Caseta

De Stephen Belber
Traducerea: Vlad Bălan

O cameră dintr-un Motel 6. Lansing, Michigan. Muzică – poate Eddie Cochraine – se

aude tare. Vince, 28 , stă la chiuveta din afara băii turnând conținutul unei cutii de
Schlitz în chiuvetă cu o mână, în timp ce cu bea cu cealaltă din altă cutie de Schlitz.
Când prima cutie e goală, o aruncă casual pe podea. Deschide o altă cutie din six-packul
de pe chiuvetă și repetă acțiunea. Când e goală o aruncă în cealaltă parte a camerei.
Între timp, termină berea pe care o bea și o aruncă înspre TV. Deschide o altă bere de
băut și o alta de golit. Dar înainte, își dă jos blugii și îi aruncă pe pat. Se întoarce la
golitul berilor. Se aude o bătaie la ușă. Vince termină de golit berea, o aruncă pe unul
dintre paturi și se duce să răspundă. Își ia un răgaz pentru a își dezordona părul, apoi
deschide...Jon, 28, intră. Se îmbrățișează. Mai multe secunde.
VINCE: Salut, frate!
JON: Salut, Vince. (se îmbrățișează cald, autentic. În mod clar o prietenie veche/ lungă)
VINCE: Cum ești?
JON: Păi, ce să zic, n-am de ce să mă plâng.
VINCE: Normal că nu. E foarte tare ce ți se întâmplă!
JON: Da, chiar e. Am emoții.
VINCE: E normal să ai, Jonny. E foarte mișto.
JON: Mulțumesc, frate. Chiar iti mulțumesc. (Se îmbrățișează iar)
Vince: Pe bune, Jonny. Festivalul de Film de la Lansing, ediția 2001!
Jon: Da. Chiar e mișto.
VINCE: Și știi ce mai e mișto? A trecut un an de la presupusa apocalipsă și încă suntem în
viață.
JON: Wow, da!
VINCE: Bine-ai venit în camera mea de motel! Lux și opulență. Cum ți se pare?
JON: Tare!
Vince: E-un căcat de motel, Jon.
Jon: Tu ce faci?
VINCE: Nu mare lucru.
JON: Nu…Adică... nu ești îmbrăcat.
VINCE: Așa. Și?
1
JON: Și nimic.
VINCE: Ne grăbim undeva?
JON: Nu.
VINCE: Ok!
JON: Ok!
VINCE: Minunat!
JON: Da. (Pauză. Un zâmbet) Jur pe ce-am mai sfânt că devii mai ciudat de la an la an.
VINCE: Arăți bine, Jon. (Jon intră în cameră, se uită împrejur.)
JON: Unde e Leah?
VINCE: N-a venit.
JON: De ce?
VINCE: Ne-am despărțit.
JON: Hai, mă...
VINCE: Pe bune.
Jon: Pe bune?
Vince: Da, Jon, pe bune.
JON: De ce?
VINCE: E complicat.
JON: De ce?
VINCE: Nu îi plăcea cum mă îmbrac.
Jon: Faci mișto de mine?
Vince: Nu.
Jon: Ce s-a întâmplat?
Vince: Devin mai ciudat de la an la an.
Jon: Vince!
Vince: Crede că sunt un bulangiu. (Pauză) Își cere scuze că n-a putut să ajungă. E sigură că o
să fie bine.
Jon: Nu pot să cred..
Vince: Pe bune, omule, chiar e sigura ca o sa fie bine.
Jon: De ce v-ați despărțit?
Vince: Nu știu. (Liniște)

2
Jon: Îmi pare rău, frate.
Vince: Și mie.
Jon: (pauză) E gen... pentru totdeauna?
Vince: Da, pentru totdeauna.
Jon: (pauză) Ai făcut tu ceva?
Vince: De ce zici asta?
Jon: Pentru că te cunosc.
Vince; Crezi că sunt un bulangiu.
Jon: Te întreb doar ce s-a întâmplat.
Vince: Multe lucruri.
Jon: Cum ar fi?
Vince: Cum ar fi…Crede că sunt iresponsabil.
Jon: Iresponsabil în general?
Vince: Da.
Jon: (pauză) Te-ai purtat iresponsabil în vreo situație anume în ultima vreme?
Vince: Nu într-o situație anume.
Jon: Fii sincer.
Vince: Sunt.
Jon: Ai înșelat-o?
Vince: Nu!
Jon: Vince?
Vince: Chiar n-am înșelat-o!
Jon: Atunci ce s-a întâmplat?
Vince: Zice că am tendințe violente.
Jon: Oh, doamne!
Vince: Nu am atins-o niciodată, Jon.
Jon: N-am spus că ai atins-o.
Vince: Crede că am “probleme nerezolvate care ocazional se manifestă într-un fel cu
potențial violent”.(Pauză) Ce e?
Jon: Cred că are dreptate.
Vince: Nimeni n-a spus că n-are dreptate.

3
Jon: Și atunci?
Vince: Și-atunci trebuie să se despartă de mine?
Jon: Probabil e speriată.
Vince: Speriată de ce? Nici măcar n-am amenințat-o vreodată.
Jon: Ai o prezență amenințătoare.
Vince: Frate, am fost împreună 3 ani!
Jon: Și ce?
Vince: Și cred că ar fi trebuit să se obișnuiască cu prezența mea până acum.
Jon: E mai complicat de-atât, Vin.
Vince: Despre ce vorbim?
Jon: Îți spun doar că e mai complicat. Femeile din ziua de azi n-au niciun motiv să stea lângă
tipi potențial violenti. Nu mai e ceva atrăgător pentru ele, nu mai suntem în liceu. Sunt destui
tipi pe lumea asta care și-au rezolvat tendințele violente, deci...
Vince: Deci nu mai sunt la modă?
Jon: Nu fi prost!
Vince: Nu fi un bulangiu politically corect!
Jon: Nu sunt. Îți spun doar că că o să ai de pierdut dacă ai senzația că gagicile o să îți suporte
ție toate rahaturile.
Vince: Ce rahaturi?
Jon: (pauză) Cum ar fi că faci pe durul.
Vince: N-am făcut pe durul cu ea.
Jon: Vince.
Vince: Ce?
Jon: Te iubesc –
Vince: Bine –
Jon: Dar pe bune acum –
Vince: Ce? –
Jon: Mereu faci pe durul.
Vince: Nu fac, pe bune.
Jon: Îmi pare rău că v-ați despărțit. Pe bune. Chiar îmi pare rău pentru amândoi.
Vince: (într-o parte) Să nu-ți pară rău pentru curva aia.

4
Jon: Bine. Îmi pare rău doar pentru tine. Hai să schimbăm subiectul. (Pauză)
Vince: Ok. Mi-a spus că dacă reușesc să mă adun, să mă țin de ședințe și să nu mai fiu un
bulangiu, s-ar putea să vorbească din nou cu mine. (Jon lovește ușor una dintre cutiile
goale de pe podea)
Jon: Foarte bine. (pauză) Deci, mergem la cină?
Vince: Tre să aștept un telefon. Nu-mi place să răspund când sunt în oraș. Plus că după două
sticle de Chardonnay nu cred că o să mai fiu foarte coerent. Hai să mai stăm un pic aici te
rog.
Jon: Cine tre să te sune?
Vince: Nu e treaba ta.
Jon: Leah?
Vince: (indignat) Da.
Jon: …Ok. (Liniște)
Vince: (îmbufnat) Deci, ești pregătit pentru mâine?
Jon: Ești nebun.
Vince: Nu sunt nebun.
Jon: E ok cum ești, Vince.
Vince: Nu sunt nebun. O să găsesc eu pe cineva.
Jon: ok.
Vince: Care îmi apreciază partea întunecată.
Jon; Exact. (pauză) Dar poate că dacă ai reuși să înveți ceva din ce s-a întâmplat , poate n-ai
mai avea o parte întunecată atât de mare.
Vince: (pauză) Ce să învăț?
Jon: Să îți stăpânești o parte din dorințele violente.
Vince: (sceptic) Cum?
Jon: Păi...acceptându-le, făcând un fel de pace cu tine însuți, nemaifiind constant într-un soi
de luptă în care încerci să îți dovedești integritatea, sau valoarea, sau cine știe ce dracu crezi
tu că nimeni nu înțelege în legătură cu tine.
Vince: Nu cred că e nimic de înțeles în legătură cu mine. Sunt un om simplu.
Jon: Da, dar crezi că să fii bărbat înseamnă să asculți Nirvana/ Eddie Cochraine și să i-o tragi
gagicii tale. Nu mai e așa. Femeile vor altceva.
Vince: Gen ce?
Jon: Nu știu. (pauză)

5
Vince: (pauză, nefiind convins) Da. (Liniște)
Jon: Vince – ești ok?
Vince: Deci, unde ești cazat?
Jon: (pauză) M-au cazat la Radisson în centru.
Vince: Ce taree!!
‘Jon: Da, chiar e.
Vince: Festivalul de film de la Lansing!
Jon: Da, ăsta și Cannesul!
Vince: Totuși, e o treabă bună.
Jon: E o atracție ieftină dar bună.
Vince: De ce tre să te pisi pe ce-ai reușit? – E o treabă bună.
Jon: Poate pentru că aveam așteptări mai mari. Am muncit doi ani la filmul ăsta. Aș vrea...nu
știu... să poți să-l vezi de oriunde.
Vince: (uitându-se la geam) Chiar pot.
Jon: Da, doar că tu a trebuit să vii până în Michigan ca să îl vezi. Și avem doar o proiecție.
Pentru care sunt plătit enorm. 500 de dolari.
Vince: Da, dar ai nevoie doar ca mâine să fie acolo un tip– de la Disney sau whatever –
căruia să-i placă și boom – înainte să îți dai seama regizezi Nașul 4
Jon: Cu Tom Hardy în rol principal. . (pauză) Frate, mor de foame!
Vince: Mai stai un pic. Cât e ceasul?
Jon; ( după ce se uită la ceas) Și un sfert.
Vince: Vrei o bere?
Jon: Nu ziceai că te pui pe picioare?
Vince: Mă pun când mă întorc.
Jon: Vezi? despre asta vorbea Leah –
Vince: Jon – dacă voiam să ies în oraș cu mama nu eram cu tine.
Jon: Da, ai dreptate.
Vince: Lucrurile pe care Leah nu le știe nu o pot răni. ( Cu grijă, Vince își bagă mâna în
rucsac)
Jon; Ce ai în bagaj, Vince?
Vince: Bere.
Jon; Câte?

