Extractia si resorbtia osoasa

Pierderea osului dupa extractia dentara

O anumita cantitate de os se poate pierde chiar in timpul extractiei dentare, fiind urmata de o
pierdere dramatica de volum, chiar in primele 6 luni dupa extractie (vezi „tipuri de atrofie
osoasa”).

Cel mai frecvent, dintele poate fi pierdut datorita bolii parodontale, infectiilor de canal sau
din cauza traumatismelor in zona fetei si a gurii. Odata cu pierderea dintelui, se poate pierde
si o cantitate mare de os valoros ce in mod normal ar trebui sa serveasca ca fundatie pentru
implantul dentar cu care vom inlocui dintele pierdut.

La Implantodent putem limita aceste pierderi de volum osos prin tehnici speciale:

 extractia atraumatica (realizata de chirurgi experimentati si cu tehnologie speciala cum ar

fi laserul, piezotomul si alte aparate si instrumente minim invazive);

 conservarea alveolei dentare – care implica umplerea alveolei, imediat dupa extractia
dintelui, de biomateriale de grefare osoasa, cu scopul de a mentine nealterat volumul osos
necesar inserarii implantului pentru cele cateva luni cat dureaza vindecarea (regenerarea
osului).

Extractia si atrofia osoasa

Inserarea de implanturi dentare in acelasi timp cu extractia (implant imediat) sau la scurt timp
dupa extractie (implant intarziat), va conduce la o vindecare buna a osului, cu pastrarea
nealterata a volumului sau.

In orice caz, cu cat lasam mai mult timp intre extractie si inserarea implantului, cu atat mai
putin os vom avea la dispozitie in momentul operatiei de implantare. Astfel, ori vom
complica lucrurile apeland la tehnici de aditie si augmentare osoasa ori vom alege solutii de
compromis, folosind implanturi cu diametre si lungimi necorespunzatoare dintelui ce
urmeaza a fi inlocuit.

Asa cum se poate observa in imaginea de mai sus, fiecarei grupe dentare ii corespunde un
diametru diferit al implantului. Abaterea de la aceste reguli (implant mai subtire decat cel
indicat) poate limita succesul tratamentului in timp (implantul nu va suporta corespunzator
fortele mecanice la care este supus).

Conservarea alveolei

O alveolă dentară (lat. alveolus dentalis) este o depresiune în maxilă sau în mandibulă, în
care se află un dinte cu rădăcină lui. Dintele nu este crescut împreună cu osul alveolar, ci este
fixat prin fibrele lui Sharpey (engl) – Wikipedia.

Conservarea alveolei dentare reprezinta cea mai eficienta metoda de prezervare osoasa atunci
cand este indicata extractia, dar nu se poate sau nu se doreste pe moment inserarea
implantului.
In mod normal, dupa extractia dintelui, este bine sa inseram imediat un implant dentar in
alveola dentara (implant postextractional. Insa acest lucru nu este posibil cand in alveola a
existat infectie acuta, cand a suferit si osul alveolar sau cand osul restant este in cantitate
foarte mica si nu se poate ancora macar pe 2/3 din lungimea sa implantul. Cea mai mare
greseala este sa lasam alveola sa se vindece singura, deoarece in cateva luni isi va micsora
drastic volumul!

Stim foarte bine ca in procesul de vindecare, alveola dentara isi micsoreaza volumul iar
gingia urmareste intotdeauna osul. Astfel, la cateva saptamani sau luni dupa extractie ne
putem trezi in situatia in care in locul extractiei apare o diformitate, o depresiune care de fapt
tradeaza topirea osului.

Acest proces este unul natural, osul nemaiprimind stimuli prin intermediul radacinii extrase,
ceea ce nu este deloc avantajos atunci cand dorim sa inseram implantul. Datorita volumului
osos si al densitatii deficitare, vom fi nevoiti sa facem aditie si sa asteptam luni bune
vindecarea osoasa, prelungind nejustificat tratamentul, majorand totodata costurile.

Astfel, procedura de conservare a alveolei presupune inserarea in interiorul acesteia a unei

cantitati de material osos imediat dupa ce s-a facut extractia si s-a curatat alveola
(biomaterial, in general de origine bovina). Acest biomaterial va functiona ca o schela pe care
organismul va depune propriul os, resorbindu-l pe cel adaugat (proces numit regenerare
osoasa ghidata). Adaosul osos este acoperit cu o membrana cu rol de bariera si dupa cateva
luni, atunci cand vom dori sa inseram implantul, vom descoperi o creasta osoasa integra si
bine conformata, capabila sa asigure ancorarea ferma a implantului, precum si o gingie
groasa, sanatoasa, bine keratinizata, capabila sa „sigileze” eficient gatul implantului, acolo pe
unde pot patrunde microorganismele provocand periimplantita, afectiunea ce poate conduce
la pierderea implantului dentar..

http://www.implantodent.ro/aditia-osoasa/pierderea-osului-dupa-extractia-dentara/