Importanța acceptării și asumării diagnosticului de către

părinți în viitorul proces terapeutic al copilului

1. Redefinirea noului stil de viață

a. Schimbarea percepției despre interacțiunea cu copilul

Atunci când copilul dvs. sau copilul unui prieten apropiat sau al unei rude primește
diagnosticul de autism, probabil că vă simțiți confuz și copleșit. Nu este ușor să afli că cineva pe
care il iubești are o stare gravă de sănătate sau o problemă de dezvoltare. Ceea ce vă poate
ușura teama si confuzia este să învățați cât de multe puteți despre această tulburare și de
unde puteți primi ajutor. În acest fel veți putea face rost de instrumentele de care aveți nevoie
atât dvs cât și copilul dvs în procesul care urmează.

Nimeni nu este pregătit pentru diagnosticul de autism, de aceea v-a trebui să înfruntați
o serie de emoții care vă pot copleși. Pentru a putea fi alături de copilul dvs în acest drum și
pentru a-l ajuta să facă față noilor provocări trebuie să aveți grijă în primul rănd de dvs.
Părinții nu reușesc adesea să-și evalueze propriile surse de putere, abilități de coping sau
atitudini emoționale. S-ar putea să fiți atât de ocupați în satisfacerea nevoilor copilului dvs. încât
să nu vă permiteți să vă relaxați sau pur și simplu să vă găndiți la ce se întămplă cu dvs. Înainte de
a vă lua în considerare propriile nevoi puteți aștepta până când sunteți atât de epuizați sau stresați
că abia mai puteți continua. Nu este recomandat să atingeți acest punct, deoarece vă veți face rău
atât dvs căt și familiei.

Nu există o cale anume de a face față acestui diagnostic. Fiecare familie are propria modalitate
de a face față situațiilor stresante. Recunoscând impactul emoțional al autismului și îngrijirea în
timpul acestei perioade stresante vă va ajuta să vă pregătiți pentru provocările viitoare.

Iată câteva sfaturi de la părinți care au trecut prin acest proces:

Incepeti terapia.
După aflarea diagnosticului este foarte important să începeți cât mai repede terapia. Împreună cu
echipa care se va ocupa de intervenție veți gestiona mai ușor comportamentele disfuncționale, veți
ști cum să interacționați acasă cu copilul în așa fel încât să se îmbunătățească viața de zi cu zi.
Dacă știți că copilul dvs. este angajat în activități semnificative, veți fi mai capabil să vă concentrați
asupra progresului. De asemenea, vă poate elibera o parte din timp pe care îl puteți folosi pentru a
învăța, pentru a vă susține copilul sau pentru a avea grijă de dvs.
Cereti ajutor.

Să cereți ajutor poate fi foarte dificil, mai ales la început. Nu ezitați să utilizați tot sprijinul care
vi se oferă și care vă este disponibil. Oamenii din jurul dvs ar putea să vă ajute, dar poate nu știu
cum. Apelați la ei atunci cănd ar putea să vă ia copilul intr-o după-amiază sau lăsați pe cineva din
familie să pregătească cina pentru ca dvs să aveți mai mult timp liber. Spuneti-le celor din jur că
treceți printr-o perioadă dificilă si întrebați-i dacă nu vă pot oferi o mână de ajutor.
Vorbiți cu cineva.

Toată lumea are nevoie de cineva cu care să vorbească. Spuneți cuiva apropiat prin ce treceți și
cum vă simțiți sau apelați la un ajutor profesionist (consiler psihologic sau psihoterapeut). Cineva
care ascultă poate fi o mare sursă de putere. Dacă nu puteți ieși din casă, folosiți telefonul pentru
a apela la un prieten.
Luați în considerare un grup de sprijin.

Poate fi util să ascultați sau să discutați cu persoane care au trecut printr-o experiență similară.
Grupurile de sprijin pot fi surse excelente de informații despre serviciile disponibile în zona dvs.
și despre cine le oferă. Pentru mulți părinți în situația dvs., grupurile de sprijin oferă speranță,
confort și încurajare valoroase.

Încercați, din când în când, să luați câte o pauză.

