VOCEA LUI JILL:Poftim? N-am auzit ce-aţi spus!

DON:Voiam să vă rog să daţi aparatul mai încet...Nu-i nevoie să-l

închideţi de tot,numai să-l daţi mai încet...Pereţii aceştia parc-ar fi de
hârtie.

VOCEA LUI JILL:Vă cred, şi încă una de toaletă. Ce-aţi zice de-o
cafeluţă?

DON:Mulţumesc, dar am băut adineauri.VOCEA LUI

JILL:Mi-aţi putea oferi şi mie una...

DON:Dar cum să nu...veniţi...poftiţi... (Don se duce la bucătărie şi

aprinde focul subun ibric. În momentul în care întinde mâna să ia o
ceaşcă şi o farfurioarăse aud bătăi în uşă.)DON:Poftiţi, e deschis...

(Intră Jill Tanner, o fată la nouăsprezece ani. Părul ei lung îicade peste
umeri, pe spate. Este îmbrăcată foarte modern, poartă o bluzăcare se
încheie la spate. Nasturii îi sunt descheiaţi.)

JILL:Bună, eu sunt Jill Tanner.

DON:(Se întoarce spre ea şi îi întinde mâna) Don Baker.

(Jill îi întinde şi ea mâna.)JILL:Sper că nu vă supăraţi că m-am

autoinvitat...(Se întoarce cu spatele spre el) N-aţi vrea să fiţi drăguţ
să-mi închideţi nasturii de la spate?! Eu nu ajung niciodată... (În timp
ce Don se apropie de ea şi îi încheie nasturii, pefigura lui apare o
expresie de dezgust şi de încurcătură

)JILL:Camera dv. e mai mare ca a mea. De când v-aţi mutat aici?

DON:De exact o lună.

JILL:Eu m-am mutat numai de două zile. Îmi daţi voie să mă uit puţin
prin încăpereadv.? (Nu aşteaptă răspunsul lui Don, se duce în
dormitor şi-l examinează)

JILL:Dormitorul meu e mai mare. Bine, dar ştiţi că sunteţi foarte

ordonat? La dv.totul este pus la punct, nu mă îndoiesc că la şcoală aţi
avut numai zece lacaligrafie...

DON:Nu-i prea greu pentru cineva să păstreze ordinea dacă are casa
goală...
JILL:Nici eu n-am nimic în cameră, dar nimicul ăsta este împrăştiat
prin toatecolţurile. Adevăru-i că sunt groaznic de dezordonată! Cred
că băieţii suntmai ordonaţi ca fetele...(Don toarnă cafea în ceaşcă
apoi o pune pe masă)

DON:Frişcă sau zahăr?

JILL:Excelentă...Am să mă revanşez şi eu o dată...