TEMA 11. Rasismul și xenofobia.

Reglementări europene și naționale

XI.1. Considerații generale

XI.2. Reglementarea rasismului și xenofobiei la nivel internațional

Convenţia Internaţională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

rasială definește discriminarea rasială ca fiind orice „deosebire, excludere, restricţie sau
preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca
scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii
de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile politic, economic,
social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice”1.

XI.2.1. Rasismul și xenofobia în reglementările Consiliului Europei

 Protocolul adiţional la Convenţia privind criminalitatea cibernetică, referitor la

incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă săvârşite prin intermediul sistemelor
informatice2.
 Convenția Europeană a Drepturilor Omului – art. 14 consfinţește exercitarea drepturilor
şi libertăţilor, „fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.
 Protocolul nr. 12 din 2000 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale 3 - se asigură interzicerea generală a discriminării, statele semnatare

1
Art. 1 din Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, elaborată sub egida
ONU şi publicată în B. Of. nr. 92 din 28 iunie 1970, disponibilă pe
http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=84&inline.
2
Ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.105/2009, cu următoarea rezervă: "România își rezervă dreptul de
a nu aplica dispozițiile paragrafului 1 al art. 5 din Protocol, privind insulta având la bază o motivație rasistă și
xenofobă."
3
Adoptat la Roma, în 4 noiembrie 2000, în vigoare de la 02.05.2006; Protocolul nr. 12 a fost ratificat de către statul
român, prin Legea nr. 103/2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 375 din 02.05.2006, disponibilă pe
 asumându-și obligația să asigure „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fără nicio
discriminare bazată, în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională,
avere, naștere sau oricare altă situație4”.
 Declarația și Planul de acțiune în lupta contra rasismului, xenofobiei, antisemitismului și
intoleranței5 - au rolul de a oferi soluții față de îngrijorarea de îngrijorarea manifestată de
state în raport cu „prezentele acțiuni rasiste, xenofobe și antisemite, care au dezvoltat un
climat de intoleranță și violență, în special împotriva imigranților, acțiuni care sunt de
cele mai multe ori însoțite de practici degradante și discriminatorii6”.
 Recomandarea de politică generală Nr. 1 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI),Combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei7
 Recomandarea de politică generală Nr. 2 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi
Intoleranţei (ECRI),Organisme specializate de combaterea rasismului, xenofobiei,
antisemitismului şi intoleranţei la nivel naţional8
 Recomandarea de politică generală Nr. 3 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Combaterea rasismului şi intoleranţei împotriva Romilor/Ţiganilor9
 Recomandarea de politică generală Nr. 4 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Anchete naţionale asupra experienţei şi percepţiei discriminării şi
rasismului din punctul de vedere al potenţialelor victime10

pagina de internet http://lege5.ro/Gratuit/ha2taojx/legea-nr-103-2006-pentru-ratificarea-protocolului-nr-12-la-

conventia-pentru-apararea-drepturilor-omului-si-a-libertatilor-fundamentale-adoptat-la-roma-la-4-noiembrie-2000 .
4
Art. 1 Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, disponibil
pe pagina de internet http://www.echr.coe.int /Documents/Convention_RON.pdf
5
Adoptate la Viena în 19 octombrie 1993, cu ocazia Summit-ului șefilor de stat și de guvern, disponibile pe pagina
de internet http://cm.coe.int.
6
Consiliul Europei, comitetul de miniștri, declarația de la Viena, 9 octombrie 1993 disponibilă pe pagina de internet
http://cm.coe.int.
7
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Compilaţie a recomandărilor de politica generală a
ECRI, CRI (99) 54, Strasbourg, martie 2000, p. 4, disponibilă pe pagina de internet
file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandari%20ECRI_1-4.pdf.
8
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Compilaţie a recomandărilor de politica generală a
ECRI, CRI (99) 54, Strasbourg, martie 2000, p. 9, disponibilă pe pagina de internet
file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandari%20ECRI_1-4.pdf.
9
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Compilaţie a recomandărilor de politica generală a
ECRI, CRI (2001) 7, Strasbourg, ianuarie 2001, p. 15, disponibilă pe pagina de internet
file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandarea_ECRI_1-5.pdf.
10
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Compilaţie a recomandărilor de politica generală a
ECRI, CRI (99) 54, Strasbourg, martie 2000, p. 16, disponibilă pe pagina de internet
file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandari%20ECRI_1-4.pdf.
  Recomandarea de politică generală Nr. 5 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Combaterea intoleranţei şi discriminării împotriva musulmanilor11
 Recomandarea de politica generală Nr. 6 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Combaterea diseminării materialelor rasiste, xenofobe şi antisemite
prin internet12
 Recomandarea de politică generală Nr. 7, a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Privind legislaţia naţională referitoare la combaterea rasismului şi
a discriminării rasiale13
 Recomandarea de politică generală Nr. 8, a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI), Pentru lupta împotriva rasismului în timpul combaterii
terorismului14
 Recomandarea de politică generală Nr. 9, a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi a
Intoleranţei (ECRI ), Privind lupta împotriva antisemitismului15
 Recomandarea de politică generală Nr. 10, a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi
a Intoleranţei (ECRI) Pentru a lupta împotriva rasismului şi discriminării rasiale în cadrul
şi prin intermediul educaţiei şcolare16
 Recomandarea de politică generală Nr. 11, a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi
a Intoleranţei (ECRI) Combaterea rasismului şi discriminării rasiale în activitățile
poliției17