Dacă puteți, încercați din când în când să faceți o plimbare în aer liber, să vedeți un film, să mergeți
la cumpărături sau să vizitați un prieten. Dacă vă simțiți vinovat pentru că faceți aceste lucruri,
gândiți-vă că în acest fel vă încărcați bateriile pentru lucrurile pe care trebuie să le faceți atunci
când vă întoarceți. Încercați să vă odihniți. Dacă dormiți regulat, veți fi mai bine pregătiți să luați
decizii bune, să fiți mai răbdători cu copilul dumneavoastră și să vă ocupați de stresul din viața
voastră.

Luați în considerare păstrarea unui jurnal.

Unii părinți au găsit în jurnal un instrument util pentru a urmări progresul copiilor lor, ce
funcționează și ce nu.
Fiți atenți la timpul petrecut pe Internet.

Internetul va fi unul dintre cele mai importante instrumente pe care le aveți pentru a afla ce trebuie
să știți despre autism și cum să vă ajutați copilul. Din păcate, există mai multe informații pe web
decât oricare dintre noi are timp să citească într-o viață. S-ar putea să existe și multe dezinformări.
Pentru a vă informa corect, din surse de încredere care oferă informații dovedite științific și pentru
a nu pierde timpul, puneți-vă mereu aceste întrebări: Este relevant pentru copilul meu? Sunt
informații noi? Este de ajutor? Este dintr-o sursă sigură? Uneori, timpul petrecut pe Internet va fi
incredibil de valoros. În alte cazuri, poate fi mai bine pentru tine și copilul tău dacă folosești acel
timp ca să ai grijă de tine.

Câteva acțiuni concrete pe care le puteți pune în aplicare în interacțiunea cu copilul:

1. Să vă concentrați pe lucrurile pozitive – ca oricare altă persoană, copii cu autism răspund
cel mai bine la întărirea pozitivă. Asta înseamnă că ori de câte ori îl lauzi pentru comportamentele
pozitive (dezirabile) o să se simtă și el bine și o să te simți și tu. Specifică exact comportamentul
care ți-a plăcut pentru ca el să înțeleagă pentru ce îl lauzi si oferă-i și o mică recompensă (timp
mai mult de joacă sau un stiker). Cel mai important lucru este să îl iubești pentru ceea ce este el.

2. Fiți consecvenți și faceți un program pe care să îl respectați – copiilor cu autism le place

rutina. Asigurați-vă că primesc suficientă îndrumare și interacțiune, în așa fel încât să pună în
practică ceea ce învață în orele de terapie. Acest lucru îi poate ajuta să învețe mai usor anumite
comportamente și să aplice ceea ce au învățat în situații diferite. Vorbiți cu terapeuții copilului și
încercați să înțelegeți și să învățați modalitatea lor de interacțiune cu copilul astfel încât să puteți
aplica și acasă.

3. Joaca să ocupe un loc important în programul copilului cu dvs – găsiți activități

distractive, care nu au legatură cu învățatul sau cu terapia, obiectivul fiind doar deschidere și
apropiere.

4. Aveți răbdare – cu siguranță aveți tendința de a încerca o multitudine de metode și

tratamente până vă dați seama ce este cel mai potrivit pentru copilul dvs. Încercați să aveți o
atitudine pozitivă și să nu vă descurajați dacă nu aveți imediat rezultate pozitive.

5. Expuneți copilul la activitățile zilnice – cănd copilul are un comportament imprevizibil,

aveți tendința de a nu-l expune la anumite situații. Faptul că îl lăsați să ia parte la cumpărăturile
zilnice sau să meargă cu dvs la poștă sau la bancă îl ajută să se obișnuiască cu lumea din jurul lui.
6. Căutați suport moral – suportul profesioniștilor, a familiei, a prietenilor sau a altor familii
care trec prin aceeași experiență vă poate fi de ajutor. Puteți cere sfaturi și informații care vă pot
ușura procesul prin care treceți. Consilierea individuala, de cuplu sau de familie poate fi de ajutor.

