Criminologie

Stiinta care studiaza fenomenul infractional si actioneaza in directia prevenirii si combaterii acestuia.

Criminalitatea este constituita din ansamblul crimolor savarsite in timp si spatuiu de anumite
persoane (criminali).

Criterii de clasificare:

- Dupa valorile sociale periclitate:

 Contra statului
 Contra persoanei
 Contra patrimoniului
 Valoare economica
 Autoritate de fals
- Dupa faptuitor:
 Minori
 Tineri
 Majori
 Femei
 Barbati
- Dupa gradul de descoperire si cunoastere:
 Legala sau judecata – numarul total al infractiunilor unde hotararile de condamnare au
ramas definitive.
 Aparenta (sesizata) – tootalitaea crimelor savarsite sau pretins savarsite, care au fost
inregistrate la organele de urmarire penala.
 Reala (savarasita) – totalitatea crimelor savarsite indiferent daca sunt sau nu cunoscute.
- Dupa gravitate:
 Grava
 Mijlocie
 Usoara
- Dupa intinderea in spatiu:
 Urbana
 Rurala

Cifra neagra a criminalitatii reprezinta diferenta intre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta –
proportia infractiunilor, care ramane necunoscuta.

Cauze care genereaza cifra neagra:

- Abilitatea infractorilor.
- Ineficienta organelor de cercetare penala.
- Pasivitatea victimelor.

Dinamica criminalitatii in timp are cursivitate, se savarseste continuu si nu are pauza decat de scura
durata (miscare: saptamanala, sezoniera si anuala) sau la evenimente (revolutie sau razboi).

Criminaitatea este savarsita de persoane care, impreuna, constituie populatia penala.

 NATURA, CAUZELE SI LIMITELE CRIMINALITATII

- Conceptiile belgiene si franceze de la sfarsitul secolului XIX, prin Qutelet – criminalitatea are un
caracter permanent, formulat „legea constantei si criminalitateaa” care presupune cauze sociale,
materiale si economice.
- Legea imitatiei (gabriel tarde) – in viata sociala actioneaza principiul imitatiei -> comportamentul
delincvent se invata printr-un proces de comunicare cu alte persoane.
- Conform scolii pozitiviste italiene reprezentate de Cesare Lombroso si Enrico Ferii, cercetarea
criminatlitatii depinde de urmatorii factori:
 Antropologic (legat de persoana criminalului)
 Psihologic (legat de crima)
 Social (conditii sociale)

„Crima a existat si va exista dintotdeauna, fiind un fenomen natural” sustine Traian Pop (profesor de drept
penal la Cluj).

- Scoala clasica a pus problema cercetarii faptei, urmarind principiul legalitatii infractiunii: infractorul
trebuie sa suporte si sa execute pedeapsa.”
- Scoala antropologica studiaza infractorul dpdv psihologic (cruzime, perversitate, lipsa de vointa) si
sociologic (conduita sociala a criminalitatii).

Conceptul de criminal

Criminalul estea cea persoana care a comis o ifnractiune cu vinovatie sau la care a participat ca autor,
complice sau instigator.

Concepte cu privire la criminali

- Teoria clasica – criminalul dispune de liberul arbitru.

- Teoria determinismului – un criminal nu este absolut liber (cauze antrop, biologice ori sociale).
- Teoria criminalului antropologic:
 Criminalul se caracterizeaza prin anomalii corporale.
 Este degenerat, epileptic si nebun.
 Unii sunt innascuti criminali
 Trasaturi psihologice (insensibil, violent, iritabil).
 Stimate criminale care se regasesc si la alte persoane.
- Conceptia bio-tipologica – inadaptarea sociala depinde de constitutia anatomica a omului:
 Tipul picnic—scund, cu tendinte de ingrasare, prietenos, sociabil.
 Tipul atletic – robusc, musculatura puternica, stabil psihologic.
 Tipul slab, astenic – tip rece, rezervat, nesociabil.

Criminalul este un inadaptat social, fiind o persoana psihotica. In randul criminalilor pot fi identificat
ioc ategorie de oameni care au unele tulburari usoare, care fac trecerea de la oameni normali la „bolnavi”
(psihopati; psihonevrotici).
Categorii de psihopati:

- Criminalul paranoid – afirmarea de sine, orgoliu nelimitat, egoist, megaloman.

- Criminalul pervers – tendinta caubbativa, fara mila, ranchiunos si crud.
- Criminalul emotiv – frica, manie, placere si neplacere dezvoltata in mod exagerat.

Categorii de psihonevrotici:

- Criminalul neuroastenic – dureri de cap, oboseala, surmenaj.

- Criminalul psihastenic – nervos, fara incredere.
- Criminalul isteric – stari de criza nevoasa.

- Conceptia caracteriologica – are ca obiect de studiu caracterul criminalului. Au fost indentificati in

cauzalitatea criminalului doi factori:
 Elemente constitutive ale predispunerii criminalului (sex, varsta).
 Factori (ambianta familiala, conditia economica).

A fost sustinuta ideea ca ceea ce uneste acesti factori este caracterul. Caracterul, in sens caracteriologic
criminal este alcatuit din:

 Emotivitate.
 Activitate.
 Puterea de refacere a energiei psihice cheltuita in timpul activitatii.
 Elementele psihice superioare (inteligenta).
 Tendinte vitale (egoism, altruism).
 Dispozitii suplimentare (detasare, tandrete si temperament tip extrivertit si tip
introvertit).

- Conceptia p[ersonalitatii criminale

Cezare Lomboso a sustinut faptul ca criminalul este un tip aparte, fiind o categorie deosebita
deoameni, deosebiti prin natura lor, de necriminali (conceptie criticata, dovedindu-se la criminali si
necriminali doar deosebiri de grad si cantitate).

Insa, pe baza unro semne, se pot retine, la criminali, unele trasaturi specifice ideale de practicva
penitenciarelor si de cercetari criminologice, care au sustinu o existenta a unei periculozitati speciale la unii
criminali.

Teoria personalitatii criminale, reprezentata de criminologul Jean Pinatel, sustine ca exista doar o
diferenta de grad infre infractor si neinfractor.

Trasaturi ale infractorilor:

- Egocentrism.
- Labilitate psihica.
- Agresivitate.
- Indiferenta afectiva.

Acest ansamblu de trasaturi reprezinta nucleul central al personalitatii criminale, care apare ca o
rezultanta si ca un destin.
 Aspecte generale ale criminalului, id de criminologi, care se diferentiaza de necriminal: fizice,
psihologice, sociologice.

- Aspectele fizice si fiziologice sunt: generale, anatomice si fiziologice. Unii criminologi au constatat o
robustete foarte buna a criminalilor, tragand concluzia ca nu exista diferente intre infractorii primari
si recidivisti ca diferente fiziologice.
- Aspectele psihologice – criminologia moderna a pus in evidenta faptul ca atat criminalii, cat si
necriminalii sunt impinsi la fapte de trebuinte si tendinte (foame, teama, manie). La criminali, aceste
trasaturi sun excesiv nestapanite, fiind caracterizati prin violenta (temperament excesiv), vointa
slaba.

La unii criminali s-a observat o stare de imaturizare sociala, manifetata prin neintelegerea si
nerecunaosterea raspunderii sale fata de alti oameni, prin neluarea in seama a durerii altora, refuza sa
admita ca dorintele lor au animite limite.

Autorul Jean Pinatel sustine existenta comportamentului psihic comun la infractori (nesupunere la
constrangere, control de sine slab, impulsuri puternice si nestapanite, egoism, absenta oricarei bunavointe
pentru alti oameni, nerecunoasterea faptei savarsite).