1.

TEMA PROIECTULUI

Înfiinţarea unei plantaţii viticole, cu suprafaţa de 32 ha, pentru obţinerea de struguri de

masa, cu ststem de conducere înalt. Plantaţia se înfiinţează în podgoria Ostrov, din centrul
viticol Ostrov.
Soiurile de viţă de vie care se vor cultiva sunt următoarele:
 Muscat Perla de Csaba
 Cardinal
 Muscat de Hamburg
 Afuz Ali
Portaltoii utilizaţi sunt următorii:
 Riparia Gloire
 Berlandieri X Riparia Selecţia Oppenheim 4

1|Page
 2. SITUAŢIA GEOGRAFICĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ

2.1. Istoric
În istoria ţinutului românesc de la Marea Neagră, regiunea sud-dunăreană deţine un loc
aparte. Victor Henric Baumann, în lucrarea sa "Ferma romana din Dobrogea", aminteşte de
căldurile excesive şi precipitaţiile reduse, pădurile puţine şi izolate, vegetaţia tipică de stepă şi
silvostepă, cernoziomurile levigate şi degradate. Cu toate acestea, locurile îşi au propriul lor
farmec, iar oamenii au foarte multe de povestit oricui ar vrea să-i asculte. În acest spaţiu ,în
colţul lui cel mai sud-vestic, se află una dintre localităţile româneşti, cu o existenţă şi o evoluţie
în timp deosebită: Ostrov.

2.2. Aşezarea geografică şi limite

Localitatea Ostrov (judeţul Constanţa) este aşezată în extremitatea sud-vestică a

Dobrogei. Ea este încadrată in unitatea fizico-geografică a Podişului Dobrogei de Sud,
subunitatea Podişului Oltinei, fragmentat de văi scurte, adânci şi terminate prin limane fluviatile
la vărsarea în Dunăre – Limanul Bugeac.
Satul Ostrov este delimitat la nord de braţul dunărean Ostrov pe o lungime de cca. 17
km, în sud-vest de satul Almălău, în sud-est de satul Bugeac. Legătura satului cu reşedinţa de
judet, municipiul Constanţa, se face prin DN3, iar cu judeţul Călăraşi, prin traversarea Dunării cu
feribotul la Punctul de trecere Ostrov-Regie şi Chiciu–Călăraşi.
Comuna Ostrov include un număr de 6 sate, care depind de ea din punct de vedere
administrativ. Aceste sate sunt Almălău – 4 km, Bugeac- 5km, Galiţa- 9km, Gârliţa –15 km şi
Esechoi- 21 km, fiind legate de centrul de reşedinţă al comunei- Ostrov, prin drumuri
modernizate.

2.3. Analiza reliefului

Relieful Ostrovului se caracterizează prin altitudini maxime de 120-150 m în Dealul

Parapet şi Dealul Esechioi, cu văi înguste fragmentate de torenţi - Valea Gagea - la nord, Valea
Caldă - în sud-est, Stutină Vodă în vest, care se varsă fie în Lacul Bugeac, fie în Dunăre.
Datorită faptului că relieful are un aspect vălurit, la care se adaugă ploile cu caracter
torenţial, văile respective au aspect neregulat şi haotic, acest lucru contribuind la scoaterea
acestor suprafeţe din circuitul agricol. Deseori se produc alunecări de teren din cauza reliefului
în pantă şi a rocilor argiloase – alunecarea de teren din punctul La Piatră.
Ca măsuri de evitare a proceselor actuale de modelare a reliefului: alunecări de teren,
eroziuni torenţiale, prăbuşiri de versanţi, la care se adaugă intervenţia neraţională a omului, se
impune luarea unor măsuri de ordin practic concretizate în:
 terasarea versanţilor dealurilor şi plantarea acestora cu viţă-de-vie şi pomi fructiferi (S.
C. Ostrovit S. A. şi terenurile particulare);
 reîmpăduririle cu specii autohtone a terenurilor în cauză;
 plantaţii cu salcâm în bazinul de recepţie al râurilor;

2|Page
  construcţia de baraje pe văile torenţiale.

În ultimii ani prin trecerea terenurilor în proprietate particulară, tot mai multe terenuri au
fost valorificate prin luarea măsurilor menţionate mai sus, lucru ce a contribuit la eficientizarea
agriculturii şi silviculturii din zonă.

