Divina Comedie

de Dante Alighieri

INFERNUL

 Primul cerc
Aflându-se la inceputul drumului sau,Dante este nevoit sa treaca,impreuna cu Virgiliu,prin primul cerc al
infernului,cunoscut sub numele de ,,Limb”.Acesta cuprinde marii filozofi si poeti greci care s-au nascut inaintea lui
Hristos(Homer,Platon,Aristotel etc.),Dante avand ocazia sa vorbeasca cu dansii.Pe langa pagani,se mai aflau si oameni
nebotezati,printre care se aflau chiar si copii.

 Limbul
Înainte de primul cerc, sau anticamera infernului, avem hoarda lașilor. Aceștia se zbat goi, mâncați de viermi și de muște.
Apoi, înaintând, descoperim primul cerc este cel al oamenilor virtuoși, dar care nu au apucat să fie botezați, fiind astfel
considerați păgâni. Pedeapsa lor e că sunt situați într-o formă inferioara Paradisului și locuiesc într-un castel cu șapte porți,
reprezentative pentru cele șapte virtuți: castitatea (curățenia), cumpătarea (temperanța), caritatea (milostenia), hărnicia,
răbdarea, bunătatea și modestia (smerenia), opuse celor șapte păcate capitale. Aici îi întâlnim pe Aristotel, Socrate, Iulius
Cezar etc.

 Al doilea cerc - Desfrânații

În al doilea cerc se află regele Minos, care judecă toate sufletele
Următorul cerc descendent le este rezervat desfrânaților și păcătoșilor din dragoste. Aici, sufletele celor ce au comis păcatele
acestea sunt condamnați să fie spulberați de un vânt violent, ce-i împiedică să-și găsească liniștea, simbol al chinurilor prin
care au trecut din cauza dorințelor carnale cât erau în viață. Dante și Virgil îi întâlnesc aici pe Cleopatra, Elena din Troia,
Paris, Ahile sau Tristan.

 Al treilea cerc - Mâncăii

Când ajung în cel de-al treilea cerc, Dante și Virgil dau peste un monstru înfiorător, Cerberul, care stă de pază și îi
veghează pe cei ce nu au cunoscut cumpătarea în desfătările trupești. Păcătoșii se zvârcolesc întru eternitate într-o mocirlă
întreținută perpetuu de o grindină. Starea în care se află sufletele e rezultatul unei vieți fără limite, în care doar plăcerile
egoiste au primat. În acest cerc, cei doi întâlnesc oameni obișnuiți.

 Al patrulea cerc - Zgârciții și risipitorii

În al patrulea cerc cei păcătoși sunt forțați să împingă cu pieptul roci enorme. Ilustrație de Gustave Doré
Guvernați de zeul grec al lumii subterane, Pluton, nenorociții din cercul al patrulea îndură o pedeapsă sisifică, fiind forțați să
împingă cu pieptul roci enorme, simbol al ambițiilor și lăcomiei după bani. Ei sunt împărțiți în două părți: cei care acumulau
posesii și cei care le-au risipit. Păcătoșii aceștia se canonesc atât de tare și se concentrează la munca lor atât de intens, că
Dante și Virgil nu apucă să le adreseze vreun cuvânt. Printre aceste suflete, întrezărim oameni ai bisericii și chiar și papi.

 Al cincilea cerc - Furioșii

Este locul în care cei mânioși și cei ursuzi din pricina mâniei sunt pedepsiți, fiind nevoiți să se zvârcolească în noroi, pe
deasupra râului Styx, luptându-se cu pumnii, se mușcă, se sfâșâie între ei. Pentru păcatul de a nu avea răbdare, de a sări să
judece și să spurce, aceștia sunt astfel forțați să-și ducă povara păcatului lor fără tihnă. Tot aici, Dante și Virgil sunt
întâmpinați de furiosul reprezentativ, și anume politicianul Filippo Argenti, un om de vază florentin.

