Din cele mai vechi timpuri, oamenii au desenat, pictat si sculptat. Marturie sunt picturile rupestre (din pesteri).

Ele apartin Paleoliticului superior, in

urma cu peste 30.000 de ani. Printre renumitele pesteri este si cea numita Lascaux, din Franta.(Marele taur negru).
Iata care sunt cele mai importante GENURI ALE PICTURII;
-peisajul, cu mai multe specii, dintre care amintim; peisajul marin (a carui tematica este marea),peisajul citadin(care reprezinta diverse aspecte ale
orasului) s,a.
-portretul, care poate fi bust (reprezentare doar a capului si a umerilor), portret compozitional (reprezentare a partii superioare a corpului, inclusiv a
bratelor) sau portret intreg (infatiseaza intregul corp).
– natura statica (sau natura moarta ), care infatiseaza obiecte neinsufletite, des intilnite in viata de zi cu zi; flori, fructe, vase etc.
– compozitia infatiseaza unul sau mai multe personaje care se afla in cursul unei actiuni.
Amintim compozitia istorica, reprezentind momente din istorie, compozitia religioasa, care cuprinde scene inspirate din Biblie (istoria sfinta) si
compozitia de gen, care trateaza subiecte din viata de toate zilele. Genul predilect al sculpturii este portretul, cu speciile bust, portret compozitional,
portret intreg (sau statuie ) si ecvestra (statuie reprezentind un personaj calare).
De asemenea, in functie de tehnica folosita, lucrarile de sculptura pot fi ronde- bosse sau basorelief. Genurile artelor decorative capata astazi o
importanta din ce in ce mai mare, artistii plastici punindu-si amprenta creativitatii in foarte multe din aspectele care tin de viata de zi cu zi. Amintim
principalele genuri ale artelor decorative: tapiseria, scenografia, ceramica, vestimentatia, design-ul, arta bijuteriilor.
Arta a fost o manifestare a spiritului omenesc inca de la inceputurile existentei umane.
ISTORIA ARTEI este disciplina care studiaza manifestarile artistice de-a lungul vremii (in arhitectura, pictura, sculptura etc). Ea contribuie, alaturi de
alte discipline istorice, la cunoasterea formelor de civilizatie, a modului de a gindi si trai al oamenilor care au format aceste civilizatii de-a-lungul
secolelor si mileniilor.
KITSCH-ul
Se numeste kitsch un obiect care vadeste un prost gust si chiar vulgaritate. Prostul gust, care se opune bunului gust, inseamna incapacitatea unei
persoane de a diferentia ceea ce este frumos de ceea ce este urat.
SPATIUL PLASTIC
Spatiul plastic este spatiul artistic in care creatorul reprezinta felul sau de a privi si intelege lumea. Exista astfel de spatiu pictural, care reprezinta
spatiul real, tridimensional, pe o suprafata plana, bidimensionala, cu ajutorul instrumentelor proprii picturii: culoarea si desenul.
ORIGINAL SI REPRODUCERE
Opera de arta reprezinta personaje, peisaje, obiecte din natura etc. Fotografia reda un obiect, o persoana etc. Reprezentarea inseamna deci
infatisarea realitatii asa cum o vede artistul, spre deosebire de redarea cu exactitate a acesteia. Opera de arta originala este lucrarea executata direct
si nemijlocit de catre autorul ei. Reproducerea este copia sau imitarea operei originale.
ISAAC NEWTON
Om de stiinta englez (secolul al xvii-lea) a demonstrat ca lumina alba a soarelui se descompune in sapte culori principale. Astfel, daca razele solare ce
patrund prin orificiul unui ecran intilnesc in cale o prisma de cristal, triunghiulara, acestea apar pe un alt ecran, descompuse in cele sapte culori ale
spectrului solar. Aceste culori sunt; rosu,oranj,galben,verde,albastru, indigo si violet.
Culorile pigment sunt produse pe cale chimica.
