In principiu, regenerarea in vitro de plante identice cu genotipul de origine (inmultirea

clonala) se poate realiza pe trei cai principale: 1) regenerarea de lastari din meristeme apicale
sau axilare; 2) regenerarea de lastari din meristeme formate de novo; 3) regenerarea de
plantule din embrioni somatici.

Avantajele oferite de aplicarea biotehnologiilor in vitro sunt: acestea nu necesita un

numar mare de plante initiale; activitatea se desfasoara in conditii de igiena perfecta, in spatii
modern utilate; dezinfectia si decontaminarea initiala si cultivarea in conditii aseptice asigura
obtinerea unui material liber de agenti patogeni; pentru initierea unei culturi in vitro este
nevoie de o cantitate mica de material biologic; permite multiplicarea speciilor care ridica
probleme in cazul inmultirii conventionale generative sau vegetative (in special a speciilor ale
caror seminte au capacitate de germinare foarte redusa); plantele inmultite in vitro pot fi
stocate la rece timp de mai multi ani, inainte de a fi transferate in sere sau pepiniere; se poate
planifica productia de plante obtinute in vitro in functie de necesitatile concrete ale pietei;
permite obtinerea plantelor pe radacini iproprii, inlaturand altoirea, cu toate dezavantajele pe
care aceasta le presupune.

Insa, uneori in elaborarea tehnologiilor de inmultire pot aparea si dezavantaje: plantele

prezinta uneori defecte caracteristice (prezenta spinilor, lastarire adventiva, fructificare
intarziata, vigoare exagerata, pierderea caracterului dominant); stabilitatea genetica, in
anumite cazuri este redusa; uneori radacinarea este greoaie, radacinile avand o functionalitate
redusa mai ales in faza de aclimatizare; capacitatea regenerativa a explantelor poate sa se
reduca sau sa se piarda prin culturi repetate.Astfel, cultivarea in vitro reprezinta o abordare
originala si complexa a domeniului biotehnologiilor alimentare, prin adoptarea de metode si
tehnici moderne de cultivare a unor specii de plante.