Drept penal european

Prevenirea și combaterea traficului de persoane. Norme europene

și naționale

Politica ONU în materia prevenirii și combaterii traficului de persoane

Convenția pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției

semenilor – reprezintă un prim pas în cadrul cooperării internațională în materia prevenirii și
combaterii traficului de persoane calificând actele de trafic drept „incompatibile cu
demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, familiei și a
comunității”

Convenția internațională privind lupta împotriva crimei criminalității transnaționale

organizate - are ca obiect „promovarea cooperării în scopul prevenirii şi combaterii mai
eficiente a criminalităţii transnaţionale organizate”

• Protocolul adițional împotriva traficului de migranți pe uscat, pe apă sau prin

aer

• Rezoluţiile anuale privind lupta împotriva traficului de femei şi tinere fete,

adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

• Raportul privind traficul de femei şi prostituţia forţată prezentat Comisiei

Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului de către raportul special al
Organizaţiei Naţiunilor Unite privind violenţa împotriva femeilor, cauzele şi
consecinţele acesteia

• Programul de acţiune Viena, adoptat de Conferinţa mondială privind drepturile

omului (Viena, 14 – 25 iunie 1993) şi Declaraţia privind eliminarea violenţei
împotriva femeilor adoptată de Adunarea Generală (decembrie 1993)

• Programul de acţiune adoptat de Conferinţa internaţională privind populaţia şi

dezvoltarea (Cairo, 5-13 septembrie 1994) şi Programul de acţiune adoptat la cea
de-a IV-a Conferinţa mondială privind femeile (Beijing, 4-15 septembrie 1995)

• Protocolul privind prevenirea, suprimarea şi sancţionarea traficului de fiinţe

umane, în special traficarea femeilor şi a copiilor (Protocolul de la Palermo) care
suplimentează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului de fiinţe umane a
devenit temeiul legal pentru întreprinderea unor acţiuni ferme la nivel internaţional
împotriva traficului de ființe umane, semnat în decembrie 2000.

• Convenția pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării

prostituției semenilor are ca obiectiv identificarea unor măsuri eficiente în lupta
împotriva tuturor formelor de trafic de ființe umane și a exploatării prostituției. În
considerarea gravității infracțiunii de trafic de persoane și a pericolului pe care îl
prezintă pentru valorile sociale și umane, consimțământul persoanei nu înlătură

1
Drept penal european

atragerea răspunderii pentru săvârșirea unei asemenea fapte, aspect care reiese cu
claritate din textul Convenției.

Reglementarea infracțiunii de trafic de persoane la nivelul Consiliului Europei

Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. R 91 privind

exploatarea sexuală, pornografia, prostituarea și traficul de copii și tineri adulți, prin
intermediul căreia Consiliul Europei identifică, încă de la începutul anilor ’90 o serie de
măsuri în scopul prevenirii și combaterii traficului de persoane, în special femei și copii.

Convenţia Consiliului Europei privind traficul de fiinţe umane, deschisă spre semnare
la 16 mai 2005 la Varşovia, cu ocazia celui de-al treilea Summit al şefilor de stat şi de guvern
ai statelor membre ale Consiliului Europei.

Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării

sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007.

Cel mai important instrument adoptat în materie la nivelul Consiliului Europei, este
reprezentat de Convenția Consiliului Europei privind traficul de ființe umane.

Obiective:

 promovarea cooperării internaționale. În acest sens, se poate observa faptul că

textul Convenției nu se limitează la statele membre ale Consiliului Europei; statele
terțe precum și Uniunea Europeană sunt invitate să adere.

 prevenirea și combaterea traficului de persoane,

 protecția drepturilor fundamentale ale victimelor traficului de ființe umane prin

asigurarea unor mecanisme eficiente și asistență a victimelor și martorilor

 promovarea cooperării internaționale în domeniul traficului de ființe umane.

Convenția instituie un mecanism specific de monitorizare a activităţilor de luptă
împotriva traficului de fiinţe umane desfăşurate de instituţiile Statului şi cu
îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia naţională.

