COLEGIUL NAȚIONAL DE ARTE “REGINA MARIA”

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR:

CONF. UNIV DR. DANA ENACHE

CANDIDAT: Nechifor Valentin

CONSTANȚA,

MAI 2019
 CUPRINS:

CUPRINS ………………………………………………………………………… pag.

I. CAPITOLUL I: ”Visul unei nopți de vară”-impresii generale

ÎI. CAPITOLUL II:Analiză cu privire la scrierea specifică în piesele lui
Shakespeare în raport cu tema dată
III. CAPITOLUL III: Raportul dintre lumea reală și cea fantastică în comedia bV
”Visul unei nopți de vară ” pag.
IV. CAPITOLUL IV: Studiu pe un personaj interpetat în perioada liceului:
Jonathan Peachum-”Opera de 3 parale”(B.Brecht)
CONCLUZII:
BIBLIOGRAFIE: ……………………………………………………………….....
ANEXE: ...………………………………………………………………………...... pag.
 ARGUMENT

Am ales să-mi scriu lucrarea de atestat pe această temă întrucât mi s-a

părut un subiect foarte ofertant pentru o analiză atât din punct de vedere a
unei critici teatrale cât și din perspectivă actorului. Lucrând în anii de liceu
foarte mult cu textele dramaturgului englez William Shakespeare am reusit
să deprind anumite cunostinte bine întemeiate în ceea ce privește temele
abordate, tipologiile personajelor, tipul scrierii dramatice și să înțeleg cât
de bine se poate la nivelul unui absolvent de liceu de profil Artă Actorului
universul Shakespeareian. Am avut ocazia să fac cunostinta și să studiez din
opera lui Shakspeare: ”Hamlet”, ”Richard al-3-lea”, ”Visul unei nopți de
vara”, ”Henrich al-8-lea”, ”Regelea Lear”, ”Macbeth”, ”Romeo și Julieta”
și ”Furtuna”. Lecturarea acestor texte dramatice și mai ales studiul
aprofundat asupra temelor și tipologiilor de personaje mi-au dat ocazia să
pot avea un punct de vedere cât mai just cu privire la stilul scrierii acestui
imens dramaturg pe care îl îndrăgesc foarte mult și ale cărui texte mereu
mi-au dat ocazia de a descoperi lucruri noi în mine că actor în timpul
lucrului. Shakespeare a scris în special pentru actorii tineri din punctul
meu de vedere deoarece putem observă în textele sale prezența permanență
a acelui spirit ludic ce împinge spre joacă, spre visare, spre puritate și spre
adevăr.Cealaltă parte a lucrării conține un studiu aprofundat asupra
personajului Jonathan Peachum din piesă ”Opera de 3 parale” de Bertolt
Brecht.Am ales să scriu despre acest personaj deoarece am jucat în acest
spectacol și încă joc fapt pentru care atât pe parcursul repetițiilor cât și în
timpul reprezentațiilor ce au urmat am descoperit lucruri uimitoare la
acest personaj care din punctul meu personal de vedere mi se pare cel mai
complex personaj pe care am avut ocazia să-l lucrez în cei 4 ani de liceu.
CAPITOLUL I:

