TREAPTA A NOUA

Tom Ziegler

Personajele:
Joanna Mcneil, puțin peste patruzeci de ani, atractivă, sclipitoare, nostimă. Alcoolică reformata
care-și reface viața după mariajul eșuat.
Eleanor Forbes Houser, aproximativ șaizeci de ani. Dură, dar sofisticată. Chiar dacă a trăit în
Vestul Mijlociu patruzeci de ani, și-a păstrat accentul de nord-est. Este susținătoarea Joannei la
Asociația Alcoolicilor Anonimi,vecină și cea mai apropiată prietenă a ei.
Melissa Wright, șaisprezece ani, fiica Joannei,crescută de tatăl și de mama ei vitregă. Este un
copil bun, excelent în toate privințele, mai puțin în viața propriu zisă.
Tracy Smithfield, șaisprezece ani.Copil al străzii.Dură și crudă,rămânând însă, într-un
fel,simpatică.

Actul I

ELEANOR: Ne bem si noi cafeaua azi?Unde ești?La 9 jumate cand am sunat erai tot in baie?
JOANNA:(în culise): o, căcat!
(Intra Joanna într-o toaleta nouă, elegantă. E în picioarele goale, cu un prosop în jurul capului și
ținând un foen în mână.)
JOANNA: Îți vine să crezi? Ieri l-am cumpărat și a funcționat exact 20 de minute. Și pe urma puf!
Și tocmai astăzi.
ELEANOR: Și chiar trebuie să urli așa?
JOANNA: Da' ce fac cu părul meu?
ELEANOR: Mai ai 30 de minute. Se usucă singur.
JOANNA: Claia asta? Nu știi ce vorbești.
ELEANOR: Dau o fugă până jos și ți-l aduc pe al meu.
JOANNA: Nu te obosi, jucăria aia a ta nu usucă niciun scuipat.
ELEANOR: Știu. De ce nu-ți bagi capul în cuptor?
JOANNA: Mulțumesc foarte mult.
ELEANOR: Fac o cafea.
JOANNA: Doamne Eleanor, ce aș vrea să reușesc să-mi țin gura la ședințele astea. Și tare mult aș
vrea să ți-o ții și tu pe a ta.
ELEANOR: Eu? Ce ai cu mine acum?
JOANNA: Tu ești aia care a tras de mine să vorbesc aseară.
ELEANOR: Și tu ești aia care s-a pornit într-un monolog de jumătate de oră care suna ca nu știu ce
număr de actriță ratată.
JOANNA: Mda, poate că am fost cam emoționată la început, dar când am terminat nu mai era
nimeni cu ochii uscați.
ELEANOR: Asta e adevărat, mai ales copila aia care plangea cu sughituri. O fi fost vreuna din
refugiatele tale?

1
JOANNA: De câte ori să-ți spun că nu le consider pe fetele alea de la Sfantul Iuda refugiate doar
pentru că s-au retras în ceva care se cheamă Refugiu. O cheamă Tracy. Și pe ea a părăsit-o maică-
sa.
ELEANOR: Oricum îți mulțumesc pentru discurs. N-am mai văzut o ședință care să se termine pe
o notă atât de...acută. Și tocmai de aia te sună toți în dimineața asta. Ca să se revanșeze și ei.
JOANNA: Prostii. Nu îmi datorează nimic. De ce dracu de fiecare dată când sunt stresată, singurul
minte care îmi vine în minte e maică-mea?
ELEANOR: Am citit un articol despre asta. Cercetările mai noi sunt de părere că vinovăția trebuie
să fie de natură genetică.
JOANNA: Vinovăție genetică! Grozav!
EELEANOR: Aseară păreai atât de plină de încredere în tine, ce s-a întâmplat?
JOANNA: Ce se întâmplă întotdeauna!
ELEANOR: Maică-ta sau ex-bărbatul tău.
JOANNA: Șase dimineața. Sună telefonul.(Eleanor ii perie părul Joannei) Eu sunt încă adormită,
și Richard intră direct în chestiune: De ce nu poți să lași și tu lucrurile așa cum s-au aranjat? Melissa
a crescut, e acum adolescentă, desteaptă, realizată și a făcut asta fără niciun ajutor din partea ta.
Niciun ajutor din partea mea? Dar eu i-am dat naștere, ce dracu? Când a închis, ieșea fum din mine.
ELEANOR: Chestia e că a trebuit să faci o alegere. Ai fi putut să pleci de la spital, să te duci acasă
la fiică-ta, la căsătoria ta deja avortată, sau ai fi putut să alegi să incerci să faci ceva cu viața ta.
Dacă stai acuma să te gândești, ai vreo îndoială că ai făcut alegerea cea bună? O alegere poate nu
tocmai populară, dar bună... Trebuie să plec am treabă la Universitate.
JOANNA: Nu, stai puțin. Încă două minute.
ELEANOR: O să fie bine.
JOANNA: Mi-am exersat speech-ul de primire și vreau să văd ce spui și tu de el.(Eleanor se așază)
Okay, ora douăsprezece, punct, sună jos la intrare. Apăs pe buton, respir o dată, adânc. Bate cineva
încet la ușă. Alunec spre ușă, o deschid larg. Tu trebuie să fii Melissa. Doamne, uită-te la tine ce
mare te-ai făcut. Te-ai făcut o adevărată doamnă, o doamnă frumoasă.
ELEANOR: Joanna.
JOANNA: Sună artificial?
ELEANOR: Pentru numele lui Dumnezeu, Joanna. Fii sinceră cu ea. Spune-i exact ce simți.
JOANNA: Adică ce, că mi-e frică și sunt copleșită de vinovăție? Dornică la culme să-i plac,
stângace, țeapănă și deloc sigură pe mine?
ELEANOR: Atunci nu-i spune cum te simți. Dumnezeule, tu le vorbești cu toată naturalețea unor
fete de vârsta Melissei. Închipuie-ți că e și ea una din ele. Întreab-o simplu ce-i place, ce nu-i place
ei, la ce e ea mai bună, unde ar vrea să fie peste cinci, zece, cinsprezece ani? Eu trebuie să plec.
Promite-mi că te relaxezi/liniștești.. Ziua de azi e foarte importantă și pentru mine. Știi asta.
JOANNA: Stai puțin. Azi nu e sâmbătă?
ELEANOR: Supraveghez sala de examene la douăsprezece și un sfert.(Eleanor iese în hol, se
întoarce cu o cutie uriașă de la florărie)(Îi dă cutia Joannei). Mă intorc s-o văd pe Melissa, când
termin.

JOANNA : “Ești Melissa, sigur. Doamne, lasă-mă să mă mai uit la tine. Ia te uită, ce-ai mai
crescut. Ai ajuns o adevărată doamnă frumoasă și distinsă. Așa, ce-ai mai făcut între timp” Nu, asta-
i o prostie. (Se îndreaptă spre oglindă. își potrivește coafura. bătaie la ușă. Joanna rămâne mută

2
cu ochii la ușă. Bătaie din nou. Merge spre ușă. O deschide.)

(Melissa e îmbrăcată într-un blazer bleumarin, fustă plisată, bluză albă- uniforma unei școli
oarecare, conservatoare. Poșetă, o cutie cu un instrument muzical și o partitură. Expresie serioasă.
Surâsul nu apare ușor pe fața acestei tinere. Vocea îi e recel, la obiect)