2.4. Particularităţi climatice

Clima Podişului Dobrogei de Sud prezintă anumite particularităţi determinate de poziţia

geografică - între Dunăre în vest şi Marea Neagră în est - cât şi datorită componentelor fizico-
geografice ale teritoriului.
Regiunea aflată în studiu suferă vara de influenţa maselor de aer anticiclonal din Azore şi
cele mediteraneene cu aer tropical nord-african, ce aduc secetă, timp senin şi temperaturi
ridicate. Iarna, anticiclonul siberian aduce mase de aer subpolar continental, ce produc scăderi
mari de temperatură, crivăţul fiind vântul dominant al zonei.
Temperatura medie anuala este cuprinsă intre valorile: 11,4 °C - 11,8 °C.
Ca şi consecinţă a încălzirii climatice globale, valoarea temperaturilor maxime pe timpul
verii, a crescut pana la 34 °C la umbră. Tot din această cauză au apărut şi fenomene climatice
necunoscute acestei zone, tornadele, neproducând însă pagube materiale majore.
Ca o verigă importantă a circuitului apei în natură, regimul precipitaţiilor atmosferice din
zona cuprinde valori de 450-500 ml/m² pe an.
Iernile din Ostrov sunt secetoase, stratul de zăpadă este subţire si discontinuu, acest
lucru punând în pericol suprafeţele însămânţate cu cereale. Prin aşezarea sa geografică pe malul
drept al braţului Ostrov al Dunării, localitatea beneficiază de un climat mai dulce în comparaţie
cu celelalte zone ale judeţului. În consecinţă, s-au putut înfiinţa plantaţii de plante
mediteraneene

2.5. Particularităţi hidrografice

Regiunea aflată în studiu face parte dintr-o zonă cu umiditate deficitară, cu valori mari
ale evaporaţiei şi cu indici de ariditate ridicată. Analiza hidrografică relevă prezenţa în zonă a
izvoarelor, a unor pâraie cu apă permanentă: Gabroviţa şi Scoricea, care se varsă în Lacul
Bugeac, Braţul Ostrov al Dunării care udă localitatea pe o lungime de cca. 17 km, Lacul Bugeac.

2.6. Vegetaţia

Localitatea aflată în studiu se încadrează din punct de vedere al vegetaţiei, zonei de

stepă şi silvostepă şi a pădurii submediteraneene.
Vegetaţia de stepă este formată din:
 ierburi de talie mică - 30-40 cm, de tipul: pir, costrei, coada – calului, volbură, păpădie,
pălămida, pelin, brusture, ceapa ciorii,ciulin;
 arbuşti: cătina, măceş sălbatic, porumbar, păducel, soc, salcie pitică, scumpie, liliac, corn;
 specii de arbori submediteraneeni: cer, alun, kiwi, migdal, gârniţa;

3|Page
 Vegetaţia zonei acvatice cuprinde specii de plante ca: nufăr, papură, stuf.
Zonele de răspândire a acestora ocupă suprafeţe restrânse deoarece, în cea mai mare parte,
aceste suprafeţe au fost atrase în circuitul agricol.

2.7. Populaţia

Comuna Ostrov, împreuna cu satele componente au un total de 5.599 locuitori, dintre

care 3.568 sunt bărbaţi, iar 2.031 sunt femei.
Structura demografică a localităţii Ostrov se prezintă astfel: femei 2.031, copii 1.300,
pensionari 1.300.
Conform recensământului populaţiei din 2002 numărul de locuitori pe localităţi este:
 Ostrov: 2.929 locuitori
 Almalau: 1.002 locuitori
 Galiţa: 718 locuitori
 Gârlita: 375 locuitori
 Esechioi: 313 locuitori
 Bugeac: 262 locuitori
Mişcarea naturală a populaţiei este în creştere.
Densitatea populaţiei este 33,42 loc/km2, cu o concentrare mai mare în zona localităţii de
reşedinţă.

2.8. Activităţi economice

În rândul ocupaţiilor locuitorilor ostroveni, viticultura deţine un loc important, chiar

dacă, potrivit normelor Uniunii Europene, reprezintă un domeniu deficitar. Pe lângă rolul său
economic, cultura viţei-de-vie în zona Ostrov a reprezentat şi o modalitate de stabilizare a
terenurilor în pantă, contribuind la diminuarea formelor distructive provocate de eroziunea
solului şi alunecărilor de teren.
Viticultura românească are o veche tradiţie care şi-a pus amprenta pe amplasarea ei, pe
practicile viti-vinicole, pe cultura şi civilizaţia poporului român. În zilele noastre, pe harta
României se pot identifica opt regiuni viticole, în cadru cărora plantaţiile de viţă-de-vie sunt
grupate în 38 de podgorii cu un total de 123 de centre viticole şi 40 de centre viticole
independente.
Podgoria Ostrov este cuprinsă în regiunea Terasele Dunării (Regiunea VII), alături de
podgoria Greaca. Această regiune este situată în cea mai mare parte pe terasele Dunării din sud-
estul Câmpiei Romane şi cuprinde în aria ei alături de podgoriile Ostrov şi Greaca şi 5 centre
viticole în cadrul podgoriilor: Aliman, Băneasa, Oltina, Ostrov, Greaca şi 3 centre viticole
independente: Zimnicea, Giurgiu şi Feteşti.
Din documentele existente nu s-au desprins date certe privind vechimea viţei-de-vie din
această podgorie ostroveană. Condiţiile de complex natural, atât de favorabil viţei-de-vie, pot
constitui dovezi că şi în acest colţ de ţară practica viti-vinicolă şi-a găsit loc din cele mai vechi