Cum abordăm comportamentele provocatoare

Uneori dificultățile întâmpinate de părinți sunt legate de comportamentele care sunt greu
de înțeles și de abordat. Majoritatea persoanelor cu autism vor prezenta comportamente
provocatoare de un anumit fel într-un anumit punct al vieții lor. Comportamentele provocatoare
reprezintă unele dintre cele mai relevante și mai stresante trăsături ale autismului. Aceste
comportamente pot provoca stresul, izolarea și epuizarea familiei. Părinții se pot simți vinovați sau
responsabili de aceste comportamente. Este important să nu vă gândiți la copilul dvs. sau la
aceste comportamente ca fiind "rele", ci să învățați cum să le înțelegeți mai bine și să
răspundeți la situațiile dificile în așa fel încât să se termine cu bine pentru toată lumea.

Abordări legate de comportament:

1. Încercați să înțelegeți de ce copilul se angajează în acel comportament – vorbiți cu

echipa de terapeuți pentru a crea împreună o strategie prin care să vă dați seama ce declanșează
comportamentul indezirabil. Motivele sunt diferite pentru fiecare copil și pot fi numeroase.

2. Notați imediat ce un comportament are loc și ce s-a întâmplat înainte de acel

comportament. Prin această acțiune puteți găsi, împreună cu echipa de intervenție, anumite
patternuri prin care vă puteți da seama de ce apare acel comportament.
3. Crează o strategie de suport a comportamentelor dezirabile – împreună cu echipa de
terapeuți puteți elabora un plan prin care îl puteți învăța și încuraja comportamentele pozitive.
Acest lucru poate însemna că va trebui ca cel mic să deprindă abilități noi și că, uneori, va trebui
să îi creați mediul propice pentru manifestarea comportamentelor dezirabil.

b. Redefinirea cuplului și împărțirea responsabilităților între membrii familiei

Autismul este un inductor puternic de stres pentru părinți. De fapt, potrivit unui studiu, autismul
unui copil provoacă mai mult stres decât sindromul Down. Autismul poate duce la schimbări,
dezacorduri și frustrări neobișnuite și greu de gestionat pentru părinți. Pentru unele cupluri,
procesul de abordare și rezolvare a acestor probleme conduce la o legătură mai puternică. Pentru
alții, stresul poate provoca o căsnicie să se prăbușească.
Iată câțiva factori care pot provoca stres într-un cuplu:

1. Răspundeți diferit la preocupările legate de dezvoltarea copilului dumneavoastră -

unele cupluri răspund în mod contrar. Un părinte devine defensiv în timp ce celălalt părinte
devine preocupat, urmărind fiecare comportament neobișnuit sau întârziere de dezvoltare.
De-a lungul timpului, acest tip de dezacord poate conduce la întrebări: dacă trebuie sau nu
să cheltuiți bani pe terapii, tabere speciale sau programe susținute. De asemenea, poate
deveni o problemă dacă părinții își expun diferențele de opinie în fața celorlalti copii sau
membri ai familiei. Un medic calificat și experimentat va diagnostica un copil cu autism
dacă acel copil are întârzieri și provocări semnificative care afectează capacitatea copilului
de a funcționa. Cheia, în această situație, este pentru părintele A să clarifice pentru părintele
 B de ce un diagnostic este de ajutor. Părinții ar putea avea nevoie să găsească un teren
comun: o modalitate de a sărbători unicitatea copilului, asigurându-se totodată că copilul
are nevoie de ajutorul necesar pentru a funcționa eficient acasă, la școală și în comunitate.
2. Reacționați diferit la provocările autismului - Este nevoie de energie și de imaginație
pentru a ști cum să interacționezi cu un copil cu autism, iar procesul poate fi obositor. Poate
că cele mai dificile momente pentru mulți părinți înseamnă să nu fi acceptat în clubul
părintilor. Copilul dumneavoastră este puțin probabil să facă parte dintr-o echipă sportivă,
iar invitațiile la zilele de naștere sunt aproape inexistente. Fiind un părinte cu autism te
poate face să te simți izolat, frustrat sau chiar jenat.
Este tentant pentru un părinte care lucrează bine cu copilul cu autism să-și asume toată
responsabilitatea și celălalt părinte se poate simți ușurat. Problema cu această abordare este
că părinții care ar trebui să fie o echipă încep să trăiască vieți separate. Vor ajunge ca la un
moment dat să nu mai aibă puncte în comun. Este important, chiar dacă unul dintre părinți
își asumă o mare parte din responsabilitate și celălalt părinte să petreacă timp cu copilul
său.
3. Răspundeți diferit față de incertitudinile din jurul autismului - Dacă copilul dvs. ar
avea un diagnostic medical simplu, ar fi ușor să fiți de acord cu găsirea și urmarea celor
mai bune sfaturi medicale. Dar nu este nimic simplu când este vorba despre autism. Iată
câteva dintre modalitățile prin care autismul frustrează părinții:
- Nimeni, inclusiv medicul, nu poate oferi un prognoză exactă pentru copilul
dumneavoastră. Ce va face el când va crește? Va avea nevoie de suport ca adult?
Nimeni nu știe.
- Nimeni, inclusiv profesorul sau terapeutul copilului dvs., nu vă poate spune cu
certitudine cât de multă terapie sau câtă medicamentație este suficientă (sau prea multă)
pentru copilul dumneavoastră.
- Nimeni nu poate determina cu exactitate dacă copilul dvs. se va descurca mai bine
într-un cadru școlar incluziv sau o școală specifică pentru autism. Profesioniștii din
domeniul educației pot avea opinii, însă aceste opinii sunt adesea incorecte. Singura
modalitate de a afla este să experimentați și să urmăriți copilul pentru a vedea ce se
întâmplă.