MELISSA: Salut. Eu sunt Melissa. (Joanna nu e în stare să zică nimic). Adică fiica ta.
JOANNA: Eu sunt Joanna. Mama fiicei. (Melissa îi ăntinde mâna)
MELISSA: Salut.
JOANNA(Joanna îi ia mâna): Salut .
(Își desprind mâinile, tăcere lungă.)
MELISSA: Îmi pare bine că te recunosc.
JOANNA: Îți pare?
MELISSA: Da. Nu eram sigură că o să te recunosc
JOANNA: Nu erai?
MELISSA: Nu, dar da.
JOANNA: Da, ce?
MELISSA: Te recunosc
JOANNA: A, da.
MELISSA: Nu te-ai schimbat foarte mult.
JOANNA: Nu?
MELISSA: Nu. Nu te-ai schimbat.
JOANNA: Mda. Nici tu.
MELISSA: Nu? Pe atunci purtam aparat dentar, dar acum nu mai e nevoie, vezi? Și multe alte
lucruri sunt altfel acuma... Vreau să spun, a trecut atâta vreme de atunci...
JOANNA: De când?
MELISSA: De când nu ne-am mai văzut una cu alta.
(Joanna o conduce pe Melissa în apartament și închide ușa.)
JOANNA: (pauză) Da. Ai găsit ușor casa?
MELISSA: Da, m-a lăsat tata cu mașina. Am ajuns puțin mai devreme.
JOANNA: Cu 15 min și jumătate.
MELISSA: N-a fost trafic așa de aglomerat, cum crezuse tata. A spus că pe tine nu te deranjează.
JOANNA: Așa a spus?
MELISSA: Vine la cinci să mă ia. Astăzi seară mergem la concert.
JOANNA: Înțeleg.
MELISSA: Sper că e în regulă.
JOANNA: Sigur. Bună idee, să mergeți la concert.
MELISSA: Nu. Vreau să spun ora la care vine să mă ia. Cinci.
JOANNA: Ce-i cu ea?
MELISSA: Nimic
JOANNA: A, spuneai de... ora cinci. Când vine tata. Sigur. Are să te ia să mergeți... Probabil că ai
să crezi că sunt...
(Melissa a rămas cu ochii pe picioarele Joannei. J se uită și ea în jos. Vede că nu și-a pus pantofii)
3
JOANNA: (râde nervoasă) Te întrebi probabil de ce nu sunt încălțată. Și eu mă întreb de ce nu mi-
am pus pantofii. Hmm- pot să te întreb ceva? Pui mare preț pe prima impresie?
MELISSA: Pe prima impresie? Da, cred că da.
JOANNA: D-asta mi-era și mie frică. Mă crezi sau nu , de obicei nu-s chiar atât de confuză. De
fapt, ai crede că... Nu, lasă acuma, n-are importanță.
MELISSA: Ce?
JOANNA: E o prostie. Nu mă puteam...
MELISSA: Hai, întreabă, poate te ajut în vreun fel.
JOANNA: N-ai vrea... să te întorci în hol și să bați la ușă ca adineauri când ai intrat?
MELISSA: (nu înțelege) Înapoi în hol?
(Joanna o conduce pe Melissa înapoi în hol.)
JOANNA: Crezi c-am înnebunit, nu? Că-s tâmpită.
MELISSA: Vrei să...
JOANNA: Da. (inchide ușa) Numără până la 10 și pe urmă bate în ușă (se întoarce în cameră)
Pantofii ăia, dracului! Și părul asta.
(Joanna se încalță. Se piaptănă în grabă. Melissa face cum i-a spus- bate la ușă. Joanna respiră
adânc și deschide ușa)
JOANNA: Tu trebuie să fii Melissa. O, Doamne, ia să te văd. Uite, ce mare te-ai făcut: ai ajuns o
doamnă distinsă si foarte frumoasă .O, draga mea, fetița mea! A trecut atâta vreme, prea multă
vreme. Mi-a fost așa dor de tine. Lasă-mă să mă mai uit la tine. Nu-mi vine să cred că tu ești. Dar tu
ești. Și ce ochi frumoși ai, și ce siluetă (o trage mai aproape) Ai să mă ierți vreodată? Ai să poți s-o
ierți pe egoista, nenorocita de maică-ta? Cum a fost? Vreau să spun în ce privește prima ta
impresie?
MELISSA(fără convingere): Au.
JOANNA: A!!,...și La Mulți Ani de ziua ta!
MELISSA: Merci.
JOANNA: Cum te simți acuma la 16 ani?
MELISSA: Toată lumea mă întreabă asta. Nu știu sigur ce așteaptă cu toții să le spun. Mi-am adus
flautul. M-am gândit că poate, mai târziu, ai vrea ca să....
JOANNA: Flautul?
MELISSA: Da. Cânt la flaut. Nu mai ții minte?
JOANNA: Sigur că țin minte.
MELISSA: M-am gândit că poate-ai vrea să-și cânt ceva.
JOANNA: Am să vreau. Sigur că am să vreau. Intra, te rog, fă-te comodă.
MELISSA: Drăguțe flori.
JOANNA: Da. Sunt de la... o cunoștiință. Da.

(Tac amândouă)

JOANNA: Cred că ți-e sete după un prim contact atât de... Să-ți dau ceva de băut.
MELISSA: E-n regulă. Nu mi-e...
JOANNA (se îndreaptă spre frigider,îl deschide): Ce zici de o Cola?
MELISSA: O Cola?
JOANNA: Da, n-ai vrea o Cola?
4
MELISSA: Eu nu beau Cola.
JOANNA: Dar ce faci cu ea?
MELISSA: Cum adica?
JOANNA: Nimic. Iarta-mă.
MELISSA: Îmi vine pe gât.
JOANNA: Ce?
MELISSA: Cola. Uită-te la tenul meu.
JOANNA: O,tenul tău. Ce fază... Si eu la vârsta ta aveam o față ca de pizza. Atunci, niște lapte?
MELISSA: Nu,mulțumesc.
JOANNA: Nu trebuie neapărat să-l bei. Poți sa ți-l întinzi pe față, pe obraji. E foarte bun pentru ten.
Să văd. E suc de portocale...
MELISSA(surâde iarași, cam de sus): Nu am nevoie de nimic. Îți mulțumesc.
JOANNA: Atunci, apă?
MELISSA: Nu mi-e sete.
JOANNA: Poate mai târziu. Hai să stăm putin.
(Pornesc amândoua spre canapea. Melissa o cotește spre scaun. Își surâd.)
MELISSA: Ai aici... JOANNA: Si ce-ai mai facut?.... (Da..spune.)
MELISSA: Ai aici un apartament plăcut de tot.
JOANNA: O...Îți place?
MELISSA: Da, deși...
JOANNA: Deși?
MELISSA: Nu mi se pare că-ți...seamănă. Că ți se potrivește.
JOANNA: Da? Cu cine-ai zice că seamănă?
MELISSA: Nu știu.
JOANNA: A,uite s-a facut ora mesei! (Sare în sus și o pornește spre bucătărie.)
MELISSA: Nu ,chiar nu...
JOANNA: Uite aici, am găsit niște cotlete grozave, prosciutto crudo, salam italian, provolone si
mozzarella. Am și niște rulade. Mă gândeam să facem împreună...
MELISSA: Eu nu mănânc carne.
JOANNA: Ce spui?
MELISSA: Sau produse animale de nici un fel.
JOANNA: O, Doamne, ești vegetariană. De ce nu mi-a spus nimeni. Aș fi cumpărat...banane si
conserve de fasole.
MELISSA: Nu sunt genul meu...
JOANNA: Stai, să nu mă înțelegi greșit. Din punctul meu de vedere nu mă deranjează deloc
convingerile tale. Eu am vederi foarte liberale.
MELISSA: Dar eu nu sunt vegetatiană! Cel puțin, nu permanent. Tissy și cu mine ne-am înscris la
un club dietetic, care se cheamă ,,Să trăim holistic". Facem yoga și meditație. Chestii de felul ăsta.
Mâncăm numai fructe proaspete si vegetale.
JOANNA: Cine-i Tissy?
MELISSA: Ce spui?
JOANNA: Tissy. Ziceai că Tissy și cu tine v-ați înscris la cursul ăsta.
MELISSA: Tissy. O știi, nevasta tatii, Tissy?
5
JOANNA: Tatăl tău are o nevastă pe care o cheamă Tissy? De când?
MELISSA: Din totdeauna. Sau, cel puțin, de când tu și cu el...o știi, Teresa Chambers, soția tatii.
JOANNA: Și tu îi spui Tissy.
MELISSA: Exact. Și ea-mi spune mie Missy.
JOANNA: Missy?
MELISSA: Mda, pentru că...
JOANNA: Și ea de ce-ți spune ție Missy?
MELISSA: Nu știu. Așa mi-a spus întotdeauna. Vreau să spun, de când ea si cu tata...
JOANNA: Nu vreau să fac vreo problemă din asta. Sigur, Teresa, Tissy, e liberă să-ți spună cum
vrea. Doar că noi ți-am spus întotdeauna Melissa. Tatăl tău cum îți spune?
MELISSA: Tata?
JOANNA: Da,tata. Cum îți spune tata?
MELISSA: Cred că și el îmi spune tot Missy.
JOANNA: Da. Tissy si Missy ale lui. Bine că nu-i nici unul din voi peltic..
MELISSA: Da, oricum, voiam să-ți spun că nu pot să mănânc carne sau brânzeturi. Îmi pare foarte
rău că-ți fac atâta bătaie de cap.
JOANNA: Dar ce facem cu masa de prânz? Poate vrei să trecem direct la tortul de ziua ta.
MELISSA: Dar sa știi că nu mâncăm nimic din produsele semipreparate pe bază de hidrogen sau
rafinate.
JOANNA: Înțeleg. Nici produse animale. Ce mai rămâne?
MELISSA: Ți-am spus.
JOANNA,MELISSA: Fructe proaspete si ( JOANNA:legume) (MELISSA: vegetale)
MELISSA: De preferință organice.
JOANNA: Uf, iarta-mă. Eu nu mă dau în vânt după chestii "organice". Eu de obicei mănânc în oraș
și sincer să-ți spun, habar n-am prin ce proces a trecut mâncarea. Să vedem...O jumatate de varză.
MELISSA: Joanna nu mi-e foame.
JOANNA: Sigur că ți-e foame. Ai șaisprezece ani. Știi ce, nu-mi ia nici un minut să dau fuga până
jos la colț...
MELISSA: Îți spun, nu mi-e...
JOANNA (pornește spre ușa din față): Dar și mai bine, mă duc până jos. Prietena mea Eleanor își
crește ea roșiile și castraveții în glastre , pe veranda din spate.
MELISSA (sare în picioare): Îți spun! Nu mi-e foame deloc!
JOANNA: Cât de neprelucrate trebuie să fie? Îți aduc glastra întreagă și poți să le ronțăi frunzele.
MELISSA: Acum, parcă ești bunica.
JOANNA (îngheață locului): Parcă sunt cine?
MELISSA: De câte ori mă duc la ea în vizită, numai ,,Melissa, ține ceva de băut; Melissa mai
servește o porție". Chiar așa și tu. Exact ca maicăta.
JOANNA: Foarte urât lucru să mi-l spui în față.
MELISSA: Eu cred sincer că n-am să ajung niciodată așa. Eu am fost crescută altfel.
JOANNA: Așa?
MELISSA: Tissy nu crede deloc că noi copiii ar trebui să fim constrânși să facem ceva ce e
împotriva principiilor noastre. Ea crede in CORP.
JOANNA: Asta ce e?