6
Vince: Multe.( Vince îi aruncă o bere lui Jon și apoi deschide una)
Jon: Da, nu știu de ce am zis că ai tendințe violente.
Vince: De ce?
Jon: Bere caldă, boxeri, motel 6. Bărbat adevărat.
Vince: Ce să-i faci. Nu suntem toți cazați la Radisson.
Jon: Hey – dacă vrei, poți să stai cu mine –
Vince: Nu.
Jon: Pe bune, credeam că ai venit cu Leah, de-asta nu ți-am propus mai devreme –
Vince: Nu-i problemă –
Jon: Chiar nu e nicio problemă. Mi-au dat o cameră dublă, la etajul 11, cu vedere spre parc –
Vince: Nu, frate. E momentul tău. Probabil vrei să combini și tu vreo actriță, ceva .
Jon: (Pauză) Da, așa e.
Vince: Sunt ok aici.
Jon: Bine.
Vince: Plus că n-aș suporta să îți văd mutra două zile în continuu.
Jon: Fraiere-
Vince: Imbecilule –
Jon: Papagalule. (Pauză) Chiar mă bucur că ai venit aici. Pe bune. Chiar am ajuns departe.
Vince: De când?
Jon: Nu știu, din liceu.
Vince: Chiar crezi asta?
Jon: Unii dintre noi. (pauză) Frate, îmi bat joc de tine.
Vince: Da, dar ai dreptate –
Jon: Nu am –
Vince: Ai, recunoaște.
Jon: Am doar pentru că cred că poți să faci mult mai mult decât faci acum.
Vince: De ce?
Jon: Pentru că am încredere în tine. Dacă nu aveam, nu mai eram prieteni și nu ți-aș fi spus
asta.
Vince: De ce nu?
Jon: Pentru că pare ceva super arogant.

7
Vince: Chiar e ceva super arogant.
Jon: Doar că...ți-o zic pe bune. Scuze, dar ăsta e adevărul. Spre exemplu toată treaba asta cu
Leah – dacă e pentru totdeauna, atunci cred că ar trebui să o privești ca pe o ocazie, să
schimbi ceva.
Vince: Ce să schimb?
Jon: Nu știu. Schimbă-ți job-ul, schimbă-ți stilul de viață.
Vince: Îmi place jobul meu.
Jon: Care e job-ul tău?
Vince: Pompier voluntar.
Jon: Știu dar din ce câștigi de fapt bani?
Vince: Las-o baltă.
Jon: Eu doar îți spun –
Vince: Ce?
Jon: Că e imatur.
Vince: Da? Ia încearcă tu să faci ce fac eu.
Jon: Nu despre asta e vorba.
Vince: Și oricum, majoritatea clienților mei au peste 50 de ani. Dacă nici ei nu sunt maturi, să
mor dacă știu ce înseamnă să fii matur.
Jon: Faptul că vinzi iarbă unor foști hippioți nu te face matur, Vince. Nu e cu mult diferit de a
vinde iarbă la colț de stradă –
Vince: De ce îmi faci morală?
Jon: Nu îți fac. Doar îți arăt cum stau lucrurile –
Vince: Ce lucruri?
Jon: Cred că poți mai mult de-atât. Poți să faci mai mult decât ce faci.
Vince: Ce fac?
Jon: Îți irosești viața. Ești un tip deștept. De ce vinzi droguri în continuare?
Vince: Pentru că sunt deștept. Dacă eram prost, mă prindeau până acum. Și oricum, eu sunt
pompier.
Jon: Îi vinzi iarbă șefului tău. Vince!
Vince: Are nevoie de mine.
Jon: Nu despre asta e vorba –
Vince: De ce e mai bine ce faci tu? !

8
Jon: De ce e mai bine ce fac eu?
Vince: Da.
Jon: Cred că ceea ce încerc să fac e mai bine pentru că – repet- încerc să înțeleg lucrurile. Și
sper ca la un moment dat să devin îndeajuns de bun la ce fac încât să contribui la o discuție
mai amplă despre de ce țara asta e atât de futută. Uite, mi-ar plăcea să descopăr de ce șeful
tău, de ce un pompier de cincizeci și ceva de ani simte nevoia să se spargă în fiecare seară. Ce
e cu viața lui de ajunge să simtă nevoia să facă asta?
Vince: Poate că îi place?
Jon: E-n regulă, dar e ceva destul de aiurea că cineva cu atât de multă responsabilitate e spart
constant. Poate că e acolo un fel de simbolism care merită explorat.
Vince: Secția lui are cel mai bun randament din oraș –
Jon: Vince, dacă mi-ar lua foc casa, n-aș vrea ca spartul ăla să se ocupe de incendiu. Tipul are
un randament bun pentru că e norocos! –
Vince: De unde știi?
Jon: E evident! Trăiește într-o minciună uriașă bazată pe noroc.
Vince: Tu faci filme despre tipi care jefuiesc Mc Donaldsul! -
Jon: Ok. Eu spun o poveste prin care încerc să sugerez încotro se poate îndrepta societatea,
dacă nu suntem atenți. Singurul motiv pentru care pare pompos ce zic e că nu mi-am
perfecționat încă discursul regizoral.
Vince: Nu pare pompos. Pare că mănânci căcat. –
Jon: De ce?
Vince: Pentru că habar n-ai încotro se îndreaptă societatea. Ești la fel ca toți ceilalți –
urmărești ultimul trend și speri să agăți și tu ceva până când trendul o să se schimbe, și atunci
o să renunți la trendul ăsta și o să faci filme despre – habar n-am, ce-o fi – broaștele prinse de
pescari în plasă. Cu Uma Thurman în rol principal. (pauză)
Jon: (rănit) Nu-ți place ideea filmului meu?
Vince: Îmi place, da, dar îmi place cum îmi place un shot de whisky dimineața. E bun vreo
zece minute, dar apoi vreau să-mi beau cafeaua.
Jon: (pauză) Wow.
Vince: Ce e?
Jon: Am zis ceva care te-a enervat? Sau pur și simplu ești un bulangiu.
Vince: Și una și alta.
Jon: Mă bucur că în sfârșit recunoști.
Vince: Spre deosebire de alții.
Jon: Ce ? eu sunt un bulangiu?

9
Vince: Ah – da.
Jon: De ce?
Vince: Vorbim la figurat.
Jon: Ok. Când am fost un bulangiu la figurat?
Vince: În liceu.
Jon: Eram prea timid să fiu un bulangiu în liceu.
Vince: Le aveai și tu pe-ale tale.
Jon: Da, asta pentru că toți sunt niște bulangii în liceu. Ideea e să evoluezi odată ce ai
terminat liceul.
Vince: Jon, porți pantofi de 200 de dolari.
Jon: În primul rând, asta nu e adevărat. –
Vince: 150.
Jon: Și-n al doilea rând, sunt mai puțin timid decât în liceu.
Vince: Deci ești un bulangiu mai deschis?
Jon: Nu, de fapt, sunt un om empatic care ocazional poartă pantofi mișto –
Vince: Și care ocazional mănâncă căcat.
Jon: Nu fac ceva ce ai vrea să fac, Vince?
Vince: Eu nu vreau să faci nimic.
Jon: Nu? – pentru că pare că mi se cere ceva. Și-mi cere un dealer de iarbă de 28 de ani care
refuză să progreseze odată cu restul lumii . Și asta ar fi ok dacă ce faci tu ar veni dintr-o
rebeliune legitimă. Dar adevărul e că ești doar un tip în boxeri care se poartă ca un bulangiu
cu tendințe violente!
Vince: (pauză) Vrei să fumăm un cui?
Jon: Nu.
Vince: Hai, Jon, hai să fumăm un cui –
Jon: Nu vreau să fumez –
Vince: De ce nu? Doar bulangii violenți fumează iarbă? –
Jon: Nu –
Vince: Atunci hai să fumăm un cui. –
Jon: Nu fumez –
Vince: Atunci fumez eu. ( Vince se duce la rucsacul lui și intenționat, caută cu mare grijă
prin el.)

10
Jon: Ce ai în bagaj, Vince?
Vince: Iarbă.
Jon: Câtă?
Vince: Multă. ( Face un joint bine rulat, îl aprinde și trage un fum mare, apoi îl pasează
lui Jon, care refuză...dar după eforturi exagerate din partea lui Vince, cedează și
acceptă. Fumează în liniște.) Știi cine locuiește aici?
Jon: Unde?
Vince: Aici, în Lansing.
Jon: Cine?
Vince: Amy Randall.
Jon: (pauză) Pe bune?
Vince: Da, mi-a zis Tracy acum 2 ani. Și când am auzit că ai proiecția aici, am căutat-o pe
net, și chiar locuiește aici. E gen ... asistent procuror județean , sau ceva.
Jon: Și ai sunat-o?
Vince: (pauză) M-am gândit s-o sun.
Jon: Chiar ar trebui s-o suni. Mai ales acum, când Leah...
Vince: A ieșit din peisaj?
Jon: Da.
Vince: Da.
Jon: (pauză) Mă întreb dacă e-n continuare...
Vince: Bună?/ Sexy?
Jon: Da.
Vince: Ăsta nu-i un mod prea politically corect de a te gândi la femei, Jon.
Jon: Uite care-i treaba cu lucrurile politically corect. E mai bine să încerci să fii așa decât să
fii un cretin patentat. Chiar poți să alegi să faci asta, și e o alegere bună. Chiar dacă sunt
oameni ca tine, care preferă să le spună grașilor în față că sunt grași.
Vince: Și dacă sunt grași?
Jon: Dacă sunt grași probabil că își dau seama și singuri. Nu e nevoie să le amintești tu. E
ceva de bun simț.
Vince: Asta e?
Jon: Da, asta e.
Vince: De ce ai întrebat dacă e sexy?