4|Page
timpuri. Cert este că podgoria Ostrov reprezintă un model pentru cei care doresc să producă
struguri de masă, mai ales pentru stafide şi, de ce nu, pentru vinurile de bună calitate.
Podgoria Ostrov se desfăşoară pe faţada dunăreană a Podişului Oltinei din sud-vestul
Dobrogei, în unghiul format între Dunăre şi graniţa cu Bulgaria. Centrele sale viticole sunt:
Ostrov, Băneasa, Oltina, Aliman. Principala producţie este destinată producerii strugurilor
pentru masă, fiind totodată şi una dintre puţinele podgorii în care se extinde cultura soiurilor
apirene pentru stafide. Pentru obţinerea vinurilor albe de calitate superioară la Ostrov au fost
cultivate soiurile Sauvignon şi Rkatiteli.
Pentru exploatarea produselor viti-vinicole, pe raza comunei Ostrov îşi desfăşoară
activitatea S. C. Ostrovit SA, care a folosit în ultima perioadă fonduri SAPARD pentru
achiziţionarea unor utilaje şi funcţionarea unor plantaţii viticole.

2.9. Istoricul agriculturii pe raza comunei Ostrov

Agricultura comunei Ostrov se împleteşte, de-a lungul vremurilor cu agricultura specifică

Dobrogei şi îndeosebi a Dunării de Jos. Odată cu colonizarea bazinului Pontului Euxin, tehnicile
agricole au luat o turnură benefică şi tot de atunci se ştie că populaţia autohtonă cultivă grâu,
mei, secară, plante textile, viţă-de-vie, pomi fructiferi şi se ocupau cu creşterea animalelor.
Viile au cunoscut o mare dezvoltare, mai ales pe pantele terasate. Peste 45% din
suprafaţa viticolă a Dobrogei de Sud este concentrată pe ramura dunăreană a podişului Cobadin
(Ostrov, Lipniţa, Oltina, Aliman şi Rasova).
Podgoria de la Ostrov este cunoscută pentru calitatea strugurilor de masă, valorificaţi
atât în ţara cat şi în străinătate, în cadrul cărora domina soiul AFUZ-ALI.
Structura culturilor agricole pe raza comunei Ostrov în anul agricol 2007 – 2008:
 Rapiţă - 390 ha
 Floarea-soarelui - 1650 ha
 Porumb - 440 ha
 Suprafeţe viticole - persoane fizice - 305 ha
 Suprafeţe viticole - S. C. Ostrovit S. A. - 540 ha
 Livezi - 300ha

5|Page
 3. ALEGEREA SOIURILOR RODITOARE

3.1. Muscat Perla de Csaba

Soiul a fost obţinut în Ungaria, în anul 1904, de către A. Stark, din seminţe hibride
obţinute anterior de I. Mathiàsz, prin încrucişarea soiurilor Bronnerstraube X Muscat Ottonel.
Soiurile Perla de Csaba se menţine în cultură numai datorită maturării timpurii a strugurilor. În
condiţiile ţării noastre, se cultivă pe o suprafaţă de circa 600 ha, în primul rând, în centrele unde
timpurietatea maturării se manifestă din plin, cum sunt cele din sudul ţării, pe terasele Dunării.
Sinonime: Perla de Csaba, Perla von Csaba (Germania), Csaba gyongye (Ungaria).
Caractere morfologice importante:
La dezmugurire, rozeta este scămoasă, verde albicioasă, cu liziera cafenie-rosiatică.
Frunzele tinere au limbul verde arămiu, cu scame fine.
Frunza adultă este întreagă sau uşor trilobată, cu marginile limbului orientate către faţa
superioară, formând o pâlnie cu centrul în punctul peţiolar.
Strugurii sunt de mărime mijlocie, cilindro-conici sau conici, rar rămuroşi. Boabele sunt
uşor discoidale sau sferice, colorate galben-verzui, mai intens pe partea însorită. Miezul
boabelor este semicărnos, cu gust discret de muscat.
Însuşiri biologice:
Soiul este de vigoare mijlocie, uneori chiar slabă, ceea ce reflectă şi asupra fertilităţii şi
productivităţii. Preferă solurile bogate, uşoare, reavene, expoziţii sudice, bine însorite. O bună
parte din copili sunt fertili chiar în anul apariţiei lor.
Soiul se remarcă prin sensibilitate faţă de secetă, oidium si mană. Este puternic atacat de
viespi.