CULORILE PRIMARE
Culorile de baza se mai numesc si culori primare (sau fundamentale). Ele sunt: rosu, galbenul si albastrul-R;G;A. Din amestecul fizic al acestora, in
proportii diferite, pot fi obtinute toate celelalte culori. Cind toate trei sunt amestecate in cantitati egale, se produce un gri neutru, inchis (gri perfect)
Culorile primare sunt cele mai pure si au o stralucire aparte fata de toate celelalte culori. Ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori.
CULORI BINARE DE GRADUL I
Amestecand doua cate doua, culori primare in cantitati egale se obtin culori binare de gradul I. Acestea sunt oranjul, violetul si verdele-O;Vi ;Ve.
Culorile binare de gradul I pierd din puritate fata de culorile primare.
Orice culoare pierde din puritate cind este amestecata fizic cu o alta culoare.
J.W.GOETHE (scriitor german, om de stiinta cu cercetari si in domeniul culorii ) a construit un cerc cromatic al culorilor primare si binare de gradul I
astfel incit fiecarei culori primare I se opune o culoare binara de gradu intii. Aceste sase culori mai pot fi organizate si intr-o stea, obtinuta prin
suprapunerea a doua triunghiuri echilaterale, unul cu virful in sus si altul cu virful in jos.In coltul triunghiului cu virful in sus se aseaza culorile primare
(G sus R in dreapta si A in stinga ). In triunghiul cu virful in jos se asaza culorile binare de gradul I ( O in dreapta sus, Vi jos si Ve in stinga sus)
CULORILE BINARE DE GRADUL II
Din amestecul fizic al unei culori primare cu culoarea binara de gradul I , vecina pe cercul cromatic al lui Goethe (sau pe Steaua Culorilor) se obtine o
culoare binara de gradul al doilea.
Sunt sase culori binare de gradul al II-lea:
G+O=galben-oranj (G.o) A+Vi=albastru-violet (A.vi)
R +O=rosu-oranj (R.o) A+Ve=albastru-verde (A.ve)
R+Vi=rosu-violet (R.vi) G+Ve=galben-verde (G.ve)
CERCUL lui ITTEN
Johannes Itten, pictor si profesor german din prima jumatate a secolului al XX-lea, a elaborat un cerc al culorilor care ilustreaza,,teoria constructiva
despre culoare”(o gramatica a culorii). Itten a asezat culorile pe un cerc in care se inscriu: un triunghi echilateral pentru culorile primare (G;R;A ) si un
hexagon pentru culorile binare de gradul I (O;Vi;Ve)
Asezarea se face in ordinea miscarii acelor ceasornicului, de la stinga spre dreapta.
Pe cercul cromatic al lui Itten se disting doua zone mari de culori, total deosebite intre ele. In partea dreapta avem culorile calde (g;Go;O;Ro;R;R.vi) iar
in partea stinga, culorile reci (Vi;A.vi;A;A.ve;Ve;G.ve;)Pentru a recunoaste cu mai nulta siguranta cele 12 culori principale se pot face cartele colorate
cu dimensiunile de 10/16cm.
CULORILE CALDE (galben, oranj, rosu)
Culorile calde dau senzatia de caldura, amintesc de nuantele flacarilor, ale soarelui, de zilele calduroase de vara.
CULORILE RECI (violet, albastru, verde)
Culorile reci dau senzatia de frig, ne duc cu gindul la racoarea noptilor, la frigul iernii, la adincul apelor, la raceala ghetarilor etc.
Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu, iar culorile reci dau impresia de departare –efect termodinamic.
NONCULORILE
Albul si negru nu au calitati cromatice si de aceea se numesc nonculori.
Albul inseamna lumina nedescompusa in spectrul ei, iar negru inseamna lipsa luminii, deci lipsa culorii. Ca pigmenti insa, albul si negru au un rol foarte
important in colorare.
Cu alb culorile pot fi deschise, iar cu negru culorile pot fi inchise.
Amestecind, fizic, alb cu negru in proportii diferite, pot fi obtinute multe griuri cromatice.