11
Jon: Pentru că e. Mă rog, era. Nu e un cuvânt urât. Dacă cuvântul pe care îl folosești e în
esența lui un compliment, atunci faptul că îl spui e de bun simț. Oamenilor le place să li se
spună că sunt atrăgători. Nu o etichetez pe Amy Randall, nu într-un fel pe care nu-l cunoaște
deja. Și sunt sigur că e și deșteaptă.
Vince: Păi dacă o sunăm pe Amy Randall și ea are 320 de kile, cred că ar trebui să îi spunem:
“Doamne, suntem foarte fericiți că am fost împreună în liceu și nu acum, pentru că în liceu
erai sexy și acum, bănuim că îți dai seama și singură.”
Jon: Vince, ce-ar fi să taci în pula mea un pic din gură?
Vince: Aaa, înțeleg. Ți-am demonstrat ceva și acum trebuie să tac din gură?
Jon: Nu, doar că îți place să fii nepoliticos de dragul de a fi, sau ca să demonstrezi că nimeni
nu te poate face să fii de treabă. Oricum ar fi, devine obositor. Și faza e că oricum nu ne
vedem destul de des ca să merite să mă implic în competiția asta cu “cine e mai autentic”. Nu
mai e vorba de asta, Ok? Ar trebui pur și simplu să acceptăm faptul că suntem puțin diferiți,
și să pornim de aici.
Vince: “Să acceptăm faptul că suntem puțin diferiți”?
Jon: Da.
Vince: (pauză) Nu vrei să mă faci?
Jon: Să te fac să ce?
Vince: Să “să accept chestia asta”.
Jon: Nu.
Vince: De ce nu?
Jon: Pentru că e stupid.
Vince: Ba nu e.-
Jon: Ba e –
Vince: Ba nu e . Altfel cum șă știu că ești diferit?
Jon: Va trebui pur și simplu să mă crezi pe cuvânt.
Vince: Nu. Dovedește-o.
Jon: Sau ce?
Vince: (pe bune) Sau te bat de-ți sună apa-n cap.
Jon: (pauză) Bănuiesc că asta înseamnă că ai potențial violent.
Vince: (amenințător) Doar când vine vorba de tine, Jon.
Jon: (pauză) E ciudat că te porți așa de fiecare dată când vorbim de Amy Randall.
Vince: Nu e adevărat.
Jon: Tu nici măcar nu conștientizezi, Vince.
12
Vince: Marș în pula mea/ Du-te-n pula mea/ Du-te dracu.-
Jon: Ok, știi ce? Eu am plecat-
Vince: Marș în pula mea/ Du-te-n pula mea/ Du-te dracu.-
Jon: Mersi că ai venit –
Vince: Marș în pula mea/ Du-te-n pula mea/ Du-te dracu.
Jon: Vincent!
Vince: Marș în pula mea/ Du-te-n pula mea/ Du-te dracu, Jon!
Jon; Uite ce e, îmi pare rău că încă n-ai trecut peste faza cu Amy Randall, și că de fiecare dată
când te spargi sau te îmbeți și sunt și eu prin preajmă ajungem cumva să vorbim despre asta.
Dar a fost acum zece ani și ți-am explicat de un milion de ori că am crezut că e OK să fiu cu
ea, pentru că voi doi erați despărțiți și că acum înțeleg mai bine cât de fragile sunt
sentimentele umane – în special ale italienilor americani negricoși din care faci parte – și că
dacă aș avea ocazia din nou s-o fac, nu aș mai face ce am făcut. Dar lucrurile astea se mai
întâmplă, mai ales în liceu, și îmi pare rău că te-am rănit.
Vince: (pauză) Nu vorbeam despre asta.
Jon; Atunci despre ce vorbim?
Vince: Vorbeam despre ce s-a întâmplat.
Jon: Și eu la fel.
Vince: Deci, ce s-a întâmplat?
Jon: M-am culcat cu ea.
Vince: Cum?
Jon: Nu înțeleg.
Vince: Cum te-ai culcat cu ea?
Jon: Ok, deci despre asta e vorba?
Vince: Păi nu despre asta e?
Jon: Despre asta e?
Vince: Păi spune-mi tu.
Jon: M-am culcat cu ea.
Vince: Cum?
Jon: Știi cum.
Vince: Ba nu, chiar nu știu. N-am nicio idee și nu știu cum pentru că nu am vorbit niciodată
despre asta. Am făcut glume în legătură cu asta, ni s-a părut chiar oarecum amuzant, dar nu
mi-ai spus niciodată ce s-a întâmplat.

13
Jon; Deci, ce vrei să știi?
Vince: Vreau să știu ce s-a întâmplat.
Jon: M-am culcat cu ea.
Vince: Cum?
Jon: Cum adică cum?
Vince: Cum?
Jon: Nu înțeleg.
Vince: În ce fel te-ai culcat cu ea?
Jon: Am făcut sex.
Vince: Și-?
Jon: Și atât.
Vince: Sexul a fost bun?
Jon: Am avut patre de sex mai bun de-atunci.
Vince: A fost distractiv?
Jon: A fost ok.
Vince: A fost mai dur?
Jon: Mi-e greu să-mi amintesc. Eram amândoi beți.
Vince: Ai violat-o?
Jon: (pauză...crede că glumește) Nu.
Vince; Oarecum/ într-un fel?
Jon: Nu!
Vince: A fost ca un viol de conjunctură?
Jon: Ca un viol la o întâlnire?/ Ca un viol de conjunctură?
Vince: Ai forțat-o oarecum să facă sex cu tine?
Jon: Nu! (liniște)
Vince: Jon?
Jon: Nu înțeleg ce vrei să auzi, Vince.
Vince: Vreau să aud ce s-a întâmplat. Ești regizor. Expune-mi scena, arată-mi filmările/.
Jon: Putem să vorbim despre asta când nu ești spart?
Vince: Poate că singurul motiv pentru care m-am spart a fost să te spargi și tu, ca măcar o
dată să-mi spui adevărul, ca măcar o dată să nu mai schimbi subiectul.

14
Jon: (pauză) Da, a fost un pic dur. Ceea ce clar nu e ceva care să mă facă mândru.
Vince: (pauză) Ai mai vorbit vreodată cu ea după asta?
Jon: Nu.
Vince: De ce nu?
Jon: Pentru n-aș știi ce să-i zic. Sunt cu totul alt om decât eram atunci.
Vince: Poate că și ea e.
Jon: Poate.
Vince: Poate că e grasă.
Jon: Chiar nu e amuzant.
Vince: N-am spus că e. (Pauză) Mai știe cineva ce s-a întâmplat?
Jon: N-am spus nimănui.
Vince: Poate că ar trebui.
Jon: Nu cred c-am făcut vreo infracțiune, Vince. N-a fost un lucru bun, a fost oarecum
îndoielnic din punct de vedere moral și îmi doresc să nu se fi întâmplat, dar nu cred că e
genul de chestie pentru care trebuie să mă predau la poliție zece ani mai târziu.
Vince; Nu m-am referit la poliție.
Jon: Atunci despre ce vorbim?
Vince: Nu știu. Despre ea.
Jon: Cred că deja a trecut peste.
Vince; Cred că ar trebui să-ți ceri iertare.
Jon: Oh Doamne –
Vince: Ce?
Jon: Vrei să-i cer iertare?
Vince: De ce nu?
Jon: N-a fost un viol la întâlnire/ un viol de conjunctură, Vince! – A fost ceva care a scăpat
un pic de sub control –
Vince: Credeam că nu știi ce înseamnă viol la întâlnire/ un viol de conjunctură.
Jon: Uite ce e – Îmi pare rău.
Vince: Nu-mi cere iertare mie.
Jon: (refrazând) Nu fac asta. Ce încerc să zic e că acum zece ani am făcut ceva greșit, și că
acum, când îmi amintesc, îmi pare că omul ăla care a făcut chestia aia e total străin de mine.
Eram un elev de clasa a 12-a, prost și beat care a crezut că ea se dă mironosiță și are nevoie să

15
fie un pic forțată. A fost ceva nasol, și regret c-am făcut-o, dar a fost departe de-a fi un viol.
Și nici măcar ea nu cred că ar putea spune că a fost un viol.
Vince: Dar ce-ar spune c-a fost?-
Jon: Nu știu ce-ar spune c-a fost.
Vince: Și dac-ar spune c-a fost un viol?
Jon: Uite ce e, mă îndoiesc profund că ea-și mai amintește măcar -
Vince: Tu îți amintești –
Jon; Îmi amintesc pentru că a fost un moment crucial pentru mine –
Vince: Primul tău viol?
Jon: Nu mai fi bulangiu –
Vince: Spune-mi de ce a fost crucial.
Jon: Pentru că a fost unul dintre primele momente în care m-am uitat la mine din punct de
vedere obiectiv, și am decis că vreau să încerc să nu devin un anumit tip de om. Ok? Poate că
pentru ea n-a însemnat nimic, nu contează, pentru mine a fost ceva mult mai important.
Vince: Asta-ți place să crezi?
Jon: De ce deodată te dai mare și tare?
Vince: Nu sunt mare și tare! Sunt prea spart ca să fiu mare și tare. Sunt doar un dealer de
droguri care poartă boxeri...Sunt un gunoi pe pământ.
Jon: Tu ai zis-o.
Vince: Nu, de fapt, tu ai zis-o.
Jon: Da, dar nu asta am vrut să zic.
Vince: Ce ai vrut să zici?
Jon: Că ar trebui să-ți schimbi un pic viața –
Vince: Asta îmi spune un violator.
Jon: Ești un idiot –
Vince: Scuze – asta îmi spune un regizor de filme low budget despre “încotro s-ar putea să se
îndrepte societatea dacă am reuși să uităm despre violul de la întâlnire/ de conjunctură pe care
oarecum l-am făcut în liceu”.
Jon: Chiar ai probleme.
Vince: Nu, de fapt chiar sunt mare și tare. Eu prost.
Jon: Ce vrei să spun, Vince? – Îmi pare rău.
Vince; Nu-mi mai cere mie iertare, Jon! –

16
Jon: Nu fac asta! Îmi cer iertare în general. Îmi doresc să nu se fi întâmplat. Nu cred că sunt
un om rău.
Vince: Nimeni n-a zis că ești. –
Jon: Așa a părut.
Vince: Crezi că ești rău?
Jon: Nu.-
Vince: Atunci nu ești rău. Eu sunt ăla rău. Tu ești regizorul moral.
Jon: Mă rog.
Vince: Mă rog.
Jon; Putem să ne oprim, acum?
Vince: Absolut!
Jon; Mulțumesc!
Vince: (pauză) Cred c-ar trebui s-o suni.
Jon: N-o s-o sun.
Vince: Chiar cred c-ar trebui.
Jon: Gata! Ok? Dacă aș suna-o aș banaliza toată problema. Ar fi ca și cum i-aș spune: “Hey,
cum mai e viața – apropo, scuze că te-am violat la întâlnire acum 10 ani”.
Vince: Deci ai violat-o la întâlnire?
Jon: Nu, n-am făcut asta.
Vince: Și-atunci ce-ai făcut?
Jon: Am convins-o să facă sex cu mine.
Vince: Cum?
Jon: Verbal.
Vince: Ai convins-o verbal?
Jon: Da (…pauză) Aplicând o presiune verbală excesivă, am convins-o să facă sex cu mine.
Vince: Și apoi lucrurile au devenit mai violente?
Jon: Au devenit mai violente în sensul în care am început să ne jucăm mai agresiv.
Vince: Cine?
Jon: Noi.
Vince: Cum adică?
Jon: Adică eu am crezut că ne jucam dar pentru alții acțiunile mele ar putea să pară violente.