”Visul unei nopți de vară”-impresii generale

În comedia "Visul unei nopți de vară" scrisă de William Shakespeare în perioada anilor 1595-
1596 este surprinsă discrepanța dintre lumea reală (civilă) în care toate acțiunile și personajele
se ghidează după un fir logic specific raționamentului uman și cea fantastică în care totul
devine feeric, inefabil, totul capătă extravaganță și limitele nu există asemenea unui vis
perfect din care simți că nu te vei mai trezi niciodată. Shakespeare tratează aici problematica
veșnic regasită în opera sa, DRAGOSTEA folosind un umor plin de imaginație, elemente
fantastice, descrieri în amănunt a unei lumi ce se află dincolo de norii ce acoperă lumea reală.
Acțiunea este împărțită în două planuri, realitatea și fantezia (visul).Din planul real fac parte
cei 4 îndrăgostiți Hermia, Lysander, Helena și Demetrius. Asemenea unor adolescenți ce abea
își descoperă sentimentele întâlnindu-se pentru prima oară cu sentimentul pur și naiv al
dragostei își jură iubire și credință unul celuilalt pentru o eternitate chiar dacă în genere toți 4
sunt doar niște copii. Piesa debutează cu prima scenă în care Demetrius și Lysander se
întâlnesc la palatul regal în fața ducelui Thezeu (conducător al Atenei) pentru a decide care
dintre ei este mai vrednic de dragostea Hermyei trimisă forțat în fața căpeteniilor regale de
către tatăl său Egeu. Acolo asistăm la primul conflict din veșnicele și aprigele ce vor urma
între cei doi masculi Lysander și Demetrius. Acolo avem parte totodată de ciocnirea lumii
reale de cea fantastică, cuplul regal format din ducele Thezeu și Amazoana Hypolita a cărei
dragoste a fost câștigată prin luptă de catre Thezeu, făcând totodată parte din planul fantastic,
din visul nesfârșit în care vor intra cei 4 îndrăgostiți și care va da startul întregului șir de
întâmplări ce vor naște de la sine răsturnări de situații, intrigi noi și spumoase, personaje
fantastice desprinse din planul fanteziei transformând realitatea într o iluzie paradoxal foarte
bine conturată. În mare comedia romantică a lui Shakespeare se învârte în jurul a 2 spații
concrete Atena și pădurea luminată de luna cea protectoare. Acțiunea se mută în planul
fantastic în pădurea luminată de lună unde celebrul grup de meșteșugari pun la cale o
reprezentație teatrală pentru rege și regină. Meșteșugarii reprezintă grupul ce face parte din
lumea reala, totodată fiind ancorați și în cea fantastica. Ei reprezintă însuși prostia și
degradarea umană din toate punctele de vedere , fiecare având câte o trăsătură bine definită
dar toți având același lucru în comun, prostia în forma ei pură.Ei sunt miezul întregii acțiuni
dând continuitate piesei lui Shakespeare.
II. CAPITOLUL II:
Analiză cu privire la scrierea specifică în piesele lui Shakespeare în raport cu tema dată
Meșteșugarii care își doresc să fie pe scenă, să joace cât de bine pot jucă niște oameni deloc
instruiți în ceea ce privește teatrul și implicit tehnică actoriei fac parte din ambele planuri .
Dorință de a prezența ducelui și ducesei o piesă de teatru îi face să între indirect în lumea
fantastică a visului și a feeriei unde orice este posibil și tot ceea pare atât de real este doar o
iluzie. Cel care împinge întreagă acțiune este însuși Oberon care este că un spirit ce veghează
asupra acțiunii ce se desfășoară în pădurea fermecată(locul în care toată acțiunea este împinsă
treptat spre lumea fantastică). Cu a să floare fermecată Oberon dorește să-i reaprindă
dragostea de mult pierdută Titaniei însă slujitorul sau Puck ajunge să încurce vrăjile și mai
ales oamenii, fapt ce are că și consecință toate cele ce urmează. Faptul că Titania ajunge să se
îndrăgostească de meșteșugarul Fundulea transformat de către vrajă lui Puck într-un măgar
este cel mai bun argument care poate întări afirmația cum că grupul de meșteșugări face parte
din ambele planuri . Noțiunea de teatru în teatru data tot de dorință meșteșugarilor de a jucă în
față căpeteniilor Atenei întărește și mai mult contopirea celor două lumi și mai ales întreg
dinamismul piesei. Grupul de zâne și de elfi reprezintă planul fantastic fiind mereu în conflict
și reprezentând cele două armate ale căror conducători sunt chiar Titania și Oberon, cei 2 din
urmă făcând și ei parte din planul fantastic.Spiridușul Puck este întocmai un ”vesel rătăcitor în
noapte” dorind să exploreze mereu tenebrele pădurii fermecate intrând în contact atât cu elfii
controlați de stăpânul sau Oberon cât și cu zânele a căror stăpână este Titania. Asemenea unei
mingii de pimpong el se plimbă dintr-o parte în altă mereu dornic de aventuri, privind
ștrengărește asupra spectacoulului creat în pădurea fermecată, Copilul indian al Titaniei este
de asemenea un personaj ce reprezintă un element foarte important din lumea feerica. Este cea
mai erotică piesă a dramaturgului englez William Shakespeare întrucât temă iubirii este tratată
cu tenacitate și cu durere aducând acest sentiment la rangul de război. Erotismul din piesă lui
Shakespeare nu este dat doar de prezența pulsațiilor fiorilor iubirii carnale din grupul
îndrăgostiților ci mai este dat și de cele 2 cupluri conducătoare Oberon și Titania, Thezeu și
Hypolita în spatele cărora se ascunde o istorie sexuală foarte greu de deslușit, vorbim aici de
oameni care reprezintă forțe atotputernice și pentru care sentimentul iubirii a ajuns să fie mai
mult un act normativ decât ceva spiritual. În general mai toate cuplurile lui Shakespeare
sfârșesc negativ datorită faptului că nu au putut face față sentimentului covârșitor al iubirii.
Iubirea din universul lui Shakespeare are o formă pură dar și o formă brută, greoaie, de multe
ori ajungând să fie pentru cel ce se întâlnește cu ea că o povară foarte greu de dus. Iubirea lui
Shakespeare te chinuie, iubirea lui Shakespeare te copleșește, iubirea lui Shakespeare
înseamnă nebunie, fiori, frică, spaimă, război, sânge, moarte, totul trebuie câștigat și
obligatoriu cineva trebuie să iasă învins din această luptă continuă.

