Thalia, muza comediei

Melpomene, muza tragicului

Lucrezia, alchimista
Cornelio, indragostit de Lucrezia
Panatalone, tatal Lucreziei
Doctor Bolardo, prietenul lui Pantalone
Capitanul Sangre y Fuego, al garzii Ducal
Purricinella, sluga doctorului Balardo
Ofiterul Coviello
Ducele din Genoa
[personajele se prezinta unul cate unul, venind pana pe buza scenei, acoperindu-l pe Hess si
oferindu-i iesirea. Raman doar Thalia si Melpomene]

Scena 1
Casa signorului Pantalone, bogat decorata cu tapiterii sterpilete, mobila superb sculptata dar
in deteriorare si opere de arta ale unor oameni cu talent indoielnic. O fereastra este deschisa.
Totul are un aer puternic nazist.
Melpomene: Inc-o “commedie”. Ce prostie ! A existat vreodata o romanta la care oamenii sa
rada ?
Thalia: Au existat multe.
Melpomene: Si au adus numai durere cuplurilor ! Chin si durere – la care oamenii sa rada !
Suferinta si mizeria lor aducand altora bucurie, razand cu inimile pline de otrava si voma si
asparagus ! Plangi, plangi soro ! Plangi pentru sufletele astea triste.
[Thalia scoate o batista si-si sufla nasul in fata Melpomenei scotand un sunet nostim.]
Melpomene: Tot o iei in nume de ras ? Dar cum ramane cu biata fata, Lucrezia ? De parca
fiind fica unui bosorog sinistru si lipsit de moderatie ca signor Pantalone n-ar fi destul de rau,
si toti anii ei petrecuti studiind stiintele, ca atunci cand pareau sa dea roade, ii atrage atentia
celui mai bun prieten al tatalui sau, acelui lacom si lipsit de scrupule, doctorul Balardo !
Acum pare sa-i fi venit singura idee desteapta pe care a avut-o toata viata lui – il va convinge
pe Pantalone sa-i dea mana bietei sale fiice. Balardo si Pantalone sunt cei mai buni prieteni,
iar fata ajunge la varsta eligibila, adica acum aproape un deceniu a implinit o varsta de doua
cifre ! – asadar de ce nu i-ar permite taicasu’ ? In schimb doctorul nu vrea s-o ia de nevasta ca
sa imparta gloria impreuna, ci vrea sa-i fure agonisirea de-o viata si sa pretinda c-ar fi a lui.
Thalia: Ai uitat ca “biata si saraca” Lucrezia are deja un iubit – un viteaz aventurier, un
spadasin excelent, cel mai viteaz dintre viteji si alte asemenea expresii ce denota cat e el de
viteaz ! Un barbat care – crezi ca o sa stea cu mainile-n san cat timp isi vede iubirea vietii lui
cum se marita c-un bosorog senil precum doctorul ?
Melpomene: Ce altceva ar putea face – sa-l ucida pe doctor si sa se insoare cu Lucrezia de
dupa gratiile inchisorii ?
Thalia: O provocare destul de acrobatica, asta...
Melpomene: Da, mai mult decat atat, asta ar insemna ca toata lumea moare si povestea s-ar
transforma intr-o tragedie. Esti sigura ca prezenta ta aici e necesara, Thalia ?
Thalia: Ce-ar fi ca noi sa ne retragem si sa vedem ce se intampla ? Uite-i pe Pantalone si pe
doctor venind. Par sa vorbeasca despre nunta. Cine stie ? Poate o sa-i refuze propunerea
doctorului si totul va fi bine.
[Thalia si Melpomene se retrag la balcon. Intra doctorul Balardo si Pantalone. Pantalone are
cel putin 100 de ani si arata conform varstei. Doctorul are vreo 70.]
Pantalone: Mos senil ! Bineinteles ca-ti dau mana fiicei mele ! De ce nu as permite ca un
batran inteligent si sanatos tun ca dumneata sa se insoare c-o adolescenta ba chiar mai
inteligenta ca dumneata ?
[Melpomene se stramba victorioasa in fata Thaliei. Iar Thalia ii arata limba.]
Doctorul: Iti multumesc, signore. Tot timpul am stiut ca daca am sa te suport suficient timp
voi avea de castigat macar putina fericire de pe urma prieteniei noastre.