17
Vince: Ca un viol.
Jon: Nu – doar ar putea să pară mai violente.
Vince: Uite ce e, Jon, numai voi doi știți ce s-a întâmplat deci numai pentru voi doi acțiunile
tale ar putea să pară cumva. Așa că ce-ar fi să îmi spui pur și simplu ce s-a întâmplat. Îmi spui
cum pare mai târziu.
Jon: Ți-am zis – Am convins-o.
Vince: Minți în pula mea, Jon! (liniște)
Jon: Care e problema ta?
Vince: Cum poți să stai aici cu cel mai vechi prieten al tău și să minți în continuu?
Jon: De ce crezi că mint?
Vince: Pentru că doar tu ai putea să inventezi termenul presiune verbală excesivă. Asta nu e o
expresie normală, Jon. E o dovadă clară că mănânci căcat excesiv. Și dacă ai fi făcut doar
asta, ai fi fost mai specific. Ai fi spus că i-ai zis că dacă nu face sex cu tine o să spui tuturor
că are boli venerice sau că miroase urât, sau că are penis, sau alte lucruri normale pe care le
zic băieții. Dar tu vii cu vrăjeala ta obișnuită, care pare matură dar nu conține nimic! Spui
numai căcaturi, pentru că motivul pentru care ai ajuns unde ai ajuns e pentru că întotdeauna ai
ținut ca oamenii să facă ce vrei tu. La asta te pricepi, Jon, așa că ce-ar fi să recunoști ce ai
făcut?!
Jon: (pauză) Du-te dracu, Vince. (Jon se îndreaptă către ușă)
Vince; Bine. O să o sun. (Vince se întinde către telefon)
Jon: Nu face asta.
Vince: De ce nu?-
Jon: Pentru că mi-aș dori să nu o faci –
Vince: De ce?
Jon: Pentru că deja ți-ai demonstrat punctul de vedere –
Vince: Care e punctul meu de vedere?-
Jon: Ai demonstrat că nimeni nu e perfect, că nici eu nu sunt perfect, și că te deranjează când
îți zic cum cred că ar trebui să îți trăiești viața.
Vince: Nu ăsta e punctul meu de vedere –
Jon: Ăsta ar trebui să fie-
Vince: Nu e-
Jon: De ce?
Vince: Pentru că încă nu am ajuns la punctul meu de vedere.
Jon: Bine. Atunci cred că ar trebui să ajungi odată la el.

18
Vince: Poate că nu am unul –
Jon: Atunci eu o să plec.-
Vince: Răspuns greșit -.
Jon: Nu, răspuns corect. (Jon pleacă spre ușă dar Vince ajunge înaintea lui, Vince încuie
ușa și se așează în fața lui)
Vince: Recunoaște.
Jon: Ce să recunosc?
Vince: Ce i-ai făcut lui Amy.
Jon: De ce crezi că am făcut ceva?
Vince: Pentru că știu –
Jon: Cum? –
Vince: Pentru că mi-a spus ea –
Jon: Ce ți-a spus? -
Vince: Ce ai făcut –
Jon: Ce a zis? –
Vince: Ce? –
Jon: Ce a zis?-
Vince: …Nimic.
Jon; Dă-te la o parte, Vincent.
Vince: A fost evident. (Jon se întinde către mânerul ușii dar Vincent îl lovește cu putere
în piept. Confruntarea a ajuns la un alt nivel) Spune-mi ce-ai făcut și te las să pleci.
Jon: Nu mai fii bulangiu –
Vince: Spune-mi ce-ai făcut?
Jon: Ce-ți pasă ție?
Vince: Vreau să aud –
Jon: Ce-ar schimba asta?
Vince: Nu știu! –
Jon: Și-atunci ce mai contează? Amândoi știm că am făcut ceva greșit.-
Vince: Atunci spune-mi ce-ai făcut. –
Jon: I-am imobilizat brațele la spate și mi-am băgat pula înăuntru. Ok? Doamne, în pula mea.
Se întâmplă! Am zis deja că-mi pare rău! (Liniște)

19
Vince: Îți mulțumesc. (Vince se îndepărtează de Jon, se duce la rucsacul lui, bagă mâna
înăuntru și cotrobăie cu grijă timp de o secundă. Jon se uită extenuat, cu curiozitate.
După un moment, Vince scoate un mic reportofon din bagaj. Se uită succint la el, ca să
se asigure că înregistrează în continuare și apoi apasă butonul ‘stop’. Apoi pune
reportofonul pe podea, în fața lui. Pauză, Jon, dându-și seama de importanța acestui
fapt, se holbează ba la reportofon, ba la Vince. Și mai multă liniște.)
Jon: Ce dracu ai făcut?
Vince: Am înregistrat conversația/ discuția noastră.
Jon: (pauză) De ce?
Vince: Am vrut să mă asigur că am auzit bine. (Pauză. Vince ridică reportofonul, apasă
rewind și apoi apasă play. Caseta “Jon: I-am imobilizat brațele la spate și mi-am băgat
pula înăuntru. Ok? Doamne, în pula mea. Se întâmplă! Am zis deja că-mi pare
rău!”Vince apasă Stop.) Da, cred că ai dreptate, ești cu totul altă persoană acum.
Jon: (într-o mare stare de șoc) Nu pot să cred c-ai făcut asta. (Vince acum ia o etichetă
abțibild, scrie pe ea și apoi o lipește metodic de casetă. Apoi își bagă caseta în buzunarul
de la pantalonii care stau împrăștiați pe pat. Își pune pantalonii. Apoi se duce încă o
dată la bagaj și scoate două beri. )
Vince: Bere? (Jon nu răspunde. Se uită în continuare neîncrezător la reportofon. Vince
îi aruncă totuși berea. Fără să se uite în sus, Jon lovește bere înapoi în direcția lui Vince.
Pauză. Vince ridică berea de pe podea.) Ești nebun?
Jon: Cum ai putut să faci asta?
Vince: Ce?
Jon: Eu nu mă joc aici, Vince.
Vince: Te deranjează?
Jon: Mă deranjează enorm în pula mea.
Vince: De ce?
Jon: Nici măcar nu pot să...
Vince: Tot ce sugeram e că ar trebui să o suni și să îți ceri scuze pentru acțiunile unui
absolvent de liceu beat.
Jon: (pauză) Îți dai seama că prietenia noastră s-a încheiat.
Vince: E doar un reportofan mic și ieftin. E de la Kmart, frate.
Jon: De ce-ai făcut asta?
Vince: Încerc să-ți demonstrez ceva.
Jon: Ce?
Vince: Că e ceva greșit aici.

20
Jon: Unde? – Cu noi doi?
Vince: (ferm) Da, și cu toți ceilalți.
Jon: Și crezi că toți oamenii din lume ar trebui să te sune și să-și ceară scuze pentru ce au
greșit în viață?
Vince: Nu știu.
Jon: Chiar crezi că ar ajuta pe cineva? Nu crezi că pur și simplu ne-am transforma toți într-o
gașcă de ipocriți care violează oameni la întâmplare și apoi își cer scuze?
Vince: Ai tu o idee mai bună?
Jon: (ferm) Da, să nu o mai faci.
Vince: Atât?
Jon: Da.
Vince: Nu crezi că ea ar vrea să o aibă?
Jon: Ce să aibă?
Vince: Caseta.
Jon; De ce s-o vrea?
Vince: Ca să știe că ai recunoscut.
Jon: Mă îndoiesc că-și amintește măcar ce s-a întâmplat, Vince.
Vince: Atunci poate că și-ar dori să i se reamintească.
Jon: De ce?
Vince: Pentru că dacă cineva mi-ar imobiliza brațele la spate și m-ar fute fără permisiunea
mea, mi-aș dori să mi se reamintească.
Jon: Nu vorbi așa –
Vince: Asta ai făcut, Jon, e pe casetă.
Jon: E ridicol!
Vince: De ce?
Jon: Pentru că dacă îmi cer acum scuze n-o să schimbe nimic pentru ea. Probabil că și-a
rezolvat singură problema, a trecut peste.
Vince: Poate că a trecut peste dar dacă ești atât de diferit față de cum erai acum 10 ani, atunci
nu ar trebui să ai niciun fel de problemă să îți ceri scuze pentru ceva ce, în fond, nu ai făcut
tu, adevăratul tu. Pe de altă parte, dacă în continuare ești genul de om care ar face așa ceva,
atunci înțeleg de ce eziți să-ți ceri iertare. Că doar n-ai vrea să se descopere că ești ipocrit.
Jon: (pauză) Dă-mi caseta.
Vince: Nu se poate.