6
MELISSA: Copiii ar trebui să aibă responsabilitate personală. C-O-R-P.(CE-O-RE-PE)
JOANNA: Sună într-adevăr foarte progresist. Și,practic ce înseamnă?
MELISSA: Adică, atunci când ies în oraș. Tissy nu trebuie să-mi spună de fiecare dată la ce oră să
fiu acasă. Am răspunderea mea personală pentru asta.
JOANNA: Da? Și când ieși undeva,la ce oră îți spui ție însăți că ai sa fii acasă?
MELISSA: Nu ies chiar atât de des, dar când ies, sunt acasă întotdeauna la zece.
JOANNA: Nu e cam devreme? Chiar și filmele de la ora nouă nu se termină înainte de ora
unsprezece.
MELISSA: O, eu nu mă duc la filme. Vezi, eu am răspunderea mea și pentru studiile mele, pentru
muzica mea, gimnastica. Tissy și cu mine alergăm în fiecare dimineață la cinci treizeci. Am
răspunderea mea si mă scol singură.
JOANNA: Și ce se-ntâmplă dacă sari calul?
MELISSA: Ce vrei să spui?
JOANNA: Dacă...dormi mai târziu si Tissy trebuie să facă jogging singură.
MELISSA: Nu știu. Nu s-a întamplat niciodată.
JOANNA: N-ai dormit niciodată mai târziu?
MELISSA: Nu. Dar dacă aș fi făcut-o, aș fi responsabilă să asigur compensație. Asta înseamnă C-
O-R-P.
JOANNA: Chiar, asta e. Sunt convinsă că rentează. Și deci, cum spune bunică-ta, tatăl tău a trebuit
să adauge o cameră întreagă acasă la voi ca să-ți poată ține toate cupele și distincțiile.
MELISSA: Bunica exagerează. Tata ține tot ce am câștigat într-o vitrină mai mare din living.
JOANNA: Tatăl tău mi-a dat și mie voie să-mi țin o cupă câștigată de mine în vitrina lui. (Se
îndreaptă spre bibliotecă și se întoarce cu un mic obiect din ceramică,montat pe un suport de
lemn). Uite-o.
MELISSA: A, micul pulover trandafiriu. Îl țin minte. Nu știam că era al tău.
JOANNA: L-am câstigat la liceu. Premiul Maria Magdalena pentru Suferință Îndelungată.
MELISSA: Și pentru ce l-ai câștigat, la muzică?
JOANNA: N-aș spune.
MELISSA: Atunci sport?
JOANNA: Pentru nebunie curată.
MELISSA: Pentru ce?
JOANNA: Când am terminat liceul, un grup de fete s-au vorbit și au dat Premiul ăsta fetei care se
întorcea cu mai multe vânătăi și urme de mușcături după o întalnire.
MELISSA: Doamne, și nu te-ai simțit deloc nu știu cum? Rușinată?
JOANNA: Rușinată? Dar ăsta a fost singurul lucru pe care l-am câștigat eu pe merit în toată viața
mea. Când m-am ridicat să-mi iau premiul am spus:,, Aș vrea să-i mulțumesc lui Marty Roberts,
fără ajutorul căruia nu ar fi fost posibil să câștig trofeul".
MELISSA (surâs silit): Eu n-aș zice că mă dau în vânt după lucruri din astea.
JOANNA: Ne distram și noi.
MELISSA: Da, așa cred.
JOANNA: Da,să știi!
(Joanna se duce sa puna trofeul la loc.Melissa i-l ia din mana)
MELISSA:. Îl pun eu la loc.
JOANNA: Da,bine.Era…
7
MELISSA:Țin minte unde era.
JOANNA: Ascultă,am…am tot vrut să-ți explic…știi și tu,despre ce s-a întâmplat atunci.
MELISSA: Nu trebuie să explici nimic.Eu știu tot ce se poate știi despre alcolism.Ni s-au dat filme
la școală.Arată ce face alcolul în corpul omenesc .Distruge sistemului circulator si fiecare pahar de
alcool distruge mii și mii de celule ale creierului.
JOANNA:Eu aveam oricum prea multe celule...
MELISSA Și asta a fost o glumă.
JOANNA(aprobă din cap): Melissa.Filmele astea nu ți-au spus că alcoolismul e o boală?
MELISSA: Ba da,dar tata spune că alcoolismul e o slăbiciune morală.
JOANNA: Cei mai mulți spun asta.
MELISSA Tata e doctor.
JOANNA: Știu asta,dar chiar și în rapoatele medicale se recunoaște ca…
MELISSA: Chiar trebuie să discutăm despre asta?
JOANNA: Aș fi vrut să-ți explic.
MELISSA: Asta pare alt cd-player.Ce s-a întâmplat cu cel pe care ți l-a dăruit tata?
JOANNA: Nu mi l-a dăruit tatăl tău.(deodată izbucnește muzică rock din difuzoare).
MELISSA:(reduce volumul) Ăsta-i Yuck/Marilyn Manson .Cum poate să asculte cineva prostiile
astea?
JOANNA: Lucrez cu niște tineri care m-au molipsit și pe mine.
MELISSA(găsește un post de muzică clasică) : Uite, Schumann.
JOANNA: E Schubert. Oricum,să ne întoarcem la alcoolism.La vremea aceea eu nici nu știam că
sunt alcoolică.Nici când ajunsesem la spital nu știam.
MELISSA:Eu îmi aduc aminte de spital.Mi-ai trimis o ilustrată de acolo.Am vrut să te vizitez dar
tata spunea..
JOANNA: Tata spunea că ce?
MELISSA Că un ospiciu de bolnavi mintali nu e locul potrivit pentru o fetiță.
JOANNA: Era într-adevăr și un ospiciu pentru asemenea bolnavi,mintali. Dar acolo am cunoscut o
consilieră voluntară. Eleanor.
MELISSA: Prietena ta de jos,cu glastrele cu plante.
JOANNA: Da.Pe lângă specialtatea asta a ei de horticultoare în mediul urban si pe lângă faptul că
este o femeie din lumea bună, Eleanor m-a adoptat si asta mă face să mă simt..oarecum deosebită.
(pauză) Melissa,motivul pentru care mi-a trebuit atât de mult timp să întru în legătură cu tine,asta
voiam să-ți explic.Nu vroiam sa ma vezi cum eram dar acum,cu ajutorul lui Elli…
MELISSA: Tata spunea că nu tu nu ai fi avut nevoie să stai în spitalul acela ingrozitor.Dar tu nu-i
lăsai să-ți dea drumul.
JOANNA: Asta e adevărat.
MELISSA: Dacă te-ai fi întors acasă,am fi avut noi grijă de tine.
JOANNA: Eu nu voiam să aibă altcineva grijă de mine. Eu voiam să fiu ceva mai mult decât pur și
simplu nevasta domnului Wright. Melissa,ascultă-mă,când tatăl tău și cu mine am rupt-o eu am…
MELISSA:Tata mi-a explicat totul.Cu divorțul.
JOANNA(crispată): Sunt sigură că ți-a explicat. Și sunt sigură că a fost cât se poate de imparțial.
Dar aș vrea ca tu să asculți mai departe ce am și eu de spus!(Liniște o clipă.Melissa începe să
citească bilețelele prinse în rafturile bibliotecii Joannei.Pare indiscretă la modul deliberat.)
Când mi-au dat drumul de la spital,mă simțeam alt om. Am inceput sa muncesc. Am lucrat
8
curățenie prin birouri, pe urmă într-un magazin de încălțăminte.
MELISSA: Acela de pe Madison.
JOANNA: Da.
MELISSA: Tata și cu mine am trecut cu mașina pe acolo.
JOANNA:Ați trecut? Probabil că pe mine nu m-ati putut vedea...
MELISSA: Și acum lucrezi la o firmă de publicitate.
JOANNA: Da, sunt aici la ei de optsprezece luni. Sunt la serviciul de repartiție.Asta înseamnă că
aranjez…
MELISSA:Știu ce-nseamnă serviciul de repartiție.
JOANNA: Firește.Vezi, Melissa, m-am schimbat. Și, de asemenea, am acceptat în sfârșit faptul că
sunt alcoolică si fac parte dintr-o asociație făcută din oameni ca mine.
MELISSA: Alcoolicii anonimi.
JOANNA: Da.Și astă noapte am sărbătorit a doua aniversare împreună cu ei. Au trecut 2 ani
acum.Doi ani și o zi de când am băut ultima oară.Sunt și consilier voluntar în weekend.
MELISSA: La Refugiul Sfântului Iuda. Lucrezi cu toxicomani adolescenți. Iam vizitat și eu o dată.
JOANNA: De ce?
MELISSA: Din curiozitate. Îmi aduc aminte de poza asta.
JOANNA: E seria asta de trepte.În momentul de față mă canalizez pe treptele 8 și 9.
MELISSA: A fost făcută de ziua mea.
JOANNA: Pe treapta a 8-a a trebuit să fac o listă cu cei cărora le-am făcut rău cu băutura mea.
MELISSA(privind fotografia): Când am împlinit 10 ani.Mai ții minte?
JOANNA: Țin minte.Treapta a noua,asta e grea.
MELISSA: Aveam un tort cu 10 lumânări.
JOANNA: Aici trebuie să-ți ceri iertare, față de toți cei de pe listă.
MELISSA: Și tu ai comandat de băut.O vodcă dublă cu cuburi de gheață.
JOANNA: Melissa,ascultă-mă,te rog.
MELISSA: Mă gândeam că sună atât de caraghios.De ce ar vrea cineva să i se toarne băutură peste
niște cuburi de gheață?
JOANNA: Nu mai pot să-mi șterg din minte mesele alea de prânz cu vodcile duble cu martini.
Aniversările ratate, suferința și umilința pe care ți le-am provocat.Dar te-am invitat acuma aici ca
să-ți spun cât de rău îmi pare pentru tot ce ai îndurat din cauza mea. Sper din toată inima că ai să mă
ierți...
MELISSA: Tata nu a vrut să divorțeze! Dar când tu ai plecat din spital și ai refuzat să te intorci
acasă,el ce mai putea să facă?
JOANNA: Nimic...(pauza)Ascultă. Haide să nu mai vorbim despre mine.Vreau să aflu lucruri
despre tine.Tot ce-ți place, ce nu-ți place,ce vrei să faci și unde ai vrea să fii peste
cinci,zece,cincisprezece ani. Lucrurile astea.
MELISSA: Ai vrea să-ți spun despre premiile pe care le-am luat?
JOANNA: Sigur.Premiile.
MELISSA:Tata e cel mai mândru de astea pentru studii. Tissy aduce vorba mereu de cele de sport.
JOANNA: Dar ție, care iți place cel mai mult?
MELISSA: Cele de muzică.Cânt la flaut în orchestra școlii.Am câștigat la concursurile pe district și
pe stat,solo și ansamblu,de 2 ori.Am fost flautul principal vara trecută în Orchestra Tineretului și am
dat concurs pentru Orchestra Mc Donald.
9
JOANNA: Asta-i nemaipomnit!
MELISSA: Nu,nu e.Am căzut la concurs.
JOANNA: O,îmi pare rău.
MELISSA: Mi-au criticat expresia muzicală. Mi-au spus că am o tehnică perfectă,dar că sunt lipsită
de expresivitate. Așa că acum am lucrat din greu în direcția asta.
JOANNA: Ai lucrat la expresivitate muzicală.
MELISSA(Se îndreaptă spre canapea.unde și-a lăsat lucrurile).Da!...Uite,ce am găsit. (Îi întinde
Joannei o foaie de hârtie cu o partitură scrisă de mână).Recunoști asta? E o compoziție scrisa de
tine. Pot să o cânt și eu acum.Sigur,știu că nu pot s-o cânt la fel de bine ca tine,dar aș vrea să încerc
și eu.
JOANNA:Unde-ai găsit asta?
MELISSA: În pod la bunica.La un loc cu fotografii cu tine și cu tatăl tău împreună. Era un bărbat
frumos.Păreați foarte fericiți în pozele alea.
JOANNA:Da?
MELISSA:Aș fi vrut să-l fi cunoscut și eu.
JOANNA: Pe tatăl meu?O,ți-ar fi…Era foarte nostim cu el.O parte din timp.
MELISSA: Trebuie să fi fost foarte tristă când a murit.Pariez că tu și bunica erați foarte mândre de
el.
JOANNA:Bunica?
MELISSA:Da.Vorbește deseori despre ce om minunat era el.
JOANNA:Tu vorbești serios?
MELISSA:Zice că era un om minunat.
JOANNA:Femeia asta mă înnebunește!
MELISSA:Nu înțeleg.
JOANNA:Bunica ta a spus intotdeauna că bunicul tău era un prăpădit.
MELISSA:Ba spune că..
JOANNA:Un prăpădit,un ratat,un bețivan!
MELISSA:Nu înțeleg ce spui tu acolo.
JOANNA:Vrei să spui că bunică-ta nu ți-a spus niciodată că el a fost “cea mai mare dezamăgire din
viața ei”?(Melissa clatină din cap).Tatăl bunicii tale avea o firmă de construcții aici în oraș și tata a
refuzat să preia afacerea.Nu voia să-și petreacă viața turnând beton;voia să compună muzică.Ea nu
l-a iertat niciodată.I-a spus toată viață că era un nimic,un pianist de mâna a zecea. Așa că el a
început să bea și certurile au devenit tot mai urâte,și pe urmă el a plecat de tot.Până în ziua morții
lui,pentru ea,el a fost un prăpădit.
MELISSA:Nu-i adevărat!
JOANNA:Melissa,eu am trăit cu ei!
MELISSA:Bunica spunea că era un om minunat!
JOANNA:Sigur!Știi ce mi-am adus aminte acum,de când erai tu mică?Cât de mult ne
certam/contraziceam.Speram că am depăsit perioada aia. Mi s-a cam uscat gâtul, am să...
MELISSA: Ți-aduc eu. Ce ai vrea să bei?
JOANNA: Apă. Mulțumesc! Ascultă, Melissa,sunt mândră cu adevărat de toate realizările
tale...toate.Dar tu,tu ce faci?
MELISSA:Cum adică,ce fac?
JOANNA: Cum te distrezi tu?
10
MELISSA:Să mă distrez?
JOANNA:Știi și tu…ha,ha,hi,hi,distracții?
MELISSA:Pe mine mă amuză tot ce fac.
JOANNA:Nu mă gândesc la activitățile astea pe care le faci cu placere și care te amuză,vreau să
spun ceva nostim!Când a fost ultima oară când ai ras asa deodata, fără motiv?
MELISSA:De ce aș face așa ceva?
JOANNA:Voi nu vă strângeți laolaltă o gașcă de fete și râdeți noaptea despre nimic și analizați
pâna la cele mici amănunte anatomia oricăruia din tipii de la școală?
MELISSA: Tata și cu Tissy nu vor ca eu să-mi pierd timpul cu fleacuri din astea.
JOANNA: Să-ți pierzi timpul? Draga mea,dar la vârstă ta asta e viața. Când ai ieșit ultima oară cu
colegii tăi?
MELISSA: De când urmez cursurile astea holistice...
JOANNA: Dar viața asta holistică nu e deloc holistică dacă nu-i și sexul opus de față. Mai ales la
vârsta voastră.La voi la școală nu sunt petreceri cu băieții?
MELISSA:Ba da.
JOANNA:Și nu te duci?
MELISSA:Nu.
JOANNA:De ce nu?
MELISSA:De aia.
JOANNA:Te-a invitat cineva vreodată?
MELISSA:De fapt,nu.Dar,oricum nu voiam să mă duc.
JOANNA:Ei,haide.Ascultă,de ce nu inviți tu pe cineva? Eu asa făceam.
MELISSA:Eu nu pot să fac asta.
JOANNA: Dar nu trebuie să faci nimic altceva decât să dai un telefon.
MELISSA: Nu am timp de așa ceva.Și pe urmă băieții..sunt stupizi.
JOANNA: Sigur că sunt stupizi.Asta-i și face așa de nostimi.
MELISSA: Tata și cu Tissy..
JOANNA: Dar nu poți să-i lași deoparte pe tata și Tissy asta?
MELISSA: Nu vreau să mai discutăm despre chestiile astea!
JOANNA: Eu nu vreau altceva decât să te ajut.
MELISSA: N-am nevoie de ajutorul tău.
JOANNA: Iartă-mă!
(pauza)
JOANNA: Ai stat vreodată de vorbă cu cineva despre..știi și tu,despre chestiile astea importante?
MELISSA: Vrei să spui,despre sex? Ni s-au dat filme la școală despre problemele sexuale înca din
clasa a 4a.
JOANNA: Da, sigur, filmele astea..
MELISSA: Știu pe unde vin copiii.
JOANNA: Dar în sexualitatea asta cum îi spui tu, intră mult mai multe decât felul cum se fac copiii.
Presupun că ești încă virgină...
MELISSA:Cum poți să mă întrebi așa ceva?
JOANNA: În ce privește virginitatea, nu există nuanțe. Sau ești virgină sau nu ești.
MELISSA: Mda,bine..Da,sunt!
11
JOANNA: Și te-ai gândit vreodată la..adică la momentul când ai să încetezi să mai fii virgină?
MELISSA: NU!
JOANNA: Chiar nu?Când eram de vârsta ta...
MELISSA: Dar asta nu e treaba ta!Ce fac eu cu viața mea nu e treaba ta!
JOANNA:Dar eu mai sunt încă mama ta!
MELISSA(sare în picioare și răstoarnă scaunul): NU,NU EȘTI! AI ÎNCETAT SĂ MAI FII
MAMA MEA ACUM ȘASE ANI! M-AI PĂRĂSIT, MAI ȚII MINTE?AI PLECAT DE LA
NOI,DE LA TATA ȘI DE LA MINE!Ai ieșit din ospiciu ăla de nebuni și n-ai mai vrut să te întorci!
Ai uitat că mai trăiam și eu pe lumea asta! Șase ani, n-ai vrut să mă vezi, n-ai vrut să mă suni;nici
măcar o scrisoare nu mi-ai trimis...
JOANNA: Deci toate sunt din vina mea ,nu?
MELISSA: Ce să fie din vina ta?
JOANNA: C-ai ajuns așa cum ai ajuns.
MELISSA: Și ce-i așa rău cum am ajuns eu?
JOANNA: N-am vrut să spun asta.
MELISSA: Am fost prima în clasă încă de la grădiniță.Notele mele au fost întotdeauna cele mai
bune!Și am câștigat de pe acum burse la trei universități din cele mai bine cotate!
JOANNA: N-am spus că e ceva rău felul în care ești. Ascultă,nu aș fi vrut ca eu...
MELISSA: Ai vrea să mai ies odată în hol și să-ți mai bat la ușă?
JOANNA: Melissa,te rog.
MELISSA: De ce m-ai mai chemat azi aici?
JOANNA: Ți-am spus,voiam..voiam să-ți spun că..îmi pare rău!
MELISSA: Îți pare rău pentru ce? Pentru ce am ajuns eu?
(Ușa se deschide deodată,s-a întors Eleanor)
ELEANOR:Deranjez? Tu ești firește Melissa!