Pantalone: Da, da ! Fericire, intr-adevar ! Tu castigi o sotie tanara si frumoasa, iar eu nu mai
trebuie sa-i indes stomacul ala nesatul al ei cu mancare. ! Stii ca pe ziua de azi a mancat doua
oua intregi ?! Tot timpul ii spun, mananca albusul si pastreaza galbenusul pe mai tarziu, dar
nu ! Ea se duce si mananca doua oua intregi la micul dejun ! Te-ai gandi ca miercurea obeza
e-n fiecare zi in casa asta, cu ea prin preajma. Fetele-s scumpe de intretinut, intr-adevar.
Doctorul: Inteleg asta destul de clar – numai taxele avocatilor pentru celelalte neveste ca sa
demonstrez c-am fost numai partial vinovat pentru decesele lor cat m-au ajuns... ! Apropo de
asta, despre ce onorariu vorbim ?
Pantalone: Ah, dragul meu doctor, noi doi suntem atat de buni prieteni, nu forta amiabilitatea
noastra cu asemenea consideratiuni vulgare.
Doctorul: Ei bine, presupun ca creierul ala mic si destept al ei o sa-mi ajunga, iar pe termen
lung cu siguranta o sa-mi aduca bani si faima !
Pantalone: Asa te vreau ! De ce n-o chemam ca sa-i dam vestile bune ?
Pantalone & Doctorul: Lucrezia ! Lucrezia, scumpa mea fata ! Hai vino aici...
[Intra Lucrezia cu parul vraiste si plin de fan si de mizerii, dintii ei innegriti cu cerneala,
incercand sa para simpatica.]
Lucrezia: [c-o voce timbrata apropiindu-se comic catre barbati] Sunt aici, draga tata ! Si
scumpul meu doctor !
Doctorul: O incercare admirabila ! Chiar credeti ca-s atat de cretin ?
Lucrezia: [molesita, in voce normala] Eh, am stiut ca n-o sa mearga. [Isi culege mizeriile din
cap si se aranjeaza] Cred ca expresiile voastre grotesti pot sa-nsemne un singur lucru...
Pantalone: Asteapta-te ca lucrurile sa devina chiar mai grotesti de-atat, drago, caci nunta ta
cu doctorul Bolardo a fost aranjata pentru vinerea asta ! E dorinta mea sa te vad maritata
inaintea urmatoarei zile de cumparaturi.
Doctorul: Iti promit o existenta complacuta – am un intreg laborator la dispozitia ta ! O sa
astept in liniste langa tine, luand toate notitele, cu propriul scris de mana.
Lucrezia: Cat de considerat. Tata, pot vorbi cu tine pentr-o clipa ? [Lucrezia il bruscheaza
pe Pantalone si-l taraie de picioare prin scena] Ce-nseamna asta ?! Stii ca Don Cornelio deja
m-a cerut de sotie ! O sa se insoare cu mine inainte revoltatorului doctor, care in mod veritabil
mai si duhneste a bautura si cadavre !
Pantalone: Oh, nu exagera asa mult ! Abia daca-si omoara jumatate din pacienti, si tot timpul
se opreste din baut de indata ce lesina. Castiga bine, ce vrei mai mult de-atat ?
Lucrezia: Dar il iubesc pe Cornelio !
Pantalone: Da, normal, adu asta inapoi in discutie ! Singura cale pentru ca iubirea aia sa-ti
tina tie stomacul plin implica niste lucruri pe care nu vreau sa mi le imaginez ca le-ai face. In
plus, Cornelio e un tip atat de impracticabil – l-am vazut daunazi’ pe strada, stii ce facea ? Isi
arunca banii in stanga si-n dreapta, impartind galbeni cersetorilor ! Si de parca nu era de-
ajuns, s-a dus si a cumparat o para, cu toate ca vanzatorul statea cu spatele si era foarte usor,
ba chiar merita s-o stirpeasca ! Vezi tu, el nu gandeste in viitor. N-o sa fii bine langa un
asemenea om. Plus ca nu stiu daca o sa pot sa-l imbarlig la zestre, asa ca o sa fiu mai fericit
stiindu-te cu doctorul, si cum esti sange din sangele meu nu vad de ce n-ai fi si tu fericita.
