemplare noi de aceeaşi spetă. Astfel, în faza de
aprovizionare activele circulante sub forma de bani se transforma în stocuri de materii
prime şi materiale, în faza de producţie stocurile de materii prime şi materiale se consuma
integral, rezultând stocuri de producţie în curs de execuţie, care după ultima operaţie, devin
produse finite, iar în faza de desfacere sunt vândute clienţilor, operaţie care generează
drepturi fata de aceştia.

4
 Caracteristica de bază a activelor circulante este aceea că perioada de rotaţie este
mai mică de un an, ele intrând şi ieșind din întreprindere de mai multe ori în cursul unui
exerciţiu financiar. În raport de forma concretă pe care o capătă în cadrul ciclurilor de
exploatare, activele circulante se împart în stocuri şi producţie în curs de execuţie, creanţe,
plasamente şi disponibilităţi băneşti.
Lucrarea de faţă structurată în două capitole îşi propune o cercetare sistematică în
abordarea analizei stocurilor. Capitolul unu este destinat prezentării teoretice a ceea ce
înseamnă contabilitatea stocurilor, iar în capitolul doi o descriere de ansamblu a T.C. UPET
S.A. Târgoviște și a particularităţilor modului de organizare şi funcţionare a acesteia.

5
 CAPITOLUL 1: IAS 2 –STOCURILE

Înfiinţat în 1973, la Londra, IASC (denumit, în urma reformei din 2001, Consiliul
Internaţional al Standardelor Contabile – IASB International Accounting Standards
Board) are ca obiectiv elaborarea şi publicarea standardelor contabile internaţionale ce au
trebuit şi vor trebui să fie respectate cu ocazia prezentării situaţiilor financiare, precum şi
să asigure acceptarea şi aplicarea acestor norme. În prezent, realizările IASB constau, în
principal, în elaborarea unui Cadru general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare, denumit şi Cadru conceptual, aprobat de către IASB în aprilie 1999, publicat în
iulie 1999 şi a unui număr de 41 de norme contabile internaţionale. 1

1.1.Importanța temei și motivația de cercetare

Problema stocurilor, atât ca activitate, cât și ca fenomen economic reprezintă tema
de permanente reflectări, analize și răspunsuri la multe din întrebarile cărora, fie literatura
de specialitate, fie practica direct productivă, le-au dat de fiecare dată soluții mai mult sau
mai puțin eficiente.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionari ritmice și cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime și materiale în procesul de producție, sau a
stocurilor de produse finite și bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor. Î n
cadrul elementelor patrimoniale ale unei societățti un rol important îl au activele circulante,
materialele din cadrul cărora fac parte și stocurile, adică acele materiale deținute pentru a fi
vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, în curs de producție în vederea
vânzării sau sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de productie sau pentru prestarea de servicii. Stocurile sunt foarte
importante pentru o unitate de producție, deoarece aceasta nu poate funcționa fără
existența lor.
Lucrarea de față vizează:
- posibilitățile de recunoaștere a activelor curente de natura stocurilor;
- determinarea valorii costului atasat al unui element de stoc;
- procedeele de determinare a costurilor stocurilor în funcție de momentul recunoșterii
inițiale, dar şi tratamentele aplicabile evaluării la iesirea acestora;
- raportarea valorii atasate stocurilor în momentul recunoașterii inițiale în situațiile

11
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007,
pg.24

6
financiare, până în momentul în care sunt recunoscute veniturile generate de acestea.
Obiectivul acestei lucrări este acela de a descrie tratamentul contabil pentru
stocuri în sistemul costului istoric. O problemă fundamentală a contabilității stocurilor o
constituie valoarea costului ce urmează a fi recunoscut drept activ şi raportată până când
veniturile aferente sunt recunoscute.

1.2.Reglementările contabile
Contabilitatea reprezintă un sistem utilizat pentru măsurarea, prelucrarea şi
transmiterea informaţiilor necesare şi pertinente în procesul de luare a deciziilor
economice. Contabilitatea permite cunoaşterea periodică a situaţiei unităţii economice-
sociale visa-vis de terţi: clienţi, salariaţi, bănci, stat şi alte organisme publice. Ea
informează conducătorul unităţii economice-sociale asupra situaţiei patrimoniale şi
financiare, profitul sau pierderea rezulta în fiecare an din alte organisme publice.
Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi decizional la
problematica gestiunii mişcărilor de valori economice automatizate pe persoane fizice sau
juridice după caz. Structurile calitative folosite pentru a personifica această separare au
fost, după caz, cele de avere, capital, fonduri, patrimoniu şi mai recent cele de resurse.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de
domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului
complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul
analizei economico- financiare. Abordarea întregii problematici este subordonată cerinţelor
managementului intern al întreprinderii, care trebuie să asigure utilizarea eficientă a
întregului potenţial de care dispune în vederea sporirii rentabilităţii. În acelaşi timp,
metodologia prezentată constituie un cadru de elaborare a problematicii firmei, prin prisma
obiectivelor şi scopurilor unor subiecţi din afara firmei, care sunt interesaţi să cunoască
activitatea acesteia. Pentru ca datele contabilităţii să poată fi folosite în mod eficient în
procesul de conducere, pentru luarea celor mai bune decizii manageriale, se impun
centralizarea şi sintetizarea lor periodică. Acestei cerinţe de centralizare şi sintetizare îi
corespund documentele contabile de sinteză (situaţiile financiare sau conturile anuale).
Conform reglementărilor în vigoare, un set complet de situaţii financiare este
format din:
1. Bilanţ
2. Cont de profit şi pierdere
3. Tabloul fluxurilor de trezorerie

7
 4. Tabloul variaţiei capitalurilor proprii
5. Politici contabile şi note explicative anuale.2
Cadrul de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, denumit şi cadrul
contabil conceptual IASB, reprezintă o încercare de sistematizare a elementelor teoretice
ale contabilităţii într-o construcţie coerentă, care să ghideze practica contabilă. Situațiile
financiare trebuie să prezinte informații relevante, credibile, inteligibile și comparabile cu
privire la evoluția stocurilor în decursul perioadei contabile.
Aceste informații vor avea în vedere: politici contabile de evaluare a stocurilor; metode de
determinare a costului; valoarea contabilă a stocurilor pe total și pe categorii; valoarea
stocurilor evaluate la valoarea realizabilă netă; valoarea stornărilor și diminuărilor de
valoare, inclusiv cauzele acestora; valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
Prezentarea în notele explicative a unor informații suplimentare referitoare la
stocuri este necesară utilizatorilor. Întrucât în celelalte componente ale situațiilor financiare
care fac referire la stocuri sau sunt influențate de fluxul stocurilor (bilanț, cont de profit și
piedere, situația fluxurilor de trezorerie), informațiile sunt prezentate doar valoric, fără a se
face o prezentare cantitativă, acestea fiind insuficiente pentru a obține o imagine cât mai
completă referitor la activitatea unei întreprinderi, drept pentru care trebuie prezentate
informații detaliate în notele explicative. Raționamentul după care se stabileste dacă o
informație trebuie sau nu să fie prezentă în situatiile financiare se bazează pe caracterul
semnificativ al stocurilor, pe funcția și importanța pe care o au stocurile în cadrul nei
întreprinderi.
Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurata a poziţiei şi
performanţelor financiare ale întreprinderilor. Obiectivul situaţiilor financiare este de a
oferi informaţii despre poziţia financiară, performanta şi fluxurile de numerar ale unei
întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor.3
Obiectivul situaţiilor financiare, constă în furnizarea de informaţii privind poziţia
financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale entității, necesare unei sfere
largi de utilizatori în luarea deciziilor lor economice.
Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare, reprezintă necesitatea utilizării
informaţiei oferite de către situaţiile financiare. Aceste caracteristici sunt: inteligibilitatea,
relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea, susţinute de o serie de calităţi anexe.
Elementele care compun situaţiile financiare - cadrul conceptual IASB defineşte

2
ART. 3 (1) Din Ordinul 3055/2009
33
ASB.Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Ed. Economică, 2001, pg. 93.

8
cinci elemente, denumite structuri ale situaţiilor financiare, astfel:
A) - Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere și nu este același lucru cu dreptul de proprietate, proprietatea fiind descrisă
prin termenul de „capital”. Ecuația contabilității devine: Active = Pasive + Capital
Propriu. Un activ circulant reprezintă ansamblul elementelor patrimoniale achizitionate sau
produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării, care se estimează că vor fi
transformate în numerar în maxim 12 luni.
Pentru ca un activ să poată fi recunoscut ca activ circulant, trebuie respectate
următoarele criterii (conform OMFP 3055/2009):
- se asteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi revândut sau
consumat în cursul normal al ciclului de exploatare;
- este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
- se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre
achizitionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau
echivalente de numerar. Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe
termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui
risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmite facturile;
b) creanțe;
c) investiții pe termen scurt;
d) casa și conturi la banci.
B) - O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează
beneficiile economice;
C) - Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea

9
financiară, potrivit prezenţei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul
activităţii.4
Informațiile ce vizează valorile contabile ale diferitelor categorii de stocuri, cât și
mărimea variațiilor acestor active sunt utile destinatarilor situațiilor financiare. Clasificările
obisnuite ale stocurilor sunt: mărfurile, furniturile de productie, materiile prime, lucrările în
curs și produsele finite. Stocurile unei prestări de servicii pot sa fie desemnate, pur si
simplu, prin termenul lucrarii în curs. În cazul în care costul stocurilor este determinat cu
ajutorul metodei LIFO, întreprinderea trebuie sa indice și diferența între valoarea stocurilor
ce figurează în bilanț și valoarea ce rezultă din aplicarea valorii minimale, dintre costul
mediu ponderat, metoda FIFO și valorea realizabilă netă.
În contul de profit si pierdere trebuie să figureze: fie consumurile de stocuri ale
perioadei; fie cheltuielile de exploatare aplicabile veniturilor exercițiului, clasificate
dupa natură. Unele întreprinderi adoptă un format diferit pentru contul de profit și pierdere
care conduce la prezentarea altor valori decât costul stocurilor contabilizat la cheltuieli în
cursul exercițiului. În acest caz, întreprinderea menționează costurile contabilizate la
cheltuieli, referitoare la materii prime și materiale consumabile, manoperă și alte costuri de
exploatare cât și marimea variației nete a stocurilor, la nivelul exercițiului în cauză. O
depreciere a valorii nete de realizare poate să fie de o semnificație, de o incidență sau de o
natură, astfel încât aceasta să impună furnizarea de informații conform normei IAS 8.

1.3. IAS 2 – Stocurile

IAS 2 - stocurile sunt definite ca toate activele obtinute în scopul revânzarii pentru
desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenurile si alte mijloace fixe. Un activ
achiziționat în alte scopuri decât vânzarea, în desfășurarea normala activității, nu devine
stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia. În principiu stocurile sunt
clasificate în bilanț conform naturii și destinației lor sau, a ordinii cronologice în care apar,
în cadrul ciclului de exploatare.5
Standardul Internaţional de contabilitate - IAS 2 Stocurile prezintă:
 Tratamentele contabile aplicabile stocurilor în condiţiile costului istoric
 Conţinutul informaţiilor privind metodele de determinare a costurilor
 Cheltuielile ce trebuie luate în calcul la determinarea valorii acestora
 Contabilizarea ulterioară a cheltuielilor aferente

4
Art.1. - (1) Legea contabilității nr.82/1991
5
OMFP 3055/2009

10
 Aspecte referitoare la deprecierea costului până la valoarea netă realizabilă
 Fixează regulile de evaluare la închiderea exerciţiului
Scopul standardului este de a recunoaşte, măsura şi evalua stocurilor, adică să
determine valoarea la care acestea pot fi recunoscute în bilanţ şi vor influenţa contul de
profit şi pierdere, oferind o alternativă acelor tratamente contabile care, prin creşterea şi
descreşterea valorii stocului, determinate de acestea, ajustează profiturile în concordanţă cu
ce este avantajos pentru conducere.
Standardul IAS 2 tratează evaluarea şi contabilizarea stocurilor, respectiv
determinarea valorii la care stocurile se înregistrează la categoria activelor, ca active
curente, recunoscute în situaţiile financiare, valoare ce va fi raportată până în momentul
realizării acestora ca venit din vânzări. Ca atare, Standardul vizează evaluarea stocurilor în
bilanţ, precizând care sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului
acestora, fixând astfel reguli de evaluare la închiderea exerciţiului.6

1.3.1.Obiectivul IAS 2
Obiectivul acestui standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru
stocuri în sistemul costului istoric. O problemă fundamentală o reprezintă valoarea costului
ce urmează să fie recunoscută drept activ și raportată până când veniturile aferente sunt
recunoscute. Acest standard oferă informații practice referitoare la determinarea costului și
la recunoasterea ulterioară drept cheltuială, incluzând orice înregistrare la valoarea
realizabilă netă.
Utilizarea costului istoric în contabilitate, inclusiv pentru determinarea costului
stocurilor vine cu o serie de avantaje:
-calculele din contabilitate sunt mai ușor de realizat, fiind mai simple, în condițiile în care
deja se știu valorile istorice.
-informațiile sunt mai obiective și mai ușor de calculat.
-oferă posibilitatea comparării informațiilor în timp și spațiu.