(Întuneric)

Actul II

JOANNA: (scoate o felicitare din sertar).Am vrut să ţi-o dau de când ai ajuns.Îmi pare rău că e
doar aşa,o ilustrată.Ar fi trebuit să-ţi cumpăr ceva,dar..
MELISSA(deschide plicul):Nu-i nimic.”Abia aştept după-amiaza asta a noastră împreună,cu
dragoste,Mama.”(găseşte un cec de format mare.)O grămadă de bani.
JOANNA: Mă gândeam că poate-ţi cumperi,ştii şi tu,o pereche de pantofi de alergat sau ceva.
MELISSA(Întinzându-i cecul inadarat): Nu am nevoie de pantofi noi.
JOANNA: Melissa,stai putin,un minut,ce dracu’/naiba!
MELISSA: Nu-mi plac cadourile în bani. Nu mi-au plăcut niciodată. Exprimă atâta indiferenţă...
JOANNA: Sunt de acord cu tine,dar nu-ţi ştiam măsura la pantofi sau ce preferi tu..
MELISSA:Vreţi să mă iertaţi.Trebuie să merg la baie.
(Melissa iese repede)
ELEANOR: Mă crezi sau nu,dar să ştii că făceam progrese cu ea.
JOANNA: Până m-am întors eu acasă.
ELEANOR: E ceva în felul în care îi da ea înainte.Ceva cunoscut pentru mine,dar numai că nu pot
12
să-mi dau seama exact ce.
JOANNA:Nu e niciun secret, Eleanor. Mă dispreţuieşte.
ELEANOR: Da, dar nu sunt sigură că din motivele pe care ţi le închipui tu.
(Soneria de la intrare)
ELEANOR: Aştepţi pe cineva?
JOANNA: Sigur că nu.

