Fragment –RAZBOI- de Lars Noren

A- Femeia(sotia barbatului intors de la razboi si mama celor 2 fetite)

B- Beemina(fiica cea mare-prostituata)
C- Semira(fiica cea mica )
D- Sotul femeii si tatal celor 2 fetite(intors din razboi-acum orb)

/B vine acasă. C o vede pe B, aleargă la ea, o urmează./

C
Cum a fost azi la serviciu?

/B se aşează pe saltea. C face o tumbă şi se aşează lângă B./

/B numără bancnotele din poşetă, C se întinde ca să ia banii, B o împinge mai încolo. C

încearcă s-o gâdile pe B./

B
Termină… Dar… /O gâdilă pe C./

C
Termină… termină… Mă piş pe mine.

B
Ştiu, dorm în acelaşi pat cu tine.

C
/O bate cu perna./ Miroase a Dino.

B
Uite. /Îi arată bancnotele./ Au fost trei.

C
Trei de-odată?

B
Americani…

C
N-a fost scârbos? Ce-au făcut? Ţi-au dat îngheţată?

B
Unde te crezi? La Disneyland? /
C
Mama a zis că o să mergem la Disneyland după ce se va termină totul. Vreau să îi ajut
pe mama și pe tata

B
Pauză/ Era unul din Wyoming, ing, ing, ding… O să se facă preot…
C
Preotul din Wyoming.

B
Oricum, sunt mai buni decât ruşii.

C
Ştiu. Când o să fiu mare o să mă înfăşor cu bombe peste tot corpul şi-o să intru la ei în
biserică şi-o să-i arunc în aer în atâtea bucăţi, ca să nu le mai găsească. Buf.

B
M-au tratat ca pe o curvă. /Inspiră aracet dintr-o pungă de plastic./

/C încearcă să ia punga./

B
/Se uită la ea şi îi ţine punga în faţă./ Trage în tine… Trage în tine… Tare… tare, tare, tare…

C
/Tuşeşte./ Înţeapă. Gâdilă… Sunt beată.

/Se întind pe saltea./

B
/Cântă, tot mai tare./ În luminişul unei pădurici, un soldat o fute pe o fată frumoasă. Ei i-a dat
sângele peste tot. Soldatul era primul…

/C cântă şi ea./

B
/O îmbrăţişează pe C./ I love you. Eşti aşa de mică, nu înţelegi nimic.

/C şi D stau întinşi pe saltea. Intră A./

D
Unde-ai fost?

A
Doar afară.

D
La ora asta? De ce?

/Tăcere/

D
Îî?
A
Ce e?

D
Ce-ai făcut afară?

A
Nimic.

D
Doar ai stat aşa, afară?

/Tăcere/

D
E linişte?

A
Linişte?

D
Da, cum e vremea?

A
E întuneric.

D
Bineînţeles că e întuneric. E noapte…

A
Da, e noapte.

D
Prima noapte în casa mea. Cred că nu mai există prea multă lumină. /Pauză/ În celelalte case.
Acolo nu mai luminează.

A
Nu mai există case.

D
Asta vreau să spun… Cred că nici prea mulţi oameni nu mai există.

/Tăcere/

D
Sunt multe stele?

A
Stele?
D
Pe cer?

A
Da, or fi. /Pauză scurtă/ Nu dormi?

D
De ce-aş dormi?

/Tăcere/

D
/Se ridică în capul oaselor./ Nu sunt prost doar fiindcă nu mai văd. O să mă descurc eu. Sunt
încă tânăr. N-am decât treizeci şi opt de ani. Bunicul meu a trăit nouăzeci şi trei de ani şi-a
dus zarzavaturi cu maşina în oraş până la vârsta de nouăzeci de ani. Mai am încă mult. Doar
să mănânc cât să mă mai întremez, ca să pot… Se pot întâmpla multe… Pot învăţa… Trebuie
să existe lucruri pe care să le poată face un orb.