Toată această incertitudine conduce la diferențe între părinți: în timp ce un părinte dorește
să rămână la măsuri conservatoare, altul este interesat să exploreze noi opțiuni, în timp ce
un părinte dorește să-și includă copilul într-o școală pentru copii tipici, un altul se
îngrijorează de agresiune și dorește un cadru specializat.

4. Un părinte devine specialist în autism în timp ce celălalt evită subiectul - dacă un

părinte, de obicei mama, este persoana care se ocupă cel mai mult de copil, acel părinte
este primul care învață și află cele mai multe informații despre autism.
 Deoarece mamele sunt de obicei cele mai implicate, ele devin adesea cercetători avizi și
avocați concentrați. Ele învață despre legea educației speciale, opțiunile terapeutice,
grupurile de sprijin, programele de nevoi speciale, taberele speciale și școală.
Toate acestea fac incredibil de dificil pentru tatii (sau partenerii care nu sunt ingrijitori
primari) sa-și ia o raspundere egala pentru copilul lor autist.
Soluția evidente a acestei probleme este ca ambii parteneri să-și asume responsabilitatea,
să colaboreze și să ia împreună deciziile importante.
5. Gândiți diferit despre cât timp, bani și energie ar trebui să investiți în autism - Aceasta
este o problemă enormă - deoarece perspectiva dvs. asupra acestei chestiuni va afecta
aproape orice decizie pe care o faceți ca și cuplu. Dacă nu sunteți de acord cu privire la un
nivel de bază, vă puteți da seama, de fapt, că nu sunteți compatibili ca și parteneri de viață.
Unele cupluri reușesc să funcționeze gasind sprijin din partea familiei sau a comunității. O
zi petrecută doar cu partenerul, suport financiar din partea familiei sau doar un umăr de
plâns poate ajuta la ameliorarea stresului. Cheia este să cereți ajutor atunci când aveți
nevoie.

Atunci cănd un membru al familiei este diagnosticat cu autism, întregul sistem este afectat.
Părinții sunt primii care înfruntă realitatea, însă mai există si ceilalți membrii: bunicii si familia
extinsă care nu știu ce să facă sau cum să se implice în noua organizare familială. Iată câteva
sfaturi pe care le dă Kathryn Smerling, Ph.D., pentru bunici, în urma experienței sale cu
numeroase familii:
Membrii familiei au multe de oferit. Fiecare membru al familiei este în măsură să ofere lucrurile
pe care le-a învățat să le facă cel mai bine în timp. Întrebați cum vă puteți ajuta familia.

Eforturile dvs vor fi apreciate dacă vă oferiți să aveți grijă de copil, astfel încât părinții să-și
ofere timp pentru ei sau să se ocupe de strângerea de fonduri pentru terapia copilului. Puteți
organiza un eveniment în cadrul familiei astfel încât părinții să simtă căldură și apropiere din partea
celor dragi.

