LIMONARIU

mânăstiri a Sfintei Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, că a murit unul din frați în bolnița
de la Ierihon. Și l-am luat, ne povestea avva, și
l-am dus în mânăstirea Turnurilor, să-l
îngropam acolo. Din clipa în care am pornit de
la bolniță și până am ajuns la mânăstirea
Turnurilor, neîntrerupt o stea a mers deasupra
celui răposat și s-a arătat până ce l-am pus în
mormânt.

CAPITOLUL 7
VIAȚA ȘI MOARTEA UNUI CĂLUGĂR
OARECARE, CARE A REFUZAT SĂ FIE
IGUMEN LA MÂNĂSTIREA
TURNURILOR

Un călugăr locuia în lavra Turnurilor. La

moartea starețului, preoții și ceilalți frați ai
lavrei au voit să-l facă stareț pentru că era un
om cu o viață îmbunătățită. Dar bătrânul îi ruga
spunându-le:
- Lăsați-mă, părinților, să-mi plâng păcatele
mele! Nu sunt un om atât de destoinic încât să

11
 LIMONARIU

mă îngrijesc de sufletele altora! Lucrul acesta se

potrivește pentru părinții îmbunătățiți, cum au
fost Antonie, Pahomie, Teodor cel Sfințit și
alții.
Părinții însă nu-i dădeau pace deloc și în
fiecare zi îl rugau să primească. Totuși nu l-au
înduplecat. Când a văzut că este silit de ei atât
de mult, le-a spus tuturor:
- Îngăduiți-mi trei zile ca să mă rog și dacă
Dumnezeu va voi, voi primi!
Era într-o vineri. Iar duminică dimineața a
murit.

CAPITOLUL 8
VIAȚA LUI AVVA MIROGHEN
HIDROPICUL

În lavra Turnurilor era un călugăr cu

numele Miroghen. Acesta ducea o viață atât de
aspră încât a ajuns hidropic. Bătrânilor care
veneau la dânsul să-l vadă și să-l mângâie, le
spunea:

12
 LIMONARIU

- Rugați-vă pentru mine, părinților, să nu

ajungă hidropic omul meu cel dinăuntru! Cât mă
privește pe mine, mă rog lui Dumnezeu să
rămân multă vreme într-o astfel de boală.
Eutihie, arhiepiscopul Ierusalimului a auzit
de avva Miroghen și a voit să-i trimită câte ceva
de trebuință. Avva Miroghen însă n-a primit
niciodată nimic de la el, ci numai atât îi cerea:
- Roagă-te pentru mine, părinte, ca să fiu
izbăvit de chinul cel veșnic!

CAPITOLUL 9
DESPRE MINUNATA DRAGOSTE A UNUI
SFÂNT PĂRINTE

Tot în lavra Turnurilor locuia un alt călugăr

bătrân. Deși era foarte sărac, el avea totuși harul
milosteniei. Într-o zi a venit un sărac la turnul
lui, cerându-i pomană. Bătrânul nu avea decât o
singură pâine, pe care a dat-o săracului. Săracul
însă a zis:
- Nu vreau pâine, ci o cămașă!

13
 LIMONARIU

Bătrânul voind să-l ajute, l-a luat de mână și

l-a dus în turnul lui. Când săracul a văzut că nu
găsește nimic decât cămașa ce o purta, s-a
minunat de sufletul plin de virtute al bătrânului
și și-a dezlegat traista de la gât și a deșertat în
mijlocul chiliei tot ce avea zicând:
- Ia acestea, călugăre! Voi mai găsi eu în
altă parte cele ce-mi trebuiesc.

CAPITOLUL 10
VIAȚA LUI VARNAVA ANAHORETUL

În peștera sfântului râu Iordan era un

anahoret, numit Varnava. Într-o zi s-a pogorât la
Iordan ca să bea apă și i s-a înfipt un spin în
picior dar a rămas cu spinul în picior și nu
primea să-l vadă doctorul. Piciorul i-a putrezit și
a fost silit să-și ia luiși un turn în mânăstirea
Turnurilor. Piciorul însă putrezind din ce în ce
mai mult, tuturor celor care veneau la el le
spunea:

14
 LIMONARIU

- Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu

atât înflorește cel dinăuntru.
După ce s-a suit avva Varnava anahoretul
din peștera lui în lavra Turnurilor și după ce a
stat acolo câtva timp, a mers în peștera lui un alt
anahoret. Când a intrat acesta în peșteră a văzut
un înger a lui Dumnezeu stând pe altarul care-l
făcuse în peșteră bătrânul și-l sfințise.
Și a zis anahoretul către înger:
- Ce faci aici?
- Sunt îngerul lui Dumnezeu, îi răspunde
îngerul și de când s-a sfințit altarul, mie mi s-a
încredințat de Dumnezeu.