/Tăcere/

D
Nu vii să te culci?

A
Ba da, imediat.

D
Ele s-au acomodat… Se obişnuiesc ele.

A
Fetele?

D
Da, s-au acomodat.

A
Da, ce altceva să facă?

D
Erau doar nişte copii când am plecat… Acum sunt mari… amândouă… fetele noastre.

A
Da, sunt mari, fetele noastre.

D
Dar pentru mine o să arate mereu ca în ziua în care le-am văzut ultima oară. /Pauză scurtă/
Asta m-a ţinut în viaţă… la asta m-am gândit zi şi noapte… speranţa că o să mă întorc şi c-o
să le văd din nou.
A
S-au bucurat atât de tare.

/Tăcere/

D
Unii ar trebui să fie recunoscători că le-au murit părinţii, ca să nu mai fie nevoiţi să-i vadă în
starea asta… Ce noroc pe ei c-au murit înaintea copiilor lor. /Pauză scurtă/ În fiecare noapte
săpam morminte fiindcă ştiam că o să punem pe cineva în ele în ziua următoare… Într-o
dimineaţă, i-am spălat şi i-am înfăşurat pe tatăl şi pe mama mea. /Pauză scurtă/ Unde eşti?

A
N-am făcut nimic.

D
Ce?

A
Cârpesc o fustă. /Stă cu pantalonii fratelui pe genunchi, stă complet nemişcată./

D
Mă întrebam doar ce faci.

A
Cârpesc… ceea ce poate fi cârpit.

D
Aha. /Pauză scurtă/ Pentru ei, cel mai rău lucru ar fi fost să trebuiască să-l îngroape pe Ivan.
Doar era favoritul.

A
Da… Era?

D
Da, el era lumina lor. Fiul favorit… Asta pentru că a venit ultimul. El trebuia să ajungă ceva
mare. Au vândut păşunea animalelor ca să aibă bani să-l întreţină la facultate. Sperau să
ajungă doctor… doctor, fiindcă de doctori o să fie nevoie mereu. De doctori şi de cizmari.
/Pauză scurtă/ Scria chiar şi poezii… Pentru aşa ceva avea timp. N-a fost nici măcar la
înmormântare.

/Tăcere/

D
Cum a murit?

A
Cine?

D
Ivan, fratele meu.

A
Nu ştiu. Ca ceilalţi.

D
Poţi să-mi spui pe şleau.

A
Nu ştiu nimic. Ştiu doar că a dispărut.

D
Anul trecut?

A
Da.

D
Poate că nici nu e mort.

A
Da.

D
Cine ştie? Poate că va apărea într-o bună zi. Uite, eu m-am întors, deşi nimeni nu se aştepta la
asta. Cu atât mai puţin eu.

A
Nu.

D
Nu se ştie niciodată… De la gară am venit cu unul care fusese în acelaşi lagăr cu mine, dar în
altă clădire. L-a luat pe un băiat din gară şi l-a rugat s-o ia înainte, să se ducă la părinţii lui şi
să le spună că trăieşte, ca să nu se sperie când o să-l vadă aşa slab şi bolnav. Dar deşi fuseseră
avertizaţi, mama lui a leşinat când l-a văzut la poartă, atât de schimbat era. M-au rugat să
rămân să iau cina cu ei, dar am băut doar un căuş cu apă, fiindcă mă grăbeam acasă la ai mei.
Voiam să vin acasă la familia mea cât de repede posibil. Voiam să văd dacă trăiesc… dacă
mai sunt în viaţă şi dacă se vor bucura când o să mă vadă.

/Tăcere/

A
Cum îl chema?

D
Pe cine?

A
Pe cel de care vorbeşti.
D
Cum îl chema? Contează?

A
Nu.