1.3.2.Campul de aplicare IAS 2

Cele mai reprezentative stocuri sunt: materiile prime, materialele consumabile,
produsele finite, semifabricatele, produsele reziduale, mărfurile, ambalajele, materialele de
natura obiectelor de inventar şi producţia în curs de execuţie.
6
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

11
• Materiile prime sunt bunuri care participă la fabricarea noilor produse. Se caracterizează
prin faptul că îşi transmit direct atât valoarea, cât şi conţinutul lor material asupra acestora,
căpătând o nouă formă şi o nouă destinaţie.7
• Materialele consumabile sunt bunuri materiale care, fie participă direct la procesul de
producţie, fie ajută procesul de fabricaţie fără a se regăsi, de regulă, în conţinutul noului
produs obţinut. Exemplu: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese
de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile.
• Produsele finite sunt acele bunuri care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea
vânzării.
• Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază
de fabricaţie) şi trec, în continuare, în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează ca
atare altor întreprinderi.8
• Produsele reziduale sunt bunuri care se obţin ca şi produsele finite, fără a îndeplini însă
condiţiile de calitate ale produselor finite. Acestea pot fi utilizate sub forma rebuturilor, a
materialelor recuperabile sau a deşeurilor.9
• Mărfurile sunt bunuri pe care întreprinderea le cumpără, le stochează şi le vinde, de
obicei în aceeaşi stare, fără prelucrare.10
• Ambalajele sunt bunuri care servesc la ambalarea în vederea transportului şi a păstrării
produselor şi mărfurilor. Ambalajele pot fi refolosibile, achiziţionate goale sau o dată cu
bunurile aprovizionate şi ambalajele confecţionate de către întreprindere, în scopul
utilizării sau vânzării.
• Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri care nu îndeplinesc cumulativ
cele două condiţii pentru a fi considerate mijloace fixe, adică, fie au o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi mijloace fixe, indiferent de durata lor de utilizare,
fie au o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.11
• Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a parcurs toate fazele
procesului de fabricaţie, prevăzute de procesul tehnologic sau căreia nu i s-a efectuat încă
recepţia tehnică, fiind considerată producţie neterminată. Cu excepţia producţiei în curs de
execuţie, stocurile de bunuri materiale se pot afla, la un moment dat, fie în întreprindere,
7
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005
8
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
9
OMFP 3055/2009
10
Marinică Dobrin, Contabilitate baze – proceduri; O abordare integrată modernă, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2007, pg73
11
OMFP 3055/2009

12
fie în păstrare sau spre prelucrare la terţi (la alte întreprinderi). Totodată, în cadrul
întreprinderii se pot afla, la un moment dat, bunuri aparţinând altor întreprinderi, în scopul
păstrării sau prelucrării. Acestea vor fi evidenţiate separat.
Standardul IAS2 se aplică la orice stoc de bunuri sau servicii, cu excepția:
- producției în curs de execuție obținută în cadrul contractelor de construcție incluzând și
contractele de prestări de servicii direct legate de acestea;
- instrumentele financiare;
- stocurile de produse agricole, forestiere, minereuri și producție agricolă care aparține
producătorilor în cazul în care sunt evaluate la valoarea realizabilă netă;
- active biologice aferente activității agricole.12
În câmpul IAS 2 sunt incluse acele stocuri ce nu fac obiectul excluderii de sub
incidența acestui Standard realizând astfel o delimitare strictă a elementelor stocurilor și
realizând o grupare pe 2 categorii:
- stocuri propriu-zise;
- producția în curs de execuție, ce nu intra sub incidența IAS 11.13
Standardul se aplică și în cazul contabilității stocurilor,pentru situațiile financiare
atunci când este utilizat costul istoric la toate tipurile de stocuri, delimitate în funcție de
natura activității întreprinderii.

1.4.Evaluarea și recunoșterea stocurilor

Stocurile de valori materiale şi comenzile în curs de execuţie cuprind totalitatea
bunurilor şi serviciilor din cadrul unei întreprinderi, utilizate în scopul consumării lor în
procesul de producţie sau pentru a fi vândute în aceeaşi stare, ori după ce au suferit o
prelucrare ulterioară.14
Dupa natura lor, de obicei, sunt delimitate patru categorii de stocuri:
 mărfurile cumpărate și revândute fără nici o transformare;
 materiale și furnituri, care intră în producția de bunuri fabricate;
 produsele finite, obiecte fabricate de întreprindere;

12
Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de contabilitate, MFP, Editura Economică, 2001, pg
78
13
CECCAR - IAS 2
14
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
206

13
  lucrările în curs de execuție, produse sau servicii care au atins un stadiu
intermediar de fabricație.15
Valoarea netă de realizare (VNR) și deprecierea stocurilor este prețul de vânzare
estimat în cursul normal al activității, diminuat cu elementele de cost estimate pentru
terminare și cu cele estimate a fi necesare pentru realizarea unei astfel de vânzări.16
Valoare justă netă este mărimea la care stocul ar putea sa fie schimbat între părți
informate și care cad de acord diminuată cu costurile estimate pentru terminare și cu cele
estimate și necesare pentru realizarea unei astfel de vânzări.17
Evaluare stocurilor aduce o serie de probleme ce impune a fi rezolvate în aceeași
manieră pentru toate întreprinderile astfel: trebuie determinată o valoare cât mai credibilă,
indiferent de natura activității financiare; permiterea comparabilității structurii stocurilor și
valorii acestora din întreprinderi diferite. Valoarea atribuită stocului este foarte importantă
deoarece la finalul exercițiului poate influența seminificativ venitul impozabil și deci
mărimea datoriei fiscale din perioadele urmatoare. Evaluarea stocurilor se realizează cu
regula la cost, aceasta fiind cea mai credibilă baza de evaluare. Cu toate acestea, această
valoare poate fi prezentată în situațiile financiare la o valoare mai mică decât costul
stocurilor. Scăderea costurilor stocurilor poate fi datorată deteriorării produselor, învechirii
lor sau a scăderii prețurilor. Aceasta scădere se poate evidenția prin reducerea valorii
stocurilor, adică a costurilor, la nivelul valorii de piață.
Valoarea de piață este costul de înlocuire. Valoarea de piaţă reprezintă suma pe care
întreprinderea ar trebui să o plătească în prezent pentru acelaşi stoc, cumpărat de la
furnizorii obişnuiţi şi în cantităţile obişnuite.18
În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și materialele de
natura obiectelor de inventar și baracamente. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o
valoare mai mică decât limita prevazută de lege pentru a fi considerate imobilizări
corporale, indiferent de durata lor de serviciu sau cu durată mai mică de un an, indiferent
de valoarea lor, precum și bunurile asmilate acestora.
În raport de locul de creeare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus
de grupează în:

15
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
206
16
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 99
17
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 99
18
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
325

14
-stocuri aflate în depozitele întreprinderii;
-stocuri în curs de aprovizionare;
-stocuri sosite fără factură;
-stocuri livrate, dar nefacturate;
-stocuri facturate, dar nelivrate;
-stocuri aflate la terți;
Corespunzător acestor criterii sunt clasificate două structuri informaționale de bază:
1.Structura financiară standardizata care este proprie gestiunii și contabilității financiare a
întreprinderii și operează cu 2 criterii: destinația și faza ciclului de exploatare;
2.Structura internă sau gestiunea, necesara, dar nestandardizată, care este opozabilă
contabilitații interne de gestiune. Ea operează cu celelalte 2 criterii: fizic și locul de creare
a gestiunilor și se delimitează prin conturi analitice de stocuri corespunzătoare
sortimentelor și gestiunilor.
La intrare stocurile sunt evaluate la costul istoric, identificate după:
-cost de achiziție: pentru stocurile cumpărate;
-cost de producție: pentru stocurile fabricate;
-valoarea de aport: stabilită în urma evaluării pentru bunurile care reprezintă aportul la
capitalul social;
-valoarea justă: pentru bunuri cu titlu gratuit.
Costul de achiziţie cuprinde:
- preţul de cumpărare;
- taxe de import şi alte taxe, cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera de
la autorităţile fiscale;
- costuri de transport;
- costuri de asigurare;
- costuri de depozitare şi manipulare;
- reducerile comerciale primite (rabaturi, remize şi risturne);
- alte costuri direct imputabile achiziţiei de mărfuri, materiale şi servicii.19
Costul de intrare al stocurilor trebuie să includă ansamblul costurilor de
cumpărare și de transformare și celelalte costuri angajate, pentru a duce aceste active în
locul și în starea în care se găsesc:

19
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
117

15
 a)Costurile de cumpărare : prețul de cumpărare, cheltuieli de transport și de
încărcare-descarcare, taxe vamale, taxe nerecuperabile; cum taxa pe valoarea adaugată este
în mod normal recuperabilă, cea mai mare parte a stocurilor sunt evaluare „în afara
taxelor” , stocurile pentru care taxa nu este deductibilă sunt evaluate incluzand în cost
TVA; reducerile comerciale (rabaturi, remize și alte elemente similare) sunt deduse din
costul de achiziție, pentru reducerile financiare, motivate în general de o plată anticipată,
soluția de calcul este coerentă cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărărilor (în acord
cu IAS18).
Exemplu. O societate a achiziţionat mărfuri din import pentru care sunt necesare lucrări de
ambalare şi etichetare. Cheltuielile efectuate sunt redate mai jos:
Preţul de cumpărare facturat de furnizor 25 000 000 lei
Taxe vamale achitate în vamă 2 500 000 lei
Comision vamal 12 500 lei
TVA achitată în vamă 400 000 lei
Cheltuieli de transport pe parcurs intern 3 570 000 lei
Cheltuieli de manipulare 100 000 lei
Cheltuieli cu verificarea calităţii mărfurilor 700 000 lei
Primă de asigurare plătită unei societăţi pentru marfa asigurată împotriva calamităţilor
900 000 lei
Reducere comercială acordată de furnizor 600 000 lei
Diferenţa de curs valutar rezultată din plata furnizorului extern 100 000 lei
Întreprinderea estimează că mărfurile vor fi vândute la preţul de 60.000.000 lei. În scopul
vânzării vor fi necesare:
• costuri cu evaluarea mărfii 20.000.000 lei,
• costuri cu pregătirea vânzării 6.000.000 lei
• costuri cu vânzarea efectivă 8.000.000 lei
a) calculul costului de achiziţie :
• Valoarea în vamă 25 000 000 lei
+ Taxe vamale achitate în vamă 2 500 000 lei
+ Comision vamal 12 500 lei
+ Cheltuieli de transport pe parcurs intern (exclusiv TVA) 3 000 000 lei
+ Cheltuieli de manipulare 100 000 lei
+ Cheltuieli cu verificarea calităţii mărfurilor 700 000 lei
+ Prima de asigurare 900 000 lei