CULORILE COMPLEMENTARE
Culorile complementare sunt acele culori care, amestecate intre ele, dau griul perfect ( un gri neutru inchis) Ele sunt asezate, pe cercul cromatic al lui
Itten (Steaua Culorilor) in pozitii diametral opuse. Principalele perechi de culori complementare sunt:
G –Vi R –Ve A –O
O culoare primara este complementara cu aceea culoare binara de gradul I, care este compusa din amestecul fizic al celorlalte doua culori primare.
Spre exemplu, rosu este complementar cu verdele, pentru ca verdele este format din celelalte doua culori primare si anume, din albastru si galben;
galbenul este complementar cu violetul, pentru ca violetul este format din albastru si rosu; albastru este complementar cu oranjul pentru ca oranjul este
format din rosu si galben.
MODELAREA CULORILOR
Este o tehnica picturala folosita de artisti inca din timpuri indepartate. Ea consta din amestecul fizic al culorilor cu alb sau negru pentru a reda senzatia
de volum.
Acesta se obtine prin trecerea lenta a culorii inspre lumina ori inspre umbra.
Se creaza astfel efectul de clar-obscur, de deschis in lumina si de inchis in umbra:
MODULAREA CULORILOR
Este tehnica picturala care consta in asezarea culorilor pe suport prin tuse (urme ale pensulei), pete de culoare justapuse ori suprapuse partial. Se mai
numeste si tehnica divizarii tentei. Ea este folosita inca din Antichitate.
PATA DE CULOARE, element de limbaj plastic
Orice urma de culoare, asezata pe un suport, indiferent in ce mod se numeste pata de culoare. Ea poate fi aplicata cu pensula, stropita, omprimata
prin apasare ori presare, fuzionata prin fluidizare etc. Pata de culoare poate fi spontana (prin cadere, stropire ,presare etc ) dirijata (asezata pe suport
cu pensula ori cu orice instrument de lucru ), dind un sens oarecare miscarii petei, si elaborata, reprezentata tot cu ajutorul unor instrumente de lucru,
dar urmarind redarea unei idei, a unei anumite forme, printr-un semn oarecare.
TRATAREA PICTURALA
Prin tratarea picturala se urmareste redarea cu ajutorul culorilor, a efectelor de lumina si umbra, de apropiere- departare, de materialitate etc.
Sunt folosite cele doua tehnici: modelarea culorii sau modularea culorilor.
TRATAREA DECORATIVA
In artele decorative pata de culoare este plata. Ea nu creaza impresia de volum.
Culoarea este asezata uniform pe o anumita suptrafata.
Impreuna cu celelalte elemente de limbaj plastic (linia, punctul, forma suprafetelor) culoarea imbogateste expresivitatea ornamentului.
CONTRASTELE CROMATICE: Ce sunt contrastele in general.
Contrastul este o opozitie intre cel putin doua elemente. Cind opozitia este maxima, devine un contrast polar. Albul si negrul sunt in contrast polar;
galbenul si violetul, de asemenea, sunt in contrast polar etc.
Johannes Itten a spus ca teoria despre contraste sta la baza studiului artelor plastice.
CONTRASTELE CROMATICE
Sunt sapte contraste de culoare si anume: contrastul culorilor in sine, contrastul clar-obscur, contrastul cald-rece, contrastul culorilor complementare,
contrastul simultan si succesiv, contrastul de calitate si contrastul de cantitate.
Contrastele cromatice sunt determinate de caracter (familia rosurilor, albastrurilor, galbenurilor, verzurilor etc) puritate, stralucire, luminozitate. Valente
expresive, intindere in suprafata etc
CONTRASTUL CULORILOR IN SINE
Este considerat cel mai simplu contrast de culoare. Contrastul culorilor in sine consta din justapunerea tentelor de culori pure, stralucitoare, luminoase.
Acestea sunt culorile primare si binare. Fiind culori foarte vii, ele trebuie sa nu se respinga intre ele. De aceea , intr-o compozitie cu contrast al culorilor
in sine se folosesc albul, negrul si griul.
Aceste nonculori devin niste pasaje intre petele viu colorate. In acelasi timp ele amplifica expresivitatea acestui contrast. Creste gradul de stralucire si
de luminozitate al culorilor. Contrastul culorilor in sine transmite un sentiment de optimism, de bucurie.