III. CAPITOLUL III:

Raportul dintre lumea reală și cea fantastică în comedia ”Visul unei nopți de vară ”
Cu toate că feeria universului Shakespearian este dată întotdeauna de construcția unor
personaje fantastice care nu au nici o treabă cu planul lumesc de data această în piesă ”Visul
unei nopți de vara” cele 2 lumi se împletesc . Contopirea celor 2 lumi ajunge să creeze un
adevărat coșmar atât pentru spectator cât și pentru personajele în șine. Revin asupra ideii în
care susțin faptul că meșteșugarii sunt cei care dau curs întregii acțiuni deoarece ei sunt
singurii care mai mult sau mai puțin conștienți pătrund din lumea reală în cea fantastică și din
nou în cea reală și apoi iar în cea fantastică ajungând să fie protagoniștii visului fantastic ce se
transform pe alocuri într-un coșmar. Totul este asemenea unui meci de ping pong deoarece
contactul pe care meșteșugarii îl au pentru prima oară cu lumea fantastică este în momentul în
care își dau întâlnire să repete spectacolul pe care urmează să-l prezinte la palatul craiului
Thezeu și al soției sale amazoană Hypolita chiar în pădurea fermecată controlată de Oberon și
de slujitorul sau spiridușul Puck.Totodată și grupul celor 4 îndrăgostiți Hermia, Lisander,
Demetrius și Helena ajung să ia contact cu lumea fantastică fiind vrăjiți de tot de craiul
Oberon și de spiridușul Puck. Ceea ce este cu adevărat impresionant în piesă lui Shakespeare
este subtilitatea prezenței permanente a lumii fantastice chiar de la începutul piesei în
”perimetrele” lumii reale. Acest fapt îl putem observă și dacă ne uităm peste numele anumitor
personaje prezente în piesă lui Shakespeare care fac din start trimitere la un univers fictiv.