Căutați-vă propriul sprijin. Dacă simțiți că este dificil să acceptați și să vă ocupați de o persoana
dragă care are autism, căutați-vă propriul sprijin. Este posibil ca familia dvs. să nu vă poată oferi
acest tip de suport, astfel încât trebuie să fiți atenți și să căutați în altă parte. În acest fel, puteți fi
mai puternic pentru ei, fiindu-le alături în numeroasele provocări cu care se confruntă.

Fiți deschis și cinstit în legătură cu diagnosticul. Cu cât vorbiți mai mult despre problemă, cu
atât vă veți simți mai bine. Prietenii și familia dvs. pot deveni sistemul dvs. de sprijin, dar numai
dacă vă împărtășiți gândurile cu ei. Ar putea fi greu să vorbiți despre asta la început, dar pe măsură
ce timpul trece, va fi mai ușor. În cele din urmă, experiența dvs. cu autismul va sfârși prin a vă
învăța pe voi și pe familia voastră lecții profunde de viață.
Nu judecați. Luați în considerare sentimentele familiei dvs. și sprijiniți-o. Respectați-le deciziile
pe care le iau în legătură cu copilul lor cu autism. Părinții depun un efort foarte mare de a cerceta
toate opțiunile pe care le au si de aceea concluziile lor sunt bine gândite. Încercați să nu comparați
copiii (acest lucru se întâmplă și pentru copiii tipici). Copiii cu autism pot fi ajutați să-și atingă
potențialul maxim.

Aflați mai multe despre Autism. El afectează oameni din orice pătură socială și economică.
Există cercetări promițătoare, cu multe posibilități pentru viitor. Împărtășiți sentimentul de
speranță cu întraga familie și informați-vă despre cele mai bune modalități de a ajuta la gestionarea
acestei tulburări.
Acordați-vă timp pentru fiecare copil. Vă puteți bucura de momente frumoase alături de
membrii familie care se dezvoltă obișnuit, cât și cu membrii familiei care au autism. Într-adevăr,
ei pot fi diferiți, dar ambii copii așteaptă cu nerăbdare să-și petreacă timpul cu voi. Copiii cu autism
adoră rutina, găsiți astfel un lucru pe care îl puteți face împreună, care este structurat, chiar dacă
este doar o plimbare într-un parc timp de cincisprezece minute. Dacă mergeți în același parc în
fiecare săptămână, este posibil ca, în timp, această activitate să devină mai ușoară. Acordați-vă
timp pentru fiecare copil. Vă puteți bucura de momente frumoase alături de membrii familie care
se dezvoltă obișnuit, cât și cu membrii familiei care au autism. Într-adevăr, ei pot fi diferiți, dar
ambii copii așteaptă cu nerăbdare să-și petreacă timpul cu voi. Copiii cu autism adoră rutina, găsiți
astfel un lucru pe care îl puteți face împreună, care este structurat, chiar dacă este doar o plimbare
într-un parc timp de cincisprezece minute. Dacă mergeți în același parc în fiecare săptămână, este
posibil ca, în timp, această activitate să devină mai ușoară. Dacă aveți dificultăți în a vă da seama
ce puteți face, întrebați-vă familia. Ei vor aprecia cu sinceritate că doriți să vă implicați.

2. Colaborarea între părinții copiilor cu tulburări de spectru autist și

profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
Un studiu, publicat în anul 2013 de către Efrosini Kalyva, de la Universitatea
Sheffield, a confirmat rezultatele anterioare ale cercetărilor internaționale privind
relațiile problematice dintre profesioniștii din domeniul sănătății mintale și părinții
copiilor cu dizabilități.
S-a constatat că profesioniștii din domeniul sănătății mintale din Grecia sunt deranjați de
cerințele părinților și de lipsa lor de a se angaja activ în tratamentul copilului lor. Părinții
greci ai copiilor cu tulburări de spectru susțin că profesioniștii din domeniul sănătății mintale
nu sunt interesați să îi implice în luarea deciziilor în ceea ce privește terapia copilului lor.
Plângerile similare au fost exprimate în alte studii care au explorat relația dintre profesioniștii
din domeniul sănătății mintale și părinții copiilor cu tulburări de autism.