21
Jon: De ce nu?
Vince: Pentru că ( așa cum mi-ai sugerat de fiecare dată când ne-am văzut în ultimii ani,) știi
că n-aș avea tupeul să îi spun fiecare detaliu pe care îl conține înregistrarea asta. Așa că ar fi
mult mai ușor să i-o dau pur și simplu. Asta dacă am tupeul să fac și asta. (Vince se duce iar
la rucsacul lui și scoate de acolo o pungă mică de plastic. Se duce la masă și presară pe
ea trei linii de cocaină. Le aranjează cu grijă cu marginea unui card de credit pe care îl
scoate din buzunar) Cred că o să sar peste cină. Nu prea mi-e foame. (Trage pe nas o linie
de cocaină)
Jon: N-o să-i dai caseta, Vince.
Vince: E greu de spus.
Jon: Spune-mi ce-o să faci cu ea.
Vince; E greu de spus. (Trage încă o linie)
Jon: Nu mai fii bulangiu.
Vince: Aaaa, îmi pare rău – voiai și tu?
Jon: Ce-o să faci cu caseta?
Vince: Păi...mă gândeam s-o transform într-un film cu care să aplic la anul la festivalul de
film de la Lansing. (Se așează calm la masă) Pe bune, ar trebui să pleci. (Pauză) O să-i
transmit salutări din partea ta.
Jon: Despre ce vorbești?
Vince: Ar trebui să mă sune dintr-un minut în altul.
Jon: De ce?
Vince: Pentru că mi-a spus că mă sună la 8.
Jon: Parcă ziceai că n-ai sunat-o.
Vince: Nu, am spus că m-am gândit s-o sun. Și chiar am sunat-o. E mișto. Ne vedem la cină.
(Vince stă la masă, își pune caseta în fața lui. Trage ultima linie de cocaină.) Pe bune,
Jon, ar trebui să pleci. Probabil că n-o să duc nici chestia asta la capăt. (Pauză) Mai puțin în
cazul în care ea o vede stând aici, și mă bate la cap în legătură cu ce e. (Pauză. Vince își bea
berea. Jon nu știe dacă ar trebui să plece sau să rămână. Pauză. Sună telefonul. Vince se
uită la Jon, șoc artificial...apoi răspunde. Dulce ca mierea.) Alo? Hey, Amy! Ce mai
faci?...Da? Deci, vrei în continuare să halim ceva? ...Tare. Apropo, ți-am zis motivul pentru
care sunt aici? ...Da, e adevărat, festivalul de film, dar motivul pentru care am venit la
festival. Îți amintești de Joe Salzman, nu?...Da? Păi el a făcut un film care e prezentat în
cadrul festivalului așa că de-asta am venit...Huh?...Da, e și el în oraș, e cazat la Radisson...da,
la etajul 11, cu vedere spre parc. În orice caz, nu știu cum vrei să facem, eu sunt cazat la
Motel 6 pe Saginaw...exact...super, singura problemă e că nu am mașină, așa că dacă...da, ar
fi minunat dacă vrei să vii să mă iei....Minunat, deci știi unde e?...Tare, sunt în camera
32...Ok, ne vedem în câteva minute...Papa. (Închide telefonul și se îmbracă) Frate, pot să
împrumut câțiva dolari?

22
Jon: De ce faci asta?
Vince: Păi la început era un fel de cruciuadă morală, dar acum nu mai știu exact. Pentru că tu
nu vrei să o fac.
Jon: Și asta contează mai mult decât toată prietenia noastră?
Vince: Jon, dacă n-ai fi cel mai vechi prieten al meu, nu cred că aș fi presupus niciodată că
am puterea să te fac să te gândești de două ori la ce ai făcut. Asta presupunând că chiar te
gândești la ce ai făcut.
Jon: Există metode mai bune să încerci să faci pe cineva să facă asta.
Vince: Care ar fi alea? Să te conving cu un argument foarte bun? Șă aplic presiune verbală
excesivă? (Niciun răspuns) Nu sunt un tip prea moral, Jon, în niciun caz nu sunt un regizor
poetic de cinema cu un discurs articulat. Abia pot să îmi plătesc chiria, dapăi să conving pe
cineva ca tine să nu mai fie un nenorocit.
Jon: Nimeni nu-ți cere să fii articulat, Vince, doar că ai ales probabil cel mai important
weekend din viața mea ca să aduci în discuție ceva la care nu m-am mai gândit de 10 ani!
Vince: Da, cred că asta am făcut. (Vince e acum complet îmbrăcat și gata de plecare)
Rămâi aici?
Jon: Dă-mi caseta.
Vince; Nu.
Jon: Dă-mi caseta, Vince.
Vince; De ce?
Jon: Pentru că nu îți aparține.
Vince: Am cumpărat-o de la Kmart!!
Jon: Ce e pe ea nu-ți aparține –
Vince: Pe dracu! A trebuit să fiu ca Aldrich Ames în pula mea ca să fac caseta asta. E cel mai
mare plan pe care l-am făcut în toată viața mea!
Jon: E a mea.
Vince: Dacă ți-o dau o să o distrugi.
Jon: Nu, n-o să fac asta.
Vince: Și-atunci ce-o să faci? – O să o bagi în dulapul tău și n-o să te mai gândești la ea
pentru încă 10 ani?
Jon: De când ai devenit tu așa moralist? Nu îți stă în fire să ai coloană vertebrală.
Vince: Ce pot să zic? Sunt pompier.
Jon: (stând pe pat) Nu plec până când nu mi-o dai.
Vince: Nu-mi pasă dacă nu pleci. Doar să nu-mi termini cocaina.

23
Jon: Spune-mi, ai făcut vreodată un lucru pe care l-ai regretat?
Vince: Da –
Jon: Pentru care nu ți-ai cerut scuze niciodată?
Vince: Da –
Jon: Păi și-atunci de ce faci asta acum?
Vince: Nu știu! Probabil că mă simt vinovat pentru toate lucrurile pentru care nu mi-am cerut
scuze și mă răzbun/ proiectez pe tine!
Jon: OK, atunci e ceva irațional.
Vince: De-acord.
Jon: Atunci dă-mi caseta –
Vince: Nici gând în pula mea! (pauză) Știi, nici măcar nu voiam să i-o dau ei, dar la cum te
comporți, se pare că nu mai am de ales. (Liniște) Ea m-a sunat de pe mobil, frate. Era la 5
minute de-aici.
Jon: Dă-mi caseta.
Vince: Nu.
Jon: Vincent! –
Vince: Ce?
Jon: Dă-mi caseta –
Vince: Poți să pleci oricând, Jon –
Jon: Nu mai fii bulangiu –
Vince: De data asta n-o să te opresc –
Jon: Vincent!
Vincent: (mimează) VINCENT! (Dintr-o dată Jon îl asaltează pe Vincent și îl trântește
pe pat. Încolăciți unul cu brațele în jurul celuilalt, se luptă feroce, rostogolindu-se de pe
pat pe podea. Lupta nu e despre casetă, ci despre furia unuia împotriva celuilalt, care e
intensă, adânc înrădăcinată și plină de tendințe violente...deși e ceva straniu de comic în
meciul lor de wrestling, având în vedere că ei manifestă aceeași duritate pe care ar fi
folosit-o în clasa a 6-a, cu toate că amândoi au 28 de ani. Lupta continuă, cu fiecare
câștigând avantajul...până când Vince câștigă țintuindu-l pe Jon la zid, într-o poziție
care nu pare prea confortabilă pentru niciunul dintre ei. Rămân cumva blocați
așa...până când se aude o bătaie la ușă. Amândoi se opresc din agitație. Pauze. Vince se
separă de Jon. Amândoi băieții sunt acum într-o stare de semi-panică, cu Jon care caută
posibile căi de scăpare și Vince care își îndreaptă părul și face ordine în cameră. După
câteva momente de grabă, Jon se furișează în baie în timp ce Vince se duce la ușă, și
încă respirând greu, o deschide. Amy Randall, 28, intră. Comportamentul lui Vince cu
Amy e ca al unui cățeluș speriat.) Hey, Amy!

24
Amy: Bună, Vincent. (Își dau o scurtă, timidă dar autentică îmbrățișare)
Vince: Wow, arăți bine.
Amy: Și tu –
Vince: Nu…voiam să... (Amy intră. Jon iese șovăielnic din baie.) N-o să-ți vină să crezi
cine a venit. –
Amy: …Jon?
Jon: Bună, Amy.
Amy: Wow.
Jon: Da.
Amy: …Ce reuniune.-
Vince: A trecut doar să te salute.
Amy: (lui Jon) Nu ne-am văzut de...
Jon: Din liceu, probabil.
Vince: Noi doi ne-am văzut la Tracy, nu?
Amy: Da, acum vreo 5 ani.
Jon: Da, eu n-am putut să ajung atunci.
Amy: Da, așa e. Erai la master atunci, nu?
Jon: La USC.
Amy: La regie film? –
Jon: Da.
Amy: De fapt, era evident. – Festivalul de film de la Lansing –
Jon: Exact, de-asta sunt aici.
Amy: Da. Mi-a spus Vincent.
Jon; Da –
Amy: Da – (pauză...) Eu cred c-o să aștept afară, Vincent. –
Vince: Nu, nu e nevoie.
Amy: Am uitat să-ncui mașina.
Vince: E ok. Pe bune. Uite, pot să o supraveghez de aici. (Vince se uită pe geam) E ok.
(Vince stă lângă Amy, în fața lui Jon) O să stau aici.
Amy: O-K. (Liniște)
Vince: Așa.

25
Amy: Da. (Liniște)
Vince: Mă bucur să te văd, Amy.
Amy: Și eu, Vincent.
Vince: Și...(pauză) De ce locuiești în Lansing?
Amy: Pentru că cred că îmi place aici. E un loc…dulce/ moale/ catifelat/ confortabil.
Vince: Clar.
Amy: Am studiat la Ann Arbor.
Vince: Da, așa e.
Amy: Și am decis să rămân aici.
Vince: Admir asta.
Jon: Mi-a zis Vince dar…în ce domeniu legal lucrezi?
Amy: Sunt asistent procurer districtual.
Jon; A..da. Tare.
Amy: Da, îmi place mult.
Jon: Da?
Amy: Absolut. E bine, e un serviciu destul de bun.
Jon: (pauză) Deci tu, practic ce faci? Urmărești penal infractori?
Amy: Da.
Jon: (pauză) Tare.
Amy: Da. (pauză) Și tu ce mai faci, Vincent?
Vince: Eu?
Amy: Da.
Vince: Nu mare lucru.
Amy: Nu-mi vine să cred că m-ai sunat așa din senin azi-dimineață.
Vince: Da?
Amy: Ador când oamenii fac asta.
Vince: De ce?
Amy: Nu știu. Nu am niciodată curajul să fac genul ăsta de gesturi.
Vince: Păi m-am gândit ... ce-am de pierdut?
Amy: Da, dar puteai foarte ușor să n-o faci.