 Al șaselea cerc - Ereticii

Cu cât coborâm mai adânc în măruntaiele iadului, cu atât densitatea și intensitatea trăirilor se amplifică. Astfel, în această
regiune au fost adăpostiți ereticii și blasfemiatorii, scepticii care au fost blestemați să se perpelească în morminte de foc,
simbolul patimilor și urilor ce i-au mistuit cât erau în viață. Aici, Dante li se adresează câtorva figuri impunătoare în istorie,
cum ar fi filosoful Epicur sau Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman.
  Al șaptelea cerc - Violenții, sinucigașii, cămătarii
Cercul următor este împărțit în trei brâuri. Avem astfel, în primul brâu, pe cei care, în viața lor, s-au arătat violenți cu
aproapele lor. Păcatele de care se fac vinovați i-au azvârlit într-un mâl de sânge clocotitor, până la gât, în care se frământă.
Sunt guvernați de Minotaur, iar dintre figurile importante peste care Dante va da se numără Alexandru cel Mare sau Dionis.
Al doilea brâu al cercului este și mai sinistru, dacă suportă un nivel de comparație. Aici se află sinucigașii, transformați
într-un desiș de crengi noduroase, pline de țepi și otrăvitori, sfâșiate de Harpii, torționari antici. Dante rupe o creangă care
apoi sângerează. Figura reprezentativă pentru acest loc este juristul Pier delle Vigne. Tot în acest loc se află cei care și-au
bătut joc de bunurile personale, păguboșii sau pustiitorii, vânați de câini fioroși și înfometați, și care sfârșeau prin a fi hăcuiți
de aceștia.
În cel de-al treilea și ultimul brâu al cercului șapte, Dante dă peste o întindere pustie și stearpă, unde sufletele sunt
goale, hăituite de o ploaie de foc eternă, pârjolite și urlând a disperare. Locul le este rezervat cămătarilor, sodomiților.

 Al optulea cerc - Proxeneții, lingușitorii, simoniacii, ghicitorii

Un cerc imens, alcătuit din mai multe bolgii, terifiant și sinistru, alocat unora dintre cei mai mari nevrednici. Avem așadar,
prima bolgie, pentru proxeneți și seducători, care ni se înfățișează goi, biciuți de diavoli. A doua bolgie le e rezervată
lingușitorilor, care sunt obligați să stea într-o mare de scârnă. Bolgia a treia este destinată simoniacilor, preoților ce
eliberau indulgențe și celor cărora nu te puteai spovedi fără să plătești. Acești atârnau cu capul în jos în gropi minuscule, iar
tălpile le erau arse de flăcări.
Dante trece podul către bolgia 4, unde întâlnim ghicitorii. Păcătoșii aceștia au capul întors în spate și plâng în continuu.
Bolgia 5 este locul politicianilor corupți, delapidatorilor, care sunt aruncați în smoală și sunt împinși cu sulițele înapoi
când încearcă să iasă. Bolgia 6, ipocriții, care pășesc sub povara unei mantii de plumb. Aici îl întâlnim pe unul dintre cei
mai mari ipocriți, preotul Caiafa, care a îngăduit răstignirea lui Iisus în ciuda faptului că știa că era nevinovat. Damnații din
această bolgie îl calcă în picioare în defilarea lor veșnică sub greutatea capei de plumb.
Bolgia a 7-a ni-i înfățișează pe hoți, fugăriți de șerpi care îi mușcă, a 8-a bolgie le este rezervată sfătuitorilor de rău,
care se bălăcesc pe fundul bolgiei, învăluiți de limbi de foc, în bolgia a 9-a sunt semănătorii de vrajbă, care bântuie
eviscerați, cu organele la vedere, alții cu căpățânile în mâini. În ultima bolgie, îi găsim pe falsificatori, alchimiști și cei
care au comis sperjur. Falsificatorii zac grămadă unii peste ceilalți, smulgându-și pielea, pe când alchimiștii au trupurile
putrede, umflate de apă.

 Al nouălea cerc - Trădătorii

Aici suntem cel mai aproape de Lucifer, de capătul lumii htoniene. Toți tradatorii sunt scufundați și claustrați pe vecie într-
un lac de gheață. Și acest cerc este alcătuit din mai multe brâuri, și anume patru. În funcție de severitatea păcatului, sufletele
sunt fie mai aproape de suprafață, fie mai adânc înfipte în lacul de gheață. Cei mai mari trădători sunt cei ce i-au vândut pe
făcătorii de bine (îi găsim aici pe Iuda si pe Brutus, evident). Aceștia stau paralizați în imensitatea de gheață și își rod țestele
unii altora pe vecie.