MATERIALE FOLOSITE IN IMPLANTOLOGIE

TITANUL
Întruneste calitatile cele mai bune în comparatie cu celelalte metale, fiind un material aproape
ideal în implantologia endoosoasa stomatologica.
O caracteristica foarte importanta a Ti, si care îi determina în mare masura proprietatile, este
aceea ca, la suprafata Ti se acopera spontan cu o pelicula de oxizi de titan, care se
regenereaza continuu. Acesti oxizi stabili de la suprafata îi confera o rezistenta foarte mare la
coroziune (de 400 ori mai mare ca a otelului inoxidabil). Rezistenta la coroziune poate fi
crescuta prin aliere cu molibden, zirconiu, reniu, crom, etc.
Aliaje biomedicale de titan sînt: Ti-Al-V, Ti-Al-Mo, Ti-Al-Cr, Ti-Al-Cr-Co.

Materialele utilizate în implantologie sînt evaluate din doua puncte de vedere: fizico-mecanic,
si biologic.
Din punct de vedere fizico-mecanic:
1. punct de topire - 1600 °C.
2. rezistenta si rigiditate.Implantele din titan sunt fabricate dintr-o singura bara prin prelucrare
mecanica, ceea ce îi confera rezistenta maxima.
3. efect catodic.Ti actioneaza ca un catod, atragand ionii de calciu în jurul lui, favorizand
aparitia de hidroxiapatita.
4. ph neutru -7- al oxidului de Ti.
5. conductibilitate termica scazuta.
6. rezistenta electrica crescuta.
7. greutate si densitate mica. Ti se situeaza între metalele grele si usoare, mai aproape de cele
usoare, astfel greutatea exercitata de implant asupra celulelor din jur este redusa.

Din punct de vedere biologic - al reactiei tesuturilor la Ti:

1. rezistenta la coroziune. Ti este un material reactiv în apa, aer, sau orice alt electrolit,
acoperindu-se spontan cu un strat de oxid de titan. Acest oxid este unul dintre cele mai
rezistente minerale cunoscute formînd o pelicula densa, compacta, stabila, insolubila, si care
protejeaza Ti de atacul chimic, inclusiv de cel agresiv, produs de lichidele organismului.
Oxidul îi confera rezistenta la coroziune.
2. amagnetismul. Ti nu are efect magnetic, nu produce camp magnetic care sa perturbe
activitatea celulelor din jur.
3. activitate regeneratoare, terapeutica, calitati cicatrizante.
4. compatibilitate biologica. Oxizii de la suprafata implantului fiind foarte aderenti si
insolubili împiedica eliberarea si contactul direct dintre ioni metalici potentiali nocivi si
tesuturi.
5. osteointegrarea. Intre imlantul din Ti si osul înconjurator se stabileste o legatura solida prin
cresterea osului pe suprafata rugoasa a metalului si legarea de acesta, realizînd o ancorare
anchilozanta, mecanica, rigida , stabilizînd implantul endoosos.
CONCLUZIE: ca urmare a calitatilor pe care le are, Ti confera compatibilitate perfecta,
osteogeneza corecta, si viabilitate în timp implantelor
CERAMO - HIDROXIAPATITA
Proprietati fizico-mecanice:
1. rezistenta mecanica foarte mare, fiind data de structura ceramica. Ceramica densa are
rezistenta mai mare decat cea poroasa.
2. ph neutru - 7.
3. sarcina electrica neutra

Proprietati biologice:
1. inactivitate antigenica
2. inactivitate cancerologica
3. osteointegrare. Proprietatea dominanta a ceramo-hidroxiapatitei este initierea si promovarea
neoformatiei osoase în zona de granita cu osul

Tipuri de ceramo-hidroxiapatita

1. Ceramo-hidroxiapatita poroasa, cu volum poros de 50%.Macroporii sunt reprezentati de un

sistem de cavitati aflate în legatura deschisa unele cu altele, avînd o structura foarte
asemanatoare cu a tesutului osos spongios natural. Aceasta ceramica este folosita în special
pentru reconstructii osoase în implantologie si în chirurgia parodontiului marginal în
parodontopatii.
2. Ceramo-hidroxiapatita densa, folosita în stomatologia implantologica. Are ca proprietati:

- rezistenta mecanica mai mare ca cea poroasa.

- rezistenta mare fata de procesele de descompunere, adica o stabilitate îndelungata.
- osteointegrarea este foarte buna.
Deoarece hidroxiapatita se leaga chimic de os, asigurand osteointegrarea, s-a
recomandat plasmarea cu hidroxiapatita a implantelor metalice.Osul se adapteaza foarte bine
la Ti, dar se leaga bio-chimic cu hidroxiapatita. Fixarea implantelor metalice în os se
realizeaza prin cîteva tipuri de retentie mecanica pura, prin forma pe care o are implantul:
surub, stift, spirala, orificiile lamelor. Osul ca un tesut viu raspunde diferitelor dispozitive de
fixare mecanica prin modificari ale structurii sale, modificari care pot fi de tipul resorbtiilor
osoase, ducand la mobilizare implantului, respectiv la eliminarea acestuia. Pentru a evita
mobilizarea si eliminarea implantului se recomanda evitarea fixarii mecanice a implantelor,
preferandu-se acoperirea implantelor de Ti cu hidroxiapatita. Apare astfel implantul cu miez
de Ti si suprafata de hidroxiapatita, dar care trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte:
implantul sa fie cilindric, neted, rezistent, subtire iar suprafata implantului sa se lege direct de
os. Ca urmare, nu toate implantele sunt adecvate pentru plasmare cu hidroxiapatita.

SAFIR BIOCERAMICA
Este o alfa alumina, sintetizata de japonezi, utilizata în practica implantologica timp de 10 ani,
cu un succes clinic de peste 95 %.

Caracteristici:

1. bioinert
2. biocompatibil
3. aplicarea suprastructurii în decurs de 2 saptamîni de la implantare
4. implantele se folosesc în legatura cu dintii stîlpi
ZIRCONIUL
Materialul bioceramic reprezentat de oxid de zirconiu, prezinta calitati fizice bune si
rezistenta de 5 ori mai mari decît ale materialelor ceramice aluminoase de prima generatie.

Proprietati:

1. rezistenta mecanica mare la un volum redus.

2. electric - neutru
3. chimic - neutru
4. rezistenta la coroziune
5. fizionomic - culoare alba
6. biocompatibilitate perfecta demonstrata clinic si histologic
7. opacitate din punct de vedere al tehnicilor imagistice

Este folosit sub forma de serii de implante SIGMA, de forma cilindrica, cu spirale distantate,
realizînd un sprijin atraumatic, care permite refacerea osoasa în 3 saptamîni. Se foloseste cu
sau fara acoperire cu strat poros.

CONCLUZIE: calitatile exceptionale îi deschid noi domenii de utilizare în implantologie