11
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Compilaţie a recomandărilor de politica generală a
ECRI, CRI (2001) 7, Strasbourg, ianuarie 2001, p. 24, disponibilă pe pagina de internet
file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandarea_ECRI_1-5.pdf.
12
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2001) 1 adoptată la 15 decembrie 2000, disponibilă
pe pagina de internet file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandarea_ECRI_6.pdf.
13
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2003) 8 adoptată la 13 decembrie 2002, disponibilă
pe pagina de internet file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandarea_ECRI_7.pdf.
14
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2004) 26 adoptată la 17 martie 2004, disponibilă pe
pagina de internet file:///C:/Users/utilizare/Downloads/Recomandarea_ECRI_8.pdf.
15
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2004) 26 adoptată la 25 iunie 2004, disponibilă pe
pagina de internet http://infoeuropa.md/files/comisia-europeana-impotriva-rasismului-si-intolerantei-recomandari-
de-politica-generala.pdf
16
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2006) 26 adoptată la 15 decembrie 2006,
disponibilă pe pagina de internet http://infoeuropa.md/files/recomandarea-de-politica-generala-nr-10-a-ecri-pentru-
a-lupta-impotriva-rasismului-si-discriminarii-rasiale-in-cadrul-si-prin-intermediul-educatiei-scolare.pdf
17
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, CRI (2007) 26 adoptată la 29 iunie 2007, disponibilă pe
pagina de internet http://infoeuropa.md/files/recomandarea-de-politica-generala-nr-11-a-ecri-pentru-combaterea-
rasismului-si-discriminarii-rasiale-in-activitatile-politiei.pdf
 Evoluția politicii Consiliului Europei în combaterii rasismului și xenofobiei a demonstrat
rolul activ pe care Consiliul Europei îl are în această materie.
Protocolul adiţional la Convenţia privind criminalitatea cibernetică, referitor la
incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă săvârşite prin intermediul sistemelor
informatice constituie un alt instrument important adoptat în materie, la nivelul Consiliului
Europei18.

XI.2.2. Rasismul și xenofobia în reglementările Uniunii Europene

 Acțiunea comună 96/443/JAI din 15 iulie 199619

 Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE20
 Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din privind combaterea anumitor forme și
expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal21

Art. 29 din Tratatul de la Amsterdam prevede posibilitatea Consiliului, hotărând în

unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului european, de a adopta
măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine
etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală. Este evidentă o