Un moment important a fost reprezentat de lansarea în septembrie 2006 a Campaniei

Consiliului Europei asupra luptei împotriva traficului de fiinţe umane.

• La nivel instituțional, Convenția Consiliului Europei privind traficul de ființe

umane a înființat Grupul de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane
(GRETA) cu rolul de a supraveghea implementarea Convenției de către statele care au
ratificat-o.

2
Drept penal european

Uniunea Europeană și fenomenul traficului de persoane

• Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

• Rezoluția privind exploatarea prostituției și a traficului de ființe umane

• Acțiunea comună 96/700/JAI a Consiliului din 29 noiembrie 1996 de stabilire a

unui program de încurajare și de schimburi destinat persoanelor responsabile de
acțiunea împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale a copiilor (STOP)

• Acțiunea comună 97/154/JAI adoptată de către Consiliu în temeiul articolului

K.3 al Tratatului Uniunii Europene, relativ la lupta contra traficului de ființe umane
și a exploatării sexuale a copiilor

• Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea

traficului de persoane

• Decizia 2003/209/CE de creare a unui grup consultativ denumit "Grupul de experţi

privind traficul de persoane înlocuită prin Decizia 2007/675/CE

• Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere

eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care
au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile
competente

• Deciziei nr. 779/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie

2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a unui program special de prevenire
și combatere a violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și de
protecție a victimelor și a grupurilor expuse riscurilor (programul Daphne III), ca parte
a Programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

• Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia,
precum și de înlocuire a Decizie-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

• Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13

decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării
sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și a pornografiei infantile și de înlocuire a
Decizie-cadru 2004/68/JAI a Consiliului

• Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere

eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care
au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile
competente

• Deciziei nr. 779/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie

2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a unui program special de prevenire
și combatere a violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și de

3
Drept penal european

protecție a victimelor și a grupurilor expuse riscurilor (programul Daphne III), ca parte

a Programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

• Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia,
precum și de înlocuire a Decizie-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

• Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13

decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării
sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și a pornografiei infantile și de înlocuire a
Decizie-cadru 2004/68/JAI a Consiliului

• Directiva instituie la nivel instituțional funcția de coordonator antitrafic (CAT),

căruia statele membre îi vor transmite o serie de informații cum ar fi, evaluări ale
tendințelor în materie de trafic de persoane, evaluări ale acțiunilor de combatere a
traficului, date statistice și rapoarte cu relevanță în domeniul traficului de persoane. Pe
baza acestor informații coordonatorul antitrafic va întocmi și prezenta un raport, în
fața Comisiei Europene, la fiecare doi ani, cu privire la progresele înregistrate cu
privire la combaterea traficului de persoane.

• La nivel instituțional, Decizia nr. 2003/209/CE creează pe lângă Comisia

Europeană Grupul de experți privind traficul de persoane cu rol de organ
consultativ în orice „chestiune privind traficul de persoane”.

• Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementează explicit în

articolul 5 alin. 3 interzicerea traficului de persoane.

Cadrul normativ intern

• Codul penal al României – reglementează în Capitolul VII Traficul și exploatarea

persoanelor vulnerabile

• Codul de procedură penală al României

• Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, privind prevenirea şi

combaterea traficului de persoane – reglementează „prevenirea şi combaterea
traficului de persoane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor unui astfel
de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o atingere a demnităţii şi
integrităţii acesteia”.

• Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate -

definește grupul infracțional organizat și încadrează,prin art. 2 lit. b), pct. 12, traficul
de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul de persoane în rândul infracțiunilor
grave.

• Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare

a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane ce are și rolul de a institui Grupul interministerial de lucru pentru

4
Drept penal european

coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane,

denumit în continuare Grup interministerial.

• Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind

prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă
asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie
multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de
risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi
copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.

• Hotărârea nr. 1142 din 27 noiembrie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale
împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 şi a Planului naţional de
acţiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva traficului de
persoane pentru perioada 2012-2016.