Acum, iarta-ma, dar trebuie sa incep sa fac aranjamentele de indata – numai cand ma gandesc,
ca in cateva zile, cum o sa arate lista cumparaturilor ! [Pantalone incepe sa iasa din scena]
Hai, doctore ! Am nevoie de ajutorul tau pentru aranjamente. Ai niste bani la tine, nu ?
[Pantalone si doctorul ies din scena, Lucrezia ramane. Muzele sunt sus la etaj.]
Lucrezia: Ce soarta cruda ! De ce ma torturezi in halul asta ? N-ai putut macar sa ingadui,
daca tot ma fortezi intr-o uniune atat de nefireasca cu doctorul, sa fi stiut fericirea pe care o
aveam cu un altul ? Suferinta mea te amuza, zeu tiranic ?! [O rodie zboara prin geam si o
loveste direct in cap.] Au !
[Vocea lui Cornelio se aude din culise]
Cornelio: Lucrezia ! Lucrezia, scumpa mea iubita !
Lucrezia: Cornelio ! Cornelio, scumpul meu iubit ! [Se indreapta catre fereastra si ii striga] A
plecat, poti sa intri !
[Cornelio indra dramatic in scena, prin fereastra, imbracat in rosu aprins si auriu cu o mantie
de catifea si o palarie rotunda. Ambii alearga in bratele celuilalt]
Cornelio: Trandafirul meu ! Mirodenia mea ! – Mi-ai primit rodia ? Era un simbol al
dragostei in miturile antice grecesti.
Lucrezia: Da, da, am primit-o, m-a zdruncinat launtric ! Oh, Cornelio ! Ce bucuroasa sunt ca
te vad, nici nu-ti poti imagina cat de umbrita e bucuria asta de suferinta si agonie !
Cornelio: Umbrita de agonie ? Ah, iubito, niciodata ! Cand esti nefericita, e ca si cum cerurile
devin negre cu nori de grindina, ce se napustesc asupra mea, si cu fiecare secunda in care le
indur e ca si cum cate o ora imi zboara din viata...
Lucrezia: Oh, Cornelio !
Cornelio: Lucrezia ! Lucrezia !
Melpomene: Of, m-as putea imbogati in rubine de la atata dulcegarie !
[Thalia o loveste cu un baston pentru a o opri din vorbit]
Lucrezia: Doctorul Balardo a trecut pe aici astazi, si in sfarsit a reusit sa-l induplece pe tata
cu eforturile sale gretoase de-a-mi obtine mana.
Cornelio: Cand e stabilita nunta ?
Lucrezia: Vineri. Timpul inseamna bani – tatal meu nu e tipul care sa iroseasca niciuna.
Cornelio: Soarta cruda ! Ei bine, nu ne ramane decat sa fugim impreuna si sa ducem o viata
amoroasa plina de aventuri. Hai sa fugim, iubire !
Lucrezia: Ce ? Acum ?
Cornelio: [usor ofensat] Cat de perfect de neromantica esti tu!
Lucrezia: Nu, nu ! Merg cu tine. Doar ca trebuie sa impachetez niste lucruri – stii ca sunt
inutila fara cartile mele de stiinta. Si pantofi, imi trebuie o pereche de pantofi pentru drum, si
niste slapi, si niste balerini, si niste pantofi de echitatie...
Cornelio: Ajuta-ma, Doamne ! niciodata sa nu separi o femeie de papucii ei. E stabilit – ne
intalnim la miaza noapte, in cimitirul de langa biserica si vom fugi din regiunea asta spurcata
din Genoa ! O sa fac rost cumva de apa si de-un adapost, in timp sa ne iubim romantic in
mizerie si saracie !
Lucrezia: Oh, Cornelio ! Dragul meu !
[Ies Cornelio si Lucrezia. Se trage cortina,se aduce inapoi pupitrul. Intra Hess in spatele
cortinei]
Melpomene: Mizerie si saracie ? Perfect, teritoriul meu cu siguranta.
Thalia: Ei hai, cum poti numi asta o tragedie ? Crezi ca era mai fericita daca se marita cu
doctorul ?
Melpomene: Nu, si tocmai de aia e a mea, caci nu e o tragedie in niciunul din cazuri !
Thalia: Hai, hai ! Prima scena nici macar nu s-a terminat.