(Intră Tracy. Are șaisprezece ani,timidă,isteață,simpatică la modul primejdios. Poartă o rochie mai
curând elegantă,tinerească,prea mare pentru ea și care nu i se potrivește cu pârul vâlvoi,cu
pantofii de gimnastică uzați și ciorapii nu prea curați. Duce în brațe o cutie de florărie.)

JOANNA: (se oprește,ridică privirea): Ce mai e și asta?

TRACY: Salut,Joanna. Știu și îmi pare rău că nu am venit pur și simplu așa cinstit,dar voiam doar
să stau puțin pe afară s-o văd o clipă pe Melissa,asta-i tot. Salut,Eleanor!
ELEANOR: Noi ne cunoaștem?
JOANNA: Ai cunoscut-o aseară. La ședință.
TRACY: Joanna, sunt sigură că eu sunt chiar ultima persoană din lumea asta mare pe care ai mai
vrea s-o vezi acum, dar n-am putut să mă abțin, a fost peste puterile mele. Conferința aia pe care ne-
ai ținut-o aseară, cum tu ai fugit de la Melissa și cum acuma încerci să-ți ceri iertare, să te împaci cu
ea, asta m-a rupt, m-a dat peste cap. Ai să spui că sunt sentimentală, dar ce pot să fac? (Către
Eleanor) Și mama mea a fugit de mine,tot așa.
ELEANOR: Chiar nu pot să-mi închipui cum o fi făcut așa ceva.
TRACY: Melissa mai e aici?
JOANNA: Tracy, aș vrea mult de tot să te invit să stai cu noi, dar înțelegi și tu, nu-i așa? Am sa fiu
la Sfântul Iuda maine dimineață și o să stăm mai mult de vorbă. E bine așa?
TRACY: Da,sigur.
ELEANOR: Mi-a făcut placere,Tracy
TRACY: Da,sigur. La revedere, Eleanor. Chiar. Poate că te prind o dată la o ședință.
ELEANOR: Poate(Tracy iese. Joanna închide ușa.)Mamă ce-mi plac refugiatele astea ale tale.
JOANNA: Asta e un fel de vedetă. A fugit de la centrul de corecție de trei ori. A fost implicată în
chestii cu estorcări de bani,furturi din magazine,prinsă vânzând marijuana din ușă-n-ușă,sub formă
de fursecuri pentru cercetași.
ELEANOR: Și mai și bea?!
JOANNA: Bea...
ELEANOR: Da,tot ce pot să spun eu e că fete ca ea compromit alcoolismul cinstit.
JOANNA: La dracu' (Priveste pe fereastră)
ELEANOR: Ce e?
JOANNA: Tracy. Nu a ieșit din casă.
(Melissa vine dinspre baie)
MELISSA: A sunat cineva la ușă?
JOANNA: Nu, nu. (Bătaie la ușa de la intrare)
MELISSA: Deschid eu.
JOANNA: Nu,Melissa,nu deschide tu ușa...