Tezeu- este un personaj imaginar din mitologia greacă, războinic și erou atenian, fiind cel
mai bine cunoscut pentru că l-a ucis pe Minotaur, o bestie feroce pe jumătate om și pe
jumătate taur, care trăia sub palatul regelui Minos din Cnossos, cu ajutorul Ariadnei. Tezeu
era fiul regelui atenian Egeu.
Hypolita- În mitologia greacă, Hipolita (greacă Ἱππολύτη) era o regină a amazoanelor. Ea
avea un brâu magic care i-a fost dat de tatăl ei Ares, zeul războiului. Brâul era o centură care
semnifica autoritatea ei că regină a amazoanelor. A fost ucisă din greseală de soră ei
Penthesilea.

Oberon -(uneori scris și că Auberon) este un rege al zânelor în literatură medievală și

renascentistă. Este cel mai bine cunoscut că un personaj din piesă lui William Shakespeare
Visul unei nopți de vară, în care el este rege consort al Titaniei, Regină Zânelor.

Demetrius-(trimitere la zeița antică Demetra) Demetra ște o zeitate mitică dar și una care a
avut un cult semnificativ în Grecia antică; efectiv, legendele Demetrei și lăcasele sale de cult
erau răpandite prin toată civilizația elenistica evoluând într-un personaj complex în percepția
elenistică, după cum reiese din lista epitetelor asociate acesteia. Totuși, rolul ei în mitologie
este secundar. Este fiică lui Cronos și a Rheei; face parte din cei a două generație divină, cea a
zeilor olimpieni.Cel mai cunoscut mit al acesteia este răpirea fiicei ei și a lui Zeus, Persefona,
de către Hades, fratele Demetrei, zeul lumii morților. Acest mit oferă o explicație mitologică
pentru anotimpuri și stă la bază sărbătorii principale a Demetrei, numită Misterele din Eleusis.

Helena- (trimitere la zeița antică Helena) Flavia Iulia Helena, cunoscută sub numele de
Helena Augustă sau Sfântă Elena (cca. 248-cca. 329 în Nicomedia, azi Izmit, Turcia) a fost
mamă impăratului Constantin cel Mare.
S-a născut în orașul Drepnaupm, ulterior denumit Helenopolis, în Bitynia (în nord-vestul
Asiei Mici). Constantin a schimbat numele localitătii în Helenopolis, în onoarea mamei sale.
Unii autori antici afirmă că Helena era concubină lui Constantiu, în timp ce alții nu specifică
statutul ei legal sau social, iar un număr de autori o numesc soție (uxor) a lui Constantiu.
Se pare totuși că Helena avea un stătut social umil. Sf. Ambrozie din Milano afirmă că ea era
o stabularia, o servitoare într-un han sau tavernă. De la originea modestă, a ajuns la rangul de
augustă.
 IV. CAPITOLUL IV: Studiu pe un personaj interpetat in perioada liceului: Jonathan
Peachum-”Opera de 3 parale”(B.Brecht)

Fişă de personaj
1. Nume şi prenume (eventual porecla)-

Jonathan Jeremiah Peachum(supranumit”Regele cerșetorilor”).......

2. Profesie, preocupări- ...Om de afaceri........

3. Vârsta-...45-50 ani.........

4. Starea civilă-....Căsătorit.......

5. Aspect exterior – Gras,îngrijit,(are o îmbrăcăminte tipic londoneză-cămașă,pantaloni,pălărie

și bretele)

6. Informaţii de la autor;

7. Deducţii personale;

8. Încadrarea într-o tipologie - psihologică (temperament) sangvin,coleric, melancolic,

flegmatic, etc;