În ciuda faptului că dificultățile documentate în acest studiu au fost identificate cu mult

timp în urmă și în mai multe contexte, nu a existat un efort coordonat pentru a le rezolva. În
urma implementării unui protocol de parteneriat între părinții copiilor cu tulburări de
spectru autist și profesioniștii din domeniul sănătății mintale aceștia au exprimat mai
multe atitudini pozitive unii față de alții.
Ce conține acest protocol?
Rolurile părintelui și profesionistului impun anumite drepturi și obligații, precum și
anumite așteptări. Este extrem de dificil să se definească natura exactă a acestui parteneriat,
deoarece fiecare părinte și fiecare familie are propriile obiceiuri și fiecare profesionist posedă
caracteristici unice și anumite moduri de lucru. Scopul prezentului document este de a oferi
câteva orientări care ar putea fi adoptate și implementate de ambele părți interesate în
încercarea de a-și defini parteneriatul și se bazează pe principiile modelului de negociere.

Cooperarea dintre părinți și profesioniști

Profesioniștii au nevoie de o cooperare părinților pentru a-și putea face treaba eficient.
Părinții ar trebui să recunoască faptul că profesioniștii au cunoștințe și abilități de
specialitate, dar nu pot înlocui rolul îngrijitorului. Din moment ce ambii sunt interesați de
progresul copilului, trebuie să coopereze pentru a obține cel mai bun rezultat.

Negocierea limitelor în relația părinte-profesionist

Părinții și profesioniștii ar trebui să clarifice și să negocieze natura și limitele parteneriatului
lor. Ar fi recomandabil să se încheie un contract care nu este formal sau obligatoriu din punct
de vedere juridic. Acesta stabilește așteptările reciproce și comportamentele intenționate.
Părinții ar trebui să se abțină să contacteze profesionistul în mod regulat cu privire la
lucrurile care nu au legătură cu copilul cu autism, iar profesioniștii ar trebui să fie punctuali
și să-și îndeplinească obligațiile față de familie și copil.

Așteptările părinților/sentimentele/nevoile
Profesioniștii ar trebui să identifice și să evalueze nevoile familiei, care nu pot fi separate de
nevoile copilului. Copilul are o relație cu toți ceilalți membri ai familiei, iar relațiile din
cadrul familiei au un efect interactiv unul cu celălalt. Părinții ar trebui să verbalizeze și să-și
exprime nevoile lor urgente către profesioniști, astfel încât să poată fi găsită o soluție. Aceste
așteptări, sentimente și nevoi ar trebui să fie încorporate în cadrul tratamentului atunci când
profesionistul consideră că se poate și este adecvat.

Precizia parentală și raportarea cunoștințelor

 Părinții posedă o cunoaștere și o înțelegere unică și specială a copilului lor, care sunt
valoroase pentru proiectarea unei intervenții mai bune. Casa este cel mai bun loc pentru a
consolida cunoștințele pe care le dobândește copilul și poate oferi, de asemenea, mai multe
oportunități de învățare. Părinții trebuie să fie cinstiți cu profesioniștii și să încerce să
depășească dificultatea pe care o pot experimenta atunci cănd vorbesc public despre starea de
sănătate și dificultățile copilului lor. Dacă profesionistul este indus în eroare sau a aude doar
jumătate de adevăr, este foarte probabil ca tratamentul sugerat să nu fie unul potrivit.

Ce înțeleg părinții din starea copilului lor

Profesioniștii ar trebui să folosească un limbaj simplu atunci când vorbesc cu părinții. Aceștia
ar trebui, de asemenea, să pună întrebări și să încerce să clarifice orice idei greșite sau grijile pe
care le-ar putea avea. Profesioniștii nu trebuie să se concentreze numai asupra copilului, dar ar
trebui să îi consilieze pe părinți despre cum să aibă grijă de copilul lor cu autism. Deși părinții au
și alți copii, pot avea nevoie de asistență practică și sfaturi despre cum să depășească unele dintre
problemele care apar din cauza dificultăților întâmpinate de copilul lor. Responsabilitatea
părinților este aceea de a informa profesioniștii în domeniile în care consideră că au nevoie de mai
mult ajutor și sprijin.