/Tăcere/

/A se duce la salteaua pe care doarme C, se ghemuieşte cu grijă sub pătură./

/Tăcere/

/A stă întinsă pe spate şi se uită în întuneric./

D
Nu te culci aici?

A
Mă gândeam că vrei să dormi.

D
Vino şi întinde-te lângă mine.

/Tăcere/

D
Vino aici. /Pauză/ Aici.

/Tăcere/

/A se duce încet la salteaua lui D şi se întinde lângă el./

D
Nu te-ai dezbrăcat?

/Tăcere/

D
Nu ţi-ai dat jos hainele?

A
Nu. Eu…

D
De ce?

A
Mi-e frig.
D
Frig? /Pauză scurtă/ Ţi-e frig?

A
Da.

D
O să te încălzesc eu. / O ia de mână, simte semnul de la verighetă./

A
A trebuit s-o vând.

D
Pe-a mea au luat-o ei.

/Tăcere/

A
Noapte bună.

/Tăcere/

D
Întoarce-te.

A
Hai să dormim.

D
Să dormim?

A
Să dormim.

D
Da.

A
Sunt obosită.

D
Nu… de dormit poţi să dormi mai târziu… Întoarce-te.

A
Nu… eu aş vrea…

D
Ba da. Fă cum îţi spun.

/Tăcere/
A
Nu, lasă-mă în pace.

D
Haide.

A
Nu, lasă-mă.

D
Ce-i cu tine?

A
Nu vreau.

D
Nu vrei?

A
Nu.

/Tăcere/

D
Te vreau… Nu înţelegi asta?

A
Nu pot.

D
Nu poţi?

A
Nu.

D
Ce?

A
Nu pot.

D
De ce? /Pauză/ Fiindcă sunt orb?

A
Nu.

D
O să fie bine.
A
Nu pentru că eşti orb.

D
Fiindcă nu mă vrei?

A
Nu putem să dormim?

D
Pizda mă-sii. N-am venit acasă să dorm. Vreau drepturile mele.

A
Ia-ţi mâinile de pe mine.

D
Vreau ceea ce-i al meu.

A
Nu e al tău. Nimic nu e al tău. Nu mă atinge.

D
Te ating cât vreau eu. Unde vreau eu. Ce dracu’ e cu tine? /O plesneşte./ Acum stai nemişcată.
Altfel mă enervez ca dracu’. Nu mă face să mă enervez ca dracu’. Nu mă obliga să te rup în
pumni. /O plesneşte./ Fă cum îţi spun eu.

A
Da, sigur. Loveşte. Hai, loveşte.

D
/O loveşte./ Nu vreau să te lovesc. Nu te-am lovit niciodată.

A
Hai, loveşte.

D
/O loveşte./ Tu n-auzi ce-ţi spun?

A
Fă ce vrei.

D
Nu vreau. Nu vreau să te lovesc.

A
Violează-mă, dacă vrei.

D
Să te violez? Cum aş putea să fac asta? Un bărbat nu-şi poate viola propria soţie.
A
Am fost deja violată… de-atâtea ori.

D
Cum aşa?

A
Tu sau altul, nu mai conteză.

D
Nu… Nu…

/Tăcere/

D
Cine?... Cine?

A
Nu contează.

D
Cine-a fost? Cine-a fost pe tine?

A
Nu contează.

D
Cine-a fost?

A
Toţi.

D
Au fost mai mulţi? /Pauză scurtă/ Îi cunosc?

A
Au fost bărbaţi… Bărbaţi normali, ca tine… şi câţiva dintre elevii mei.

D
Ţi-au tras-o? Şi-au băgat pulile căcăcioase în tine?

/Tăcere/

D
Spune-mi care sunt… O să-i omor. O să-i mănânc cu fulgi cu tot.

A
Da, fă-o.
D
Mai întâi o să-i omor pe ei şi pe urmă o să te omor pe tine.

/Tăcere/

D
Dacă ai fi avut pic de demnitate în tine ţi-ai fi luat zilele.