13
MELISSA: Căutați pe cineva?
TRACY:Melissa,da?Doamne, ia să ma uit la tine, arăți exact ca fetele alea pe care le vezi la
reclamele pentru produsele de igienă feminină!(Joanna si Eleanor își dau ochii peste cap)
MELISSA: Poftim?
JOANNA: Tracy,ce mai...
TRACY: (către Melissa):Eu sunt o prietenă de-a mamei tale.(Îi întinde mâna)Tracy Chesterfield.
Ca țigările.
JOANNA: Tracy e una din fetele cu care lucrez eu la Sfântul Iuda.
MELISSA: Îmi pare bine să te cunosc.Ai o...rochie drăguță.
TRACY: Chiar îți place?Am luat-o special pentru astăzi. De la H&M !Am văzut-o în vitrină și mi-
am și zis; ăsta-i chiar genul de rochie pe care Joanna ar cumpăra-o pentru fata ei.Așa că am intrat și
mi-am luat-o.(face o piruetă).Și ție îți place, nu,Eleanor?
ELEANOR: Foarte...șic.
TRACY: Am luat-o special pentru astăzi! De la H&M!(Joanna și Melissa îi fac față una lângă
alta) Doamne,ce poză frumoasă faceți voi două. Știți e chiar ziua care simțeam eu că are să fie.
Plină de iubire și așa mai departe.
JOANNA: Mulțumesc pentru cartea de vizită, Tracy. Acuma,cred...
TRACY: Sper că știi ce femeie mare e mama ta,Melissa.Vreau să spun,cum a ținut ea speech-ul ăla
aseară...le-a spus la toți cei de față despre tine,cum a fugit ea de acasă de la tine și asa mai departe și
cum nu se mai putea gândi la nimic altceva decât să se întoarcă să stea cu tine.Nu-i așa că a vorbit
frumos, Eleanor?
ELEANOR: Da, foarte emoționant.
JOANNA: Te rog,Tracy, acum nu e momentul să...
TRACY:Numai că mama ta e șireată ca o vulpe,Melissa.
MELISSA: Spune-mi Missy.
TRACY: Missy. I-a făcut pe toți să râdă ca să nu-și dea seama cât de mult o doare pe dinăuntru,dar
eu am știut ce mult o doare.Vreau să spun, și bătrâna mea a fugit de la noi de acasă și știu bine că pe
undeva și pe mama mea o doare pe dinăuntru.
MELISSA: Ce trist.
TRACY: Nu-i așa? Într-o zi vin acasă de la școală, și casa unde stăteam, goală.A lăsat un
bilet:”Dragă Tracy”,zice,”m-am mutat împreună cu un tip pe care l-am cunoscut săptămâna
trecută.Vinde săpun și lui nu-i plac copiii. Masa ta de seară e în cuptor. Dragoste,Mama.”
MELISSA: Dar tatăl tău?Ce a spus când a plecat mama ta?
TRACY: Tatăl meu? Glumești. Mama mea mi-a spus o data, că tatăl meu ar fi putut fi oricare din
să zicem cinci tipi diferiți la întâmplare. M-am gândit și eu la asta.Vreau să spun ce aș fi putut să
fac...să trimit în fiecare an câte cinci felicitari de Ziua lui Tăticu’?
MELISSA: E pur și simplu îngrozitor. Nu ai pe nimeni nici măcar să-ți semneze carnetul de note.
TRACY: Acuma să știi, dintr-un motiv sau altul, asta nici n-a fost niciodată o problemă.
JOANNA:Tracy,te rog. N-ai vrea...
TRACY: Hei, am aici o poză cu mama, uite!Am...uf...uite că am plecat și mi-am
uitat...asta...portmoneul/portvizitul meu. Îți vine să crezi? Dar tot am ceva în...asta...o secundă... (Se
întoarce cu spatele,își ridică rochia și scoate un portofel mic din blugii tăiați,pe care îi poarta pe
dedesubt.Deschide portofelul) Asta-i mama mea.Draguță.nu?
MELISSA: Asta-i mama ta?
TRACY:Nu,aia-i Julia Roberts.O iei cu portofel cu tot când îl cumperi.Asta de aici e mama.
14
MELISSA: Oh
TRACY: Vrei să vezi și tu,Eleanor?
ELEANOR: A,da.(Privind fotografia): Mama ta e...dansatoare?
TRACY: Dansatoare?(Râde) Asta-i nostim chiar. Nu,e uniforma aia a lor mai fantezi pe care o
purta la barul unde lucra ea.
ELEANOR: (îi dă înapoi portofelul):Semănați.
TRACY: Chiar.Toată lumea spune că mama mea și cu mine părem surori.
JOANNA: Tracy, se face târziu.
MELISSA: (se îndreaptă spre bucătarie): Da, asa e. Să scot prăjitura.
TRACY: Prăjitura? Tot mai sărbătoriți aniversarea ta de aseară, Joanna?
JOANNA:Nu. Prăjitura asta este pentru...
MELISSA: Ziua ta nu a fost ieri...
JOANNA: Nu, sigur că nu a fost, dar...
TRACY(către Melissa): E chestia asta a noastră la Alcoolicii Anonimi.În ziua în care te lași de
băutură de tot se cheamă că e ziua ta de naștere și dai o petrecere. E o chestie.
ELEANOR: Dar ne-am distrat bine, nu?
TRACY: Da.Iartă-ma, Eleanor, nu am vrut să spun că...
JOANNA: Prăjitura asta e pentru ziua de naștere a Melissei.
MELISSA: Împlinesc șaisprezece ani astăzi.
TRACY: Nu se poate! Eu fac șaispe ani săptămâna viitoare..FIX!Asta înseamnă că ne-am născut
amândouă în aceeași zodie.Tu crezi în astrologie? După horoscopul meu înseamnă că la amândouă
ne plac mașinile noi, băieții dezghețați și muzica hot de tot. Și horoscopul meu nu minte deloc,
niciodată.
MELISSA: Da, muzica îmi place și mie.
TRACY: Ți-am spus, nu minte niciodată! Ce fel de muzică? Eu sunt pentru rap,punk,rock.Tu cu ce
mergi?
MELISSA: Eu aș zice că sunt mai mult cu muzica clasică.
TRACY: Hei, păi și eu!Am toate discurile cu Recunostința pentru morți! Și cânt și la chitara! Tu
cânți la ceva?
MELISSA: La flaut.
TRACY: Încă un punct pentru stele și zodiacuri!Auzi, poate că data viitoare când mai vii ți-aduci și
flautul și eu am să vin cu scula mea.
JOANNA: O idee grozavă.(Conducând-o pe Tracy spre ușă): Mai vorbim mâine.
MELISSA: Tracy nu poate să stea pentru o felie de prăjitură?
ELEANOR: Melissa,dragă,speram ca voi doua să stați puțin de vorbă,singure ,nu Joanna? De fapt
si eu plecam acuma.
TRACY: Ce-i cu toate baloanele si pălariile astea de hârtie?Adică,cum să faci o petrecere de ziua ei
cu doar două persoane?
MELISSA: Aș vrea să mai stea Tracy!(Un moment de tăcere încordată)
JOANNA: Perfect. Cu cât mai mulți, cu atât mai vesel. Haide să ne punem pălăriile de distracție, să
aprindem lumânările pe tort.(Întinzându-i o pălărie Eleanorei)Eleanor?
ELEANOR: De ce nu?
TRACY: Și să punem și muzică!(Se îndreaptă spre stereo) Și la ce școală mergi tu,Missy?
MELISSA: O școală particulară, undeva în cartierul de Nord.
15
ELEANOR: De fapt, Melissa tocmai mi-a spus că a câștigat o bursă de merit pe patru ani la o
școală.
TRACY: Grozav. Dar, hei, și eu am avut o bursă o dată. Chiar. Un an și jumătate de studiu pe
gratis la o școală în sistemul de școli de corecție.(Găsește un post cu muzică violentă)Uite, acuma
putem să-i dăm drumul!
JOANNA: Tracy, nu poți să cauți niște muzică ceva mai puțin...
MELISSA: Eu aș vrea s-o asculți puțin pe asta, dacă n-ai nimic împotrivă.
TRACY: Asta chiar îți vorbește la inimă, Missy!
MELISSA: Are într-adevăr un anumit fel de-ați încălzi...sistemul circulator.
JOANNA(scotându-și pălărioara de hârtie): Eu...eu cred că am să ies puțin,să iau o gură de aer.
Sper că mă iartă toată lumea.(Joanna iese repede prin ușa din față)
ELEANOR: Melissa, pune tu lumânările pe tort.Tracy, vezi că e niște Cola în frigider.Servește-te.
Ne întoarcem imediat.(Eleanor iese în grabă după Joanna)
TRACY: Hei, asculta, ce e?Credeam că totul e în reg...
MELISSA: Adică numai iubire și chestii de felul ăsta?
TRACY: De ce-i așa montată maică-ta pe tine?
MELISSA: N-am nici cea mai vagă idee, zău.
TRACY: Probabil e ceva care nu a ieșit bine.
MELISSA: Singurul lucru care nu a ieșit bine e că am venit eu aici, în după masa asta.
TRACY: Doamne mă simt ca o idioată.Toată vremea îmi ziceam că e, știi și tu, o atmosferă ca la
întâlnirile alea la care toți sunt cu inima deschisă. Pe maică-ta n-am cunoscut-o decât săptămâna
trecută, dar a fost, știi și tu, nemaipomenită.
MELISSA: Crezi ca vorbim despre aceeași persoană? Joanna McNeil? Doamne, oare are la
dispoziție un milion de glume?
TRACY: Da, sigur îi mai place să și glumească puțin dar...
MELISSA: E ca un copil.Așa a fost întotdeauna.Știi că eu eram cea care avea grijă de ea? Eu eram
aia care strângeam după ea, care trebuia să-i arate cum să facă cutare lucru.Adică ea era întotdeauna
sau beată sau mahmură sau amândouă deodată.Și toate chestiile pe care le spunea...Minciuni. Nimic
altceva decât minciuni gogonate.Toată viața ei nu a fost altceva decât o înșiruire de...
TRACY: Nu vrei cola?
MELISSA: Nu beau cola.
TRACY: Nici eu.(Își ridică rochia și scoate din ciorap o sticlă de jumate de Metaxa): Dar ce-ai
zice să tragem un gât din asta?
MELISSA: Tu umbli cu așa ceva?
TRACY: (trăgând o dușcă): Mda,da.Noroc!Rândul tău!
MELISSA: Eu nu mă dau în vânt după așa ceva.Mulțumesc.
TRACY: Hai că te mai înmoaie.
MELISSA: Nu vreau să mă înmoi.
TRACY: (împingând sticla în mâna Melissei): Hai, ce Dumnezeu!
MELISSA: Nu! Te rog, nu insista...
JOANNA(afară): Bine. Am zis bine și...
TRACY: Doamne, s-au întors!
(Melissa înșurubează dopul la sticlă și Tracy își trage fusta în jos.Se deschide ușa.Melissa nu mai
poate să-i paseze sticla lui Tracy fără să fie văzută.Își strecoară sticla în poșetă.)
16
ELEANOR: Sunteți gata să aprindem lumânările?
TRACY: Da.Tocmai...tocmai scoteam chibriturile. Joanna, să știi că îți mulțumesc foarte mult că
mă lași și pe mine să stau la petrecerea voastră.
JOANNA: (mai destinsă) Mă bucur că-ți face plăcere.
TRACY: O, da. E exact cum speram că are sa fie ziua asta. Plină de iubire și așa mai departe.Îți
sunt recunoscătoare pe bune. Nu m-am mai distrat așa bine de când am iesit de la pârnaie.