[Melpomene rade isteric la Thalia dar Thalia rade inapoi facand-o pe Melpomene sa se
opreasca confuza]
[se deschide cortina, in spatele careia se afla Hess la pupitru]

Scena 2
Cimitirul, o biserica sinistra in apropiere. Cripte, statui, placi funerare peste tot.
[Muzele raman in scena]
[Intra Purricinella c-o roaba si o sapa. El incepe sa sape o groapa]
Thalia: Uite, E Purricinella, sluga doctorului Balardo !
Melpomene: Asta-i un tip trist dac-am vazut vreodata unul. Sluga unui om atat de putred ca
doctorul, fortat sa-i faca toate treburile murdare si neplacute si singura sa usurare e ca pretinde
ca-i prea prost sa inteleaga ce se-ntampla.
Thalia: Glumesti ? Cred ca mai degraba ii face placere – e urat la suflet, si pretinzand ca nu
intelege il scapa de prea multe !
Melpomene: Totusi ce-si doreste cel mai mult e sa se razbune pe doctor pentru ce i-a facut la
maini. Nimic bun nu poate iesi din razbunare, sa stii.. astia-s italieni, is faimosi pentru cat de
departe pot sa mearga cu asta.
Thalia: Bine, taci din gura. Sa vedem ce o sa faca cu toate astea.
[Purricinella se opreste pentr-o clipa din sapat]
Pur: Blestemat fie doctorul si cadavrele lui stupide ! – Nu, stai, am spus stupide, dar cu toti
viermii din ele la un loc is ceva mai breze decat Balardo. Ma trimite sa colectez intepenitii, in
caz ca o sa fie descoperiti, eu sa fiu cel tras la raspundere. Numai asteapta tu doctore, caci
intr-o zi eu o sa fiu cel care rade si mananca pastrama ! Pastrama, am zis ! Muahahaha ! [Se
aude un zgomot din culise, la care reactioneaza] Vine cineva ! – mai bine ma ascund.
[Purricinella se ascunde dupa o statuie. Intra Lucrezia, taraind dupa ea cufere imense, la fel de
mari ca ea]
Lucrezia: Oh ! Atat de multe carti – dar ce-as fi fara ele ? [Deschide un cufar si incepe sa le
scoata] “Numere arabice”, “Greutati si masuri”, “Pozitii sexuale interzise” Oh – Cornelio pare
sa nu fi ajuns inca. As putea citi un capitol pana la miaza noapte, cat timp il astept. [Lucrezia
se aseaza si incepe sa citeasca. Puricinella isi pierde echilibrul si iese din ascunzatoare. Ii
atrage atentia Lucreziei, se ridica sa vada ce s-a auzit, iar Puricinella vazand ca ascunzatoare e
compromisa se pune pe picioare si incearca sa para o statuie] Ce-a fost asta ? Se pare ca
statuia aia hidoasa a cazut. [Ajunge langa el] E atat de intuneric aici in fundul cimitirului...
Lumina lunii joaca feste ochilor mei, e ca si cum statuia ar respira ! [Puricinella flatuleaza
voluminos. Lucrezia auzind devine infricosata] Ce-a fost zgomotul asta ? Oh ! Oh, Doamne !
Mirosul asta – as putea sa jur ca e sulfur din gura iadului ! Sfanta Marie, ce se intampla in
cimitirul asta ? Nu e o stafie, cu siguranta – si nu e o stafie malefica care nu-si doreste
companie. [Un pocnet se aude din culise] Oh Doamne ! Am pacatuit atat de tare
neascultandu-l pe tata incat insasi Dracul a venit pentru mine ? Nu – trebuie sa raman calma –
trebuie sa raman – [Mainile si picioarele lui Purricinella amortesc, si pozitia lui devine usor
lasata. Lucrezia tipa] Statuia ! E in viata – a venit dupa mine !
[Lucrezia incearca sa fuga dar se izbeste de Cornelio care intra val vartej]
Cornelio: Lucrezia, ce s-a intamplat ?
[Lucrezia zbiara iarasi si arata catre Purricinella. Cornelio salta spre el cu sabia scoasa din
teaca. Purricinella vede sabia tintita spre fata lui si zbiara si el. Cornelio e surprins de tipatul
brusc si tipa si el. Toata lumea alearga imprejur si tipa isteric. In sfarsit, Lucrezia si Cornelio
se ascund dupa cufere, iar Cornelio inca tine sabia in garda. Purricinello se ascunde dupa o
statuie]
Pur: Ce treaba buna ai facut, Purricinella ! Acum n-ai decat sa-ti petreci toata noaptea fugarit
de-un spadasin. Trebuie sa fac cumva sa-i calmez...