16
- Reducerea comercială acordată 600 000 lei
= COST DE ACHIZIŢIE 31 612 500 lei
b) calculul valorii realizabile nete :
• Preţul de vânzare 60 000 000 lei
- Costuri cu evaluarea mărfurilor 20 000 000 lei
- Costurile cu pregătirea vânzării 6 000 000 lei
- Costurile cu vânzarea efectivă 8 000 000 lei
= VALOAREA REALIZABILĂ NETĂ 26 000 000 lei20
b)Costurile de transformare includ cheltuielile legate direct de unitățile de
producție, precum manopera directă; o cotă parte din cheltuielile indirecte de producție,
fixe și variabile. Organismul Internațional de Organizare Contabilă insistă asupra
distincției dintre cheltuielile fixe și cheltuielile variabile. Primele sunt costuri indirecte de
producție care rămân relativ constante indiferent de volumul productiei: amortizări,
cheltuieli de întreținere a clădirilor și echipamentelor, cheltuieli de conducere și
administrare a secțiilor. Cheltuielile variabile = cheltuieli indirecte de producție care
variază direct sau aproape direct în funcție de volumul producției precum costurile
indirecte cu materiile și materialele și cele privind manopera.
Exemplu. Pentru fabricarea unui produs finit s-au efectuat următoarele cheltuieli :
Materii prime consumate pentru fabricarea produsului finit 40 000 00 lei
Materiale consumabile consumate pentru fabricarea produsului finit 7 000 000 lei
Costul cu manopera muncitorilor direct productivi 25 000 000 lei
CAS aferent salariilor de mai sus 5 000 000 lei
Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate 5 000 000 lei
Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări 1 000 000 lei
Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 2 000 000 lei
Cheltuieli cu servicii bancare 3 000 000 lei
Costuri cu manopera muncitorilor din unităţile de desfacere 12 000 000 lei
Amortizarea clădirilor fabricii, a instalaţiilor şi echipamentelor 17 000 000 lei
Costurile cu depozitarea şi manipularea materiilor prime, a producţiei în curs şi a
consumabilelor 18 000 000 lei
Cheltuieli cu administraţia secţiilor 6 000 000 lei
Costuri indirecte cu materialele 18 000 000 lei
Costuri indirecte cu forţa de muncă 28 000 000 lei
20
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 165

17
Nivelul normal al capacităţii de producţie este de 100.000 buc, iar nivelul real este de
80.000 buc.
a) determinarea regiei fixe ce este recunoscută drept cheltuială a perioadei:
Cheltuiala perioadei = Cheltuieli fixe ( 1- Nivel real / Nivel normal )
Cheltuiala perioadei = 41.000.000 × ( 1 – 80000 / 100000) = 8.200.000 lei
b) cheltuielile încorporabile în valoarea stocului :
• Cheltuieli directe 77 000 000 lei
+ Cheltuieli indirecte (41 000 + 46 000) 87 000 000 lei
- Regia recunoscută ca o cheltuială a perioadei 8 200 000 lei
- COST DE PRODUCŢIE 155 800 000 lei
c) cheltuieli neîncorporabile în valoarea stocurilor :
• Cheltuieli generale de administraţie 11 000 000 lei
+ Cheltuieli de desfacere 1 200 000 lei
+ Regia recunoscută ca o cheltuială a perioadei 8 200 000 lei
CHELTUIELI NEÎNCORPORABILE 31 200 000 lei21
c)Alte costuri oferite de standardul IAS2 sunt excluse din costul stocurilor și
contabilizate la cheltuielile exercițiului în cursul căruia acestea sunt angajate, câteva
exemple ar putea fi:
-deșeuri de fabricație (wasted materials);
-costuri de stocaj (storage costs), exceptând situația în care aceste costuri sunt necesare
procesului de producție;
-cheltuieli generale administrative (administrative overheads), care nu contribuie la
aducerea stocurilor în locul și în starea în care se găsesc;
-cheltuieli de comercializare (selling costs).22
d)Costul stocurilor unui prestator de servicii se compune în principal din:
-manoperă și alte cheltuieli de personal direct angajate pentru prestarea serviciului, inclusiv
cele referitoare la personalul de supervizare și cheltuielile generale atribuibile;
-manopera și celelalte costuri referitoare la vînzări și la personalul administrativ și de
conducere.
Elemente care se includ în costul serviciilor:
-costul privind manopera și alte cheltuieli de personal direct angajat pentru prestarea
serviciului și toate costurile indirecte asociate furnizării serviciului.

21
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 166-167
22
CECCAR, IAS 2

18
 e)Tehnici de evaluare a costului stocurilor:
Metoda costului standard (the standard costs method): acestea țin cont de nivelurile
normale de utilizare a materiilor prime, a manoperei, de eficiență și de capacitate; ele sunt
în mod normal reexaminate și dacă este cazul, ajustate, pentru a ține cont de condițiile
actuale.
Metoda prețului de vânzare cu amănuntul (the retail method) este utilizată în
activitatea de comerț cu amanuntul pentru a evalua stocurile formate din cantități mari,
pentru care nu este posibil să se utilizeze alte metode de determinate a costului.
Costul= Prețul cu amănuntul – Marja brută a stocului
Considerentele principale ce justifică utilizarea metodei de evaluare la preț de
vânzare cu amănuntul sunt:
-necesitățile de informare, ale conducerii societății de comerț cu amanuntul care
solicită ca rapoartele financiare să fie întocmite lunar, ceea ce presupune inventarierea
fizică lunară a mărfurilor;
-în momentul când se realizează inventarierea se inventariază mărfurile existente în
stoc, iar pe baza lor este posibilă determinarea valorii totale a stocului la acest preț.

1.5.Tratamente contabile
Metodele de determinare a costului:
a)Elemente identificabile care în mod obisnuit sunt bunuri neconfundabile și de
bunuri sau servicii produse și afectate proiectelor specifice, trebuie să fie identificat printr-
o identificare distinctă a costurilor lor individuale. Această identificare distinctă presupune
ca astfel de costuri specifice să fie atribuite elementelor identificabile ale stocurilor.
Aceasta este o prelucrare adecvată pentru elementele care sunt afectate unui proiect
specific, indiferent că ele au fost cumpărate sau produse.
b)Elemente neidentificabile (bunuri confundabile) sunt reprezentate de metodele
autorizate: metoda costului mediu ponderat (weighted average cost WAC) și metoda
primului intrat - primului ieșit (the first - in, first-out: FIFO)
Metoda „primul intrat – primul ieşit” (FIFO) constă în aceea că bunurile care
ies din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primului intrat
(primul lot). Pe măsura epuizării primului lot, bunurile care ies din gestiune se evaluează la
costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.

19
 Miscari Stocuri
Data Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

01.03 100 10 1.000 lei 100 10 1.000 lei

02.03 +100 11 +1.100 lei 100 10 1.000 lei
+100 11 +1.100 lei
=200 =2.100 lei

14.03 -100 10 -1.000 lei 80 11 880 lei

- 20 11 - 220 lei
=-120 =-1.220 lei

16.03 +50 12 600 lei 80 11 880 lei

+50 12 600 lei
=130 =1.480 lei

30.03 -70 11 770 lei 10 11 110 lei

+50 12 600 lei
=60 = 710 lei

Costul mediu ponderat (CMP) se calculează după fiecare intrare sau numai lunar,
după cum se apreciază că este justificat, prin raportarea valorii totale a stocului iniţial
cumulată cu valoarea intrărilor la cantitatea existentă în stocul iniţial, cumulată cu
cantitatea sau cantităţile intrate, după caz.
Calculul valorii medii dupa fiecare operaţiune de intrare:
Miscari Stocuri
Data Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare

01.03 - - - 100 10 1.000 lei

02.03 +100 11 +1.100 lei 200 10,5 2.100 lei

14.03 -120 10.5 -1.260 lei 80 10,5 840 lei

16.03 +50 12 600 lei 130 11,07 1.440 lei

30.03 -70 11,07 775,40 lei 60 11,07 664,6 lei

-intrarea pe 02.03. CMP=[(100*10)+(100*11)]/(100+100)=10,5 lei

-intrarea pe 14.03. =120*10,5=1260 lei

20
-intrarea pe 16.03. CMP=[(80*10,5)+(50*12)](80+50)=11.07 lei

-iesirea pe 30.03. =70*11,07=664,6

Metoda CMP ține cont de toate intrările și ieșirile exercițiului, acesta poate să fie
calculat periodic (de exemplu lunar) sau cu ocazia recepției fiecarei noi aprovizionări, în
funcție de circumstanțele în care se găseste întreprinderea.
Potrivit metodei „ultimul intrat-primul ieşit” (LIFO), bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie ale ultimei intrări (ultimul lot).
Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie
sau producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
Contabilizarea din punct de vedere al cheltuielilor - când stocurile sunt vândute,
valoare contabilă a acestor active trebuie să fie contabilizată la cheltuielile exercițiului în
cursul cărora veniturile corespunzătoare au fost înregistrate, ca o consecință a principiului
conectării cheltuielilor la venituri. Unele stocuri pot fi alocate altor conturi de active, astfel
de stocuri sunt încorporate într-un alt activ sunt recunoscute drept cheltuielile pe parcursul
duratei utile de viață a acelui activ. Orice depreciere a stocurilor, pentru a le aduce la VNR
și orice pierdere asupra stocurilor trebuie să fie contabilizată la cheltuielile exercițiului în
cursul căruia a avut loc deprecierea sau pierderea, provizionul fiind reversibil.

1.6. Sistemul documentelor utilizat în evidența operativă a stocurilor

Stocurile ocazionează operații ce pot fi grupate după conținutul lor în operații de
aprovizionare, conservare, operații de eliberare din depozite, inventariere, operațiuni ce
sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative specifice.

Sistemul documentelor privind evidența operativă a stocurilor:

Intrarea în patrimoniu Ieșirea din patrimoniu
Achiziție: Vânzare:
 Factura  Factura
 Aviz de însoțire a mărfii  Aviz de însoțire a mărfii
 Bon comandă chitanță  Borderou de vânzare
Producție: Consum:
 Rapoarte de producție  Bon de consum
 Bon de predare-transfer-restituire  Fisa limită de consum

21
 Aport: Minus la inventar:
Proces verbal de predare primire Lista de inventariere
Proces verbal de inventariere

Donație: Proces verbal de donație Date la terți: Aviz de însoțire a mărfii

Plus de inventar: Obiecte de inventar date in folosinta:

 Proces verbal de inventariere Fisa de evidență a obiectelor de
 Liste de inventariere inventar în folosință
Revenite la terți:  Aviz de însoțire a mărfii

• Factura se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără existenţa

avizului de însoţire a mărfii. Factura îndeplineşte, pe lângă funcţiile avizului de însoţire a
mărfii, şi funcţia de act justificativ pentru decontarea livrărilor. Ea atestă trecerea
proprietăţii mărfii de la vânzător la cumpărător.23
• Avizul de însoţire al mărfii se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document
pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor
pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încărcare
a gestiunii întreprinderii.24
• Bon de predare – transfer – restituire, folosit atât pentru depozitarea unor
bunuri provenite din producţia proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii sau pentru
restituirea lor la locurile de depozitare iniţiale.25
• Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte la primirea şi recepţia
bunurilor, în cazurile când există diferenţe la recepţie, când bunurile sunt depozitate în mai
multe locuri şi când sunt refuzate la plată, fiind preluate doar în păstrare. În rest, atunci
când la recepţie nu se constată diferenţe faţă de documentele furnizorului, semnăturile de
recepţie se consemnează pe factura furnizorului.26

CAPITOLUL 2: STUDIU DE CAZ PRIVIND STOCURILE ȘI

23
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 39
24
Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005, pg 39
25
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
213
26
Cicilia Ionescu, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, pg
213

22
 GESTIUNEA LOR LA TC UPET SRL TÂRGOVIȘTE
PREZENTAREA SOCIETĂŢII TC UPET SRL

2.1.Scurt istoric. Obiectul de activitate.

Scurt istoric
Societatea comercială TC UPET SRL şi-a început activitatea la 01.09.2002 având
ca obiect principal de activitate proiectarea şi comercializarea produselor executate de
UPET SA, în baza contractului de exclusivitate încheiat între cele două companii. Practic,
TC UPET SRL s-a desprins din cadrul UPET SA preluând de la aceasta următoarele
activităţi comerciale: proiectare şi cercetare, consultanţă, asistenţă tehnică, service.
Menţionăm că UPET SA a fost înfiinţată în anul 1872, are peste 50 de ani de experienţă în
fabricarea utilajului petrolier şi s-a făcut cunoscută şi apreciată de-a lungul timpului, atât
pe piaţa internă cât şi pe cea externă. În prezent UPET SA livrează produse în peste 45 de
ţări, fiind unic producător de instalaţii autopropulsate cu sarcini de lucru cuprinse între 30
TF până la 200 TF.
Obiectul de activitate
TC UPET SRTL este situată în Târgoviște, județul Dâmbovița, str. Arsenalului nr.14
și are ca obiect de activitate al societății este comerțul cu ridicata al unor mașini și
echipamente, având codul CAEN – 4669. Societate cu răspundere limitată, formă de
proprietate: privată; capital social: 1.330.000 lei; Număr Registrul Comerţului:
J15/110/2002; Cod unic de înregistrare fiscală (CUI): RO14499815. În perioada analizată,
principala piaţă de desfacere a produselor şi serviciilor oferite de TC UPET SRL a fost
piaţa internă. Piaţa externă reprezintă un interes major pentru TC UPET SRL, chiar dacă în
ultima perioadă accesul pe aceste pieţe a fost mult îngreunat de concurenţa tot mai
pronunţată a marilor firme din domeniu.
Principalele piețe de desfacere la export sunt :
 Pentru instalaţii: Kazakhstan, Irak, Ucraina, Belarus, Rusia, India, Siria;
 Pentru capete hidraulice: Kazakhstan, Indonezia;
 Pentru piese schimb: Germania, Brazilia, India, Rusia, Turcia, Indonezia,
Azerbaidjan;
 Pentru piese forjate: SUA.
TC UPET SRL folosește următoarele sisteme de distribuție : direct sau prin
intermediari (Europa, CSI și SUA) și prin agenți, pe piața din Asia.