6|Page
 În plantaţii soiul, se comportă bine pe portaltoiul Riparia Gloire, pe terenurile reavene,
afânate, cu putere clorozantă redusă, imprimându-i o maturare mai timpurie.
Caracteristici tehnologice:
Muscat Perla de Csaba este un soi tipic de masă, de epoca I, fiind primul soi care apare
pe piaţă. În condiţiile din sudul ţării ajunge la maturare timpuriu, între 15-26 iulie, iar în centrele
din zona colinară şi Dobrogea în primele zile ale lunii august.
Durata de consum este redusă, între 10-20 zile. Strugurii nu suportă transporturi lungi,
boabele dezprinzându-se uşor de pe ciorchine.
Producţia obţinută în medie, variază in jur de 8 t/ha, putând fi mărite printr-o serie de
măsuri agrotehnice.
Particularităţi de cultură:
Mărirea producţiei de struguri se sprijină în primul rând pe stabilirea corectă a
încărcăturii de ochi. Fiind un soi de vigoare mijlocie, suportă pe solurile cu fertilitate ridicată, o
încărcătură de 12-13 ochi/m2, repartizată pe elemente de rod, de lungime mijlocie. Cu această
încărcătură, producţia poate ajunge la 9-15 t/ha.
Repartizare teritorială:
Se menţine în sortiment în cenmtrele viticole sudice, de pe terasa inferioară a Dunării,
de la Drobeta Turnu-Severin până la Ostrov, ca zonă foarte favorabilă de cultură.

3.2. Muscat de Hamburg

Muscat de Hamburg (sau
Muscat de Hambourg şi Tămâioasă
hamburg) este o varietate de struguri
rezultată din încrucişarea varietăţilor
Muscat d'Alexandrie şi Trollinger (soi
cunoscut şi cu numele Frankenthal).
Încă nu este clar dacă includerea
numelui oraşului Hamburg în
denumirea acestui soi este inclus s-a
datorat faptului că îmbutelierea vinului
bazat pe această varietate a fost
atestată prima oară în Hamburg, în
1836. Din Hamburg, vinul din struguri
Muscat de Hamburg a devenit popular în Anglia începând din 1860. Este un soi de masă, cu
maturare mijlocie.
Caractere ampelografice:
La dezmugurire, rozeta este verde-albicioasă, pâsloasă. Frunzele tinere sunt scămoase,
roşiatice cu reflexe arămii.
Frunza adultă este mijlocie spre mare, cuneiformă, tri- sau pentalobată, cu lobul
terminal alungit. Limbul este de culoare verde, uşor gofrat, ondulat, glabru pe faţa superioară,
scămoasă pe partea inferioară. Nervurile sunt roşiatice la bază, spre punctul peţiolar, cu perişori
deşi pe partea inferioară. Marginea limbului are dinţi neregulaţi, ascuţiţi, de culoare gălbuie.
Sinusul petiolar este deschis, sub formă de liră sau ovoidal închis.

7|Page
 Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil, dar cu coeficient scăzut de
germinare.
Strugurii sunt mari, rămuroşi, cu ramificaţiile secundare foarte dezvoltate. Pedunculul
este lung şi erbaceu, la fel şi restul ciorchinelui. Boabele sunt mari, cărnoase, crocante, cu gust
puternic de muscat şi acoperite cu un strat gros de pruină.
În cultură se întâlnesc două biotipuri de Muscat de Hamburg: un biotip cu boabe sferice,
uşor ovale, colorate uniform în negru-albăstrui, considerat cel mai valoros, şi altul cu boabe
elipsoidale, colorate neuniform în roşu-violaceu, mai puţin valoros.
Însuşirile biologice:
Perioada de vegetaţie mijlocie este de 165-170 zile, timp în care necesită o temperatură
globală de peste 30°C. Are o creştere vegetativă puternică şi fertilitate bună, 50-60% din lăstari
fiind fertili. Este sensibil la meiere şi mărgeluire, fenomene care se manifestă puternic spre
vârful ciorchinilor. În anii cu condiţii climatice nefavorabile, în timpul înfloritului, florile nu leagă
şi cad în masă, acesta constituind defectul major al soiului Muscat de Hamburg.
Rezistenţe biologice: mijlocie la ger (-18°C); slabă la secetă; foarte sensibil la mană,
făinare şi putregaiul cenuşiu al strugurilor. În zonele de şes este puternic atacat de molii.
Cerintele agrotehnice:
Muscat de Hamburg are nevoie de multă căldură şi insolaţie. De aceea se cultivă în
condiţii bune în podgoriile din zonele colinare subcarpatice. Preferă solurile uşoare, bine
aprovizionate cu substanţe nutritive şi apă. Pentru asigurarea polenizării suplimentare, în
plantaţii se asociază în sortiment biologic cu soiul Cinsault: 2 rânduri de Muscat Hamburg, 1
rând de Cinsault cu care se aseamană la struguri. Necesită tăiere lungă cu 8-10 ochi, formă de
conducere recomandată fiind capul înălţat dr. Guyot. Tăierea în cepi de rod duce la diminuarea
producţiei. Încărcătura la tăiere este de 12-15 ochi/m2.
Însuşirile agrotehnice şi tehnologice:
În România soiul Muscat de Hamburg este cultivat pe o suprafaţă de aproximativ 2900
hectare. În condiţiile eco-climatice din România, maturarea strugurilor se realizează cu 10-15
zile după Chasselas doré (soi de epoca a IV-a).
În sudul ţării, maturarea strugurilor începe încă pe la finele lunii august, iar în podgoriile
subcarpatice în tot cursul lunii septembrie. Producţiile obţinute sunt mijlocii (10-14 t/ha), din
care 60-70% reprezintă producţia marfă. Durata de conservabilitate a strugurilor pe butuc este
redusă (10-15 zile), după care boabele se zbârcesc şi pierd din aromă.
La maturarea deplină, strugurii acumulează cantităţi mari de zahăr (160-170 g/l),
aciditatea rămâne echilibrată (4,5-5,5 g/l H2SO4), încât strugurii sunt vinificabili, obţinându-se
vinuri uşoare de masă.
Repartizare teritorială:
Locul său de cultură favorabil, se gaseşte pe dealurile Subcarpaţilor Meridionali
(podgoria Dealu Mare, Dealurile Buzăului), pe terasele Dunării (Zimnicea, Giurgiu, Greaca,
Feteşti) şi în Dobrogea ( podgoriile Ostrov, Cernavodă).