ELEANOR: Haide toată lumea! Să cântăm Mulți ani trăiască!!
TOATE: Mulți ani trăiascăăăăăăăăăă!!!
(Fetele suflă în lumânări)
TRACY: Hei, ni se împlinește dorința! Eu mi-am dorit ca mama mea să mă invite și pe mine exact
așa cum te-a invitat pe tine mama ta, Missy.Tu ce ți-ai dorit?
MELISSA: Am uitat să mă gândesc la ceva.
TRACY: Mai putem să mai facem alt tort data viitoare când mai vii. Când? Când mai vii pe la noi?
JOANNA: Curând te tot, sper.
ELEANOR: Haide, luați, Joanna tu nu iei?
TRACY: Grozava prăjitură, Joanna.
ELEANOR: Este, da. E făcută după o rețetă specială pe care o știm numai eu, Melissa și Dr.Oetker.
JOANNA: Mulțumesc.
MELISSA: Și de ce te-au arestat,Tracy?
TRACY: Când?
JOANNA: Melissa, sunt sigură că lui Tracy nu-i face plăcere să vorbească despre...
TRACY: Nu ma deranjează nici atâtica.
ELEANOR: Uită-te la tine, Tracy, ești numai piele și os. Haide să-ți dau puțin lapte.
TRACY: Pârnaia asta de la urmă, să-ți spun. Eram pe geantă, nu mai aveam niciun loc unde să stau,
și vine un tip la mine și-mi spune că-mi plătește ceva de-adevăratelea, dacă plasez pe aici prin jur
niște iarbă din aia de modă veche.
ELEANOR: (Missy,aproape uitasem! De ce nu ne spui chestia aia cu greșeala ta de pronunție?Mor
să aflu cum a fost.) Missy, mama ta mi-a povestit ca participi la concursuri de pronuntie. Poate ai
putea sa ne spui tu ceva despre asta.
TRACY: De pronunție?A da maică-ta ne-a povestit aseară că știi să scrii corect cuvinte lungi.
JOANNA: Tracy vrei să încetezi să mai tot vorbești despre cum a fost aseară?
TRACY: Hei, iartă-mă, n-am vrut...
JOANNA: Aseară a fost ceva numai așa, strict între noi.
ELEANOR: Tracy, ce se spune la ședințele astea e strict confidențial.
TRACY: Am spus că-mi pare rău. Ce Dumnezeu! Și cum (a fost cu cuvintele alea lungi) e cu
concursurile astea?
MELISSA: (A, nu mai știu.) Nu-mi face plăcere să vorbesc despre ele.
TRACY: Vezi...eu ți-am spus cum a fost când m-au turnat la pârnaie.
MELISSA: Bine,bine. Nu-mi place sa vorbesc despre asta din cauza ultimului concurs la care am
participat. Era finala pe stat. Mai rămăsesem numai două și cealaltă tocmai greșise.Tot ce mai
trebuia să fac era să pronunț corect un ultim cuvânt și câștigam. Moderatorul mi-a pasat cuvântul.
Perspicacitate! Eram în al nouălea cer. Știam cum se scrie, știam. Am respirat o dată adânc. Dar
tocmai când începusem să vorbesc...
ELEANOR: Ce s-a intamplat?
17
TRACY: Da? Ce-a fost?
MELISSA: Mi s-a înțepenit aparatul dentar și n-am mai fost în stare să deschid gura!
TRACY: Pe bune?
MELISSA:(Vorbește într-o parte a gurii): Perspicacitate.P-E-R-....suna atat de stupid ca am rămas
acolo ca o imbecilă. Doamne,ce sânge rău mi-am făcut.Tata s-a enervat așa tare că a vrut să-l dea în
judecată pe ăla care îmi făcuse aparatul(Tracy și Eleanor hohotesc) În fond, dacă ne-am
distrat...adică, ziceam...pot să cânt la flaut?
TRACY: Vrei să spui că-l ai cu tine? Păi, scoate-l repede, fato!
MELISSA:Mamă?
JOANNA: Sigur.
ELEANOR: Și ce ne cânți, Missy?
MELISSA: Nu știu. Mă...mă gândeam să cânt ceva compus de mama mea, dar acuma...
JOANNA: Dă-i drumul, Melissa.Chiar aș vrea să-l cânți. Haide.
TRACY: (așezându-se lângă Melissa) Mama ta a scris asta?
MELISSA: Și ea cânta la flaut, nu-i așa mamă? Suntem o familie de muzicieni. Bunicul meu cânta
la pian.
TRACY: Hei, știți că unul din tipii care ar fi putut fi tatăl meu cânta și el la pian?
ELEANOR: Încă un punct pentru zodiac și stele.
MELISSA: Și piesa asta anume...
TRACY: Doamne, ce n-aș da să am și eu chitara cu mine.Am fi făcut un duet de-adevăratelea.
(ridică partitura) Doamne, uită-te ce de note!
MELISSA: Ai grijă, e foarte veche.
TRACY: Decât că muzica asta de aici nu are acorduri deloc. Hei, Joanna, de ce n-ai băgat niște
acorduri...
JOANNA:(smulgând foaia din mâinile lui Tracy): N-ai auzit ce-a spus Melissa? Lasă asta la o
parte!
MELISSA: Uite ce ai facut...ai rupt-o!
JOANNA: Iartă-mă,n-am vrut...
MELISSA: Ai făcut-o intenționat!
JOANNA: Nu!
MELISSA: Intenționat!Nu știu de ce mi-am mai adus flautul...
JOANNA: S-a întîmplat. De ce aș fi vrut intenționat...
TRACY: Ce dracu’ s-a întâmplat?
MELISSA: Mi-a spus tata să nu iau flautul. Ar fi trebuit să-l ascult.
TRACY: Și tu ce te dai la mine?
JOANNA: Din contră, îmi pare bine că ți-ai adus flautul?
ELEANOR: Joanna!
MELISSA:Minți!
TRACY: Chiar eram așa de fericită să iau și eu parte la ziua asta frumoasă...
JOANNA: La dracu’ Tracy
ELEANOR: Joanna, acuma nu...
MELISSA: Asta e tot ce știi să faci. Să minți, să minți, să minți!
TRACY: Mă simt nemaipomenit de tâmpită!
18
ELEANOR: Tracy, acuma ajunge. Ar fi mai bine să...
JOANNA: Am fost pur și simplu surprinsă că ai găsit chestia asta.
TRACY: Ce petrecere de aniversare...!
ELEANOR: Tracy, taci o dată din gură!
MELISSA: Credeam că are să-ți facă plăcere.Mă gândeam...SĂ NU PUI MÂINILE PE MINE!
ELEANOR: Ascultați-mă toate.Vreau să...
TRACY: O farsă de prima mână.Și eu m-am lăsat prinsă!
MELISSA: Nu mai vreau să stau aici! Vreau la tata!
JOANNA: ATUNCI DU-TE LA TAICĂ-TU ȘI CÂND AJUNGI LA EL SUNT CÂTEVA
LUCRURI PE CARE AȘ VREA SA I LE SPUI DIN PARTEA MEA!
ELEANOR: Joanna, taci din gură în clipa asta!
JOANNA: ÎNTÂI...
ELEANOR: AM SPUS, TACI DIN GURĂ!
TRACY: Dar un lucru tot am să-ți spun, Melissa! BĂUTURA NU M-A ADUS NICIODATĂ ÎN
VIAȚA MEA ÎN HALUL ĂSTA!
JOANNA: La dracu’ Tracy,dacă nu ieși pe ușa aia în două secunde...
TRACY: Chiar că ești bună de chestia cu doctorul Jekyl și domnul Hyde.Ar fi trebuit s-o fi văzut
aseară pe maică-ta, Melissa. Dulce ca o târfă pe stradă. Ne spunea cum o durea de fiică-sa și cum
avea să o câștige înapoi și cu iubirea ei cu tot. Ai avut dreptate, Missy. Nu e nimic altceva decât
gura de ea. Nu-i pasă de tine nici atâtica. Se folosește doar de tine.
JOANNA: Ți-am spus să ieși afară și exact asta am vrut să-ți spun!
TRACY: IA-ȚI MÂINILE DE PE MINE!
ELEANOR: Tracy, Ssss!
TRACY: Vezi rochia asta, Joanna?(Începe să-și scoată rochia). Am luat-o de la H&M, cum vă
spuneam. Am intrat și am luat-o.Și știi de ce? Pentru că voiam să arăt și eu respectabilă ca tine.
Uite, poți să o păstrezi.Tu ai mult mai multe de ascuns decât mine.
ELEANOR: Haide,Tracy, ți-am chemat un taxi.
TRACY: (din hol): Grozav ce-am mai fost trasă pe sfoară!
(Tracy si Eleanor ies, lasand usa deschisa)
JOANNA: Melissa, te rog, treci în camera cealaltă. Nu vreau să te mai scot din fire. Te chem când
ajunge aici tatăl tău. Are să fie încântat. Are să-ți poată spune, "Ți-am spus eu."
MELISSA:De ce?
JOANNA:De ce ce?
MELISSA:De ce m-ai chemat azi aici?
JOANNA: Aș vrea și eu să știu.
MELISSA:Trebuie să fi avut un motiv.
JOANNA:Te rog, Melissa. Până nu te fac să suferi și mai tare.
MELISSA: Știi de ce am venit? Când m-ai invitat am fost atât de încântată. Deabia asteptam să-ți
arăt cum sunt. Știu că nu sunt frumoasă ca tine si ca nu mă pricep să-i fac pe cei din jur să râdă. Dar
mă gândeam că, poate, după atâta timp am făcut îndeajuns ca sa… nu știu, să-ți plac într-un fel. Dar
când am ajuns aici …
JOANNA: Aveam emoții. Mă port ca o nebună când am emoții. Melissa, voiam mai mult ca orice
pe lumea asta ca astăzi să iasă totul bine. Din cauza asta am lucrat atâta pentru treapta asta.
MELISSA: Treptele astea. Ziceai de o Treaptă a Noua. Ce înseamnă și asta?
19
JOANNA:E greu să-ți explic.
MELISSA:De ce?
JOANNA:Pentru că…
MELISSA:Vreau să știu.
JOANNA: Eu merg la ședințele astea. La două,trei din ele…
MELISSA: Acolo le povestești ăstora despre mine.
JOANNA:Ce spui acolo?
MELISSA:Tracy spunea că vorbești în fața unei săli pline de oameni despre mine.
JOANNA:Dar n-a fost așa…
MELISSA: Și a mai spus că te-ai folosit de mine.
JOANNA:Cine a spus asta?
MELISSA:Tracy. De ce a spus că te folosești de mine?
JOANNA: Nu știu.
MELISSA: A spus că nu-ți pasă de mine nici atâtica.
JOANNA: Melissa.
MELISSA:De ce a spus ea asta?
JOANNA: Dar nu poți să stai s-o asculți pe Tracy.
MELISSA:Dar ea a fost aici,nu?
JOANNA: Dar nu ai ce asculta ce spune ea. E bolnavă.
MELISSA: Adică ,ce nu e cum trebuie la ea?
JOANNA :Nu știu. E…confuza. Și-a făcut,așa niște fantezii ,cu totul disproporționate și când nu se
întâmplă cum a vrut ea,a încercat deliberat să ne despartă, să se vâre între noi.
MELISSA: De ce?
JOANNA: Nu știu de ce. E…furioasă!
MELISSA: De ce e furioasă?
JOANNA:Nu știu!
MELISSA: Nu era furioasă pe doamna Houser sau pe mine. Era furioasă pe tine.
JOANNA: Dă-o dracului, nu mă mai pisa cu atâtea întrebări din astea.
MELISSA: Ziceai că era prietena ta.
JOANNA: Lucrez cu ea la Sfântul Iuda, la spital. Ce altceva…
MELISSA: Ai vrea să fiu si eu ca ea, nu?
JOANNA: Nu!
MELISSA: De asta ai invitat-o aici!
JOANNA: N-am invitat-o. A apărut ea,așa, dintr-o dată. Doamne, a fost la închisoare! E o fostă
pușcăriașă. E fostă pușcăriașă și toxicomană, dracului!
MELISSA(deodată țipând în fața Joannei): ȘI CUM E EA ALTFEL DECÂT TINE?
(Joanna ridică mâna s-o pălmuiască pe Melissa,dar reușește să se oprească exact la timp.)