A
Da.

D
Înainte de-a veni eu acasă… Aş fi scăpat de ruşine. /Pauză/ Nu eşti decât căcat. /Loveşte cu
mâinile violent în jurul său./

/Tăcere/

D
Fetele…

/Tăcere/

D
Fetele mele…

/Tăcere/

A
Ele de ce să fi fost scutite?

/Tăcere/

A
Primii care-au venit au fost Marco şi băieţii lui… Râdeau încontinuu.

D
Marco? /Pauză/ Vecinul nostru? /Pauză/ Nu Marco.

A
Râdea încontinuu.

D
Nu el, nu Marco.

A
El şi băieţii lui… Erau beţi… băuseră de dimineaţă.

D
Nu. /Pauză/ Dar suntem… ne cunoaştem… jucăm amândoi la pronosport şi jucăm fotbal
împreună… Îl ajut cu maşina când trebuie reparată.
A
El şi cei doi băieţi ai lui.

D
Dar ei sunt mereu acasă la noi… Tu te duci să-ţi vopseşti părul la coaforul unde lucrează
nevastă-sa.

A
M-au obligat să mă uit în timp ce-o făceau… oră după oră… după oră.

A iese

/D a ieşit. Nu poate ţipa. Stă nemişcat în întuneric, se ridică, se aşează iar./

/Tăcere/

D
Cine e?

/Tăcere/

/B intră în curte. E obosită şi palidă./

D
/Se ridică./ Trag… Am pistol. /Pauză scurtă/ Zi cine eşti, altfel te împuşc.

B
Termină.

D
Beenina?

B
Da… Ce faci aici?

D
Tu eşti?

B
Cu ce împuşti?

D
Nu ştiam cine e… Putea să fie oricine.

B
Ai fi fost mort de mult.
D
De ce eşti trează la ora asta?

B
La ora asta? E dimineaţă.

D
Da? Cât e ceasul?

B
Nu ştiu.

D
Unde te duci?

B
Cum adică?

D
Răspunde cum trebuie.

B
Mă duc să mă culc. Sunt obosită.

D
Ai fost plecată?

/Tăcere/

D
Stai.

B
Ce e?

D
Stai şi vorbeşte cu mine… Vino aici.

B
Ce vrei?

D
Vreau să vorbesc cu tine.

B
De ce?

D
De ce? Sunt… /Pauză scurtă/ Există multe lucruri pe care… Înţelegi tu, nu? /Întinde mâna./
Vino aici.
B
Dar sunt aici.

D
Mai aproape… Unde eşti?

B
Ce e?

D
Da. Dă-mi mâna, te rog. /Întinde mâna din nou./ Sunt…

B
Ce e? Ţi-e greu să vezi?

/B îi ia mâna fără nici o plăcere./

D
Da, aşa. /Se clatină puţin./

/Tăcere/

D
Nu… Nu trebuie să alergi pe afară noaptea… Doar ştim ce se poate întâmpla…

B
Nu e nici o problemă acum… în orice caz…

D
Da, dar nu se ştie ce nebuni umblă liberi.

B
Mă descurc.

D
Da… Nu fi sigură că…

B
N-a mai rămas nimeni… Cei care-au rămas vor să plece.

D
Unde o să plece?

B
Da… Aici nu există nimic.

D
O să fie iar ca înainte.
B
Nu era mult mai bine.

D
Şi tu vrei asta? Să pleci?

B
Şi-aici ce să fac?

D
Şi unde?

B
Oriunde. /Pauză scurtă/ Unii zic că pleacă în SUA, dar sunt doar vise.

D
Da, cred că e frumos acolo… Aşa crede lumea, în orice caz. Dar cred că şi acolo e ca aici, de
fapt… dacă n-ai bani.

B
În Italia există de lucru. Multe fete lucrează acolo.

D
Şi ce dracu’ lucrează?

