Sf.

Gheorghe cel fals

Ștefan Augustin Doinaș

Acum vreo cîţiva secoli într-o seară, (-Arhangheli, stingeţi paloşul de jar!
trimisul diavolului pe pămînt De-acuma totul este în zadar.)
intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară,
In zori, păcatul s-aprindea-n chilie;
purtînd la glezna vînătă de ceară
dar noaptea ca o stea căzută-n văi,
veriga unui cinic legămînt.
ei luminau cu grea molancolie
Căci se afla acolo-n mănăstire
un lac cu lintiţă portocalie
Cecilia, fecioara fără preţ,
bogat, pe ţărmuri reci, în cucuvăi.
călugăriţa albă şi subţire,
Şi sălcii mari, de duhuri cercetate,
cea pentru Domnul plină de iubire,
şi valuri de argint, şi roşii peşti
iar pentru lume plină de dispreţ.
plîngeau amar în margini de cetate
(-Heruvi cu săbii arse de ulei,
surîsul ei muşcat de voluptate
duraţi un zid de pază-n jurul ei !)
sub zodii fermecate diavoleşti.
Iar diavolul, trecînd prin groase ziduri,
Dar diavolul, întors de către undă,
venea-n chilie ca un ins frumos
rupea veriga, o zvîrlea-napoi
ţinînd în mîna-ntinsă două bliduri
şi se lega cu altă za rotundă,
pline cu vin ca sîngele spumos.
robit de sărutarea ei profundă,
Dar ea, fugind mereu de arătare,
jurîndu-se pe ceasul de apoi.
cădea-n genunchi sub candela cu mir
(-O, ţine minte, suflete pustiu,
rugîndu-se acelui sfînt călare
că niciodată nu e prea tîrziu!)
ce rupe-ale balaurului gheare,
Spre ziuă, cînd pe mal îl prinse somnul,
în platoşă-mbrăcat şi-n mohair.
heruvi cu săbii arse de ulei
(-Serafi cu săbii de răşini fierbinţi,
pe fată o luară-n lac, la Domnul,
chemaţi în jurul ei sobor de sfinţi!)
şi peşti cu ranguri, păstrăvul şi somnul,
Dar diavolul şiret, băgînd de seamă,
aleseră de strajă-n jurul ei.
intra-n icoana plină de scîntei,
De-atunci, mereu, în fiecare seară,
lovea balaurul cu solzi de-aramă
trimisul diavolului pe pămînt
şi cobora cu suliţa din ramă
se plimbă singur pe sub frunza rară,
făcînd un semn cu mir pe fruntea ei.
purtînd la glezne vînătă de ceară
Atunci, cuprinşi de-un foc fără suflare,
veriga unui mare legămînt.
ardeau în flăcări nalte ca de vis,
iar faţa ei de-o limpede paloare
îşi înclina corola ca o floare
la vîntul unui mistic paradis.