26
Vince: Să nu fac ce?
Amy: Să nu mă suni. Majoritatea n-ar fi făcut-o.
Vince: Așa e.
Amy: Chiar așa e.
Vince: Spre exemplu, Jon/ Uite, Jon.
Jon: (ca o explicație) Eu nici nu știam că locuiești aici.
Amy: Și dacă ai fi știut?
Jon: Probabil că sunt și eu în categoria celor care n-au curaj.
Amy: Așa crezi?
Jon: E greu de zis.
Amy: Chiar e. Adică în jumătate din cazuri nici măcar nu merită. Oamenii se schimbă, ajung
să nu mai aibă ce să-și spună, chiar dacă erau cei mai buni prieteni cu un an înainte.
Vince: (pauză) Mă bucur că nu ești grasă.
Amy: Chiar așa?
Vince: Da.
Amy: Să mă fi văzut în facultate.
Vince: Erai grasă?
Amy: Destul de.
Vince: Și eu.
Amy: Probabil din motive diferite. (pauză) Deci, nu mi-ai răspuns la întrebare.
Vince: Care?
Amy: Ce faci?
Vince: Ah, locuiesc în California.
Amy: Unde?
Vince: În Oakland.
Amy: …Drăguț.
Vince: Sunt pompier.
Amy: Vorbești serios?
Vince: Foarte serios.
Amy: Asta-i chiar mișto, Vincent.
Vince: Mă ține ocupat.

27
Amy: Sunt convinsă.
Vincent: Da.
Amy: (pauză) Sunt multe incendii în Oakland?
Vincent: Așa și așa.
Jon: Eu ar trebui să plec.
Vince: Credeam că vii la cină cu noi.
Jon: Nu, n-am spus asta.
Vince: Păi și de ce nu vii?
Jon: Nu pot. Trebuie să dorm, pentru mâine.
Vince: Nu, nu trebuie.-
Jon: Ba chiar trebuie.-
Vince: Frate, e proiectat filmul tău, nu alergi la maraton.
Jon: Știu, dar –
Vince: Plus că proiecția e la 2 după-amiază.
Jon: Știu, dar am niște întâlniri dimineața.
Amy: Nu te-ai schimbat deloc, nu-i așa, Vincent?
Vince: Cum adică?
Amy: Îmi amintesc exact cum făceai chestia asta când eram împreună.
Vince: Ce făceam?
Amy: Puneai presiune pe toată lumea să respecte programul pe care tu ți l-ai făcut dinainte în
cap.
Vince: Nu-i adevărat.
Amy: Ba e, dar e drăguț. E ca și cum ai stat treaz toată noaptea, gândindu-te la cum o să se
desfășoare ziua următoare, oră de oră, și acum, oamenii pur și simplu nu vor să facă parte din
viziunea ta.
Vince: Ok, asta nu-i adevărat, Amy –
Amy: OK.
Vince: Jon e liber să facă ce vrea –
Amy; Eu știu asta –
Vince: Pur și simplu i-am sugerat să vină cu noi la cină.
Jon: De ce?

28
Vince: Pentru că sunt sentimental. E ceva atât de greșit? Îmi place atunci când prietenii vechi
se reunesc. Mă încălzește.
Amy: Poate că Jon nu are chef –
Vince: Știu că nu are pentru că nu are curaj. Cum ai zis și tu, el lasă lucrurile/ oamenii baltă/
uită de oameni/ lui i se rupe de oameni.
Amy: Eu nu mă refeream la el, specific.
Vince: Păi ar fi trebuit să te referi la el specific pentru că așa face mereu.
Jon: Ce fac?
Vince: Lași lucrurile baltă/ ....ți se rupe de oameni. Și dacă ai vedea-o pe maică-ta pe stradă,
ai traversa pe cealaltă parte.
Jon: Ce-ai? Ești spart?
Vince: Da.
Amy: (pauză) Ești spart, Vincent?
Vince: …Un pic.
Amy: Fumezi iarbă din liceu?
Vince: Nu e diferit față de a bea alcool.
Amy: Știu, dar tu și bei, nu? –
Vince: Așa, și?
Amy: Cred doar că ar trebui să ai grijă de tine –
Vince: Ce-i asta? “Seara în care îi facem morală lui Vince?”
Amy: Cine-ți face morală?
Vince: Tu-mi faci. Și el mi-a făcut. Mă aștept ca în curând să vină și recepționerul de la
Motel 6 să-mi spună vreo două.
Amy: Ți-am spus doar pentru că îmi pasă de tine.
Vince: Nu m-ai văzut de 5 ani.
Amy: Da, dar tu ai fost primul meu iubit. E inevitabil. Poți să te transformi și într-un
boschetar bătrân și mie tot o să-mi pese de tine.
Vince: Pe bune?
Amy: Normal. E unul dintre sentimentele alea.
Vince: (pauză) Vrei să te căsătorești cu mine?
Amy: Nu pot chiar acum.
Vince: De ce nu?

29
Amy: Am un iubit.
Vince: Cine e?
Amy: Procurorul districtului.
Vince: Atât de tipic...
Amy: De ce?
Vince: Nu știu de ce...Pur și simplu e.
Amy: Dacă nu merg lucrurile între noi, îți dau un telefon în Oakland.
Vince: Da, sigur –
Jon: Eu ar trebui să plec.
Vince: Lui de ce nu-i faci morală?
Amy: De ce?
Vince: Că ar trebui să aibă mai multă grijă de el.
Amy: El pare c-o duce OK.
Jon: (în picioare) Mă bucur că te-am revăzut, Amy.
Vince: Hop, hop, hop –
Amy: Vince-
Vince: Nu, nu pleacă de-aici pur și simplu.
Jon: Poate ne vedem mâine.
Vince: Nu, pe dracu! –
Jon: Vince –
Vince: Ce?
Jon: Tre să plec. ( Pauză. Jon se întinde să îi strângă mâna lui Amy.)
Vince: Chiar mă bucură ce mi-ai zis mai devreme Amy, pentru că eu am crezut mereu că Jon
a fost prima ta iubire. (Pauză) Adică, știu că nu ați fost împreună prea mult timp, dar
întotdeauna am presupus – chiar dacă n-am aflat decât mai târziu – dar întotdeauna am
presupus că atunci când v-ați cuplat voi la finalul clasei a XII-a, a fost așa ca o aventură
amoroasă pe care o așteptați de atât de mult și care era predestinată să se întâmple. (pauză)
Am descris corect situația?
Jon: (pauză) Cred că niciunul dintre noi n-ar putea s-ăi zică “aventură amoroasă pe care o
așteptam de atât de mult timp”.
Vince: Dar cum ai zice?
Jon: Aș zice că ne-am cuplat la finalul clasei a XII-a.

30
Vince: (Pauză. Lui Amy) Ah, poate că sunt gelos pentru că, vezi tu, eu voiam să fiu primul
tău iubit.
Amy: Chiar ai fost.
Vince: Am fost dar…înțelegi la ce mă refer.
Amy: Ah.
Vince: N-ar trebui să-mi pese de chestiile astea, dar, așa cum am zis, sunt sentimental.
Amy: Asta nu e sentimental, Vincent.
Vince: Nu?
Amy: E stupid.
Vince: De acord, dar vezi tu, în liceu eu nu știam asta. Pe atunci, faptul că nu ai vrut să faci
sex cu mine a fost ca și cum nu m-ar fi invitat bunicii la cina de Crăciun. (Pauză) Lucru în
legătură cu care sunt extrem de sentimental.
Amy: N-ar fi trebuit s-o iei personal.
Vince: Știu, dar am luat-o. (Pauză) Mai ales când voi ați ajuns să fiți împreună. La propriu.
(încet, la Amy) Dar bănuiesc că am făcut din țânțar armăsar.
Amy: Despre ce vorbești?
Vince: Vorbesc despre cum v-ați cuplat voi doi la finalul clasei a XII-a. Chiar m-a rănit
atunci. Dar, conform lui Jon, n-a fost o aventură amoroasă pe care o așteptați de mult timp.
Ați fost mai degrabă ca doi puștani care se excită, înainte de absolvire. Și în situația asta, n-ar
trebui să mai am niciun fel de resentiment. (Pauză) Deci așa a fost?
Amy: (pauză) Aș spune că a fost o pasiune care n-a însemnat prea mult.
Vince: Pentru tine sau pentru el?
Amy: Pentru mine.
Jon: Vince, nu pare că Amy vrea să vorbească despre asta.
Vince: De ce nu? Suntem cu toții adulți maturi. Putem vorbi despre o pasiune de liceu, care s-
a consumat acum 10 ani.
Jon: Bine, atunci vă las pe voi să discutați fără mine.
Vince: Ok, dar înainte să pleci, sunt foarte curios să aflu de ce nu a crescut nimic din
pasiunea lui Amy către tine.
Amy: De ce nu a crescut nimic?
Vince: Da, De ce nu a evoluat în ceva mai serios. Adică, nu e ca și cum noi doi ne-am
împăcat dup-aia. Nu cred că ai mai fost cu nimeni după aia. Cel puțin nu cu cineva de la noi
de la școală.
Amy: (pauză) Bănuiesc că nu a mers.

31
Vince: Ah, și nu e niciun motiv specific pentru care nu a mers?
Amy: Sigur c-a fost.
Vince: Dar?
Amy: Niciun dar. Sigur c-a fost.
Vince: Aha (Pauză) De ce te grăbești așa tare să pleci?
Jon: Pentru că e jenant pentru mine.
Vince: Așa că mai bine pleci?
Jon: Bine, Vince. (Își întinde mâinile, cu palmele în sus) Sunt aici. Vrea să-mi spună cineva
ceva? (Liniște) Amy?
Amy: (pauză) Nu mulțumesc.
Jon: Vince?
Vince: Da (Vince își scoate caseta din buzunar și i-o aruncă lui Jon) E decizia ta, Jon. Nu
pot să vorbesc în locul tău. (Jon ține caseta. Liniște)
Jon: (pauză...) Mă bucur că te-am văzut, Amy.
Amy: (pauză) Și eu.
Vince (sieși): E atât de tipic în pula mea.
Jon: Tre să plec. (Jon se pregătește să plece și face o mică și fără succes tentativă de a se
uita în ochii lui Amy înainte să plece. Deschide ușa--)
Vince: Jon?
Jon; Ce?
Vince: Mi-o dai înapoi? (Pauză. Jon îi aruncă lui Vince caseta. Pauză)
Jon: La revedere, Amy. (Ea nu răspunde. Pauză. Jon iese. Liniște...)
Amy: Oakland probabil e un loc destul de sigur. /Clar nu sunt destule incendii în Oakland.
Vince: De ce?
Amy: Nu sunt destule incendii să te țină ocupat.
Vince: Cum adică?
Amy; Poți să-mi spui și mie ce-a fost asta?
Vince: Am vrut să aflu ce s-a întâmplat între voi doi.
Amy: Când?
Vince: În noaptea aia. (Pauză) Am vrut să-ți ceară iertare.
Amy: De ce?