23
 SC TC UPET SRL este o societate deschisă pentru cooperare cu parteneri din
întreaga lume în proiectele cuprinse în domeniul său de activitate:
- proiectarea și comercializarea de utilaj petrolier și furnizarea pieselor de schimb
aferente;
- proiectarea și comercializarea semifabricatelor metalurgice;
- proiectarea și comercializarea armaturilor de uz general, energetice din domeniul
chimiei și petrochimiei;
- proiectarea și comercializarea armăturilor pentru foraj și exploatare sonde;
- proiectarea și comercializarea capetelor de erupție și de coloană;
- proiectarea și comercializarea aparaturii pneumatice și hidraulice, sculelor,
dispozitivelor, verificatoarelor, racordurilor și mufelor pentru prăjini de foraj.
Proiectarea acestor produse se face conform standardelor SR ISO, ANSI, GOST,
DIN, BS.
Alte activități:
-Activități de proiectare, urbanism, inginerie și alte servici tehnice;
-Publicitate;
-Activități de testare și analize tehnologice;
-Activități de studiere a pieței și de sondaj;
-Activități de consultare pentru afaceri și management;
-Activități de service pentru produsele comercializate.
Societatea dispune de un puternic compartiment de proiectare și cercetare capabil
să realizeze produse în concordanța cu cele mai înalte standarde internaționale. Activitatea
principală a departamentului de proiectare o constituie proiectarea constructivă a utilajelor
petroliere și echipamentele de exploatare la gura sondei, precum și proiectarea armăturilor
de uz general, energetice, din domeniul chimiei și petrochimiei, a armăturilor pentru foraj
și exploatare sonde.
Activități conexe ale acestui departament sunt:
-Avizarea tehnică a comenzilor,
-Reproiectari produse în vederea modernizarii și rentabilizarii;
-Elaborare documente pentru autorizări;
-Elaborare documentație tehnică de ofertare, cataloage de prezentare produse;
-Activitate de întreținere și actualizare documentație tehnică existentă;
-Elaborare documentație ambalaje, liste de coletaj, specificații piese schimb;

24
 -Asistență tehnică pentru execuția și omologarea produselor și urmărirea acestora în
exploatare.
Echipament pentru petrol și gaze:
-Instalații de foraj;
-Echipament auxiliar;
-Instalații de intervenție și reparații.
Instalații de forat puțuri apa - SC UPET proiectează și comercializeaza, de asemenea,
armături de oțel:
-robinete uz general, chimie, petrochimie, energetice;
-robinete pentru foraj si exploatare sonde.
Service - prin activitatea de service societatea oferă următoarele servicii:
-asigură punerea în funcțiune a produselor livrate;
-asigură instruirea tehnică a personalului beneficiarului în legatură cu punerea în
funcțiune, deservirea și reparațiile curente ale instalațiilor;
-examinează obiectiunile beneficiarului în timpul cel mai scurt și ia masuri pentru
rezolvarea lor urgență;
-asigură efectuarea reparațiilor, defectelor aparute în perioada de garanție care pot
include și înlocuirea pieselor și subansamblelor;
-acordă sprijin pentru soluționarea cererilor benaficiarului pentru piesele de schimb și
subansambluri.
Consultanță - SC TC UPET oferă deasemenea:
-consultanță în stabilirea solutilor utilizate în domeniul utilajului petrolier și al
gazului, în domeniul forajului pentru apă, al sistemelor de vehiculare fluide;
-consultanță în întocmirea ofertelor pentru produsele din domeniul de activitate;
-consultanță pentru realizarea de soluții tehnice în domeniul instalațiilor petroliere, a
semifabricatelor turnate și forjate;
-consultanță pentru proiectarea armaturilor industriale din oțel;
-consultanță în domeniul marketing;
-consultanță privind exploatarea echipamentelor proiectate și comercializate.

2.2.Structura organizatorică
Structura organizatorică (prezentată în anexa 1) a societății comerciale este
rezultatul diviziunii sociale a muncii, alcătuind ceea ce se numește structura operațională.
Aceasta este dimensionată

25
rațional în funcție de marimea și complexitatea activităților.
În ansamblul ei, structura organizatorică prezintă două mari părți:
- structura funcțională ( de conducere)
- structura operațională (de producție și de concepție)
Prezentarea structurii funcționale a societății
Structura de conducere, piramidală a TC UPET S.R.L. se bazează pe cadre de
conducere bine pregatite, cu studii superioare tehnico-economice, buni organizatori ai
fluxurilor de producție. Personalul operativ are încredere în deciziile ierarhice, astfel că
această sintagmă creează sistemul capabil să realizeze produse de bună calitate,
competitive pe piață.
Managementul strategic asigură îndeplinirea hotărârilor şi deciziilor necesare
pentru realizarea scopului şi obiectivelor societatii. În cadrul TC UPET SRL,
managementul strategic este asigurat de către: Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A)
şi Consiliul de Administraţie.

2.3.Politică comercială a societăţii

Viabilitatea unei entităţi este condiţionată direct de activităţile legate de funcţia
comercială care tinde să primeze. Pentru o entitate de comerţ această funcţie are ponderea cea
mai mare şi este expresia concretă a obiectului lor de activitate, de care depinde însăşi
supravieţuirea entităţii. Funcţia comercială cuprinde ansamblul de activităţi prin care se
realizează obiectivele din domeniul procurării, stocării, transportului şi desfacerii
mărfurilor. Analiza activităţii comerciale urmăreşte să evalueze capacitatea entităţii de a
desfăşura activitatea de marketing în aceleaşi medii concurenţiale. Se evaluează relaţiile
dintre entitate şi piaţă, în raport cu principalii concurenţi, prinexaminarea portofoliului de
comenzi, a capacităţii de adaptare la cerinţele pieţei, prin raportul performanţă – preţ atins,
în comparaţie cu oferta concurenţei. Se analizează, în acelasi context, modul în care
activitatea de marketing din entitate realizează ansamblul de funcţii, de pregătire,
organizare şi promovare a vânzărilor, de reclamă şi de relaţii cu publicul.
Datele şi informaţiile necesare managerilor pentru a realiza analiza activităţii
comerciale se referă în principal la: nivelul producţiei livrate; nivelul stocurilor; informaţii
referitoare la clienţi(cerinţele acestora), furnizori, concurenţă; previziunile din domeniul
vânzărilor; informaţii privindcalitatea produselor, prețul de vânzare; formele de depozitare.
Managerii pot beneficia de următoarele informaţii şi rapoarte (prezentate mai jos
sub formă de tabele) care privesc activitatea comercială a entităţii:

26
- situaţia creanţelor pe vechimi, pe zone, pe agenţi comerciali; analiza vânzărilor pe
produse şi piese de desfacere; principalii clienţi şi furnizori cu care societatea intră în relaţ
ii comerciale; situaţia datoriilor pe vechimi, pe categorii de furnizori; situaţia vânzărilor pe
produse, pe puncte de desfacere, pe zone, canale de distribuţie, pe categoriide clienţi;
determinarea pragului minim al vânzărilor pentru care societatea nu intră pe pierdere;
analiza indicatorilor de gestiune: de încasare a clienţilor, de plată a furnizorilor; analiza
raporturilor creanţe - obligaţii, analiza evoluţiei vitezei de rotaţie a creanţelor comerciale
comparativ cu cea a obligaţiilor comerciale; analiza raportului creanţe incerte sau foarte
riscante la volumul total al vânzărilor sau volumul total al creanţelor; modalitatea de
desfăşurare a activităţii comerciale: spaţii proprii, închiriate, etc. şi de plată a agenţilor
comerciali;· sistemul de comercializare pentru anumite categorii de produse: en-gros sau
en-detail;· categorii de bunuri comercializate: modele, culori, etc.;· cheltuieli de distribuţie
şi de transport.
Intră în sarcina managerilor următoarele atribuţii legate de activitatea comercială:
- elaborarea planului de vânzări pe baza studiilor de piaţă efectuate de compartimentele de
marketing, încheiereacontractelor economice cu clienţii, elaborarea strategiei şi politicii
comeciale a societăţii, asigurarea portofoliului de comenzi pentru produse şi servicii,
organizarea de depozite şi magazine proprii de prezentare, urmărirea modalităţilor de
încasare a creanţelor.
Managerii îşi stabilesc următoarele obiective legate de activitatea comercială:
- creşterea numărului de clienţi, creşterea cifrei de afaceri cu un anumit procent,
îmbunătăţirea profitabilităţii clienţilor, creşterea eficienţei serviciilor, creşterea mărimii
comenzilor, creşterea eficienţei personalului de vânzări, reducerea costurilor campaniilor
de marketing, îmbunătăţireaimaginii pe piaţă, penetrarea pe noi pieţe, deschiderea de noi
puncte de lucru.
Managerii trebuie să fie constienţi că o gestionare corespunzătoare a creanţelor
clienţi şi serviciile impecabile oferite clienţilor înseamnă clienţi satisfăcuţi, loiali şi
rezultate financiare corespunzătoare, într -un sistem organizat de urmărire şi gestionare a
clienţilor se impune dezvoltarea a două axe principale: profitabilitatea clienţilor (sursa
performanţei financiare imediate), cadrul general al gestiunii clienţilor (sursa performanţei
financiare viitoare). În cazul entităţilor care se doresc a fi orientate spre client sau spre
servicii, este absolut necesarădeterminarea profitabilităţii clienţilor, deoarece activitatea
entităţii necesită angajarea unor eforturi speciale de tratare a clienţilor (fonduri, timp sau
tratament preferenţial). Profitabilitatea clienţilor trebuie să constituie obiectul raportărilor

27
periodice destinate conducerii, deoarece ea ajută entităţile să evite pierderile de bani şi să
obţină bani mai mulţi.
Angajarea acestor eforturi justifică urmărirea atentă a efectelor lor, sub forma
eficacităţii şi eficienţei angajării lor (clienţii spre care au fost îndreptate şi rezultatele
obţinute). În cadrul acestui demers, entitatea identifică mai întâi ceea ceaşteaptă clientul,
iar apoi se calculează costul servirii, determinându-se profitabilitatea pe fiecarecategorie de
clienţi. Acest demers este facilitat de utilizarea metodei abc de calcul al costului. Analiza
profitabilităţii clienţilor reprezintă un instrument prin intermediul căruia conducerea
identifică costurile şi beneficiile servirii anumitor clienţi sau tipuri de clienţi în scopul
creşterii profitabilităţii societăţii în ansamblul ei. Măsurarea profitabilităţii clienţilor are
drept scopcompararea rezultatelor cu resursele consumate. Managerii trebuie să fie
pregătiţi să acorde reduceri şi servicii speciale pentru a menţine clienţii fideli.
Surse de date pentru manageri :
- finanţe, contabilitate şi analiză unde apar : situaţia creanţelor şi a datoriilor pe
zone şi categorii;bilanţul, situaţia facturilor neîncasate şi a celor neplătite, indicatori:
perioada medie de recuperare acreanţelor şi de plată a datoriilor, analiza evoluţiei
vânzărilor, structura principalilor clienţi, analiza rapoartelor creanţe;
- obligaţii, situaţia cheltuielilor de comercializare ;
- marketing unde avem: sisteme de comercializare, reţele de distribuţie, studii de
piaţă, comenzinelivrate, date despre clienţi;
- altele: interviuri şi discuţii cu directorii de marketing, de distribuţie, etc.,
tendinţele pieţei, imaginea societăţii.
În cadrul UPET așa cum am menționat și mai sus, funcțiunea comercială are 3
activități principale:
a. aprovizionarea tehnico-materială, prin care se asigură la timp, ritmic, complet si
complex mijloace de producţie necesare desfăşurării procesului de producţie ;
b. desfacerea pe piaţa internă şi externă a produselor,precum şi încasarea
contravalorii acestora;
c. marketingul , respectiv studiul pieţei cu scopul de a descoperii noi piete de
desfacere.