CONTRASTUL CROMATIC CALD-RECE. Analizind cercul lui Itten se constata ca cel mai puternic contrast cald-rece se produce intre oranj-roscat si
verde –albastrui.
Toate culorile care ocupa pozitii opuse pe cerc sunt in contrast cald-rece.
Efectele expresive ale contrastului cald-rece amintesc de umbros-insorit, transparent-mat (opac) , linistitor-tulburator, fluid-compact, aerian-teros,
umed-uscat, usor-greu, aproape- departe. In pictura moderna si contemporana, efectul de contrast cald-rece a fost si este folosit cu precadere.
PUNCTUL ca element de limbaj plastic: Generalitati; Expresivitati ale punctului.
Notiunea de punct o intilnim in diverse domenii ale vietii.
Ca element de limbaj plastic, punctul este rezultatul primei intilniri a instrumentului de lucru (creion, pix etc) cu suprafata- suport. Punctul poate fi insa
si elaborat, desenat, construit.
Punctul este cea mai mica forma de baza, in raport cu suprafata tabloului si cu celelalte forme cuprinse in spatiul acestuia.
Expresivitati ale punctului
In artele vizuale punctul este folosit in ipostaze diferite:
a) Ca mijloc de exprimare a efectului spatial, a volumului, a umbrei si luminii, a texturii, a structurii etc. Aceste efecte se obtin prin diferentieri de:
-marime si desime a punctelor;
-valoare, culoare
-sensuri ale asezarii pe suport (orizontal, vertical, oblic, drept, curb, paralel, dezordonat)
b)-Ca semn plastic punctul este o imagine elaborata care comunica idei, sentimente, trairi, reprezinta ceva concret. El poate fi element figural sau
abstract.
c)-Ca element decorativ
Punctul este prezent si in artele decorative. Este folosit pentru a imbogati ornamentatia vestimentatiei,a vaselor de ceramica, sticla sau metal, a
tesaturilor, imprimeurilor, mobilierului si altele.
Semnificatii ale punctului
In artele plastice, punctul fiind un semn, are si anumite semnificatii.
Spre exemplu, ochii, care sunt niste puncte vii ale figurii umane, pot transmite cele mai diverse stari sufletesti, sentimente trairi etc.
Elementele de limbaj plastic – Mijloace de comunicare intre oameni, cum sunt cuvintele in limbajul vorbit, cifrele si semnele in cel matematic, notele in
cel muzical etc.
Elementele de limbaj plastic sunt punctul, linia, forma (plana si volumetrica),valoarea si culoarea.
LINIA ca element de limbaj plastic:Generalitati.Expresivitati si semnificatii ale liniei.
Rolul liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Generalitati:
Ca element de limbaj plastic linia are un caracter deosebit. Geneza ei este urma unui punct in miscare pe o suprafata. Linia este constituita dintr-un sir
de puncte justapuse.
Prin linie se exprima volumul, spatialitatea, materialitatea,miscarea,starile tensionale.
Liniile pot fi: verticale, orizontale, oblice, drepte, frinte, sinuoase, spiralate; lungi,scurte, subtiri, groase; energice, clare, sensibile, difuze; in duct
continuu sau intrerupte; grupate; paralele intersectate, suprapuse etc. Toate aceste categorii de linii determina expresii plastice foarte diverse.
Expesivitatea liniei este determinata de miscare, tensiune ritm si contrast ( de forma, de marime, de valoare, de culoare etc ).
ROLUL liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Linia ca element fundamental de limbaj al artelor plastice si decorative, are un rol foarte important. Cu ajutorul liniei se structureaza compozitiile
plastice, se accentueaza unele efecte expresive, se contureaza unele forme etc. In artele decorative rolul liniei este si mai evident. Linia anima
suprafata, o face mai placuta, mai atractiva, ii da un aspect particular in functie de materialele si tehnicile folosite.
Generalitati
Prin structura se intelege un mod de organizare a materiei, a ideilor, a universului.
Fiintele, plantele si tot ce exista pe lume constituie structuri. Spre exemplu, o structura gramaticala este organizarea cuvintelor in propozitii si fraze.
