Ioan Slavici

Ioan Slavici născut pe data de 18 ianuarie 1848, în Șiria, comitatul Arad, decedat pe
data de 17 august 1925, în Crucea de Jos, Județul Putna a fost un scriitor,
jurnalist și pedagog român, membru corespondent, din 1882, al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost
considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al
mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor,
a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici
detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu
comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui
Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar
memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță
deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost
un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-
Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-
ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică
intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire
la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor
deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de
caracter.”

Acesta a scris numeroase opere literare, printre care: comedii (Fata de birău (1871),
Toane sau Vorbe de clacă (1875), Polipul unchiului (1875)), drame istorice (Bogdan
Vodă (1876), Gaspar Graziani (1888)), povești (Zâna Zorilor, Florița din codru, Doi feți
cu stea în frunte, Păcală în satul lui), nuvele (Popa Tanda (1873), Scormon (1875), La
crucea din sat (1876), Gura satului (1878)), memorii (Amintiri, Serbarea de la Putna) și
romane (Mara (1894), Din păcat în păcat (1924)).