9. Descrierea caracterului;

10. Informaţii din text;

11. Autodescriere;

12. Părerile celorlalte personaje;

13. Părerile autorului;

14. Deducţii personale;

15. Sistemul personal de relaţii (fiecare afirmaţie trebuie motivată) cucelelalte personaje

16. Ciudăţenii ale personajului (ticuri verbale, gestuale, mod de

a privi) - sugerate de autor; - deduse din comportamentul personajului;
Am ales să scriu despre acest personaj deoarece este cel mai complex din toate cu care m-am
întâlnit eu în toți acești ani . Mi- a fost greu să deprind tehnică lui Brecht, bine cunoscutul
efect de distanțare specific teatrului Brechtian . A fost o provocare pentru mine în primul rând
faptul că aveam de-a face cu un personaj negativ,controversat care cerea de la actorul care îl
interpretează o tehnică de construcție de tip compoziție.Atmosferă spectacolului este una
foarte plină de culoare dar are și anumite nuanțe destul de sumbre ce aduc trimitere la
perioada neagră de după primul război mondial. Acțiunea se petrece în Londra unde la acea
vreme cerșetoria, criminalitatea și proxenetismul deveniseră 3 afaceri foarte înalte din punct
de vedere al statutului social și mai ales al câștigurilor de pe urma celor nefericiți. În special
teatrul lui Brecht este un teatru care surprinde problemele sociale, pune punctul pe i asupra
neregulilor politico-sociale ridicând adevărate dileme și problematici foarte importante pentru
societate care se aplică chiar și în zilele noastre. În lungul drum către premieră acestui
spectacol am avut de-a face cu o intrigă complexă, un personaj greu atât din punct de vedere
tehnic cât și din punct de vedere al statutului sau social în piesă .Am construit acest personaj
treptat pe parcursul a aproape 5 luni de repetiții axându-mă de la începutul lucrului în special
pe relația să cu celelalte personaje. Am urmărit foarte în amănunt evoluția relației sale cu
grupul de cerșetori pe care acesta îi superviza prin intermediul firmei sale ”Prietenul
cersetorilor”.Jonathan Peachum este tipul uman de caracter coleric, dornic să dețină puterea și
să aibe întotdeauna ultimul cuvânt în orice situație. Relația cu angajații lui este una ce aduce
mai mult cu relația unui dictator cu slugile sale, acesta având un comportament foarte violent
și lipsit de orice fărâmă de umanitate cu toți nefericiții care au făcut greșeală de a-i călca
pragul și a intră în firmă lui în speranța unui viitor mai bun.Este un om foarte inteligent,este
un familist convins și ar face orice pentru a le proteja pe soția să Celia și pe singură să fiică
Polly. Personajul evoluează gradat pe măsură ce descoperim piesă. Prima oară putem
descoperii un Peachum dictator, nemilos, uns cu toate alifiile, diplomat și foarte bine pregătit
pentru a răspunde în față legii pentru infracțiunile . de înșelăciune pe care o folosește pentru-
ascunde veniturile obținute prin modalități ilegale este foarte bine deoarece acesta obișnuiește
se recomande fiind un biet om ce deține o afacere care are scop salvarea oamenilor
neajutorați printr-un loc de . Oricine întreabă de bani acesta răspunde este cel sărac om din
Londra . Se ghidează foarte mult după principiile din biblie plasând cartea sfântă la rang de
inspirație pentru lozincile firmei sale de cerșetorie organizată menite să atragă noi angajați la
locurile de muncă. Acesta controlează toate străzile Londrei în ceea ce privește cerșetoria iar
cine își permite să indrăznească să cerșească în spațiul public trebuie să aibă autorizație de la
firma lui Peachum și implicit de la cel din urmă menționat. Când am fost pus în situația de a
face o caracterizare în mare a acestui personaj am menționat următoarele : are între 45 și 50
de ani, este foarte gras, este foarte îngrijit, are o costumație specific londoneză menită să
inducă în eroare cu privire la statutul său social, fumează trabuc, poartă mănuși atunci când
merge la lucru dar și când face sex, nu bea alcool, citește foarte mult, nu răspunde la telefon la
orele târzii, nu stă treaz până târziu fără a avea un scop bine întemeiat întrucât pentru el
timpul înseamnă bani, își iubește foarte mult soția și fiica chiar dacă are un mod mai ciudat de
a o arăta și totodată este complexat de faptul că deși el stăpânește lumea prin intermediul