18
Urda Olga Andreea, European and national…, p. 43.
19
Publicată în J. Of. L 185 din 24.07.1996, disponibilă pe pagina de internet http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri= CELEX:31996F0443. Art. 1 al Acțiunii comune 96/443/JAI stabilește „pentru combaterea
rasismului și a xenofobiei, fiecare stat membru se angajează, să asigure o cooperare judiciară efectivă cu privire la
infracțiunile bazate pe următoarele comportamente și, dacă este necesar, în scopul acestei cooperări, fie să facă în
așa fel încât aceste comportamente să fie sancționate ca fapte penale, fie, în cazul în care nu există astfel de sancțiuni
și până la adoptarea dispozițiilor necesare, să facă derogare de la principiul dublei incriminări pentru aceste
comportamente: (a) incitarea publică la discriminare, la violență sau la ură rasială față de un grup de persoane sau un
membru al unui asemenea grup, definit prin referire la culoare, rasă, religie sau origine națională sau etnică; (b)
apologia publică, în scop rasist sau xenofob, a crimelor împotriva umanității și a încălcării drepturilor omului; (c)
negarea publică a crimelor definite la articolul 6 din Statutul Tribunalului Militar Internațional anexat la Acordul de
la Londra, din 8 aprilie 1945 în măsura în care aceasta include un comportament disprețuitor sau degradant față de
un grup de persoane definit prin referire la culoare, rasă, religie sau origine națională sau etnică; (d) difuzarea sau
distribuirea publică de documente, imagini sau de alte materiale cu caracter rasist sau xenofob; (e) participarea la
activitățile unor grupuri, organizații sau asociații, dacă aceste activități implică discriminarea, violența sau ura
rasială, etnică sau religioasă”.
20
Publicată în J. Of. L 328/55, disponibilă pe pagina de internet http://www.dri.gov.ro/directiva-200043ce-a-
consiliului-din-2000-de-punere-in-aplicare-a-principiului-egalitatii-de-tratament-intre-persoane-fara-deosebire-de-
rasa-sau-origine-etnica/.
21
Publicată în J. Of. L 328/55, disponibilă pe pagina de internet http://eur-
lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX :32008F0913&from=RO.
creştere a îngrijorării Uniunii Europene faţă de problematica discriminării într-o Europă
multiculturală.
Acțiunea comună 96/443/JAI din 15 iulie 1996, adoptată de Consiliu în baza art. K.3 din
Tratatul Uniunii Europene privind măsurile privind combaterea rasismului și xenofobiei,
reprezintă primul instrument de drept penal pentru a reprima actele de xenofobie și rasism.
Acțiunea comună recomandă statelor membre, inclusiv în situația în care nu sunt afectate
la nivel intern de fenomenul rasist și xenofob, să coopereze, pentru a împiedica pe autorii
acestor delicte să profite de diferențele existente între sistemele de drept penal ale statelor
membre în ceea ce privește încadrarea activităților rasiste și xenofobe și să se deplaseze dintr-un
stat în altul pentru a se sustrage urmăririi penale sau executării pedepselor și a continua astfel să-
și exercite activitățile nepedepsiți22.
Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament
între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică marchează un moment important în
lupta împotriva rasismului și xenofobiei și are ca scop crearea „unui cadru pentru combaterea
discriminării pe criteriul originii rasiale si etnice, punându-se accent pe eficientizarea principiului
tratamentului egal în statele membre”23.
După 7 ani de negocieri în 28 noiembrie 2008 a fost adoptată Decizia-cadru
2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și
xenofobiei prin intermediul dreptului penal. Dificultățile în adoptarea unei norme comune în
materia rasismului și xenofobiei sunt generate de „disparitățile dintre sistemele juridice ale
statelor membre precum și tradițiile lor juridice în ceea ce privește protecția dreptului la
libertatea de exprimare și limitele acestui drept. Cu toate acestea, au existat suficiente elemente
comune pentru a defini o abordare de drept penal la nivelul Uniunii în privința fenomenului
rasismului și xenofobiei, pentru a garanta că un același comportament constituie o infracțiune în
toate statele membre și că sunt aplicate sancțiuni eficace, proporționale și disuasive persoanelor
fizice și juridice care au săvârșit sau care sunt responsabile de săvârșirea unor astfel de
infracțiuni”24.