8|Page
 3.3. Cardinal

Este un soi cu maturare timpurie şi extratimpurie.

Caractere ampelografice:
La dezmugurire, rozeta este de culoare verde-arămie, prevăzută cu scame fine. Frunzele
tinere au limbul subţire, asimetric, alungit, colorat în verde cafeniu, cu mucronii ascuţiţi şi peţiol
roşiatic.
Frunza adultă este de mărime mijlocie spre mare, cuneiformă, trilobată sau pentalobată.
Limbul este subţire, verde lucios, glabru pe ambele feţe şi uşor gofrat. Dinţii sunt neregulaţi,
dispuşi în serii de doi dinţi mici şi unul mare, cu marginile uşor rotunjite. Nervurile au culoarea
roşiatică spre bază, pe faţa superioară şi verde pe cea inferioară. Sinusurile laterale sunt slab
schiţate, eliptice sau în formă de V, iar sinusul peţiolar are formă de liră. Peţiolul este de lungime
mijlocie şi are culoare verde roşiatică.
Lăstarul este viguros, de culoare verde-cafeniu, cu meritalele mijlocii ca lungime şi
noduri groase, cafenii. Inflorescenţele sunt lungi, inserate la nodul 6/7 de pe lăstar.
Florile sunt hermafrodite normale, pe tipul 5 sau 6, cu polen fertil, soiul fiind autofertil.
Strugurii sunt mari, cilindro-conici, adesea rămuroşi, cu boabele dispuse lax în ciorchine.
Pedunculul este erbaceu, de lungime mijlocie.

9|Page
 Boabele sunt mari, sferic turtite, de culoare intensă, roşie violacee. Pieliţa crapă uşor, are
grosime mijlocie, cu pruină pronunţată, neuniform colorată. Miezul este cărnos, crocant, cu gust
dulce-acrişor, nearomat, cu aciditate scăzută.
Coarda este viguroasă, eliptică in secţiune, cu suprafaţa striată, de culoare aluniu-
gălbuie. Raportul lemn-măduvă este în favoarea măduvei, soiul având o rezistenţă mică la ger.
Caracteristici tehnologice:
Soiul ajunge la maturare în prima decadă a lunii august. Cei mai timpurii struguri se obţin
la Zimnicea.
Strugurii se menţin mult timp pe butuc (peste 15-20 zile), dacă însă intervin ploi,
boabele se fisurează, în special în jurul pedicelului şi apoi mucegăesc. Are rezistenţe tehnologice
bune. Alături de producţiile mari, soiul se caracterizează şi prin procent ridicat de struguri marfă
(80%).
Particularităţi de cultură:
Soiul solicită căldură multă, soluri bogate cu umiditate suficientă şi bine încălzite.
Altoirea pe SO-4 imprimă strugurilor însuşiri calitative superioare.
La tăiere se recomandă lăsarea unei încărcături de 12-15 ochi/m 2, în funcţie de
fertilitatea solului, repartizate pe coarde de 12-13 ochi lungime.
Slaba rezistenţă la ger a soiului recomandă protejarea peste iarnă.
Repartizarea teritorială:
Pentru valorificarea pe deplin a timpurietăţii sale şi a potenţialului de producţie, soiul
Cardinal se cultivă în centrele viticole de pe terasele Dunării, în Dobrogea şi în judeţul Buzău.

3.4. Afuz Ali

Soi cu maturare târzie.