banului este conștient de faptul că înafara ariei financiare și el și familia lui nu ar reprezenta
nimic pentru societate.El însuși este un individ complexat de propriile lipsuri personale pe
care încearcă să le acopere prin intermediul statutul social și mai ales al influenței sale uriașe
în rândul lumii londoneze date de situația lui financiară foarte înaltă . În partea a 2-a a piesei
personajul se schimbă radical arătându-și o cu totul altă față decât cea de om de afaceri
nemilos ahtiat după bani și după putere așa cum ne obișnuisem. După cum menționam mai
sus pentru Peachum în viață sunt importante 2 lucruri,banii dar mai presus de orice familia.
Când acesta constată împreună cu soția sa Celia că fiica sa Polly a fost răpită direct din casa
lor de către banditul Mackie Șiș pornește un plan ingenios și foarte hotărât de capturare a
acestuia. Peachum recurge la aceleași tactici mizerabile pe care le stăpânește foarte bine dar
toată ura, toată mizeria și tot sângele pe care acesta îl lasă în urma sa, toate cadavrele peste
care calcă riscandu-și reputația de biet prieten al cersetorilor…toate acestea le face pentru ca
fiica lui Polly să fie bine și să scape din brațele criminalului Makie care ajunge să o înșele
într-un final . Asemeni oricărui tată de fată este dispus să facă orice pentru fetița lui și ajunge
până în punctul în care prin intermediul Celiei complotează cu grupul de prostituate la care
Makie obișnuia să poposească în zilele ploioase mituind-o pe Jenny (matroana bordelului și o
fostă iubire de-a banditului Makie) să-l ademenească pe acesta în bordel unde era așteptat de
detectivi deghizați în prostituate și în final să-l predea forțelor de ordine pentru a fi arestat și
încarcerat . Avem aici de-a face cu un caracter de fier, vedem o altă față a lui Peachum. Este
în continuare mârșav, diabolic și inuman dar se pare că de această dată toate acțiunile sale
mizerabile sunt mânate de un scop foarte bine întemeiat. Aici putem observa partea lui
umană, cea a tatălui care este dispus să facă orice, să se lupte cu cei mai mari criminali ai
orașului, să pătrundă în bordelurile mizerabile, să mituiască procurori, judecători, întreaga
poliție, să fie pregătit pentru o luptă împotriva tuturor și toate astea doar pentru a-și apăra
copilul. Jhonatan Peachum este tipul de om care ar da orice pentru a deveni atotputernic din
simplul fapt că în viața de toate zilele este un nimic. Trăiește într-o iluzie, într-o lume tot de
cei din jur care slăvesc asemenea unui zeu, unui conducător . În lumea aceasta mizeră a
cerșetorilor, a bandiților criminali și a prostitoatelor banul vorbește . Chiar Celia afirmă acest
lucru în timpul scenei în care Peachum pune la cale planul de prindere a banditului Makie Șiș
că argument pentru faptul că deși acesta are putere și influență este conștient de faptul că
Makie este un om respectat și iubit mai ales de femei, are o relație foarte apropiată cu șeriful
poliției Brown tigrul și practic toate șansele sunt în favoarea lui . Totuși se pare că banul
stăpânește lumea în universul familiei Peachum și implicit în scrierea lui Brecht. Dramaturgul
scoate la iveală aici într-o notă subtilă și plină de umor o altă problemă majoră la nivel
mondial și anume corupția. Fiecare gândește pentru propriul interes și chiar și cel mai bun
prieten te poate vinde pentru un pumn de arginți. Trădarea și minciuna sunt cele 2 virtuți ce
împing întreg conflictul piesei și îl fac pe Peachum sa devină dirijorul principal al întregului
șir de evenimente. Deși este un personaj negativ, greu de apreciat de partea publicului și cu
foarte multe defecte are un mare atu care îl salvează și care te face atât ca spectator cât și ca
actor să îl asculți cu atenție atunci când vorbește, este foarte perseverent și luptă până la
ultima picătură pentru a-și proteja familia și este un gangster autentic în adevăratul sens al
cuvântului lucrând de la distanță și cu mănuși la uciderea țintei sale. Relația sa cu Celia este
una foarte complexă chiar dacă la început poate părea banală gândindu-ne că este doar o
simplă relație între 2 oameni în vârstă între care a intervenit bătrânețea și monotonia. Celia
este total dependentă de alcool fiind mai tot timpul beată iar Peachum nu pare să facă ceva în