Infracțiuni privind traficul de persoane

• Prin incriminarea traficului de persoane se urmărește protejarea libertății fizice

a individului, a drepturilor, demnității și sănătății acestuia. Capitolul VII, din Codul
penal, intitulat, Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, reglementează
următoarele infracțiuni privind traficul de persoane:

• sclavia (art. 209),

• traficul de persoane (art. 210),

• traficul de minori (art. 211),

• supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art. 212),

• proxenetismul (art. 213),

• exploatarea cerşetoriei (art. 214),

• folosirea unui minor în scop de cerşetorie (art. 215) şi folosirea serviciilor unei
persoane exploatate (art. 216).

Art. 210 Cod penal incriminează traficul de persoane, constituind „recrutarea,

transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării
acesteia, săvârșită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b)
profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea vădită de
vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de
alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei
persoane”.

Este introdusă o nouă incriminare în Codul penal cu denumirea marginală facilitarea

șederii ilegale în România și care sancționează în art. 264 fapta persoanei care „facilitează,
prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei

5
Drept penal european

infracțiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranți, care nu are cetățenia română şi
nici domiciliul în România”. Sancțiunea aplicabilă este pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5
ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuși o
infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Sub aspect procesual, urmărirea penală începe și în absența unei plângeri prealabile iar
procedura va continua și în situația în care o asemenea plângere ar fi fost introdusă și ulterior
retrasă de către victimă. Sunt transpuse în mod corespunzător dispozițiile art. 9 alin. (1) din
Directiva nr. 2011/36/UE și ale art. 27 din Convenția Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de ființe umane.

În art. 216 Cod penal este incriminată folosirea serviciilor unei persoane exploatate,
constând în fapta persoanei „de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană
despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori”,
incriminare ce preia fără nicio modificare dispozițiile art. 141 din Legea nr. 678/2001.

Măsuri de protecție a victimelor traficului de persoane

• Hotărârea de Guvern nr. 1216/2001 privind aprobarea Planului naţional de acţiune

pentru combaterea traficului de fiinţe umane;

• Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

• Legea nr. 565/2002 privind ratificarea Convenţiei ONU împotriva criminalităţii

transnaţionale organizate;

• Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor - are ca obiect de reglementare

asigurarea protecției și asistenței martorilor a căror viață, integritate corporala sau
libertate este amenințată ca urmare a deținerii de către aceștia a unor informații ori
date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave, pe care le-au furnizat sau au
fost de acord să le furnizeze organelor judiciare și care au un rol determinant în
descoperirea infractorilor și în soluționarea unor cauze

• Hotărârea de Guvern nr. 299/2003 privind Regulamentului de aplicare a Legii nr.

678/2001.

• Legea nr. 211/2004 privind unele măsurile pentru a asigura protecţia victimelor
infracţiunilor reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor
cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă
juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor
infracţiuni.

• Ordinul nr. 286/1.676/9.553/896/2.070/867/1.755/1.951/2007 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Grupului tematic de lucru pentru coordonarea naţională a
activităţilor de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de persoane;

• Ordinul comun nr. 335/2881/1990/1072/266/A 6880/409/C/2353/C din 29

octombrie 2007 al ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului educaţiei,

6
Drept penal european

cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al ministrului muncii, familiei

şi egalităţii de şanse, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Copilului, al ministrului afacerilor externe, al procurorului general şi al ministrului
justiţiei pentru aprobarea Mecanismului naţional de identificare şi referire a
victimelor traficului de persoane.

• Legea nr. 272/2004 pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului,

reglementează în Secțiunea 5 – Protecția copilului împotriva răpirii sau oricăror forme
de traficare, stabilind în sarcina autorităților competente ale statului obligația de a
efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor masurilor legislative,
administrative și educative destinate asigurării protecției efective împotriva oricăror
forme de trafic intern sau internațional al copiilor, în orice scop sau sub orice
forma, inclusiv de către propriii părinți. În acest sens autoritățile competente au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel național pentru prevenirea și
combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si
monitorizare a activităților întreprinse.