32
Vince: Ca să auzi și tu. (Pauză) Mie mi-a recunoscut.
Amy: Ce ai făcut?
Vince: L-am făcut să recunoască. E pe casetă.
Amy: Să recunoască ce?
Vince: Ce ți-a făcut. (Niciun răspuns) A făcut-o nu-i așa, Amy? (Pauză) În noaptea aia. Mă
înșel?/ Greșesc? (Pauză. Blând.) Te-a violat. Nu-i așa?
Amy: (Pauză) Și de ce ar fi asta treaba ta?
Vince: N-ai prins ideea…
Amy: Și chiar dacă ar fi făcut-o, ultimul lucru pe care l-aș vrea ar fi o mărturie înregistrată.
Vince; De ce?
Amy: Pentru că nu eu am nevoie de ea.
Vince: Ce vrei să spui? (Ea se pregătește să plece)
Amy; Nu eu am nevoie de ea.
Vince: Și-atunci cine are nevoie de ea?
Amy: Ne mai vedem –
Vince: Unde pleci?
Amy: Acasă.
Vince: Nu înțeleg, eu am încercat să fac ce-i corect.
Amy: (întorcându-se la el) Pentru cine?
Vince: Pentru tine.
Amy: Asta ai încercat, Vincent?
Vince: Normal că asta am încercat! –
Amy: Eu nu cred că asta ai încercat.
Vince: Credeam c-o să fii recunoscătoare.
Amy: Ei bine, nu sunt.
Vince: De ce nu ești?
Amy: Pentru că nu m-a violat. (Pauze.)
Vince: Ce? (pauză)
Amy: Nu m-a violat. Așa că singura persoană pe care încerci s-o faci să se simtă mai bine ești
tu. (Liniște. Pauză. Apoi se aude o bătaie la ușă. Pauză. Vince își pune caseta la loc în
buzunar. Deschide ușa. Jon e acolo. Se uită la amândoi; pauză)

33
Jon: Hey.
Vince: (pauză) Hey. (Jon închide ușa în urma lui și intră cu totul în cameră. Mai multă
liniște.) Ce faci?
Jon: M-am întors.
Vince: De ce?
Jon: Pentru că așa am simțit. (Pauză) Vince, poți să ne lași singuri câteva minute?
Vince: (pauză) Faci mișto de mine?
Jon: Vorbesc serios.
Vince: Vrei să te las singur cu ea?
Jon: Da –
Vince: Nu-
Jon: Poți să aștepți la ușă.
Vince: În niciun caz, în pula mea!
Jon: De ce nu?
Vince: Pentru că toată situația e...nu. Nu.-
Jon: Am nevoie doar de 2 minute –
Vince: Pentru ce?
Jon: Să-i spun ceva.
Vince: Ce?
Jon: Nu e treaba ta.
Vince: Ba e –
Jon: De ce?
Vince: Pentru că eu am adus-o în discuțe.
Amy: E-n regulă, Vincent.
Vince: Nu, nu e.
Amy: Ba da, e.
Vince: Ei bine, nu mă interesează. Eu nu plec. (Vince își încrucișează mâinile și se așează.
Liniște. Jon se apropie de Amy...)
Jon: Voiam să-mi cer iertare.
Vince: Pentru ce?
Jon; Vince –

34
Vince: Ce?!
Jon: Taci din gură! (Pauză. Lui Amy, sincer) Voiam să-mi cer iertare. (Pauză) Nu știu cât
contează dar. (Pauză) Îmi pare rău. Chiar îmi pare sincer, cu adevărat rău. (Liniște...)
Amy: Pentru ce?
Jon: Pentru ce s-a întâmplat între noi în liceu.
Amy: Ce s-a-ntâmplat între noi?
Jon: Vorbesc despre ce s-a întămplat la finalul clasei a 12-a, despre ce încerca Vince să mă
facă să vorbesc mai devreme.
Amy: Când mai devreme?
Jon: Acum vreo 5 minute.
Amy: Despre când ne-am cuplat în liceu?
Jon: Exact.
Amy: Exact. Păi spune-mi: ce s-a întâmplat?
Jon: (Pauză) Știi despre ce zi vorbesc?
Amy: La finalul clasei a XII-a? La petrecerea Rebeccăi?
Jon: Da.
Amy: Da.
Vince: (pauză) Ce faceți?/ Ce se întâmplă aici?
Amy: Sunt doar curioasă. Nu vreau să fie o eroare de comunicare.
Jon: Nu mi-e clar ce ar trebui să zic.
Amy; Cred că tu crezi că mi-ai făcut ceva.
Jon: Da.
Amy: Ce crezi că mi-ai făcut?
Jon: De ce?
Amy: Pentru că mă interesează/ Pentru că mi se pare interesant.
Jon: Nu crezi că s-a întâmplat ceva?
Amy: Păi bineînțeles că s-a întâmplat ceva.
Jon: Dar spui că nu-ți amintești ce s-a întâmplat?
Amy: Hai, Jon. Totuși există anumite lucruri pe care niciun om nu le poate uita.
Jon: De acord.
Amy: Mă întrebam doar cum ai descrie tu ce s-a întâmplat.

35
Jon: Probabil la fel ca tine.
Amy: Așa crezi?
Jon: (pauză) Singurul motiv pentru care toată chestia asta a început e pentru că Vince a
înregistrat conversația pe care am avut-o noi doi mai devreme.
Vince: Frate, îmi pare rău –
Jon: E-n regulă. –
Vince: Nu mi-am dat seama –
Jon: Încerc să spun că de-asta sunt aici.
Amy: Ești aici pentru că Vincent te-a înregistrat?
Jon: Da.
Amy: De ce?
Jon: De ce?
Amy: De ce?
Jon: … Pentru că m-a făcut să mă gândesc.
Amy: Ah.
Jon: Și de-asta m-am întors.
Amy: Bine – atunci spune-mi ce s-a întâmplat.
Jon: (…Pauză) Cred că te-am violat.
Amy: (…Pauză) Nu, nu m-ai violat.
Jon: (Pauză) Ba da.
Amy: Ba nu.
Jon: (Pauză) Încerci să-ți bați joc de asta?
Amy: Nu.
Jon: Amy, știu ce s-a întâmplat.
Amy: Se pare că nu.
Jon: Ba știu.
Amy: Cine zice?
Jon: Eu.
Amy: De ce?
Jon: Pentru că tocmai am recunoscut.
Amy: Unde – pe casetă?

36
Jon: Da.
Amy: Ce-i pe ea?
Jon: Eu – recunoscând ce-am făcut.
Amy: Ce-ai făcut?
Jon: Tocmai ți-am zis.
Amy: Dar asta nu dovedește că ai făcut-o –
Jon: De ce nu? –
Amy: Pentru că dacă nimeni nu te acuză de nimic atunci nu ai niciun motiv să mărturisești.
Jon: … Mi-e greu să-mi dau seama ce faci.
Amy: Nu fac nimic –
Jon; Nu mi-e ușor să fac asta.
Amy: Ești sigur?
Vince: Jon?
Jon: Ce?
Vince: Îți dai seama ce spui?
Jon: Spun ce voiai să spun.
Vince: Da, dar ești sigur că nu ai greșit fata?
Jon: Nu!
Vince: Ea spune că nu s-a întâmplat nimic.
Jon: Minte –
Amy: Nu, nu mint.
Jon: Amy?!
Amy: Ce?
Jon: Îți bați joc!
Amy: De ce-aș face asta?
Jon: Nu știu, dar dacă asta faci, am chestii mai bune de făcut.
Amy; Cred că pur și simplu avem percepții diferite despre ce s-a întâmplat.
Jon; Nu înțeleg cum am putea avea.
Amy: De ce? Pentru că tu ai hotărât că ai făcut ceva?
Jon: Chiar am făcut ceva.

37
Amy: Păi eu spun că n-ai făcut.
Jon; Atunci ce s-a întâmplat?
Amy: Am făcut sex.
Jon; Amy, încerc să fiu sincer cu tine.
Amy: De ce acum?
Jon: Pentru că nu ne-am văzut de 10 ani.
Amy: Dar de ce acum?
Jon: Pentru că atunci când Vince mi-a pus înregistrarea mi-am dat seama ce am făcut.
Amy: Și dacă Vince nu ți-ar fi pus înregistrarea?
Jon: Da-?
Amy: Mi-ai mai fi spus ce mi-ai spus?
Jon; Probabil că nu.
Amy: Sau e din cauză că sunt aici?
Jon; Ce vrei să spui?
Amy: Dacă aș fi trăit în Alaska, te-ai fi gândit la mine acum?
Jon: Chiar nu știu.
Amy: Ar trebui să te gândești la asta.
Jon: Bine.
Amy: Sau ești gelos?
Jon: Pe cine?
Amy: Pe mine și Vincent.
Jon; E ridicol –
Amy: De ce? Eu te-am iubit. (Pauză) Chiar te-am iubit. Eram complet îndrăgostită de tine în
noaptea aia. (...Pauză) Tu m-ai iubit pe mine?
Jon: (Pauză) Nu.
Amy: Atunci de ce ai fost cu mine?
Jon: Nu știu sigur.
Amy: Poate că din același motiv pentru care te-ai întors să îți ceri iertare acum.
Jon: Care anume?
Amy: Îți place să-l scoți din sărite pe Vincent.
Jon; Cum să-l scot din sărite când fac ce voia să fac de la început !?