această deoarece se complace propria- situație timp lui este nu -1select11 roate nu-l
la cap cu faptul relația lor-răcit de ani de zile. Peachum își domină soția din punct de vedere
verbal având o atitudine foarte ostilă și impunătoare în fața acesteia considerând-o un animal
fără creier care își inneaca creierii în alcool pentru a mai uita de propriul gol și pentru a avea
impresia că măcar atunci când e beată în capul ei se învârt niște rotițe.Totuși eu personal am
remarcat că toată această atitudine ostilă pe care Peachum o afișează față de propria-i nevastă
este din cauza faptului că aceasta nu-l domină nici verbal, nici sentimental și nici măcar
rațional .Acesta este dominat sexual de către Celia întrucât ea este încă o femeie frumoasă
care atrage privirile bărbaților dar are un mic defect și anume alcoolul, acesta din urmă fiind
motivul care l-a făcut pe Peachum să se depărteze tot mai mult de ea pe măsură ce au trecut
anii ajungând până în stadiul în care din punct de vedere sexual în acest cuplu nu se mai
întâmplă nimic de mult . Faptul că dependența de alcool reprezintă un motiv întemeiat pentru
care Peachum s-a îndepărtat de soția sa mă face sa înțeleg faptul că acest om este un tip de
personaj rafinat, foarte atent cu imaginea sa și mai ales cu imaginea familiei lui . Totuși acest
argument nu poate fi valid dacă observăm faptul că în toți acești ani Peachum nu reușește să o
facă pe Celia să scape de această dependență de alcool precedată de lipsa de atenție cu care
acesta o tratează. Pot spune că relația dintre cei 2 soți Peachum este una bazată pe un interes
comun și anume câștigarea banilor și a puterii. Dacă stăm să analizăm în amănunt relația
dintre cei doi pe parcursul piesei putem observa faptul că niciodată nu a fost vorba de o
apropiere între cei doi chiar și în funcție de un interes comun până când apare oportunitatea de
a-l prinde pe Makie, moment în care Peachum se aliază un Celia pentru a-și îndeplini scopul
personal de prindere a banditului iar Celia este pregătită să-și demonstreze calitățile de femeie
din înaltă societate în fața soțului pentru beneficia de , respect de ce nu chiar de atenție din
partea acestuia. J.Peachum este un personaj în esență trist, copleșit de griji și de problemele
financiare care năvălesc peste el în momentul în care realizează că lumea s-a schimbat, că
oamenii nu se mai sensibilizează la vederea unui cerșetor, că lozincile de pe pancardele
ciungilor, femeilor cu copii în brațe nu mai stârnesc milă și compasiunea trecătorilor și că
automat numărul de oameni care sunt pregătiți să bage mâna în buzunar pentru a răsplăti
spectacolul stradal regizat de Peachum. Este oare Jonathan Peachum tipul de personaj pe care
obligat ajungi să-l urăști pentru faptele sale? Personal consider că la Peachum fiecare acțiune,
fiecare gest sau vorba dura aruncată în aer ascunde un scop înalt și nobil care ajunge să-i
scuze mijloacele. Aș spune mai degrabă că Jonathan Peachum este însuși cel mai demn de
milă dintre toți actorii ce participa la acest spectacol stradal prin această afacere de cerșetorie
organizată întrucât chiar el este cel mai nefericit dintre cei mai nefericiți, el însuși fiind regele
cerșetorilor, regele nefericiților, automat ajungând să constate în final că el este de fapt
nefericitul suprem oricât de mulți bani ar avea, oricâtă frică și respect ar stârni în rândul unui
grup de oameni care îi sunt net inferiori din punct de vedere social .Pot să spun despre
Peachum că este ”cel mai deștept dintre proști” deoarece cunoștiințele sale în domeniul
afacerilor nu sunt deloc demne de invidiat apelând la tehnici lacrimogene de producere a
banilor, mizând întotdeauna pe punctele slabe ale adevrsarului. Este genul care lovește mereu
sub centură pentru a câștigă deoarece nu este în stare de fapt să poarte un conflict real cu
dușmanii săi. Ceea ce mi-a fost însă cel mai greu în construcția acestui personaj a fost să-i
găsesc o motivație, să-l apar în față mea și a publicului în primul rând. El prin atitudinea să
este dizgrațios, deloc fermecător și cu atât mai puțîn demn de admirat pentru faptele sale însă
pe măsură ce am avansat cu reprezentațiile acestui spectacol mi-am dat seama de un lucru pe
care l-am menționat mai sus.
Imagini din spectacoul ”Opera de 3 parale”-B. Brecht
 Concluzii