Participarea părinților la luarea deciziilor

Profesioniștii ar trebui să permită părinților să se implice mai mult în activități și decizii privind
educația și îngrijirea copilului lor. De exemplu, profesioniștii nu ar trebui să facă schimbări
drastice în tratament înainte de a consulta părinții. Aceasta este o cale bună pentru a asigura
cooperarea și a minimiza conflictele în relația părinte-profesionist, iar părinții vor putea face o
alegere informată cu privire la viitorul propriului copil.

Părinții ca terapeuți
Profesioniștii pot instrui părinții să folosească anumite tehnici de comportament care le vor permite
să-și învețe copilul, completând astfel și sprijinind munca profesioniștilor. Dacă părinții sunt
încrezători, ei ar putea să-și asume un rol activ în promovarea învățării copilului. Cu toate acestea,
profesioniștii ar trebui să fie conștienți de faptul că părinții ar putea să nu aibă suficient timp să se
implice activ în educația copiilor lor dacă au un loc de muncă cu normă întreagă. Prin urmare, la
începutul parteneriatului, ambii ar trebui să ajungă la un acord privind timpul pe care părinții îl pot
petrece cu copiii lor săptămânal. Profesioniștii ar trebui să încurajeze fiecare membru al familiei
să contribuie la tratamentul copilului cu autism, care poate avea nevoie de asistență specială pentru
a participa la excursii și activități familiale. Acest lucru se poate realiza prin încurajarea părinților
să comunice între ei și să-și exprime deschis preocupările și nevoile.
Informarea părinților
Profesioniștii ar trebui să informeze părinții de la început cu privire la costul tratamentului, să îi
informeze despre evoluția copilului lor, chiar dacă știrile nu sunt deosebit de încurajatoare sau de
liniștitoare.

Divulgarea informațiilor terților

Profesioniștii ar trebui să informeze părinții despre orice alți profesioniști cu care discută cazul
copilului lor și să obțină consimțământul lor înainte de a face acest lucru.

Neînțelegeri între membrii familiei

În caz de dezacord între părinți cu privire la tratamentul copilului lor, profesioniștii ar trebui să
rămână neutri și să evite alianțele cu un părinte sau să colaboreze în mod consecvent cu preferințele
unuia dintre părinți. Dacă profesioniștii consideră că există numeroase presiuni între membrii
familiei, ar trebui să îi încurajeze să vadă un consilier. Părintele ar trebui să-și dea seama că
profesioniștii care lucrează cu copilul lui pot să nu aibă cunoștințele și instruirea necesară pentru
a rezolva aceste probleme.

Negocierea dezacordului părinte-profesionist

Când apare un dezacord, atât părinții, cât și profesioniștii ar trebui să încerce să-l rezolve. Ei trebuie
să-și exprime opiniile și sentimentele în mod deschis, ținând cont de faptul că primează interesul
copilului. Dacă este imposibil să rezolvați neînțelegerea, este recomandat să întrerupeți
colaborarea.

Studiul îl puteți citi în întregime la adresa:

https://www.researchgate.net/publication/275340407_Collaboration_Between_Parents_of_Child
ren_with_Autism_Spectrum_Disorders_and_Mental_Health_Professionals

Surse:
https://www.autismspeaks.org/
https://www.verywellhealth.com/reasons-childs-autism-puts-a-strain-on-marriage-4120823
https://www.webmd.com/brain/autism/parenting-child-with-autism#1
https://www.webmd.com/brain/autism/children-with-autism-coping-skills-for-
parents?fbclid=IwAR2Rw1M0k1VomX3BcJdBivykf7YnWx9c4L3iBGG-
lbVIlEe_g6E5t4azRLI#1
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1750946709000944?via%3Dihub
https://eric.ed.gov/?id=EJ869977

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4006932/?fbclid=IwAR0ljDqMnBh3tQsbJsPb9
GB959ii4_pKaqoQJ-qbTQKReoc_smdxzcKOMvc

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/autism-spectrum-disorder-
tips-for-
parents?fbclid=IwAR0kpZIi9Aus3IpQxmK82kE49Ly250rptLQskACUpzgyut8BGUdhOw-
xY4g
Recomandari:
https://eden2.org/top-10-autism-websites-recommended-by-parents/