38
Amy: Pentru că e confuz.
Vince; Exact.
Amy: Nu e niciodată prea târziu să câștigi niște puncte în fața prietenului tău cel mai bun,
spunându-i că ai violat-o pe dragostea vieții lui în liceu. (Pauză) Mai ales dacă ai ocazia s-o
faci în fața ei.
Jon; Chiar crezi că sunt așa?
Amy; Nu știu, dar se pare că nu prea m-am priceput în trecut să îmi dau seama cum ești cu
adevărat. (Pauză) Poate că pur și simplu te-ai întors ca să ai tu ultimul cuvânt. Nu îți plăcea
ce era pe casetă așa că te-ai întors ca să te auzi vorbind mai elocvent despre ce s-a întâmplat.
Jon: (Pauză) M-am întors ca să îmi cer scuze, și te asigur că nu sunt nesincer. Chiar îmi pare
rău.
Amy: De ce? Pentru că mi-ai ținut mâna la/ peste gură? – ca să nu urlu
Jon: (Pauză) Da.
Amy: Hai mă Jon...Eu îi las pe toți să facă asta. (Pauză)
Jon: Poți te rog să-mi spui adevărul?
Amy: Asta fac. (Pauze…Jon se îndreaptă către ușă)
Vince: Unde te duci?
Jon: Cred c-ar trebui să plec.
Vince: De ce? –
Jon: Pentru că indiferent ce zic, nu ajungem nicăieri.
Amy: (puternic) Vrei să ai tu ultimul cuvânt, Jon, dar ultimul cuvânt nu-i al tău.
Vince: Ce-ar fi ca voi doi să lămuriți despre ce pula mea vorbiți?! –
Jon: Vince!
Vince: Ce?
Jon: E în negare.
Vince: Amy?
Amy: (lui Vince) Ce anume te-a făcut să crezi că s-a întâmplat ceva?
Vince: La Rebecca?
Amy: Da.
Vince: Așa am crezut. Și m-am gândit mai târziu că de fapt asta ai încercat cumva să îmi
spui.
Amy: De ce?

39
Vince: Pentru că de ce te-ai fi culcat cu Jon când ar fi trebuit să fii cu mine?
Amy: Noi doi eram deja despărțiți,
Vince: Știu, dar noi doi nu ne-am culcat împreună, așa că de ce doamne iartă-mă te-ai fi
culcat cu el?
Amy: Nu e treaba ta.
Vince: Așa mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva.
Amy: De ce? Pentru că dacă nu m-am culcat cu tine înseamnă că nu m-aș fi culcat cu nimeni
altcineva?
Vince: Da…Cred…Cred…Cam așa m-am gândit. (Pauză…)
Jon: Eu o să plec. (lui Vince) Poate ne vedem mâine. Amy, îmi pare rău. Și îmi pare rău că
nu ești încă în punctul în care să accepți ce-ți spun. (Pauză) Sper să ai o viață frumoasă. (Jon
se îndreaptă spre ușă.)
Amy: De ce spui asta?
Jon: Ce?
Amy: Că nu sunt încă în punctul în care să accept ce-mi spui.
Jon: Pentru că nu pare că-ți dai seama că eu vorbesc serios. Nu știu cum altfel să mă exprim
ca să spun ce-am spus. Și chiar dacă tu nu crezi că a fost mare lucru, pentru mine a fost și
vreau să știi că chiar îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. (Jon termină de vorbit. Cuvintele
lui rămân în aer pentru un moment. A pus-o pe Amy pe gânduri. Pare că nu o să îi
răspundă. )
Amy; Păi chiar ar trebui să îți pară. Și sper să mori pentru ce ai făcut și să ajungi în iad, sper
să suferi în drumul spre moarte. Și sper ca ultimul lucru pe care îl simți în viața asta să fie o
tijă metalică, băgată repetat prin organele tale, care îți strivește inima și îți perforează
stomacul; Și când o să mori și sfincterul o să-ți cedeze într-un final, speranța mea e ca
ultimul tău scaun să fie îmbibat de sângele scurs din organele tale putrezite și patetice!
(Liniște lungă în timp ce își “revine”. Lui Vince, calmă) Ceva ca asta voiai? (Niciun
răspuns. Pauză. Lui Jon) Chiar nu știu ce-ai vrea să-ți spun.
Jon: (pauză) Nimic. (Pauză. Amy și-a scos mobilul din geantă și acum, cu calm, sună la 3
numere.)
Amy: (la telefon) Alo, sunt Amy Randall de la procuratoră. Puteți vă rog să trimiteți o
mașină la Motelul 6 de pe Saginaw, camera 32. Se pare că există o cantitate semnificativă de
substanțe ilegale în cameră...pare a fi cocaină...da, de asemenea, dacă ai putea să-i faci o
verificare unuia dintre cei doi domni care se află aici, Jon Salzman...S-A-L-Z-M-A-N. Se
pare că avem de-a face cu o posibilă istorie de abuzuri sexuale, inclusiv un viol recunoscut
de acesta, care s-a întâmplat în urmă cu 10 ani...Mulțumesc.(Amy închide telefonul și se
întoarce la geanta ei. Liniște. Jon și Vince se holbează amândoi la ea.) Puteți să încercați
să fugiți dacă vreți.
Vince; Chiar ai făcut asta?

40
Amy: Poliția din Lansing își face apariția în general în aproximativ 4 minute. E unul din cele
mai cotate departamente din țară.
Jon: De ce trebuie să fie așa?
Amy: Pentru că dacă te căiești cu adevărat, ar trebui să fii dispus să-ți accepți pedeapsa.
Jon: De ce nu poți să accepți pur și simplu că îmi pare rău?
Amy: Nu mă ajută cu nimic.
Jon: Și asta e vina mea?
Amy; Nu, pur și simplu așa e.
Jon; Și eu acum ar trebui să fug ca un infractor?
Amy: Depinde de tine.
Jon: Nu o să fac asta,
Amy; Asta pentru că crezi că perioada legală în care puteam depune plângere penală s-a
încheiat?
Jon: Nu știu.
Amy: Nu există limită de timp pentru infracțiunile sexuale. (Pauză) Voiam doar să te anunț.
Vince: (pauză) Ok, chiar n-am chef să intru la pârnaie pentru câteva liniuțe de cocaină.
Amy: Atunci bănuiesc că ne vedem mai târziu, nu, Vince? (Vince nu e sigur ce să facă
pentru un moment. Mătură apoi rapid restul cocainei în bagaj.) Te rog, doar să mă ajuți
cu ceva. Lasă caseta aici. (pauză) Ca să pot să i-o dau ofițerului drăguț. (Pauză. Vince nu e
sigur ce să facă.)
Vince: Vrei să-ți dau caseta?
Amy: Da. (Amy se uită la Jon) N-ai nevoie de permisiunea lui.
Vince: Simt că am.
Amy; N-ai avut nevoie de permisiunea lui ca s-o faci; de ce ai avea nevoie de permisiunea lui
acum?
Vince: (pauză) C-așa e politicos/ frumos?
Amy: Bine, atunci o să le spun eu ce-a făcut. (Vince începe să-și adune lucrurile.)
Vince: Frate, cred c-ar fi mai bine pentru tine să vii cu mine.
Jon: Rămân.
Vince; De ce?!
Jon; Pentru că are dreptate. Poate c-ar trebui să-mi primesc pedeapsa.
Vince; Ok, și eu?

41
Jon: Ce-i cu tine?
Vince: Eu n-am făcut de fapt nimic greșit!
Amy: Ești în posesia unor substanțe ilegale –
Vince: Știu, dar încercam și eu să mă descarc.
Amy; Trebuia să te descarci cu o bând bere –
Vince: Am băut. Dar mai aveam nevoie de ceva.
Jon: Mai bine pleci, Vince. Sunt pe drum.
Vince: Vino cu mine.
Jon; Nu.
Vince: Nu fii idiot. O să te aresteze!! (Jon rămâne pe loc. Lui Amy.) Chiar asta vrei?
Amy; Jon e băiat mare. Poate să-și ia singur deciziile.
Vince; Bine, m-am cărat.
Jon: Mulțumesc, Vince.
Vince: Ce?
Jon: Îți mulțumesc.
Vince; Pentru ce?
Jon: Pentru toată sinceritatea / Pentru adevăr.
Vince: (pierdut) Ce vrei să zici?
Jon: Nimic. Ne vedem. (Vince se duce spre ușă. Dar apoi se oprește. Își dă seama că nu ar
putea să trăiască dacă ar pleca, pentru că el l-a băgat pe Jon în asta.)
Vince: Pula mea! (Schimbând planul, își scoate punga de cocaină din buzunar, apoi își
caută în rucsac și scoate de acolo o pungă enormă de marijuana, apoi duce ambele
pungi în toaletă. Auzim cum se trage apa. Imediat apoi, Vince iese din baie fără nimic în
mână, se duce la masă și încearcă să șteargă și să curețe urmele de cocaină. Face toate
asta cu multă frustrare și amărăciune. Văzând că mai are un minut sau două, ia caseta
din buzunar, se uită un moment la Jon, și apoi o rupe metodic în două și scoate banda
ca să se asigura că a fost complet distrusă. În cele din urmă se așează pe pat. Liniște. E
liniște un moment îndelungat cât cei trei stau, poate uitându-se unul la celălalt. Apoi, o
idee începe să apară în mintea lui Vincent. Pauză.) Chiar ai sunat la poliție?
Amy: Nu.
Vince: Isuse Hristoase!/ Doamne maica Domnului.
Amy: Scuze.
Vince: De ce-ai făcut asta?!!
Amy; Așa mi-a venit/ Așa am simțit.
42
Vince: Ești așa o dementă!!!
Amy; La ce te-așteptai/ La ce te-aștepți?
Vince: (pauză...un om la pământ...) Bine, dar ai idee cât costă drogurile alea?
Amy; O să mai fie droguri, Vince.
Vince: Da, dar chiar îmi plăceau alea. (Liniște. Amy stă în picioare. Se uită la Jon pentru
un timp îndelungat. )
Amy: (Pauză. Lui Jon.) Mult succes mâine.
Jon: Mulțumesc.
Amy: Pa, Vincent.
Vince: Pa, Amy. (Amy deschide ușa să plece.) Mă bucur că te-am...- (Amy iese, închizând
ușa în urma ei. Pauze. Jon și Vince stau în tăcere. Vince vrea să spună ceva dar apoi se
decide să nu o facă. Pauze... Luminile se sting.)

43
44
45
46
47