CAPITOLUL 11
VIAȚA LUI AVVA AGHIODUL

Avva Petru, preotul lavrei celui întru sfinți

Părintele nostru Sava, ne povestește despre
Aghiodul zicând: pe când era el stareț al lavrei
fericitului Gherman, s-a întâmplat ca un frate de
acolo să moară, fără să fi aflat bătrânul. Când

15
 LIMONARIU

canonarhul a tocat să se adune toți frații spre a-l

petrece la mormânt pe cel răposat, a venit și
bătrânul. Văzând trupul fratelui așezat în
biserică, s-a întristat că nu l-a sărutat înainte
de-a ieși din viață. Apropiindu-se de năsălie
spune celui mort:
- Scoală-te, frate și Dă-mi sărutarea cea mai
de pe urmă!
Iar el s-a sculat și l-a sărutat pe bătrân.
Bătrânul i-a spus:
- Dormi, deci, până ce te va scula Fiul lui
Dumnezeu la venirea Sa!
***
Tot avva Aghiodul mergând pe țărmul
sfântului râu Iordan se gândea întru sine: ce s-a
întâmplat oare cu pietrele alese în numele
conducătorilor celor douăsprezece seminții ale
lui Israel, și aruncate în Iordan de Iisus Navi?
Și pe când gândea așa, deodată s-au
despărțit apele ici și colo și i s-au arătat cele
douăsprezece pietre. Și făcând metanie lui
Dumnezeu, a plecat.

16
 LIMONARIU

CAPITOLUL 12
SFATUL LUI AVVA OLIMP

Un frate l-a întrebat pe avva Olimp, preotul

lavrei lui avva Gherasim, zicând:
- Dă-mi un sfat!
- Să nu șezi cu ereticii, îi spune el!
Înfrânează-ți limba și pântecele și oriunde te-ai
afla, spune necontenit: sunt străin.

CAPITOLUL 13
VIAȚA LUI AVVA MARCU
ANAHORETUL

Se spune despre avva Marcu anahoretul că

locuia alături de mânăstirea Pentucla și că timp
de șaizeci și nouă de ani această îndeletnicire
avea: postea săptămâni întregi încât unii
socoteau că este fără de trup. Lucra zi și noapte,
potrivit sfaturilor lui Hristos. Dădea săracilor tot
ce câștiga și nu primea de la nimeni nimic.

17
 LIMONARIU

Auzind de asta, unii creștini iubitori de Hristos

au venit la el ca să-l ajute, dar el le-a spus:
- Nu primesc, căci lucrul mâinilor mele mă
hrănește și pe mine și pe cei care vin la mine
pentru Dumnezeu.

CAPITOLUL 14
DESPRE FRATELE CARE S-A UMPLUT
DE LEPRĂ DIN PRICINĂ CĂ A VRUT SĂ
CURVEASCĂ

Avva Polihronie iarăși ne povestea zicând:

în chinovia Pentucla era un frate care se îngrijea
foarte mult de mântuirea sufletului său și era
ascet. Era însă bântuit de patimile curviei și
nemaiputând suferi chinul din mănăstire, s-a dus
la Ierihon ca să-și potolească pofta. Dar cum a
intrat în casa de desfrâu s-a umplut tot de lepră.
Văzându-se deci pe sine plin de lepră, s-a întors
la mânăstirea lui, mulțumind lui Dumnezeu și
zicând:

18
 LIMONARIU

- Dumnezeu a adus peste mine o astfel de

boală ca să se mântuiască și sufletul meu.
Și lăuda pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 15
FAPTA MINUNATA A LUI AVVA CONON

Se povestește despre avva Conon, starețul

Pentuclei, că într-o zi, ducându-se la locul sfânt
numit Vados, l-au întâlnit niște evrei și au dorit
să-l omoare. Și-au scos săbiile și au alergat la
bătrân. Dar când s-au apropiat și și-au întins
mâinile ca să-l lovească au rămas cu mâinile
spânzurate în aer, nemișcate. Și s-a rugat
călugărul pentru ei și numai așa au putut pleca,
bucurându-se și slăvind pe Dumnezeu.

19
 LIMONARIU

CAPITOLUL 16
POVESTEA LUI AVVA NICOLAE
DESPRE EL ȘI FRAȚII LUI

Un călugăr cu numele Nicolae, locuia în

lavra lui avva Petre care se afla alături de sfântul
râu Iordan. Acesta ne povestea zicând:
Pe când locuiam odinioară în Rait, am fost
trimiși trei frați spre slujbă în Tebaida.
Ajungând în pustie am rătăcit drumul și ne
învârteam în pustie. Am isprăvit apa și, pentru
că nu am găsit apă timp de câteva zile, a început
să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței.
Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la
umbra unui tamarisc, pe care l-am găsit în
aceasta pustie și așteptam să murim din pricina
setei. Pe când stăteam eu întins la pământ, văd
ca în vis un vas plin cu atâta apă încât se vărsa
pe de lături, iar doi oameni stăteau pe marginea
colimvitrei și scoteau apa cu o cană de lemn. Și
am început să rog pe unul din ei zicându-i:
- Ai milă, frate, și dă-mi puțină apă că mă
sfârșesc de sete!

20