22
Preambulul Acțiunii comune 96/443/JAI.
23
Art. 1 al Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE.
24
Comisia Europeană, Raport al Comisie către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a
Decizie-cadru 2008/913/JAI a Consiliului combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin
intermediul dreptului penal, Bruxelles, 27.01.2014, COM(2014) 27 final disponibil pe pagina de internet http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52014DC0027.
 Se afirmă încă din preambulul Deciziei-cadru faptul că „rasismul și xenofobia sunt
încălcări directe ale principiilor libertății, democrației, ale respectării drepturilor omului și
libertăților fundamentale și ale statului de drept, principii pe care se întemeiază Uniunea
Europeană și care sunt comune statelor membre”25.
Decizia-cadru 2008/913/JAI stabilește în sarcina statelor membre obligația de a incrimina
următoarele fapte săvârșite cu intenție:
- instigarea publică la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui
membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau
origine națională sau etnică, inclusiv prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri,
imagini sau alte materiale care reprezintă manifestări ale xenofobiei și rasismului26;
- apologia publică, negarea în mod public sau minimizarea vădită în mod public a
gravității crimelor de genocid, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, astfel cum
sunt definite la articolele 6, 7 și 8 din Statutul Curții Penale Internaționale precum și la articolul
6 al Cartei Tribunalului Militar Internațional anexate la Acordul de la Londra din 8 august
1945, săvârșite împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup
definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine etnică sau națională, atunci
când comportamentul respectiv este de natură să incite la violență sau ură împotriva unui astfel
de grup sau membru al unui astfel de grup27.
De asemenea Decizia-cadru reglementează și o circumstanță agravantă constând
„motivația rasistă și xenofobă”. Astfel, pentru alte infracțiuni decât cele menționate mai sus,
„statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că motivația rasistă și xenofobă este
considerată o circumstanță agravantă sau, dacă este cazul, pentru a se asigura că instanțele
judecătorești pot ține seama de această motivație în stabilirea pedepselor”28.

XI.3. Norme interne în materia rasismului și xenofobiei

XI.3.1 Cadrul legislativ

25
Preambulul Deciziei-cadru 2008/913/JAI.
26
Art. 1, alin. 1 pct. a) și b) din Decizia-cadru 2008/913/JAI.
27
Art. 1, alin. 1 pct. c) și d) din Decizia-cadru 2008/913/JAI.
28
Art. 4 din Decizia-cadru 2008/913/JAI.
  Constituția României
 Codul Penal al României
 Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare29
 O.U.G. nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu
caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate
de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război30.

În art. 4 alin. 2 din Constituția României este garantată egalitatea în drepturi și egalitatea
în fața legii „fără nicio discriminare pe motive de rasă, naționalitate, origine etnică,de limbă,
religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau origine socială”. Art. 53 din
Constituția României prevede de asemenea faptul că „exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți
fundamentale poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:
apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților
cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale
unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. În toate cazurile, o asemenea restrângere ar
putea fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie
proporțională cu situația care a impus adoptarea ei, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și
fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății”.
Norme cu rol în protejarea egalității în drepturi a tuturor persoanelor, împotriva tuturor
manifestărilor rasiale sau xenofobe se regăsesc în Codul Penal al României.
Transpunerea Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE privind aplicarea principiului
egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică s-a realizat prin
adoptarea Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare.
Principalul instrument juridic adoptat în materie îl reprezintă O.U.G. nr. 31 din 13 martie
2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau
xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid,
contra umanității și de crime de război.

29
Republicată în . Of. al României nr. 99 din 8 februarie 2007
30
Publicată în M. Of. al României nr. 214 din 28 martie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 107/2006.
 Ordonanța nu aduce atingere libertății de exprimare sau de asociere, și în acest sens s-a
pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 67/200531 statuând faptul că „libertatea, ca
principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune
elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste
potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivităţii. Tocmai de aceea
exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintă, în esenţă, o manifestare abuzivă a
drepturilor şi libertăţilor de mai sus. Dimpotrivă, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni
tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei referitoare la libertatea
conştiinţei, libertatea de exprimare şi tratatelor internaţionale privind drepturile omului, precum
şi prevederilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie”.
În Decizia nr. 293/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
5 din O.U.G. nr. 31 din 13 martie 200232 Curtea Constituțională menține aceeași poziție. În acest
sens, autorul excepției a opinat faptul că „art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
31/2002 contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4
alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 8 alin. (1) privind
Pluralismul politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la
Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea
conştiinţei, art. 30 alin. (1), (2), şi (3) privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind
Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (1) şi (2) privind Accesul la cultură, art. 40 alin. (1) privind
Dreptul de asociere şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10
privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece fiecare
persoană are dreptul de a alege orice orientare de ordin politic şi de a se manifesta în mod paşnic
potrivit convingerilor sale. Faptul că anumite precepte sunt contrare credinţelor unei părţi imense
a populaţiei nu poate să conducă la admiterea condamnării penale a prozelitismului politic, cât
timp acesta se manifestă paşnic. De altfel, libertatea de conştiinţă implică garantarea diversităţii,
31
Decizia nr. 67/2005 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul
penal şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi
simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor
infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în M. Of. al României nr. 146 din 18 februarie 2005 disponibilă pe
pagina de internet http://www.legex.ro/Decizia-67-2005-49402.aspx.
32
Publicată în M. Of. nr. 343 din 17 aprilie 2006, disponibilă pe pagina de internet
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/70846.
în timp ce prevederile legale atacate implică, contrar acestui spirit de toleranţă, incriminarea unor
manifestări paşnice ale acestei libertăţi”. Analizând aceste susțineri Curtea Constituțională a
respins excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 31 din 13 martie
2002 considerând că „nu se poate primi nici susţinerea că prin incriminarea propagandei
ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe se lezează principiile constitutive şi funcţionale ale
statului român şi unitatea poporului ori principiile pluralismului politic şi egalităţii în drepturi,
deoarece faptele incriminate prin dispoziţia atacată sunt străine literei şi spiritului normelor care
consacră principiile amintite”.