Sinonime:
Dattyer de Beyrouth, Raisin de
Constantinopole(Franţa), Regina Bianca,
Imperiale (Italia), Hafiz Ali, Real (Spania).
Caractere ampelografice:
Frunzele tinere sunt pentalobate,
lucioase, glabre, colorate în verde, cu
merginile cafenii.
Frunza adultă este mijlocie, rotund
uşor lăţită, pentalobată sau rareori trilobată.
Limbul frunzei este subţire, de
culoare verde închis, glabru pe ambele feţe,
cu nervuri subţiri şi deschise la culoare.
Dinţii au mărime mijlocie, margini drepte sau uşor convexe şi vârful ascuţit. Sinusurile
laterale sunt închise eliptice sau ovoidale, iar sinusul peţiolar este deschis în formă de U.
Peţiolul este lung, fin striat, de culoare verde.
Lăstarii sunt foarte viguroşi, cu suprafaţa canelară de culoare verde pe toată lungimea,
uşor roşcată la noduri, prevăzut cu cârcei lungi şi bifurcaţi. Inflorescenţa este mijlocie, de formă
cilindro-conică sau conică, cu flori hermafrodite normale, pe tipul 5, cu polen abundent şi fertil.

10 | P a g e
 Strugurii sunt mari, chiar foarte mari, aspectuoşi, de formă cilindro-conică, rămuroşi şi
flexibili. Pedunculul este foarte lung şi împreună cu rahisul rămân în stare erbacee şi la
maturarea strugurilor.
Bobul este mare, de formă ovoidal-cilindrică, cu pieliţa groasă, verde-gălbuie, acoperită
cu un strat gros de pruină. Miezul este cărnos, crocant, nearomat, cu gust plăcut, echilibrat
dulce-acrişor.
Coarda este pronunţat striată, spre canelată, de culoare cafenie-roşcată, mai intens
colorată la noduri. Scoarţa lignificată se exfoliază în plăci.
Caracteristici tehnologice:
Afuz Ali ajunge târziu la maturitate, în septembrie-octombrie. În centrele din sudul ţării
soiul poate ajunge la maturitatea de consum, mai devreme, chiar la sfârşitul lunii august. În
general, procesul de acumulare al zaharurilor si scădere a acidităţii decurge lent. Până la
maturitate acumulează 140-160 gr/l zaharuri.
Strugurii ajunşi la maturitate se păstrează bine pe butuc (30-40 zile).
Datorită aspectului deosebit de frumos al strugurilor, gustului armonios, plăcut al
boabelor, Afuz Ali este socotit cel mai valoros soi de masă, fiind solicitat mult la export.
Rezistă bine la transport, se păstrează foarte bine peste iarnă, în special în încăperi
frigorifice, în care se impune folosirea unei cantităţi moderate de SO 2.
Particularităţi de cultură:
Soiul Afuz Ali solicită terenuri foarte bine expuse la soare, cu soluri fertile.
Soiului i se atribuie încărcătura de 13-17 ochi/m2, în funcţie de fertilitatea solului,
repartizată pe coarde de cel puţin 12 ochi lungime.
Desfrunzitul parţial, după pârgă, devine deosebit de util, în special în anii cu condiţii
favorabile atacului de mucegai cenuşiu.
Afuz Ali se grupează în categoria soiurilor cu un consum mare de elemente nutritive. De
aceea, valorifică foarte bine îngrăşămintele, în special în cultura irigată.
Repartizarea teritorială:
Este recomandat şi autorizat pentru plantat în centrele viticole din sudul ţării, numai
unde sunt asigurate condiţiile heliotermice pentru maturarea strugurilor.

11 | P a g e
 4. ALEGEREA PORTALTOILOR

4.1. Berlandieri X Riparia Selecţia Oppenheim 4

Sinonime: SO-4

Hibrid americo-american obţinut prin selecţia clonală din portaltoiul Berlandyeri x

Riparia Teleky 4 A, în Germania la şcoala de viticultură din Oppenheim. Este un portaltoi valoros,
care s-a extins în cultură repede şi pe suprafeţe mari în Europa si America de Sud. La noi în ţară
se recomandă în toate zonele viticole.

Portaltoiul prezinta precocitate, maturare bună a lemnului (încă din luna iulie),
capacitate bună de înrădăcinare a butaşilor (60-80%), afinitate bună la altoire cu soiurile
roditoare (50%) şi o perioadă de vegetaţie scurtă (165-170 zile).

Rezistenţe biologice:
- rezistenţă bună la filoxeră, forma radicolă, dar mai scăzută la forma galicolă
- rezistent la nematozi
- rezistenţă mijlocie la cloroză (17% calciu activ în sol) şi scăzută la săruri
- rezistenţă mijlocie la secetă

Frunza adultă este mare, cuneiformă, întreagă, de culoare verde deschis. Limbul este glabru,
cu perişori scurţi pe partea inferioară a nervurilor. Marginea prezintă dinţi mici şi ascuţiţi.
Sinusul peţiolar este în forma de “U” larg deschis. Peţiolul este lung, uşor pubescent, de culoare
verde roşiatică.

Lăstarii sunt netezi, cu meritalele lungi, de culoare verde-violacee pe partea însorită, cu

noduri uşor pubescente.
Floarea este hermafrodită, funcţional femelă, cu polen fertil.
Coarda este de culoare brun-roşiatică, cu noduri proeminente, prevăzute cu peri scurţi.
Secţiunea transversală este eliptică, cu raportul lemn/măduvă în favoarea lemnului.
Scoarţa se exfoliază în plăci.