2.4.Analiza dinamica și structurală a patrimoniului societății TC UPET SRL

Analiza financiară a firmei este studiată ca acţiune internă a managerilor acesteia,
care urmăresc identificarea potenţialului de obținere a lichidităților, a fluxurilor de

28
trezorerie (cash-flow-uri), dar şi ca acţiune externă din partea actualilor şi potenţialilor
parteneri, concurenţi sau investitori ai întreprinderii. Analiza urmăreşte să evidenţieze
modalităţile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt (obiectiv
al analizei ce se realizează pe baza bilanţului) şi rentabilitatea activităţii întreprinderii
(obiectiv al analizei ce se realizează pe baza contului de profit şi pierdere al entității).
Situaţia financiar - patrimonială, reprezintă o anumită stare a capitalului privită sub
aspectul existenţei, componenței sale materiale, dar şi a rezultatelor obţinute și reprezintă o
premisă şi o consecinţă a desfăşurării proceselor care formează obiectul de activitate al
societății. Analiza dinamică și structurală a patrimoniului TC UPET SRL, are ca obiectiv
raporturile dintre elementele patrimoniale şi schimbările intervenite în situaţia mijloacelor
şi surselor, dinamică determinată pe baza activitatății desfăşurate în cursul exerciţiilor
financiare din anii 2010 și 2011.
Scopul existenței pe piață al fiecărei firmei vizează maximizarea profitului prin
raţionalizarea deciziilor financiare, care de altfel se concretizează în creşterea plus-valorii
societăţii cu consecinţe favorabile asupra valorii acţiunilor şi a bogăţiei acţionarilor.
Întocmirea situațiilor financiare ale firmei în viziunea de conducere sau cea managerială,
au ca scop principal realizarea creşterii economice, a echilibrului financiar şi a lichidităţii
firmei. Pe baza datelor financiare din bilanț, se formulează concluzii referitoare la poziţia
particulară a firmei în raport cu situaţia generală pe ramura din care firma face parte, şi
deci concurenţa.
Potrivit bilanţului contabil de la data de 31.12.2010 şi 31.12.2011, situaţia
patrimoniului la SC TC UPET SRL se prezintă astfel:

Tabel nr.1 Situaţia patrimoniului la SC TC UPET SRL

Nr. Elemente 31.12.2010 31.12.2011
Crt. -lei- % -lei- %
1. Active imobilizate din 146.938 11,73 122.147 10,66
care:
78.343 6,26 59.884 5,23
- imobilizări necorporale 66.595 5,32 60.263 5,26
- imobilizări corporale 2000 0,15 2000 0,17
- imobilizări financiare
2. Active circulante din care: 1.105.280 88,27 1.023.790 89,34

-stocuri - - - -
-creanţe 642.457 51,3 959.913 47,41
-disponibilităţi 462.823 36,97 63.877 3,16

29
 3. Total activ 1.252.218 100,0 1.145.937 100,0
4. Capital propriu 1.077.527 86,05 572.596 49,97
5. Datorii totale 174.691 13,95 573.341 50,03
6. Total pasiv 1.252.218 100,0 1.145.937 100,0
Analizând datele de mai sus trebuie subliniat în primul rând faptul că s-a înregistrat
o scădere a activului cu 8,5 %, ceea ce în principiu constituie un rezultat negativ, acesta
marcând şi dezvoltarea activităţii întreprinderii. În ceea ce priveşte pasivul, ca fenomen
negativ, poate fi marcată prin diminuarea sa, dar în contrapondere se înregistrează o
majorare a datoriilor totale şi o scădere majoră în structura capitalului propriu.
În continuare prin graficele pe care le voi reprezenta, o să evidenţiez atât structura
activului cât şi a pasivului:
Grafic nr.1 Structura activului în 2010

Structura activului 2010

11.73%

Active imobilizate

Active circulante

88.27%

Grafic nr.2 Structura activului în 2011

Structura activului 2011

10.66%

Active
imobilizate

Active
circulante

89.34%

30
 După cum putem observa din grafice ponderea activelor imobilizate şi a activelor
circulante în totalul activului nu s-a modificat foarte mult ceea ce denotă caracterul stabil al
întreprinderii în ceea ce priveşte echilibrul financiar pe termen lung (activele imobilizate),
dar şi echilibrul financiar pe termen scurt (activele circulante).
Valoarea activelor imobilizate are o tendinţă de uşoară scădere ca urmare a
amortizării, iar majorarea activelor circulante nu constituie un semnal de alarmă pentru
întreprindere, căci aceasta are loc, în principal, datorită creşterii valorii creanţelor.
Structura pasivului este reprezentată grafic astfel:
Grafic nr.3 Structura pasivului în 2010

Structura pasivului 2010

13.95%

Capital Datorii
propriu

86.05%

Grafic nr.4 Structura pasivului în 2011

Structura pasivului 2011

Capital Datorii
propriu
50.03% 49.97%

Analizând graficele ce privesc ponderea capitalului propriu şi a datoriilor în totalul

pasivului putem afirma că situaţia este altfel faţă de cea a activului, în acest caz ponderile
se schimbă şi într-un mod nefavorabil societăţii deoarece, dacă în anul 2010 datoriile erau
în proporţie de sub 50% şi puteau fi acoperite cu uşurinţă din capitalul propriu, în 2011
nivelul acestora îl depăşeşte practic pe cel al capitalurilor proprii, lucru care ne
demonstrează că firma nu mai dispune de solvabilitate, nu mai poate oferi garanţii

31
suficiente pentru împrumuturile contractate, dar mai grav este faptul că pentru viitor este
posibil să nu poată accesa posibile credite.
Grafic nr.5 Evoluţia activelor şi a datoriilor totale în anul 2011 faţă de anul 2010

În esenţă, patrimoniul net al unităţii reprezintă averea firmei la un moment dat.

Analiza lui presupune determinarea acestuia pe bază de bilanţ şi explicarea modificărilor
intervenite prin prisma elementelor componente potrivit datelor din tabelul următor:

Tabel nr.2 Patrimoniul net al firmei se prezintă astfel:

Nr. ELEMENTE DE CALCUL PERIOADA DIFERENŢA
Crt. 31.12.2010 31.12.2011 (lei)

1 Active imobilizate 146.938 122.147 -24.791

2 Active circulante 1.105.280 1.023.790 -81.490

3 Cheltuieli în avans - - -

4 Total Activ (1 la 3) 1.252.218 1.145.937 -106.284

5 Datorii pe termen scurt 174.691 573.341 398.650

6 Venituri înregistrate în - - -
avans
7 Patrimoniul net (4 – 5 – 6) 1.077.527 572.596 -504.931

Patrimoniul net reflectă activele firmei negrevate de datorii, arătând averea

acţionarilor stabilită pe baza bilanţului patrimonial.

32
 Patrimoniul net a înregistrat o scădere cu 504.931 lei, deoarece elementele de pasiv
au crescut în comparaţie cu elementele de activ care au scăzut (Active imobilizate şi Active
circulante).
Grafic nr.6 Situaţia patrimoniului net

Cât priveşte modul de finanţare al patrimoniului TC UPET SRL Târgoviște, acesta

se prezintă astfel:
Tabel nr.3 Capital propriu
Nr. SPECIFICAŢIE 31.12.2010 31.12.2011 DIFERENŢA
Crt. LEI % LEI % LEI

1. Capital social 1.330.000 123,43 1.330.000 232,28 -

2. Rezerve 121.100 11,24 121.100 21,15 -

3. Profit sau pierdere + 85.089 7,9 - 373.574 65,24 - 458.663

reportat(ă)

4. Profitul sau - 458.662 42,57 - 504.930 88,19 - 46.268

pierderea execiţiului
financiar

5. Capital propriu 1.077.527 100,0 572.596 100,0 -504.931

(1 la 3)

Grafic nr.7 Structura capitalului propriu 2010

33
 Grafic nr.8 Structura capitalului propriu 2011

În perioada analizată patrimoniul net a fost finanţat din capitalurile proprii. De

sesizat este diminuarea cu 504.931 lei a capitalului propriu în anul 2011 faţă de anul
precedent. În dinamică ponderea capitalului social în total capitaluri proprii a crescut cu
108,85%, rezervele cu 9,91%, iar pierderea a crescut cu 42,92%.
Structura patrimoniului este necesară pentru calculul fondului de rulment la
31.12.2010 şi 31.12.2011 precum şi stabilirea echilibrului financiar al firmei. Nevoile de
finanțare sunt antrenate de cicluri de exploatare sau “utilizările ciclice” corespunzând
avansurilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le efectueze pentru a-și
constitui stocurile. Componentele nevoii de fond de rulment (NFR) sunt legate de
activitatea curentă și mai ales de activitatea de exploatare.
NFR = Utilizari ciclice - Resurse ciclice
Funcţiile principale ale bilanţului contabil pot fi relevate prin cei trei indicatori de
echilibru financiar:

34
 Fondul de rulment - funcţia de investiţii;
Nevoia de fond de rulment - funcţia de exploatare;
Trezoreria netă - funcţia de ajustare financiară.
Echilibrul financiar la rândul său poate fi definit ca reflectarea raporturilor de
egalitate dintre sursele de finanţare şi utilizările resurselor financiare.
Indicatorii de echilibru financiar se calculează parcurgând următoarele etape:
Determinarea situaţiei nete a patrimoniului:
SN = Total Activ – Total datorii
SN 2010 = 1.252.218 – 174.691 = 1.077.527 lei

SN 2011 = 1.145.937 – 573.341 = 572.596 lei

Situaţia netă reflectă interesul rezidual al asociaţilor în activele întreprinderii după

achitarea tuturor datoriilor. Situaţia netă reflectă capacitatea firmei de a pune la dispoziţia
creditorilor garanţii.
Analizând bilanţul contabil al întreprinderii analizate pe baza determinării situaţiei
nete pentru anul 2010 putem aprecia că în urma unei posibile operaţii de lichidare, asociaţii
ar beneficia de nişte valori medii. Se poate aprecia că întreprinderea dispune de
solvabilitate şi calculăm levierul:
Levierul = Datorii / Capitaluri proprii * 100
Levier 2010 = 174.691 / 1.077.527 = 0.16 sau 16%
Acest număr 0.16 este subunitar ceea ce indică faptul că este o situaţie favorabilă
deoarece reflectă capacitatea firmei de a contracta noi datorii şi de a dispune de resurse
suficiente pe care să le pună la dispoziţia creditorilor săi drept garanţii.
Pentru anul 2011 situaţia s-a schimbat deoarece valoarea acestui indicator, şi anume
levierul este următoarea:
Levier 2011 = 573.341 / 572.596 = 1.00 sau 100%
În acest caz firma se află chiar la limita de a nu mai dispune de solvabilitate, de a
nu mai oferi garanţii suficiente pentru împrumuturile contractate, dar mai grav este faptul
că pentru viitor este posibil să nu mai poată accesa noi credite.
Situaţia netă poate indica o îmbogăţire în cazul realizării şi reinvestirii de beneficii,
sau dimpotrivă, o sărăcire în cazul închiderii exerciţiului cu pierderi. Determinarea
excedentului de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente
din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţare activelor curente. Cu cât
sursele permanente sunt mai mari decât alocările permanente, cu atât întreprinderea

35
dispune de o marjă de securitate, care o protejează de evenimente neprevăzute. Acest
surplus de surse permanente poartă denumirea de fond de rulment.
Fondul de rulment permanent poate fi stabilit prin două modalităţi:
FRN = Capital permanent – Active imobilizate
FRN 2010 = 1.077.527 – 146.938 = 930.589 lei
FRN 2011 = 572.596 – 122.147 = 450.449 lei
În această abordare fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor
permanente care acoperă nevoile de finanţare.
Calculul FRN-ului reflectă capacitatea firmei de a furniza resurse suficiente,
resurse permanente pentru a susţine activitatea pe termen lung. Mai mult în cazul
întreprinderii analizate se degajă un excedent de resurse atât în 2010 cât şi în 2011
(FRN2010=930.589 şi FRN2011=450.449) destinat să susţină activitatea curentă, temporară.
Acest FRN pozitiv influenţează favorabil ritmul plăţilor şi încasărilor (se întârzie astfel
plăţile ce urmează a fi efectuate şi este accelerat ritmul încasărilor ce urmează a fi
realizate). Se creează efectul de sinergie şi este influenţată favorabil capacitatea firmei de a
genera beneficii şi avantaje economice.
FRN = Activ circulant - Datorii mai mici de un an – Venituri înregistrate în avans +
Cheltuieli în avans
FRN 2010 = 1.105.280 – 174.691 = 930.589 lei
FRN 2011 = 1.023.790 – 573.341 = 450.449 lei
În aceasta ipoteză, fondul de rulment financiar evidenţiază surplusul activelor
circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinanţată
de datoriile pe termen scurt.
Determinarea necesarului de fond de rulment sau NFR, care reprezintă excedentul
de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor circulante pe seama
resurselor curente şi care vor trebui să fie acoperite din resursele permanente adică din FR.
NFR = Stocuri + Creanţe - Datorii din exploatare
NFR 2010 = 642.457 – 174.691 = 467.766 lei
NFR 2011 = 959.913 – 573.341 = 386.572 lei
NFR-ul caracterizează activitatea curentă a întreprinderii analizate. În cazul de faţă
valorile pozitive (NFR2010=467.766 şi NFR2011=386.572) exprimă faptul că întreprinderea
desfăşoară o activitate curentă intensă ce solicită resurse financiare în plus faţă de cele
atrase în mod curent.

