Medicina in Renastere

In medicina, ca si in alte domenii, perioada care a cuprins sec XV – XVI s-a caracterizat printro
surprinzatoare trezire si printro dezvoltare accelerate a descoperirilor dup ace mii de ani batuse
pasul pe loc. Giorgio Vasari 1511-1574 un artist, architect si om de litere florentin a numit aceasta
perioada Renastere, datorita credintei ca a avut loc o intoarcere la val cultural ale Greciei si romei
antice. Numeroase elemente au provocat sau au favorizat aceasta larga miscare regeneratoare a
artelor literelor, stiintelor, gandirii,structurilor religioase si sociale. Doi dintre acesti factori au fost
in mod deosebit profitabili pt medicina. Primul a fost dezvoltarea spiritual datorita careia unele
personalitati au pus in discutie principia si notiuni consecrate si considerate in mod definitive
rezolvate. Al doilea a fost descoperirea si dezvoltarea rapida a tiparului care a facut posibila
diuzarea de cunostinte prin intermediul cartii si nu numai orintrun invatamant verbal.

Un alt facot important a fost dezoltarea industriei locale si a comertului.

Cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la refugierea unui nr mare de

carturari greci, in special in partea de nord a italiei. Universitatile din bologna, padova si ferrara
atrageau student din intreaga europa. Astfel, in a doua jumatate a sec 15, conditiile sociale,
economice si politice din nordul italiei au favorizat o adevarata explozie a activitatilor intelectuale
si creative.

Printer preocuparile cultural ale umanistilor din perioada renasterii medicina a ocupat un loc
privilegiat, orice om cultivat din aceasta epoca simtindu-se atras si interest de secretele corpului
uman si de dereglarile functionarii sale. Acei care se consacrau acestui studio essential pt activitatea
lor se dovedeau a fi totodata cultivate si ganditori.

Primii umanisti cu preocupari in domeniul medicine au trait sau macar au studiat la

universitatile din nordul italiei. Ei erau specializati in fizica, astronomie, partial dat interesului
crescut fata de magie si astrologie.

Meritul principal si durabil al acestei epoci laminate a fost nasterea anaomiei modern.

Se poate spune ca Renasterea a pus primele baze ale medicine stiintifice. Spiritual nou care
anima medicina impunea acest adevar ca este iluzoriu sa cauti sa intelegi sau sa reface dereglarile
organismului inainte de a-I cunoaste bine structura sa.

Or aceasta structura nu era mai bine cunoscuta la inc sec 15 decat pe e timpul lui Galen.

Indispensabila inainte de toate studiului rational al fiziologiei si patologiei, cunoasterea

anatomiei nu necesita nici un mijloc desebit in afara de un cutit pt disectie si o vedere buna.

Studierea anatomiei cerea inainte de toate o deschidee a spiritului capabil sa verifice

afirmatiile anticilor, sa intrepte erorile lor fara teama, sa completeze constatarile lor sis a treaca la
noi cercetari obiective.
 Tot timpul evului mediu anatomistii s-au lovit de un obstacol major: interdictia de a diseca
corpuri umane. Dupa ce sau retras intro clandestinitate periculoasa ei aau obtinut in sfarsit
posibiliattea unei activitati reduse in cateva amfiteatre de disectie.

In periioada Renasterii stiinta si arta au fost mai apropiate ca oricand in istoria omenirii.
Artistii se intereseau de aproape de studiile anatomistilor la care participau uneori. Ei urmareau un
scop dublu: pe de o parte punerea talentului lor la dispozitia anatomistilor care aveau nevoie de ei pt
a insoti studiile scrise cu imagine anatmice iar pe de alta parte de a se perfection ei insisi in
reprezentarea corpului uman.

In timpul perioadei medicevale erau acceptate sic opiate ilustratii anatomice mai vechi, care
contineau numeroase greseli. In general insa, cei care executau reproduceri dupa ilustratii mai vechi
introduceau la randul lor noi erori fie din necunoastere fie dat tehnicii deficitare.

Primele ilustratii anatomice tiparite pastrau vechea traditite a manuscriselor medieval.

Lucrarea Fasciculuc medicinae era o colectie de scrieri contemporane pt medicii practicieni. La
prima editie, din 1491, a fost folosita pt prima data gravura in lemn pt o ilustratie anatomica.
Ilustratiile cuprindeau desene care indicau localizarilee unde se putea practica sangerarea. Ele erau
insotie de explicatii scrise pe marginici. Disectiile erau prezentate intro maniera primitive si lipsita
de realism.