XI.3.2. Apologia publică, negarea în mod public sau minimizarea vădită în mod public a
genocidului, a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război precum și a crimelor
definite în Carta Tribunalului Militar Internațional

Apologia publică, negarea în mod public și minimizarea genocidului, crimelor împotriva

umanității, crimelor de război așa cum sunt ele definite în dreptul internațional, precum și a
efectelor acestora sunt incriminate în Art. 533 și 634 din OUG nr. 31/2002.

Jurisprudență relevantă
Prin sentința penala nr. 1709 din 19.09.2006, Judecătoria Buzău a stabilit de asemenea
faptul că fapta inculpatului de a configura un site, intitulat „Combat 18 Romania”, prin care a
transmis fotografia a două persoane de religie iudaică, adresa lor, precum și îndemnuri la
violență împotriva celor doi întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 5
din OUG 31/200235.

33
Art. 5 din OUG nr. 3/2002 incriminează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni
contra păcii și omenirii sau promovarea xenofobe, prin propagandă, săvârșite prin orice mijloace, în public.
34
Conform art. 6 din Ordonanța nr. 31/2002 Negarea,contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod
evident, prin orice mijloace, în public a Holocaustului, genocidului, a crimelor contra umanității și a crimelor de
război, Astfel, cum sunt definite în dreptul internațional, în Statutul Curții Penale Internaționale și în Carta
Tribunalului Militar Internațional înființat prin Acordul de la Londra la data de 8 august 1945, și recunoaște ca
atare printr-o hotărâre definitivă a Curții Penale Internaționale, a Tribunalului Militar Internațional pentru fosta
Iugoslavie, a Tribunalului Internațional, pentru Ruanda sau a oricărui alt tribunal penal internațional înființat prin
instrumente internaționale relevante, a cărui competență este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
35
Sentința penală nr. 1709 din 19.09.2006 a Judecătoriei Buzău, Secția penală, disponibilă pe pagina de internet
http://legeaz.net/spete-penal/penal-infractiuni-prevazute-de-o-2008.
 Art. 3 din ordonanță incriminează „inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter
fascist, rasist sau xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel, de grup”.
Codul penal interzice aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. d)
Cod penal,36 în cazul infracţiunilor privind interzicerea organizaţiilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra
păcii şi omenirii37.

XI.3.3. Incitarea publică la violență sau la ură

Art. 369 din Codul penal asigură transpunerea prevederilor Decizie-cadru 2008/913/JAI
referitoare la instigarea publică la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui
membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine
națională sau etnică, inclusiv prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte
materiale care reprezintă manifestări ale xenofobiei și rasismului. Astfel, „incitarea publicului
prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane, se pedepsește
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. În vechiul Cod penal incitarea la discriminare era incriminată
în art. 31738, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani „instigarea la ură pe temei de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”.
Prin incriminarea incitării publice la violență sau la ură se protejează relațiile privind
conviețuirea socială, unitatea dintre cetățeni, indiferent de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie
etc., relații care nu sunt compatibile cu faptele de instigare la săvârșirea oricărui act de
discriminare 39.
Absența reglementării explicite a noțiunii de violență, spre deosebire de cea de ură, nu
respectă în mod corespunzător prevederile Deciziei-cadru, modificări de lege-ferenda,
impunându-se în acest sens.