36
 NFR-ul pozitiv constituie o premisă a obţinerii de avantaje şi beneficii economice
viitoare. Mai mult un NFR pozitiv presupune faptul că întreprinderea analizată este
caracterizată de lichiditate.
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de
nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.
Dacă nevoia de fond de rulment era negativă, atunci ea semnifica un surplus de
surse temporare (ciclice) în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante.
Determinarea indicatorului care relevă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia
firmei rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul exerciţiului financiar, adică
determinarea trezoreriei nete. în acest caz avem de-a face cu un excedent de trezorerie.
TN = FRN – NFR
TN 2010 = 930.589 – 467.766 = 462.823 lei
TN 2011 = 450.449 – 386.572 = 63.877 lei
Se remarcă în ansamblu faptul că echilibrul financiar se realizează în cazul firmei
analizate în condiţiile existenţei unei trezorerii nete pozitive. O firmă de succes poate fi
caracterizată astfel atât timp cât dispune nu numai de profituri, dar şi de lichidităţi.
Trezoreria netă pozitivă (TN2010=462.823 şi TN2011=63.877) este rezultatul
întregului echilibru financiar al întreprinderii. În cazul unei trezorerii nete pozitive se poate
vorbi chiar de o autonomie financiară pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii nete
pozitive în cadrul mai multor exerciţii succesive demonstrează o rentabilitate economică
ridicată şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei
întreprinderii pe piaţă.
În cazul unei trezorerii nete negative putem vorbi despre un dezechilibru financiar,
un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situaţie
evidenţiază dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe. În acest caz se
urmăreşte obţinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite, prin negocierea mai
multor surse de astfel de capital. Chiar dacă trezoreria netă negativă evidenţiază o anumită
dependenţă financiară, aceasta nu trebuie interpretată implicit ca o stare de insolvabilitate.
Tabel nr.4 Indicatorii echilibrului financiar
NR. INDICATORI PERIOADA DIFERENŢA
CRT. 31.12.2010 31.12.2011 (lei)

1 Situaţia netă a patrimoniului 1.077.527 572.596 - 504.931

2 Fondul de rulment 930.589 450.449 - 480.140

37
 3 Necesarul de fond de rulment 467.766 386.572 - 81.194

4 Trezoreria netă(2 – 3) 462.823 63.877 - 398.946

2.5. Analiza dinamică şi structurală a rezultatului

Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanţe financiare se înţeleg
veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale unei entităţi economice. Informaţii
despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de Profit şi Pierdere
însă o parte din notele explicative vin să completeze informaţiile privind performanţele
entităţii. Ne referim aici cel puţin la notele explicative obligatorii de întocmit potrivit
reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 52/2012) şi anume: „Analiza rezultatului
din exploatare”, „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-
financiari”, „Active imobilizate”, „Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, „Repartizarea
profitului”, „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, „Stocuri”, „Disponibilităţi băneşti” etc.
Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor
executate, serviciilor prestate, precum şi a altor venituri din exploatare, mai puţin
rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Cifra de afaceri netă în cazul de faţă
are o evoluţie oscilantă pe tot parcursul perioadei analizate şi anume 2009-2011,
evidenţiind rezultatele veniturilor din activitatea de bază a societăţii debitoare. În graficul
următor este prezentată evoluţia cifrei de afaceri nete în perioada menţionată mai sus:

Grafic nr.9 Evoluţia cifrei de afaceri nete în 2009-2011

CIFRA DE AFACERI NETĂ
2009 2010 2011

1.309.960 138.813 1.301.898

38
 Pentru e evidenţia cât mai clar rezultatele întreprinderii studiate am construit
următorul tabel:

Tabel nr.5 Marjele de rentabilitate din contul de profit şi pierdere

- lei -
Nr. Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Abateri Indici
(%)
Crt. 31.12.2010 31.12.2011 (+/-∆)

1. Rezultatul din - 488.733 - 490.809 - 2.076 100,4

exploatare
2. Rezultatul financiar + 36.521 - 14.121 - 50.642 38,67

3. Rezultatul curent - 452.212 - 504.930 - 52.718 111,66

4. Rezultatul extraordinar - - - -
5. Rezultatul brut - 452.212 - 504.930 - 52.718 111,16
6. Rezultatul net - 458.662 - 504.930 - 46.268 110,09

În ceea ce priveşte activitatea de exploatare avem date referitoare la faptul că în

perioada analizată, adică 2010-2011, întreprinderea noastră a înregistrat pierdere în ambii
ani, iar cum rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
exploatare, putem aprecia că firma noastră a decăzut în ceea ce priveşte caracterul rentabil.

39
Această accentuare a pierderii dar nu cu foarte mult, şi anume cu circa 0,4% se datorează
decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare.
În cazul activităţii financiare pentru anul 2010 se înregistrează profit datorită
existenţei veniturilor din dobânzi şi a altor venituri financiare şi inexistenţei absolute a
cheltuielilor financiare. Acest lucru nu mai este valabil şi în 2011 deoarece veniturile din
dobânzi s-au diminuat, iar alte venituri financiare au fost practic inexistente, însă şi-au
făcut loc cheltuielile financiare cum ar fi: cheltuieli din diferenţe de curs valutar, pierderi
din creanţe legate de participaţii. Această pierdere din activitatea financiară are un impact
negativ asupra întregii activităţi de exploatare desfăşurate de societate.
Rezultatul curent (profit/pierdere curent(ă)) este indicatorul cel mai adecvat în
vederea realizării de comparaţii în timp şi spaţiu. În cazul firmei analizate de mine
rezultatul curent înregistrează pierdere în ambii ani: 2010, 2011 cauzate în principiu de
majorarea cheltuielilor de exploatare, în special, şi de diminuarea veniturilor financiare.
Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul
curent. În ceea ce priveşte rezultatul net al exerciţiului, observăm că în perioada analizată
cheltuielile au depăşit cuantumul veniturilor, obţinându-se pierdere. Rezultatele astfel
obţinute au o evoluţie oscilantă, cu valori negative.
Indicatori calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere
Contul de profit şi pierdere serveşte analizei dinamice sau statice a performanţelor
înregistrate în perioadele precedente de întreprindere. Elementele contului de profit şi
pierdere vor fi regrupate de către analistul financiar, în vederea aprecierii eficienţei
întreprinderii în utilizarea resurselor, în acest mod se obţin următorii indicatori:
− indicatori ai activităţii şi ai rezultatului, prin construcţia soldurilor intermediare de
gestiune;
− indicatori ai fluxurilor monetare;
− indicatori compuşi.
Toate aceste elemente se regăsesc sub denumirea generică de Tablou al soldurilor
intermediare de gestiune:
Tabel nr.6 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune(SIG) pt anul 2010
- lei-
Nr. Elemente de calcul Poziţia în CPP
crt.
1. Venituri din vânzarea mărfurilor(ct. 707) 91.977
2. Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 118.555

40
 3. Marja comercială (1 -2) - 26.578
4. Producţia vândută (ct. 701 – 706 + 708) 46.836
5. Venituri aferente costurilor stocurilor de -
produse (Producţia stocată) (ct. 711 +⁄-)
6. Producţia imobilizată (ct. 721 + 722) -
7. Producţia exerciţiului (4 +5 + 6) 46.836
8. Consumuri intermediare, inclusiv cheltuieli 28.150+6.134+96.362 = 130.646
provenite de la terţi (gr. 60, exclusiv 607, gr.
61, gr. 62, exclusiv 621)
9. Valoarea adăugată (3+7-8) - 110.388
10. Venituri din subvenţii aferente cifrei de afaceri -
(7411)
11. Cheltuieli cu impozitele şi taxele (gr. 63) 3.975
12. Cheltuieli cu personalul (gr. 64 + 621) 335.582
13. Excedentul (deficitul) brut din exploatare - 449.945
(9+10−11−12)
14. Alte venituri din exploatare şi venituri din -
provizioane şi ajustări pentru depreciere
privind activitatea de exploatare
15. Alte cheltuieli din exploatare -
16. Cheltuieli cu amortizarea, provizioanele şi 38.788
ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare privind activitatea de exploatare
17. Rezultatul din exploatare (13+14-15-16) - 488.733
18. Venituri financiare 36.521
19. Cheltuieli financiare -
20. Rezultatul curent (17+18-19) - 452.212
21. Venituri extraordinare -
22. Cheltuieli extraordinare -
23. Rezultatul extraordinar (21-22) -
24. Rezultatul brut al exerciţiului (20+23) - 452.212
25. Impozitul pe profit 6.450
26. Rezultatul net al exerciţiului (24-25) -458.662

CAF RBE (excedent brut sau deficit brut) - 449.945

+ Alte venituri din exploatare (exclusiv -
cesiunile de active şi subvenţiile pentru
investiţii virate la venituri)
–Alte cheltuieli din exploatare (exclusiv -
valoarea contabilă a activelor cedate)
+ Venituri financiare 36.521
– Cheltuieli financiare -
+ Venituri extraordinare -
– Cheltuieli extraordinare -
– Impozit pe profit 6.450
= Capacitatea de autofinanţare a exerciţiului - 419.874

Tabel nr.7 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune(SIG) pt anul 2011

41
 - lei-
Nr. Elemente de calcul Poziţia în CPP
crt.
1. Venituri din vânzarea mărfurilor(ct. 707) 384.103
2. Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 1.253.624
3. Marja comercială (1 -2) - 869.521
4. Producţia vândută (ct. 701 + 706 + 708) 917.795
5. Venituri aferente costurilor stocurilor de -
produse (Producţia stocată) (ct. 711 +⁄-)
6. Producţia imobilizată (ct. 721 + 722) -
7. Producţia exerciţiului (4 +5 + 6) 917.795
8. Consumuri intermediare, inclusiv cheltuieli 21.660+2.492+87.950= 112.102
provenite de la terţi (gr. 60, exclusiv 607, gr.
61, gr. 62, exclusiv 621)
9. Valoarea adăugată (3+7-8) - 63.828
10. Venituri din subvenţii aferente cifrei de afaceri -
(7411)
11. Cheltuieli cu impozitele şi taxele (gr. 63) 2
12. Cheltuieli cu personalul (gr. 64 + 621) 407.324
13. Excedentul (deficitul) brut din exploatare - 471.154
(9+10−11−12)
14. Alte venituri din exploatare şi venituri din 5.137
provizioane şi ajustări pentru depreciere
privind activitatea de exploatare
15. Alte cheltuieli din exploatare -
16. Cheltuieli cu amortizarea, provizioanele şi 24.792
ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare privind activitatea de exploatare
17. Rezultatul din exploatare (13+14-15-16) - 490.809
18. Venituri financiare 22
19. Cheltuieli financiare 14.143
20. Rezultatul curent (17+18-19) - 504.930
21. Venituri extraordinare -
22. Cheltuieli extraordinare -
23. Rezultatul extraordinar (21-22) -
24. Rezultatul brut al exerciţiului (20+23) - 504.930
25. Impozitul pe profit -
26. Rezultatul net al exerciţiului (24-25) -504.930