Raportul dintre lumea reală și cea fantastică în comedia ”Visul unei nopți de
vără ”

Este oare iubirea un război? Ei bine, în textele lui Shakespeare iubirea este un război pe viață
și pe moarte în care orgoliile și interesele se împart, luptele pentru dovedirea sentimentelor
ajung uneori să lase șiroaie de sânge în urmă lor iar personajele sale sunt niște nefericiți
chinuiți de aprigul sentiment al dragostei.Însuși iubirea este cel mai magic element din
scrierea lui Shakespeare, ea făcându-te să zbori, să te prăbușești, să mori și să renaști.

Studiu pe un personaj interpetat în perioada liceului: Jonathan Peachum-

”Opera de 3 parale”(B.Brecht)

Tot ceea ce se întâmplă în piesă”Opera de 3 parale” pleacă de la Peachum. Toate conflictele,

toate răsturnările de situație, toate victimele colaterale, toți banii aruncați în stânga și în
dreapta, toată suferință personajelor, toată această alergătură este dirijată chiar de Jonthan
Peachum deși protagonistul acestei piese este fără doar și poate banditul Makie Sis în jurul
căruia se întâmplă toată acțiunea. Mi-am dat seama într-un final că tot acest război de mituire,
corupție, crimă, proxenetism, cerșetorie organizată, toate aceste ilegalități comise au fost de
fapt nevoia unui tată care mai mult decât orice pe lume își iubește copilul și face tot ce îi stă în
putință pentru că acesta să fie în siguranță. Putem afirmă deci în final că deși Jonathan
Peachum este mai mult că sigur un personaj negativ, greu de digerat atât pentru actor cât și
pentru spectator are un scop înalt care îi scuză mijloacele și pentru care nu merită neapărat să
ții cu el pe tot parcursul spectacolului dar zic eu, merită că până la final să ajungi să-l ”ierți”
pentru toate acțiunile sale având în vedere că tot ceea ce urmărește el de fapt este să-și
protejeze familia și în special singurul copil.
 Bibliografie:

1.Wikipedia enciclopedie liberă- originea numelor personajelor din comedia

”Visul unei nopți de vară ” de William Shakespeare
2.Scenariul original al piesei ” Visul unei nopți de vară ” de William
Shakespeare
3.Scenariul original al piesei ” Opera de 3 parale ” de Bertolt Brecht
Anexe