• Hotărârea de Guvern nr. 1295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune

pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii

• Hotărârea de Guvern nr. 1443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor

români neînsoțiți și asigurarea măsurilor de protecție specială în favoarea acestora;

• Hotărârea de Guvern nr. 1504/2004 privind Planul național de acțiune pentru

prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copilului și a exploatării în scopuri
comerciale;

Este considerată, în sensul Mecanismul Naţional de Identificare şi Referire a

victimele traficului de persoane, ca fiind victimă a traficului de persoane "orice persoană
fizică despre care există informaţii că a suferit vătămări fizice sau psihice, abuz emoţional,
pierderea economică sau o încălcare gravă a drepturile sale fundamentale, prin acţiuni sau
inacţiuni care încalcă legislaţia penală în domeniul combaterii şi prevenirii traficului de
persoane".

Art. 26 din Legea nr. 678/2001 stabilește faptul că victimelor traficului de persoane
trebuie să li se acorde o protecţie şi o asistenţă specială, fizică, juridică şi socială, garantându-
se ocrotirea vieţii private şi identității victimelor infracţiunilor de trafic de persoane. De
asemenea alin. (3) al aceluiași articol reglementează dreptul victimelor infracţiunilor de trafic
de persoane la recuperare fizică, psihologică şi socială.

Neurmărirea penală sau neaplicarea de sancțiuni victimei

Art. 8 al Directivei 2001/36/UE, intitulat Neurmărirea penală sau neaplicarea de

sancțiuni victimei trasează ca obligație imperativă pentru statele membre să adopte toate
„măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile lor competente au dreptul de a nu urmări
penal sau de a nu impune sancțiuni victimelor traficului de persoane pentru implicarea lor în

7
Drept penal european

activități infracționale pe care au fost obligate să le săvârșească drept consecință directă a

faptului că au făcut obiectul traficului de persoane”.

În activitatea de transpunere a dispozițiilor Directivei 2001/36/UE legiuitorul român a

preluat în legea noastră internă în art. 20 din Legea 678/2001 prevederile art. 8 al Directivei
astfel, „persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării
sale, infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei unui stat ori donare de organe,
ţesuturi ori celule de origine umană nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni.”

Cadrul instituțional specializat în combaterea traficului de persoane

Articolul 4 din Legea 678/2001 stabilește ca instituții competente în prevenirea și

combaterea traficului de persoane - Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, autorităţile
administraţiei publice locale, precum şi alte organisme guvernamentale cu atribuţii în
domeniul traficului de persoane. Aceste instituții sunt abilitate să adopte măsurile necesare
pentru aplicarea, în domeniile lor de activitate, a Strategiei naţionale împotriva traficului de
persoane şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea acesteia.

O altă instituție importantă în prevenirea și combaterea traficului de persoane este

Agenţia Naţională de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei
Acordate Victimelor Traficului de Persoane, organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor,
prin reorganizarea Oficiului Naţional de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizarea
Protecţiei Victimelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care, în
cooperare cu instituţiile interesate, precum şi cu organizaţii neguvernamentale, organizaţii
internaţionale şi reprezentanţi ai societăţii civile, angajaţi în prevenirea traficului de
persoane, în protecţia şi asistarea victimelor acestuia, organizează campanii de informare
privind fenomenul traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.

Un rol semnificativ în prevenirea și combaterea traficului de persoane îl are și Grupul

interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere
a traficului de persoane. Grupul interministerial a fost constituit în cadrul Comitetului
Național de Prevenire a Criminalității și are atribuții în coordonarea şi evaluarea activităţilor e
prevenire şi combatere a traficului de persoane. Complexitatea infracțiunii de trafic de
persoane a generat necesitatea înființării unui sistem național centralizat de evidență a datelor
privind fenomenul traficului de persoane (SIMEV). SIMEV stochează și prelucrează datele
obținute prin implementarea Mecanismului național de identificare și referirea a victimelor
traficului de persoane.

Un rol important în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane îl au ONG-urile,

având posibilitatea prevăzută de Legea 678/2001 de a desfășura individual sau în colaborare,
activități pentru prevenirea traficului și protejarea a victimelor acestui fenomen.