CAF RBE (excedent brut sau deficit brut) - 471.154

+ Alte venituri din exploatare (exclusiv 5.137
cesiunile de active şi subvenţiile pentru
investiţii virate la venituri)
–Alte cheltuieli din exploatare (exclusiv -
valoarea contabilă a activelor cedate)
+ Venituri financiare 22

42
 – Cheltuieli financiare 14.143
+ Venituri extraordinare -
– Cheltuieli extraordinare -
– Impozit pe profit -
= Capacitatea de autofinanţare a exerciţiului - 480.138
Pentru a evidenţia cât mai bine evoluţia indicatorilor calculaţi pe baza contului de
profit şi pierdere am construit următorul tabel:
Tabel nr.8 Evoluţia indicatorilor din tabloul SIG
- lei -
Nr. Indicatori 31.12.2010 31.12.2011 Abateri
crt. (+/−∆)
1. Marja comercială - 26.578 - 869.521 - 842.943
2. Producţia exerciţiului 46.836 917.795 + 870.959
3. Valoarea adăugată - 110.388 - 63.828 + 46.560
4. E/IBE - 449.945 - 471.154 - 21.209
5. Rezultatul exploatării - 488.733 - 490.809 - 2.076
6. Rezultatul curent - 452.212 - 504.930 - 52.718
7. Rezultatul extraordinar - - -
8. Rezultatul brut al execiţiului - 452.212 - 504.930 - 52.718
9. Rezultatul net al exerciţiului - 458.662 -504.930 - 46.268
10. CAF - 419.874 - 480.138 - 60.264
Interpretând datele din tablourile soldurilor intermediare de gestiune din 2010 şi
2011 precum şi tabelul cu variaţia indicatorilor observăm în primul rând o valoare negativă
a marjei comerciale şi o scădere a acesteia în următorul, an astfel putem spune că
întreprinderea care nu promovează o politică a produselor de lux, ci urmăreşte deverul care
caracterizează comerţul cu ridicata, nu mai desfăşoară o activitate comercială intensă. În
contrapartidă putem afirma că firma derulează activităţi de producţie, cunoscând o creştere
de 870.959 lei. Se remarcă în cazul firmei analizate înregistrarea unei valori adăugate
negative, neremarcabilă, dar care este într-o uşoară creştere în 2011, menţinându-se în
continuare negativă, fapt pentru care ea nu este capabilă să susţină şi să remunereze în
principal activitatea desfăşurată şi factorii implicaţi în obţinerea rezultatelor. Se poate
spune că întreprinderea înregistrează un deficit nereuşind să genereze valoare adăugată în
condiţiile recurgerii consumului intermediar cu 18.544 lei, adică cu circa 14,2%.
În ceea ce priveşte E/IBE se înregistrează un deficit brut din exploatare, având o
valoare negativă ca expresie a diminuărilor băneşti generată de activitatea de exploatare.
Prin urmare, se poate aprecia că întreprinderea nu înregistrează fluxuri monetare capabile
să remunereze activitatea de investire (reinvestire) şi de remunerare a investitorilor (din
profitul net) şi de plată a datoriilor către bugetul de stat. Despre rezultatele firmei
observăm că se înregistrează valori negative şi sunt într-o continuă scădere din cauza
43
depăşirii cuantumului cheltuielilor pe cel al veniturilor şi astfel firma este nerentabilă şi
într-un trend descendent. Firma ar trebui să-şi analizeze şi să-şi ajusteze consumurile de
capital fix, consumurile cu forţa de muncă şi eforturile financiare.
CAF reflectă măsura în care activitatea desfăşurată de entitate poate susţine
financiar activitatea ce urmează a se realiza în perioada următoare. CAF se regăseşte în
strânsă legătură cu rezultatul înregistrat de activitatea firmei reflectând măsura în care
acesta poate constitui o sursă de investire a resurselor înregistrate. Analizând CAF
dezvoltat de întreprinderea din cazul nostru putem aprecia că pornind de la deficitul brut
din exploatare, ceea ce reprezintă un dezavantaj neputând să remunereze statul, creditorii,
investitorii şi întreprinderea, se obţine o capacitate de autofinanţare cu valoare negativă
care este sprijinită în 2010 numai de activitatea financiară, iar în 2011 într-o mică măsură
de activitatea financiară, cea mai mare parte a resurselor provin din activitatea de
exploatare.

2.6.Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau
pierdere) şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afceri netă, resurse
consumate etc.) sau un stoc (capital propriu, active totale etc.). Principalele rate de
rentabilitate operaţionale în analiza financiară a firmei sunt: rata rentabilităţii comerciale,
rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
financiare. Aceste rate de rentabilitate au valenţe informaţionale diferite şi oglindesc
multiplele laturi ale activităţii economico-financiare ale firmei.
Analiza ratei rentabilităţii comerciale
Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii comerciale a
întreprinderii, asigurând legătura dintre profitul şi cifra de afaceri netă. În literatura de
specialitate există mai multe moduri de calcul al acestei rate de rentabilitate, dar eu am luat
următorul model:
P
Rc  r  100 unde: R c = rata rentabilităţii comerciale
CA

CA = cifra de afaceri netă

Pr = profit aferent cifrei de afaceri nete

Rc 2010 = - 458.662 / 138.813 * 100 = - 330,42%

Rc 2011 = - 504.930 / 1.301.898 * 100 = - 38,78%
Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

44
 Rata rentabilităţii resurselor consumate, denumită şi rata rentabilităţii costurilor,
reflectă corelaţia dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente
vânzărilor.
Pr
R rc   100 , unde: Pr = profit aferent cifrei de afaceri;
Ch

Ch = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Rrc2010 = - 458.662 / 627.546 * 100 = - 73,09%
Rrc2011 = - 504.930 / 1.811.987 * 100 = - 27,87%
Analiza ratei rentabilităţii economice

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilităţii economice,
pune în evidenţă performanţele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a
capitalului investii pentru obţinerea acestor performanţe.
Literatura de specialitate oferă mai multe modalităţi de calcul pentru rata
rentabilităţii economice:
Rezultatul exploatării ( RE )
Re   100
Active din exploatare ( Ae)

sau
Excedent brut al exploatării ( EBE )
Re   100
Active totale ( At )

sau
Pro fit brut
Re   100
At

Vom considera rata rentabilităţii economice:

P
Re   100 , unde P = rezultatul înainte de impozit şi dobândă.
At

At = active totale
Re 2010 = - 452.212 / 1.252.218 * 100 = - 36,11%
Re 2011 = - 504.930 / 1.145.937 * 100 = - 44,06%
Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriţi de
investitori şi de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură
investiţia lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai
mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfăşurată, firma creează o
valoare suplimentară pentru acţionari.

45
 Rata rentabilităţii financiare se determină astfel:

Profit net  Pn 
Rata rentabilit ăţii financiare  100
Capital propriu  Kp 

Rf 2010 = - 458.662 / 1.077.527 * 100 = - 42,57%

Rf 2011 = - 504.930 / 572.596 * 100 = - 88,18%
2.7. Indicatori de analiză a stocurilor
Principalul indicator de analiză a stocurilor care stă și la baza analizei datelor din
situatiile financiare ale firmei este:
Cifra de afaceri*100
Viteza de rotatie = -------------------------------
Stoc mediu
Nr Anii Cifra de Stoc mediu Viteza de Durata în zile
crt afaceri rotatie a unei rotații
1 2009 1.309.960 2.683.300 48,8189 45.1670
2 2010 138.813 3.291.650 0,04217 45.0946
3 2011 1.301.898 4.594.321 28,3371 47.6191
Se constatată că în anul 2010 față de anul 2009 scade ponderea stocurilor și în
același timp scade și viteza de rotație ceea ce înseamnă că nu se lucrează benefic având în
vedere că la creșterea stocului de la o perioada la alta ar trebui ca viteza de rotație sa scadă.
Faptul ca firma nu lucrează eficient ne arată și numarul de zile care scade în anul 2010 față
de anul 2009. În anul 2011 firma lucrează mai eficient, acest lucru fiind arătat de faptul ca
odată cu creșterea stocurilor viteza de rotație scade ceea ce înseamnă ca s-a lucrat eficient
cu acelasi volum de activitate. Eficiența firmei este dată și de scăderea numărului de rotații
de la o perioadă la alta.

2.8.Programul informatic de contabilitate ”EXPERT X5 CONTABIL” utilizat

pentru gestiunea stocurilor
Programul informatic de operațiuni contabile “Expert X5 Contabil” este un pachet
complet de aplicații pentru planificarea și gestionarea resurselor întreprinderii (ERP) care
integrează contabilitatea și gestiunea financiară cu planificarea și monitorizarea producției,
urmarirea costurilor, planificarea și urmărirea stocurilor, managementul depozitelor,
logistica distribuției, urmărirea și menținerea mijloacelor fixe, salarizarea și gestionarea
resurselor umane. Acest soft informatic este realizat de o firmă din Timisoara, județul

46
Timiș, adică de “Ascent Soft S.R.L”. De aplicațiile acestui soft se mai bucură următoarele
firme: ZASS ELECTROCENTER & co SRL Timișoara; WERZALIT Lemn Tech SRL din
Lugoj, jud Timis; TEKNCHIM, L.C. ELECTRONIC tot din LugojPROMOTOR din
Timisoara, Cluj și Rm. Vâlcea. La TC UPET SA putem să vorbim despre necesitatea unui
sistem de contabilitate integrat deoarce contabilitatea ca instrument principal de
cunoastere, gestiune și control al operațiilor patrimoniale trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, păstrarea ,valorificarea și prezentarea informațiilor
cu privire la patrimoniu și la rezultatele obținute atât pentru necesitățile proprii cât și în
relațiile cu terții. Principala funcție este de a furniza informațiile necesare unei cunoașteri a
activitătii economice în vederea luării deciziilor pe toate treptele organizatorice.
Clasificarea informațiilor economice:
1. După conținutul lor pot fi de planificare sau programare (informații efective și de
control).
2. După formele de prezentare pot fi: orale, scrise și audio-vizuale.
3. După etaloanele informaționale pot fi: cantitative și valorice( exprimă activitatea în
etalon banesc).
4. După sfera de cuprindere pot fi: sintetice (care asigură cunoașterea generală de
ansamblu a activității economice) și analitice (care fac posibilă cunoașterea detaliată a
activității desfașurate ).
5. După scopul utilizării: informații de conducere sau dirijare, de raportare și de
reglare.
6. În funcție de raportarea în timp sunt: informații active culese în timpul desfașurării
proceselor și fenomenelor economice, informații pasive sau istorice și informații
previzionale.
Etalonul informațional - este o unitate de masură tip stabilită convențional și
folosită la măsurarea, evaluarea și exprimarea cantitativă și valorică a patrimoniului
economic. Etaloanele cantitative servesc pentru manevrarea și exprimarea cantitativă a
obiectelor în unități de măsură specifice proprietăților fizico - chimice a acestora.
Etaloanele cantitative pot fi : etalon natural, natural-convențional, etalonul timp, etalonul
cantitativ complex. Etaloane valorice - etalonul banesc este un etalon informațional
universal. Cu ajutorul acestuia se stabilesc prețurile bunurilor, tarifelor, lucrărilor și
serviciilor, costurilor, salariilor obligațiilor unităților.