B
Nu ştiu… Fac curăţenie… la hotel…

D
Da, astfel de slujbe există şi pe aici… Pentru asta nu trebuie să te duci până în Italia. /Pauză/
Stai lângă mine.

B
Dar stau, nu vezi?

D
Mai aproape… Unde eşti?

B
Aici.

D
/Îşi întinde iar mâna./ Stai lângă mine. /O trage spre el, o ţine în braţe./ Poţi să stai pe
genunchii mei… ca atunci când erai mică.

B
Nu… sunt prea mare.
D
Nu eşti prea mare ca să stai pe genunchii mei.

B
Ba da.

D
Nu-ţi aduci aminte că mă jucam cu tine? Nu-ţi aduci aminte că eram drăguţ cu tine… ţi-am
dat un iepure, cu care te jucai… cu urechi mari… Îţi aminteşti? Îţi aminteşti cum tremura?
/Pauză scurtă/ Cum îl chema? Îţi aduci aminte?

B
Nu mai sunt un copil.

D
Nu.

B
Nu mai sunt copil.

D
Nu… Dar atunci ce eşti?

B
Nimic.

D
Atunci ce eşti? /O ţine mai tare./ Eşti femeie?

/Tăcere/

D
Ai devenit femeie?

B
Nu mai există copii.

D
Taci. /O mângâie pe cap./ Ce e cu părul tău?

B
L-am tăiat.

D
Era aşa de frumos.

B
A trebuit… fiindcă nu se întâmpla nimic…
D
Erai aşa de frumoasă cu părul tău lung, negru.

B
A fost în orice caz o schimbare.

D
Femeile trebuie să aibă păr lung, lung, frumos… Femeile nu trebuie să arate ca bărbaţii şi nu
trebuie să fie ca bărbaţii.

B
Într-o zi, toate femeile şi-au tăiat părul.

D
Nu e normal.

B
E mai uşor să-l păstrezi curat, în orice caz.

/Tăcere/

D
Ce linişte e.

B
/Încearcă să se ridice/ Vreau să plec acum.

D
Nu, rămâi.

/Tăcere/

D
Povesteşte.

B
Ce?

D
Povesteşte-mi.

B
N-am nimci de povestit.

D
Ai vreun prieten?

B
Nu.

D
Nu? /Pauză/ Încă n-ai fost cu nici un băiat?

/Tăcere/

D
Ai fost?

B
Nu.

D
Dar eşti mare acum.

/Tăcere/

D
Ai sâni şi de toate.

B
Nu.

D
Dar simt.

B
Mă doare.

D
Dă-te cu ruj. Stai. Te rog.

B
Dă-mi drumul.

D
Stai lângă mine…

B
Tată.

D
Cineva trebuie să stea lângă mine.

B
Tată, dă-mi drumul.

D
Tu n-ai tată. Tu n-ai nimic. Nici eu.
B
Scârbosu’ dracu’. Eşti exact ca toţi ceilalţi. /Se smulge de lângă el. I se rupe bluza. Pe spate
are o rană mare de la o cruce care îi fusese incizionată între omoplaţi./

/E iese. A fost în dormitor la A. Îl vede pe D./

/D simte că e cineva acolo./

/Tăcere/

D
Iartă-mă. /Tăcere/ Nu e vina mea.

/Tăcere/

D
Trebuie să ascultaţi…

/Tăcere/

D
Cine e? /Pauză scurtă/ Tu eşti?

/Tăcere/

D
Răspunde. /Pauză scurtă/ Ştiu că e cineva. /Se ridică, începe să meargă prin jur. Are pe el tot
timpul pardesiul militar lung, gri închis, murdar./

/Tăcere/

D
Vino aici. Vino aici şi freacă-mi-o.

/E vrea să-i zică ceva, dar nu poate./

D
Răspunde! /Pauză scurtă/ Cine e?

/Întuneric/