O structura plastica este o organizare a elementelor de limbaj plastic.
MOTIVUL DECORATIV
Motivul decorativ este elementul fundamental al compozitiei decorative (ornamentale).
In arta noastra populara avem multe motive decorative, dintre care unele sunt celebre; soarele, omul, pomul vietii, vasul cu flori, calul, vasul cu flori si
pasari, calul cu calaret etc.
Alte motive decorative mai sunt florile, unele plante, animale insecte, pasari cit si inchipuiri ale omului, care nu exista in realitate (balaurul si altele )
Pentru a deveni motiv decorativ, elementul ales din natura trebuie stilizat.
STILIZAREA
Stilizarea este un procedeu de creare a motivului decorativ.
Decorarea se face pe diverse materiale (lemn, piatra, textile etc )
Prin stilizare sunt selectate trasaturile caracteristice ale unor forme, inlaturind detaliile nesemnificative, neesentiale. Stilizarea nu este nici o simplificare
si nici o amplificare a elementului stilizat, ci o subliniere a trasaturilor caracteristice. O frunza de liliac sau de plop are alta forma decit o frunza de
stejar. Deci are caracteristici diferite.
Motivul repetabil ornamenteaza spatii limitate cum ar fi bordura, chenarul, unde se aplica principiile repetitiei sau alternantei.
Motivul unic
Nefiind repetabil se aplica in ornamentarea anumitor obiecte (capac de cutie, farfurie etc ). Motivul unic se realizeaza in tehnici si materiale diferite, in
functie de obiectul decorat.
FORMA ca element de limbaj plastic
In artele plastice, forma este un element foarte important al limbajului operei de arta, alaturi de linie si culoare. Forma plastica are doua ipostaze ;
-forma plana
-forma spatiala
FORMA PLANA
Forma plana are doua dimensiuni: lungimea si latimea. De aceea i se mai spune si forma bidimensionala. Forma plastica plana este forma desenata
pe o suprafata plana, cum ar fi;foaia de hirtie pinza sau cartonul pentru pictura, zidul, peretele pentru fresca etc.
FORMA SPATIALA
Forma spatiala are trei dimensiuni (lungime,latime si inaltime );de aceea se numeste si forma tridimensionala. Forma spatiala este, deci, un volum
asezat in spatiu.
Astfel de forme pot fi; Coloana fara sfirsit sculptata de genialul sculptor romin Constantin Brincusi care este parintele sculpturii moderne.
Complexul sculptural de la TG. JIU compus din Poarta sarutului, Scaune, Masa tacerii, si coloana fara sfirsit . O constructie arhitecturala – Minastirea
Putna etc.
ABSTRACT – rupt de realitate; creat de imaginatie.
ARTA abstracta- arta nonfigurativa, care comunica prin expresia formelor abstracte, a culorilor si a altor elemente ale limbajului si mijloacelor de
expresie plastice.
COMPOZITIA este organizarea complexa a operei de arta; ordonarea elementelor componente intr-un tot unitar (forma, culoare, linie, armonie,
contrast).
FIGURATIV –care reprezinta realitatea. Artistii plastici figurativi se inspira din lumea reala si o reprezinta in imagini concrete.
FRESCA- pictura facuta in culori amestecate cu apa de var, pe un perete cu tencuiala inca uda.
Impresionism-curent artistic de la sfirsitul secolului trecut. Impresionistii surprind in lucrarile lor impresiile fugitive oferite de natura.
ARTA EGIPTULUI ANTIC
Arta Egiptului foarte spectaculoasa poate fi urmarita fara intrerupere de-a lungul a aproximativ 3500 de ani, din mileniul al IV-lea i.Chr, si pina in anul
525 i.Chr, cind Egiptul este cucerit de persi. Religia si permanenta- acestea sunt elementele care caracterizeaza arta egipteana, solemna si creata
pentru vesnicie.