36
Art. 75 alin. 1 lit. d) Cod penal prevede ca circumstanţă atenuantă acoperirea integrală a prejudiciului material
cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul
nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.
37
Olga Andreea Urda, European and national…, p. 50,
38
Această incriminare la rândul ei a înlocuit, prin Legea 278/2006, infracțiunea de propagandă naționalist-șovină.
39
A se vedea: Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ediția a 5-a, Editura 2010, București, p.460;
Dorin Ciuncan, Propaganda naționalist-șovină și sancționarea oricăror alte forme de discriminare, în Revista
Dreptul, nr. 4/2002, p. 154.
 Criteriile de discriminare nu mai sunt limitativ descrise în Codul penal și mai mult tot ca
element de noutate norma internă face acum referire la faptul că victimele incitărilor îl reprezintă
o categorie de persoane, respectându-se astfel, exigențele Deciziei-cadru40.
O altă incriminare importantă cu relevanță în această materie este cuprinsă în dispozițiile
art. 297 alin. 2 Cod penal cu denumirea marginală abuzul în serviciu, faptă săvârşită de
funcţionarului public care „în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui
drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA”41.
Dispozițiile art. 4 din Decizia-cadru 2008/913/JAI referitoare la reglementarea
circumstanței agravante a motivației rasiste și xenofobe își găsesc corespondent în art. 77 lit. h)
Codul penal în vigoare, care prevede ca circumstanță agravantă „săvârșirea infracțiunii pentru
motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori
apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau
infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze
ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte”42.
Codul penal în vigoare nu a mai preluat o incriminare importantă existentă în vechea
reglementare, și facem referire aici la articolul 166 din vechiul Cod penal, care incrimina
propaganda în favoarea statului totalitar, incriminare ce reprezenta în esență o garanție pentru
respectarea egalității în drepturi a tuturor persoanelor, contra tuturor manifestărilor de
discriminare rasială, în condițiile în care acțiunea de propagandă în favoarea unui stat totalitar
avea acest caracter atunci când consta în răspândirea unor idei sau concepții aparținând
ideologiei fasciste, comuniste, cum ar fi ideea superiorității unor rase, ura de rasă sau națională43.

40
A se vedea: Tudorel Toader, Maria–Ioana Michinici, Anda Crișu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu,
Sebastian Răduleț, Noul Cod penal: comentariu pe articole, București, Editura Hamangiu, 2014, p. 566; Comisia
Europeană, Raport al Comisie către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Decizie-cadru
2008/913/JAI a Consiliului combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul
dreptului penal, Bruxelles, 27.01.2014, COM(2014) 27 final.
41
Vechiul Cod penal prevedea în art. 247 abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, reglementare preluată fără
modificări semnificative de noul Cod penal.
42
A se vedea: Viorel Pașca, Consecințele penale ale actelor și faptelor de discriminare, în Revista de Drept Penal,
nr. 1/2008, p. 66; Tudorel Toader, Maria–Ioana Michinici, Anda Crișu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu,
Sebastian Rădulețu, Noul Cod penal: comentariu pe articole, București, Editura Hamangiu, 2014, p. 165.
43
A se vedea:Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, Editura Hamangiu, București, 2010, p. 20; O.
Urda, European and national…, p. 48.
XI.3.4. Difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale care incită la
violență sau la ură

În concepția legiuitorului european difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri,

imagini sau alte materiale care reprezintă manifestări ale xenofobiei și rasismului, actele de
incitare publică la violență sau la ură se impun, de asemenea, să fie incriminate.
Transpunerea acestor prevederi s-a realizat în legislația noastră și prin incriminarea în art.
369 din noul Cod penal, cu denumirea marginală incitarea la ură sau incriminare, a incitării
publicului, prin orice mijloace,la ură sau discriminare, împotriva unei categorii de persoane,
incluzându-se astfel, și modalitatea de săvârșire prevăzută de Decizia-cadru.
Art. 4 din Ordonanța nr. 31 din 13 martie 2002, incriminează în alin. 1 și 2
„confecționarea, vânzarea, răspândirea precum și deținerea în vederea răspândirii, de simboluri
fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum și utilizarea în public a unor astfel de
simboluri”.

OUG nr. 31/2002 a fost modificată prin Legea nr. 187/201244, în sensul adăugării art. 4
alin. 21 care sancționează „distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, prin
intermediul unui sistem informatic, de materiale rasiste sau xenofobe”.

44
Publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012.