MELISSA: De ce te-ai oprit? Dă-i drumul, plesnește-mă. Hai, plesnește-mă! (Joanna se întoarce
într-o parte.) Știi ce e nostim? Chiar ultimul lucru pe care-l mai țin minte înainte ca tu să ne fi
părăsit pe tata si pe mine e că mi-ai dat o palmă in plină față. N-am știut niciodată de ce m-ai pocnit
atunci si nu știu nici acuma. Cred că am tot sperat ca, până acum, nu știu, să ma fi iertat.
JOANNA: Eu să ie iert pe tine? O, nu, Melissa. Eu sunt cea care cer…
MELISSA: Toți anii ăia am avut grijă de tine. Asta n-a fost deajuns, nu? Tot timpul strângeam
20
după tine, te curățam când vărsai și găseam scuze pentru tine față de alții. Când făceai isterie, sau
când uitai unde ești...n-a fost deajuns că eram întotdeauna acolo lângă tine..
JOANNA: Da, ai fost acolo, lângă mine. Tu și taică-tu. Întotdeauna trăgându-mă în jos. Întotdeauna
corectându-mă. Întotdeauna făcându-mă să mă simt...
MELISSA: Nu!
JOANNA:Doamne, cum uram de fiecare dată clipele alea.
MELISSA:Tu îmi cereai să te ajut.Și când veneam să te ajut, țipai la mine!
JOANNA:Asta nu e adevărat!
MELISSA: Este!
JOANNA:Luai întotdeauna partea tatălui tău împotriva mea!
MELISSA: Ce spui?
JOANNA: Întotdeauna!
MELISSA: Ce am făcut eu întotdeauna a fost să ascund și să salvez aparențele pentru tine! Să mint
pentru tine. Tata suna după-amiezele să întrebe ce faci și tu erai lată, inconsientă pe canapea. Îi
spuneam că ești bine. Mă grăbeam să pregătesc cina și când ajungea el acasă îi spuneam că tu ai
făcut toate astea. Ascundeam lucrurile pe care le spărgeai tu, reparam ce stricai tu, te ajutam să
găsești ascunzători pentru sticlele tale. Nu mă puteam duce nicăieri, nu puteam să am niciun fel de
prieteni. Alergam acasă de la școală în fiecare zi, pentru că știam că îți era frică să fii singură.
Veneam și te țineam eu în brațe. Arătai îngrozitor și duhneai si mai îngrozitor, dar eu stăteam acolo
cu tine. Până în noaptea aceea…Cand ai fugit. N-am înțeles niciodată de ce ai vrut de bună voie să
mă părăsești. Tata nu m-a lăsat să vin să te vad la spital. A spus că un ospiciu pentru nebuni nu e
locul potrivit pentru o fetiță. Și am țipat la el; Un ospiciu de nebuni nu e locul potrivit pentru mama
mea. Ea nu e nebună. Are nevoie numai să aibă cineva grijă de ea! Mă simțeam atât de… pierdută.
Nu-mi imaginam cum tu puteai să trăiești fără mine. Tot anul acela, cât te-au ținut în spital, nu mă
gândeam decât la momentul când ai să vii acasă si am să te țin iar în brațe. Dar pe urmă, într-o zi,
tata mi-a spus că n-ai să mai vii niciodată acasă. Și a apărut Tissy, și ne-am mutat în casa aia nouă,
și eu nu eram în stare să înțeleg de ce s-au întâmplat toate astea. De ce îi lăsai să mă ia de lângă tine.
Până când am inteles. Nu fusesem destul de cuminte, asta era. Ar fi trebuit să încerc mai tare. Dacă
aveam să fiu îndeajuns de bună, tu aveai... să trimiți pe cineva după mine. Și până la urmă ai făcut-
o. Dar când am ajuns astăzi aici nimic nu mai era ca înainte. Și eu chiar am incercat să fiu mai
cuminte și mai bună. (Aleargă spre poșeta ei și scoate sticla de Metaxa.) Uite. A lăsat-o Tracy.
Vreau s-o iei tu. Fă să fie totul cum era înainte. Te rog, mămico. Fă să fie cum era înainte .
(Melissa se duce în fugă spre dormitor. Joanna rămâne nemișcată privind sticla. Intră Eleanor)
ELEANOR: (O vede pe Joanna cu sticla în mână.) De unde-ai mai scos-o și pe asta?
JOANNA: E a lui Tracy. Nu știu cum a ajuns la Melissa.. Dar ea mi-a pasat-o adineaori. Știi de ce?
Vezi, fiica mea nu vrea o mamă vindecată, trează. O vrea înapoi pe aia veche. Aia care cădea de-a-
n-picioarelea de beată.
ELEANOR: Nu vorbești serios.
JOANNA: In acești șase ani, ea nu a încercat decat să-mi arate ce fetiță cuminte și vrednică e ea.
Ca să o chem. Și acuma că am chemat-o, îmi dă asta. Îmi cere să fac “sa fie cum era inainte”
ELEANOR: Doamne! Dar cel puțin acuma înțeleg și eu.
JOANNA:Ce ințelegi?Are vreun sens? Ellie...eu nu ai pot, cu adevărat nu mai sunt în stare să fac
față. Ascultă, Richard vine acuma, în mai puțin de o oră să o ia pe Melissa. Te rog stai tu aici cu ea.
ELEANOR: Ce faci, fugi?
JOANNA: Nu a fost Richard, eu am fost, Eleanor! Eu sunt aia care am sucit-o în toate felurile și
am mutilat-o și am făcut din ea mașinăria asta mică și perfectă. Așa că, foarte bine, spune-mi
21
acuma, cum să mă mai spăl și de vina asta?
ELEANOR: Nu știu..
JOANNA: DAR TU EȘTI SPRIJINUL MEU! PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU. AM
NEVOIE DE UN RĂSPUNS LA ASTA !
ELEANOR: ȘI EU NU AM RĂSPUNS! Daomne, Joanna. Tu nu crezi că am și eu lista mea
proprie de nume? Singura deosebire dintre noi e că a mea e cu nume săpate toate pe pietre de
mormânt.
JOANNA: O, Doamne, Eleanor...Iartă-mă. Te rog, nu am vrut…
ELEANOR: Știi tu ce fac eu în fiecare an în ziua când a murit Harry? Mă duc la plajă, mă așez pe
nisipul înghețat, mă gândesc la Harry și la fetița mea și strig cât pot de tare “Iertați-mă”. Și aștept...
Aștept să le aud glasurile șoptind “ești iertată ”. Și când asta nu se întâmplă, mă ridic, mă scutur de
nisip și mă întorc acasă să mai treacă un an îngrijindu-mi și hrănindu-mi remușcările. Stii, trebuia să
fi încercat să mă las de băutură cel puțin de o sută de ori. Mă abțineam cât o luna, două si
întotdeauna se termina cu Harry care spunea,”Vezi , ți-am spus eu că tu nu ești alcoolică. Haide, hai
să bem un gin cu apă tonica”. Să nu mă înțelegi greșit. Eu sunt cea care alegeam să încep iar să
beau, dar cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă Harry m-ar fi sprijinit. De abia după ce a murit el am
ajuns să înțeleg că era la fel de bolnav de alcoolismul meu, cât eram eu însămi. Poate că la anul,
când mă mai duc iar la plajă să-i cer iertare, am să-i spun,”Știi, Harry, și eu te iert.” (străduindu-se
să-și rețină lacrimile, se ridică și se îndreaptă spre bucătărie. Ridică sticla de băutură.) Ce-i asta?
Metaxa? Dumnezeule, dacă tânăra asta tot trebuie să bea, măcar să dea dovadă de puțin gust.
Știi, Joanna, cu cât îmbătrânesc,cu atât mai tare cred că toate bolile astea sunt fenomene sociale.
Oricum,așa cum Harry era dependent de băutura mea, fiică-ta și Richard, sunt dependenți de
alcoolismul tău. (?)
JOANNA: Atunci nu ne putem opri aici doar din cauză că noi suntem acuma bine, asta nu
înseamnă că-i putem părăsi pe cei care sunt încă bolnavi.
ELEANOR: Ce spui?
JOANNA: Am spus, doar din cauză că...(Joanna se oprește. Se gândește la ce a spus.) Nu e asta…
(Surâde.) Asta-i Treapta a Douăsprezecea, nu?
ELEANOR:Mai mult sau mai puțin.
JOANNA (râde): O, te detest! (Joanna o îmbrățișează pe Eleanor.) O, Ellie, nu mai știu nimic.
Sunt atât de confuză.
ELEANOR: Oricât de tare te străduiești tu, sunt întotdeauna alții mai confuzi decât tine.
(Eleanor iese. Joanna umblă prin cameră, găsește cutia nedeshcisă de la floarărie. O deschide. E
un buchet de violete proaspete. Le pune într-un vas oarecare și-l așează alături de trandafiri.
Făcând asta, dă peste flautul Melissei. Îl ridică. Îl duce la buze și șulfă. Curand își face drum cu
effort print-un soi de melodie. După o vreme se deschide ușa dormitorului. Intră Melissa.)
MELISSA:Vrei să-ți cânt eu?
JOANNA:Nu.
MELISSA: Am exersat cântecul tău.
JOANNA: Știu.
MELISSA:Mi-ar plăcea să cânt.
JOANNA:Știu.(lasă flautul ,se îndreaptă spre capanea.) Bucata aia am compus-o pentru tata când
se mutase de acasă. Voiam sa-i fac o vizită, să i-o cânt, să-l impresionez atât de tare cu virtuozitatea
mea, încat să vina iar acasă și să trăim cu toții fericiți, până la adânci bătrâneți. Ce răspunderi
nemaipomenite își asumă copiii. Dar am primit un telefon. Tata fusese găsit pe o stradă lăturalnică
omorât literalmente în bătaie. (Liniște o clipă.) Știi...tot ce mi-ai spus mai devreme...Eu nu mă
22
gândisem niciodată la asta. Dar ai dreptate. Exact așa a fost. Știi, eu eram fetița ta, și chiar dacă tu
aveai doar opt sau nouă ani, tu erai mămica și tu aveai grijă de mine. Mi-ai dăruit dragoste, m-ai
ținut lângă tine și m-ai apărat. Fără tine probabil că astăzi nu aș mai fi vie. Mulțumesc!
(Missy înaintează încet spre canapea și se așează, dar nu foarte aproape de Joanna)
Nenorocul tău a fost că te-ai născut dintr-o femeie care nu te-a lăsat să fii copil. Știi, dacă aș putea
să-ți dau un dar de ziua ta, aș vrea să-ți dau copilăria înapoi, să am grijă de tine, să-ți daruiesc
dragoste și să te țin strâns în brațe. Dar tu ești acum aproape o femeie în toată firea și a mai rămas
puțină vreme. Ce crezi? Crezi că există vreun mijloc prin care să schimbăm locurile între noi? Să fiu
eu mămica și tu să fii fetița mea?
MELISSA: Nu știu.
JOANNA: Am putea încerca?
(Joanna o trage pe Melissa aproape de ea. Melissa nu rezistă. Joanna o sărută pe frunte. La
început Melissa stă țeapănă în brațele mamei,apoi ,încet,foarte încet, pe măsură ce demonii sunt
împinși înapoi, Melissa își apleacă treptat capul pe umărul mamei ei. Și lumina se stinge încet.)
Sfârșit

23