La jumatatea mileniului al III-lea i.Chr .se construieste primul mare mormint regal; piramida in trepte de la Sakkarah, opera celebrului arhitect Imhotep,
primul artist consemnat in istorie. Insa piramidele care reprezinta culmea evolutiei arhitecturii egiptene sunt cele ale faraonilor Kheops, Khefren, si
Mikerinos, construite din piatra, in jurul anului 2500 i. Chr.
Sculptura egipteana se remarca prin forta pe care personajele reprezentate o degaja: calme, sigure si puternice, acestea cu ochii incrustati si executati
din pietre translucide, ceea ce le da o aparenta de viata care nu a fost egalata in nici o alta epoca artistica.
Dintr-o perioada mai tirzie a civilizatiei Egiptului antic dateaza bustul pictat al reginei Nefertiti, ale carei eleganta si gratie ne dau masura sensibilitatii cu
care artistul a reprezentat-o.Arta egipteana a devenit un exemplu pentru multe alte civilizatii care au urmat.
ARTA GRECIEI ANTICE
Spre deosebire de egipteni, grecii si-au creat arta, pe parcursul a douasprezece secole- din secolul al XII-lea .i.Chr. pina in secolul I i.Chr- pornind de
la conceptia potrivit careia omul este ceea ce conteaza cel mai mult, el este ,,masura tuturor lucrurilor”
Arhitectura greaca (ca si cea romana si cea renascentista care o continua in mare parte) ne este si astazi la fel de familiara ca si arhitectura moderna,
tocmai pentru ca putem regasi elementele celei dintai, aproape in toate epocile arhitecturale, din Antichitate pina in zilele noastre. Cea mai importanta
constructie in cadrul arhitecturii grecesti este templul.
Templul grec este conceput ca o casa care sa adaposteasca statuia zeului.
Cum zeul era un om nemuritor, casa sa avea dimensiuni umane: ea era compusa dintr-o singura incapere, numita naos, in care se gasea statuia
zeului, incapere care avea in partea din fata un fel de pridvor, numit pronaos. Dorinta de a da o infatisare cit mai frumoasa locuintei zeului ii face pe
arhitecti sa inconjoare templul cu un sir de coloane, care poarta numele de colonada. Coloana este un element de sprijin al acoperisului templului.
Ea este, in acelasi timp, un element decorativ, mai ales prin decoratia partii sale superioare, capitelul. Distingem trei moduri de a decora capitelurile
templelor grecesti, ceea ce denumim stilul lor. Numele acestor trei stiluri sunt: doric, ionic si corintic.
Cel mai cunoscut templu, construit pe Acropola Atenei este Parthenonul, un templu in stil doric. Uneori coloanele sunt inlocuite cu sculpturi
reprezentind femei, numite cariatide, asa cum este templul Erechteion, de pe Acropola Atenei.
Lucrarile de pe Acropola Atenei au fost conduse de Fidias (a trait in secolul al V-lea inainte de Christos), arhitect ,pictor si mai ales sculptor, cel care a
creat stilul clasic grecesc in sculptura, personajele sale reprezentind idealul de frumusete al corpului uman si avind o atitudine nobila, eliberata de orice
slabiciune sau frica.
Victoria din Samotrace sau Discobolul (Aruncatorul de disc) dovedesc observarea foarte atenta a corpului uman si crearea unor opere armonioase,
pline de dinamism, forta si seninatate. Statuile grecesti cu figura umana reprezinta frumusetea sau omul perfect sau, cu alte cuvinte ,,omul zeu”
.Ceramica a jucat , de asemenea , un rol foarte important in arta greaca. Vasele au forme variate de o rara eleganta si frumusete, cel mai cunoscut tip
de vas fiind amfora, vas cu doua toarte si cu fundul rotunjit, folosit pentru pastrarea vinului sau a uleiului. CONCLUZIE- Arta greaca este o arta facuta
de si pentru omul liber si demn.
ARTA ROMEI ANTICE –secolele III i.Chr- III d.Chr.
In secolul III-lea inainte de Christos Roma devine cel mai important oras al Italiei .
Arhitectura romana se caracterizeaza printr-o mare varietate a constructiilor: piete publice, bazilici, amfiteatre, temple, arcuri de triumf etc. La Roma,
piata principala a orasului se numea ,,forum” cel mai mare fiind construit de imparatul Traian, la inceputul secolului al II-lea dupa Christos.