12 | P a g e
 4.2. Riparia Gloire

Sinonime: Riparia Portalis sau Riparia gloire de Montpellier.

Caractere ampelografice:
Vârful lăstarului are la dezmugurire culoare verde-gălbuie, cu rozeta de culoare cafenie,
uşor scămoasă. Frunzele tinere sunt lucioase şi se desfac sub forma unui jgheab.

Frunza adultă este foarte mare, cu limbul cuneiform, întreg, cu uşoară tendinţă de
trilobare, având sinusul peţiolar deschis, în formă de liră. Limbul este subţire, uşor gofrat, de
culoare verde deschis, cu dinţi lungi şi ascuţiţi. Are mucronii lungi şi recurbaţi.

Nervurile principale au culoare verde-gălbuie, cu baza roşiatică. Limbul este glabru pe

parte superioară, dar prezintă perişori grupaţi sub formă de smocuri, la punctele de bifurcaţie a
nervurilor pe faţa inferioară. Peţiolul frunzei este scurt în raport cu nervura principală, de
culoare roşiatică, fin striat, poros.

Lăstarii sunt viguroşi, netezi, lucioşi, de culoare galben-cafenie. Pe partea însorită lăstarii
au o nuanţă roşiatică, iar la noduri prezintă cârcei lungi, bi sau trifurcaţi. Floarea este
hermafrodită funcţional masculă, ginosterilă, cu polen abundent si fertil. Rar se întâlnesc şi flori
unisexuat mascule. Nu formează fructe.

Coarda este de vigoare mare, cu internoduri foarte lungi (15-20 cm), cu scoarţa netedă,
de culoare cafeniu-roşcată, mai închisă la noduri. În secţiune transversală, coarda este uşor
eliptică sau aproape rotundă, cu măduva dezvoltată, raportul lemn/maduvă fiind în favoarea
măduvei. Densitatea lemnului nu este foarte mare şi împreună cu cantitatea mai mare de
măduvă determină o rezistenţă mijlocie la ger a portaltoiului. Scoarţa se desprinde în fâşii
longitudinale, peridermul aţos incomodând la altoire.

13 | P a g e
 5. Calculul suprafeţei şi necesarul de viţe de vie

5.1. Suprafaţa schiţei

ST = SABC + SACD + SADE

SABC = = = 15,75 cm2

SACD = = = 14,25 cm2

SADE = = =7,02 cm2

ST = 32 ha

5.2. Coeficientul de transpunere

K= * 100 = *2= * 2 = 1,859

5.3. Toleranţa

T= * ST = = 0,08 ha

5.4. Abaterea sau eroarea

E = ST – SC transpusă E˂T

SABC transpusă = = =136.075,31 m2 / 10.000

SABC transpusă = 13,607 ha

SACD transpusă = = = 123.115,76 m2/ 10.000

14 | P a g e
SACD transpusă = 12,311 ha

SADE transpusă = = = 60.650,71 m2/ 10.000

SADE transpusă = 6,065 ha
SC transpusă = SABC transpusă + SACD transpusă + SADE transpusă
= 13,607 + 12,311 + 6,065
= 31,983 ha
E = 32 – 31,983 = 0,017

0,017 ˂ 0,08 » E˂T

5.5. Calcularea pantei terenului

I%= * 100

Cmax = 189
Cmin = 80
D= distanţa dintre Cmax şi Cmin * K * 50
D = BD * K * 50 = 5,2 * 1,859 * 50 = 483,34

I%= * 100 = * 100 = 14,128 %

5.6. Transpunerea laturilor de pe schiţă pe foaie milimetrică

AB = 7 cm AB tr = 7 * 1,859 = 13,01
BC = 4,8 cm BC tr = 4,8 * 1,859 = 8,92
CD = 5,5 cm CD tr = 5,5 * 1,859 = 10,22
DE = 4 cm DE tr = 4 * 1,859 = 7,43
AE = 3,5 cm AE tr = 3,5 * 1,859 = 6,50

15 | P a g e
 5.7. Calcularea suprafeţei utile

Sutilă = ST – (Sdrumuri principale+Sdrumuri secundare+Spoteci,alei+Szone de întoarcere+Sclădiri)

S drumuri principale =9,4 * 8 * 50 = 3.760 m2 => 0,376 ha

Sdrumuri secundare = (8,4 + 7,9) * 3 * 50 = 16,3 * 3 * 50 = 2.445 m2 => 0,245 ha
Spoteci,alei = [(4,2+4,3+4,4+4,5+4,5+2,8)+(4,3+4,5+4,6+4,9+4,9+3)] * 1 * 50
= (24,7 + 26,2) * 1* 50 = 50,9 * 1 * 50 = 2.545 m 2 => 0,255 ha
Szonă de întoarcere = (8,8 + 6,3 + 7) * 6 * 50 = 22,1 * 6 * 50 =6.630 m 2 => 0,663 ha