47
 Mai jos, am detaliat aplicațiile programului informatic cumpărat și de această
firmă. Programul informatic de mai sus amintit oferă următoarele facilități pentru
utilizatorii săi și anume:
- Operare în timp real online
- Procesare sigură și rapidă a unor cantități mari de date
- Funcționează pe rețele LAN si WAN, precum și online pe Internet.
- Timp de dezvoltare și implementare scurt
 Expert X5 este compus din mai multe platforme (aplicații), iar pe fiecare platformă
sunt implementate mai multe module
- Inventory – Stocuri. Modulul oferă rapoarte de gestionare stocuri prin
documente de intrare-iesire, import-export, logistică și depozitare, gestionare comenzi de
mărfuri și produse, urmărirea custodiilor primite, gestionare distribuție și preturi,
operațiuni LOHN, POS
 INV / ITB - Platforma de gestionare stocuri prin documente. Acest modul este modulul
de bază în Inventory ce asigură mecanismul de gestionare a stocurilor prin documente.
Documentele pot fi de intrare sau de ieșire: cele de intrare reflectă intrarea pe stocul unei
gestiuni a unor repere și conțin loturi de repere intrate, iar cele de ieșire reflectă ieșirea
loturilor intrate.
Se pot crea noi tipuri de documente. Sistemul de gestionare este relațional, de aici
avantajul ca atâta vreme cât documentele sunt conforme cu realitatea, toate situațiile sunt
corecte. Sistemul mai asigură de asemenea și restricționarea accesului operatorilor la
gestiuni și operații, în funcție de drepturile de acces acordate de administratorul de sistem.
Totodată, în momentul în care un operator introduce un document, sistemul reține numele
acestuia și data și ora operării. Modulul oferă rapoarte de tipul listelor de stoc, balanțe
stocuri - pe gestiuni și grupuri de gestiuni, fișe de magazie, arhivă de documente, analize
vânzări, stocuri limită
 INV / IE Import – Export. Modulul este opțional și asigură calculul prețurilor de import
și a facturilor de export. Daca societatea beneficiară își desfașoară activitatea în UE, cu
acest modul se pot opera recepțiile intracomunitare și realiza "declarația INTRASTAT".
 INV / LW (WMS) - Logistica și depozitarea (Warehouse Management System).
Modulul urmărește intrările și ieșirile de marfă într-un depozit sau mai multe prin
evidențierea locațiilor de depozitare. Gestionează stocurile de marfă în mai multe unități de
măsură (unitate de vânzare-SU, bucăți, folii, box și paleți) și oferă facilități de paletizare

48
automată. Modulul a fost creat pentru activitatea de servicii de antrepozitare către mai
multi clienți. Sistemul permite importuri de date din sistemele informatice ale clienților.
 INV / PO - Comenzi Furnizori. Modulul gestionează comenzile date către furnizori, pe
articole, cantități și prețuri. Se urmărește cantitatea comandată în paralel cu cantitatea
livrată și de livrat, pe termene de livrare. Aprovizionările se generează automat după
alegerea furnizorului: sistemul știe ce trebuie să conțină factura de la furnizor și
completează automat nota de recepție, dând operatorului posibilitatea modificării ei în
conformitate cu conținutul facturii.
 INV / SO - Comenzi Clienți. Modulul gestionează comenzile date de clienți, pe articole,
cantități și prețuri. Se urmărește cantitatea comandată în paralel cu cantitatea livrată și de
livrat, pe termene de livrare. Livrările se generează automat la alegerea clientului: sistemul
știe ce trebuie să conțină factura și o completează automat, dând operatorului posibilitatea
modificării ei.
 INV / DP – Logistică, distribuție și preturi. Modulul oferă baze de date cu oferte de
prețuri primite de la furnizori și oferte de prețuri date clienților pentru fiecare articol. În
acest fel, sunt oferite variante optime de achiziție pentru fiecare reper în vederea generării
comenzilor de aprovizionare. De asemenea, sistemul va calcula automat la facturare prețul
de vânzare pentru fiecare reper, în funcție de prețul de catalog, ofertele trimise clientului și
diverși alți factori. De asemenea, modulul oferă și evidența activității agenților comerciali.
În cazul în care sunt implementate și modulele de comenzi furnizori și clienți, sistemul
poate genera comenzi de aprovizionare în funcție de comenzile de livrare și prețurile
oferite de furnizori.
 INV / RC - Urmărirea custodiilor primite. Modulul realizează urmărirea mărfurilor
primite în custodie de la terți, sub trei aspecte: marfa avizată, marfa vândută din avize și
regularizarea mărfurilor vândute la primirea facturii de la furnizor.
 INV / AT - Asamblare tehnologică. Modulul oferă posibilitatea introducerii unor
"rețete" de asamblare pentru anumite repere, prin specificarea catităților reperelor care
intră în componenta acestora. Sistemul generează automat bonuri de consum, bonuri de
predare și transferuri (lansari de productie) pe baza rețetelor de asamblare, precum și
calculul costului cu materiale al produselor. În cazul în care sunt implementate și modulele
de comenzi furnizori și clienti, sistemul poate genera comenzi de aprovizionare materiale
pornind de la comenzile de livrare produse finite.

49
 INV / Lohn – Evidența deblocărilor de taxe la perfectionarea activă. Modulul
gestionează importurile temporare prin urmărirea descarcării acestora cu ocazia exportului
produselor finite. Modulul oferă situații de tipul notă de consum, decont de justificare,
stocuri pe DVOT, generează facturile de export etc.
 INV / PPO - Planificare Producție pe Comenzi. Modulul de planificare și urmărire a
producției pe comenzi realizată. Managementul stocurilor de materii prime, semifabricate
și produse în relație cu comenzile de executat.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Unul dintre principalele obiective pe care le urmăreşte firma analizată este

stimularea acţionarilor şi salariaţilor săi pentru îmbunătaţirea generală a activităţii de
producţie şi comerţ, de aprovizionare şi deservire a populaţiei, utilizarea de noi tehnologii
şi de dotări moderne, sporirea rentabilităţii, promovarea iniţiativei, competenţei şi
concurenţei, a protecţiei clienţilor săi. Analiza financiară a unei firme poate fi studiată ca
acţiune internă a managerilor întreprinderii, urmăresc identificarea potenţialului de
degajare de fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri), şi ca acţiune externă din partea actualilor
şi potenţialilor parteneri, concurenţi sau investitori ai întreprinderii. Urmăreşte totodată să
evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen
scurt (obiectiv al analizei pe bază de bilanţ) şi treptele de acumulare bănească de
rentabilitate ale activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit şi
pierdere).
Obiectivele şi scopurile financiare ale întreprinderii pot fi abordate sub diferite
aspecte.O primă abordare vizează maximizarea profitului prin raţionalizarea deciziilor
financiare, care de altfel se concretizează în creşterea averii societăţii prin cu consecinţe
favorabile asupra valorii acţiunilor şi a bogăţiei acţionarilor. Dintr-o altă optică, cea de
conducere sau managerială, aceste obiective şi scopuri vizează în principal realizarea
creşterii economice, a echilibrului financiar şi a lichidităţii firmei.
Noţiunea de echilibru în teoria economică are semnificaţii multiple. Într-o formulă
generală, echilibrul economico - financiar la nivelul întreprinderii se realizează atunci când
se recuperează mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu cheltuielile.
Aceasta înseamnă că trebuie avute în vedere mai multe tipuri de „egalităţi” şi „corelaţii”
între „necesităţile” şi „posibilităţile” întreprinderii.

50
 Tratarea acestei teme într-o manieră generală evocă ideea de armonie dintre
diferitele elemente ale unui sistem și modul de integrare în mediul economic-social,
domeniul financiar reprezentând armonizarea resurselor cu nevoile. Capacitatea
întreprinderii de a-şi asigura din încasările sale plata fără întrerupere a datoriilor curente
generată de realizarea obiectului său de activitate sau de legislaţia fiscală, astfel încat,
aceasta să poată evita riscul de faliment și mentinerea ei intr-o poziție de piața.
În acest caz propunem ca politica financiară a T.C. UPET S.R.L. Târgoviște, să aibă
în vedere următoarele direcţii:
 Accelerarea rotaţiei stocurilor prin reducerea stocurilor la un nivel optim
corespunzător unei anumite cifre de afaceri;
 Accelerarea rotaţiei clienţilor prin diminuarea amânărilor la plată şi
urmărirea riguroasă a încasărilor, însă cu multă atenţie la concurenţă şi
posibilitatea pierderii pieţelor;
 Încetinirea rotaţiei furnizorilor prin obţinerea unor amânări la plată mai
lungi, dar acordând atenţie eventualelor penalizări în conformitate cu
clauzele contractuale.
Păstrarea unui echilibrul financiar în cadrul structurii patrimoniale în cadrul unei
firme este o condiţie necesară pentru realizarea obiectivului fundamental al acestora de
maximizare a profitului şi a valorii patrimoniale, ceea ce asigură remunerarea
corespunzătoare a acţionarilor şi întărirea competitivităţii pe piaţă a acestora.
Ca activitate practică, analiza economico-financiară efectuată la TC UPET SRL
Târgoviște, are un caracter permanent, indiferent dacă se efectuează de un organism
(compartiment) din interiorul întreprinderii sau din afara acesteia şi nu constituie un scop
în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv. Prin analiză se oferă soluţii pentru
fundamantarea deciziilor pe care societatea trebuie sa le ia în anumite situații.
Tratarea fluxurilor financiare pentru determinarea locului firmei în mediul
economico-social, într-o manieră generală evocă ideea de armonie dintre diferitele
elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar reprezintă armonizarea resurselor
cu nevoile. Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a-şi
asigura din încasările sale plata fără întrerupere a datoriilor curente generată de realizarea
obiectului său de activitate sau de legislaţia fiscală, astfel încat, aceasta să poată evita riscul
de faliment.
Ca urmare, pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de
masură privind reglementările în vigoare, se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar, pe

51
baza indicatorilor deteminați din situațiile financiare ale exercițiului precedentcelui de
raportare și a indicatorilor determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de
verificare încheiate la finele exercițiului financiar curent, utilizându-se schimbul valutar
comunicat de B.N.R., valabil la data încheierii exercițiului financiar.

BIBLIOGRAFIE

1)Botea Mihaela; Dascalu Cornelia; Serbanoiu Catalin, Contabilitatea institutiilor

publice: fundamente teoretice si aplicatii practice, Bucuresti, Editura ASE 2000 .
2)Briciu Sorin, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Argus, Bucureşti, 2001.
3)Călin O, Ristea M, Bazele contabilităţii, Editura Naţional, Bucureşti, 2000.
4)Cenar Iuliana, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj Napoca, 2007.
5)Felegă N.,Ionaşcu I., Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Ed. Economică,
Bucureşti, 1998.
6)Gisberto Chitu A., Tudorache S. , Contabilitatea și gestiunea instituțiilor publice,
București: CECCAR, 2003.
7)Gisberto Chiţu A. , Tudorache S. , Şendroiu C. ,Glăvan M. , Pitulice C. ,
Contabilitatea instituţiilor publice după noul sistem contabil, Ed. Irecson, Bucureşti, 2005,
pagina 434.
8) Ionescu Cicilia, Contabilitate, baze și proceduri, Editura Fundaţiei România de
Mâine, București, 2006.
9) Luminita Ionescu, Contabilitatea institutiilor publice, Editura Fundația România
de Mâine, 2007.
10)Nicolae Traian, Convergențe contabile internaționale, Ed. EX Ponto, Constanța
2005.
11)Maria Mădălina Gîrbină &Ștefan Bunea, Sinteze, studii de caz și teste grilă,
privind aplicarea IAS (revizuite) - IFRS, Editura CECCAR, pg 141.
12)Ristea M, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,
București, 2005,

52
 13) The Word Bank, H.Greuning&M. Koen, Traducere autorizată de Banca
Mondială, Standarde Internaționale de Contabilitate - Ghid practic - International
Accounting Standards - A practical guide, Institutul Irecson,
14)*** Legea contabilităţii nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.
265/27.12.1991, republicată în 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 48/14.01.2005
16)*** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 116/15.01.2008 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind închiderea conturilor contabile, întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare ale instituţiilor publice la data de 31.12.2007
17)*** Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul
financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/31.08.1999
18) *** Legea nr. 84/2003 privind modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, publicată în
Monitorul Oficial nr. 195/26.03.2003
19)*** Hotărârea Guvernului nr.1447/2007 pentru aprobarea Normelor privind
reglementarea unor probleme financiare în activitatea sportivă, publicată în Monitorul
Oficial nr.823/03.12.2007
20)*** Hotărârea Guvernului nr.484/2003 pentru aprobarea Normelor privind
reglementarea unor probleme financiare în activitatea sportivă, publicată în Monitorul
Oficial nr.316/12.05.2003
21)Ordinul nr.1792/2003 al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea
normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare
şi legale, publicat în Monitorul Oficial nr.37/23.01.2003
22)Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate-
IAS 18-,, Venituri”, Editura CECCAR.
23) Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de contabilitate, MFP,
Editura Economică, 2001,
24)Documentație aparținând T.C. UPET S.A. Târgoviște.

53
Anexa 1

54
55