Bazilica servea drept tribunal, spatiu comercial sau spatiul de intrunire.
Era o constructie dreptunghiulara care avea o nisa pe una din laturile ei mari, numita absida. Basilica era asezata de obicei pe una dintre laturile
forumului.
Amfiteatrul roman, ca si teatrul si circul, era locul destinat distractiilor pentru popor:
Luptele de gladiatori, concursuri sportive etc. Colosseum-ul din Roma este tipul cel mai complet si bogat al amfiteatrului.
Templul roman se aseamana cu cel grec. Noutatea insa, pe care arhitectura romana o aduce in aceasta privinta este templul de plan circular,
inconjurat de coloane.
Arcul de triumf este un fel de poarta monumentala care aminteste de un eveniment important sau de o victorie militara. El este decorat cu basoreliefuri
si sculpturi care ilustreaza evenimentul care a stat la baza construirii acestuia.
SCULPTURA
Prin cucerirea Greciei, Roma a fost ,,umpluta” de statui grecesti, iar artistii greci sau italieni care au lucrat aici impreuna au dat nastere unei sculpturi
greco-romane.
Exemplu este statuia imparatului Augustus (anul 220 i.Crs ), care il reprezinta pe acesta declarind victoria in fata poporului. Ea este limpede
influientata de sculptura greaca, vrind sa fie reprezentarea ideala a Imparatului.
Genul portretului se dovedeste a fi cel mai original, caracterizindu-se prin cautarea expresiei si asemanarii cu fiecare personaj reprezentat.
PICTURA –decoreaza vilele romanilor cu impresionante fresce. Picturile murale de la Pompei sai Herculanum demonstreaza maiestria artistilor in a
creia impresia de spatiu, in a rezolva problemele de proportie si miscare ale personajelor reprezentate.
CONCLUZIE –Alpecarea catre realism a sculpturii si picturii romane este evidenta.
Arhitectura a adus si ea, prin construirea diverselor monumente ale orasului, numeroase inovatii. Dar inainte de toate, arta romana este cea care a
sintatizat principiile plastice ale lumii antice si le-a transmis, imbogatite, epocilor culturale care au urmat.
ARTA CHINEI ANTICE
Istoria artei antice chineze se intinde, ca si arta egipteana, pe parcursul a mai multor milenii; din mileniul al III-lea inainte de Christos pina in secolul al
III-lea dupa Christos .
In cadrul ei cea mai reprezentativa perioada este cea a dinastiei HAN (secolul III-lea inainte de Christos pina in secolul III-lea dupa Christos ) .
Cea mai interesanta constructie a antichitatii chineze este, fara indoiala, Marele zid chinezesc, ridicat din caramida, piatra si pamint, pe o lungime de
peste 3000 de kilometrii, si avind o latime de 10 metri. Insa cea mai reprezentativa forma de arhitectura este cea funerara;
Arta antica chineza ramine pentru epocile viitoare o sursa de inspiratie , dezvoltind o traditie care face din arta Chinei una dintre cele mai bogate
manifestari plastice care a influientat, datorita fortei sale artistice, arta Coreei, Japoniei, Indochinei si a altor tari ale Orientului.
ARTA INDIEI ANTICE
Epoca de inflorire a artei antice indiene este cuprinsa intre secolele III-lea inainte de Christos si secolul IV-lea dupa Christos. In arhitectura,
monumentul cel mai tipic al acestei epoci este ,,stupa” care are rolul unui edificiu comemorativ; el avea un caracter funerar si era destinat pastrarii
relicvelor. Pe linga bogatia basoreliefurilor de pe capitelurile coloanelor, un loc important in sculptura indiana este acordat, inca din aceasta perioada ,
reprezentarii lui Buddha. El apare cel mai adesea infatisat in timpul contemplatiei, asezat cu picioarele incrucisate, cu ochii intredeschisi. Civilizatia
Indiei Antice a avut o importanta forta de raspindire, influentind arta regiunilor invecinate.