Sconstrucţii = 0,2 % din ST => Sconstrucţii = 0,064 ha

Sutilă = 32 –( 0,376+0,245+0,255+0,663+0,064) = 32 - 1,603 =>

Sutilă = 30,397 ha

5.8. Calcularea necesarului de viţe

Distanţa între rânduri: D = 2 m

Distanţa între viţe pe rând: d = 1,2 m

Sutilă/butuc = D * d = 2 * 1,2 = 2,4 m2

Nr.butuci/ha = 10.000m2 : Sutilă/butuc = 10.000 : 2,4 = 4.167 viţe

Nr.butuci/Sutilă = Nr. Butuci/ha * Sutilă = 4.167 * 30,397 = 126.664,299 => 126.665 viţe

5.9. Calcularea cotei de asigurare

Cota de asigurare = 10% din Nr.butuci/Sutilă

= 10% * 126.665
= 12.666,5 buc.

5.10. Calcularea numărului total de viţe necesare

16 | P a g e
Nr.total de viţe necesare = 126.665 + 12.666,5 = 139.331,5 => 139.332 viţe

6. Împărţirea terenului
Suprafaţa totală a terenului este de 32 ha. Suprafaţa unei parcele trebuie să fie cuprinsă
între 1,5 şi 3 ha. În acest proiect vom avea 16 parcele cu suprafeţe cuprinse între aceste limite.
Parcelele sunt delimitate între ele de drumul principal, drumurile secundare şi alei.

7. DEVIZE

7.1. Deviz aferent construcţiilor şi amenajărilor

Nr. Materiale U.M. Volum Preţ unitar Valoarea

crt. (cantitate) (RON) totală (RON)
1. Sediul fermei Buc. 1 125.000 125.000
2. Hală de sortare cu depozit Buc. 1 150.000 150.000
frigorific
3. Drum principal Km 0,376 13.000 4.888
4. Drum secundar Km 0,245 10.000 2.450
5. Alei Km. 0,255 6.000 1.530
6. Zona de întoarcere Ha 0,663 5.800 3.845,4
7. Benzi înierbate Ha 30,4 260 7.904
8. Canale de coastă Ha 30,4 250 7.600
9. Sistem de susţinere Ha 30,4 30.000 912.000
10. Bazine Buc 31 300 9.300
Total cheltuieli construcţii şi amenajări : 1.224.517,4 RON

7.2. Deviz general de cheltuieli

Nr. Denumirea devizului Valoare (RON)

crt.
1. Deviz de construcţii şi amenajări 1.224.517,4
2. Deviz de înfiinţare a plantaţiei 178.213,44
3. Deviz lucrări de întreţinere a plantaţiei anul I 126.329,20
4. Deviz lucrări de întreţinere a plantaţiei anul II 105.990,60
5. Deviz lucrări de întreţinere a plantaţiei anul III 125.118,60
6. Deviz lucrări de întreţinere a plantaţiei anul IV 127.076,60
7. Deviz lucrări de întreţinere a plantaţiei anul V 133.046,60
TOTAL GENERAL 2.040.292,44 RON

17 | P a g e
 8. Calculul eficienţei economice

8.1. Investiţia totală

It = 2.040.292,44 RON

8.2. Investiţia la hectar

Iha = = = 63.759,13875 RON/ha

8.3. Producţia medie la hectar

Pmedie/ha = = 9,33 t / ha

8.4. Timp de funcţionare

Timp de funcţionare = 25 ani

8.5. Suprafaţa utilă

Sutilă = 30,4 ha

8.6. Cota de amortizare

Ca = = = 81.611,70 RON/an

8.7. Producţia totală de struguri

Ptotală = Sutilă * Pmedie/ha = 30,4 * 9,33 = 283.632 t

8.8. Producţia globală

18 | P a g e
Struguri de masă pentru vânzare.
Q = 283.632 kg
Qp = 75% din Q(prod. totală) = 75% din 283.632 = 212,724 kg
Pv = 2,00 RON
Pg = Qp * Pv = 212.724 * 2,00 = 425.448 RON /kg

8.9. Cheltuieli materiale

- directe: 5% din It => 102.014,622 RON

- indirecte: 2% din It =>40.805,848 RON
8.10. Venit net anual

Vnet = Pg – Chelt materiale= 425.448 – (102.014,622 + 40.805,848) = 282.667,53 RON

8.11. Termen de recuperare

Termen = It / Vnet = 2.040.292,44 : 282.667,53 = 7,217

8.12. Viteza de recuperare

Viteza de recuperare = = 25 : 7,217 = 3,464

8.13. Cost de producţie/unitate de producţie

Cp = = = 0,671

8.14. Profit

P= Qp * (Pv – Cp ) = 212.724 * (2,00 – 0,671 ) = 212.724 * 1,329 = 282.710,196 RON

8.15. Rata profitului

Rp = * 100 = * 100 = 197,95 RON

19 | P a g e