Cor: Demon, orice puteri ai avea tu in ajutor, sa stii ca pentru sotia mea, imi voi da viata !
Pur: Un demon ? Da, sunt un demon – Demonul dansului !
[Purricinella sare de dupa statuie si incepe sa danseze inapt. Cornelio si Lucrezia surprinsi, se
ridica si se holbeaza]
Cor: Poate nu e un demon – poate-i doar posedat !
Pur: Da, sunt – sunt posedat de spiritul boogie-ului !
Luc: Hai sa-l lasam in pace, scumpule. Cred ca e doar retardat. [Cei doi se indeparteaza,
Purricinella inca danseaza] Ma bucur atat de mult ca ai venit !
Cor: Te-ai indoit vreodata ?
Luc: Bineinteles ca nu. Ah, imagineaza-ti expresia de pe fata doctorului Balardo cand o sa
afle maine ca lipsesc.
[Purricinella se opreste din dansat la auzul numenui Balardo si se apropie sa auda mai bine]
Cor: Vorbind din punctul meu de vedere, imi imaginez ca oricine atat de norocos sa te aiba
pe tine ca sotie ca apoi sa te piarda, ar muri apoi de suferinta. Sa gusti fericirea ca apoi sa-ti
fie luata de langa tine e cel mai crud lucru.
Luc: Da... si bietul meu tata. Cum o sa reactioneze ?
Cor: [Simtind o turnura spre ce-i mai rau] Uhm... ah, sunt sigur c-o sa fie foarte fericit ca nu
mai pierde din profit. Te ajut eu sa duci cuferele – Ceruri ! Cati papuci !
Luc: Nici macar nu i-am lasat un mesaj... n-o sa stie ce-am patit...
Cor: Nu e nevoie de un geniu ca sa-ti dai seama, si Pantalone cu siguranta nu-i un geniu, deci
n-o sa aiba nicio problema.
Luc: Am fost prea aspra cu el. Intentiile lui sunt bune, doar prost executate...
Cor: Ok, cum suna asta – ne casatorim, apoi asteptam o luna, si apoi ne intoarcem la miezul
noptii dupa ce se aseaza lucrurile si nu mai e nicio sansa ca avocatii sa dispute casnicia. O
trasura ne asteapta. Hai sa ne grabim, si o sa rezolvam toate lucrurile –
[Intra capitanul Sangre Y Fuego si doi ofiteri]
Cap: [cu un accent spaniol exagerat] Opreste-te imediat, Don Cornelio ! Am in mana un
mandat de arestare cu numele tau pe el. [Aratand un papirus]
Luc: [speriata] Cornelio ! Ce se intampla ? Nu inteleg niciun cuvant din ce spune !
Cor: Lucrezia, stii ca te iubesc si te asigur ca as fugi cu tine indiferent de ce se intampla – dar
e un motiv intemeiat pentru care trebuia sa se intample in seara asta. Politia ma cauta.
Luc: Pentru ce ?
Cor: Am omorat nu mai putin de 6 oameni ai ducelui ! [Lucrezia inspira adanc] Dar numai
pentru c-au indraznit sa pretinda ca exista o fameie mai frumoasa ca tine. [Toata lumea inspira
adanc] Nu-ti fa griji, iubirea mea – o sa gasesc eu ceva !
Cap: Sunt sigur ca vei gasi. De aceea o sa tin un ochi pe tine. Luati-l de aici ! [Nimic nu se
intampla, nimeni nu intelege niciun cuvant al capitanului. Asa ca frustrat, capitanul repeta
raspicat si rar] Va rog, cinstiti domni, escortati-l pe acest gentleman pana la trasura ?
[Cei doi ofiteri il apuca pe Cornelio de maini si-l indruma spre trasura]
Luc: Cornelio ! Cornelio !
Cor: Nu-ti fa griji, Lucrezia ! Ne vom revedea curand ! Sa mor spanzurat daca nu spun
adevarul!
Ofiterul 1: N-o sa mori spanzurat oricum ?
Cor: Sa nu lasi pe nimeni sa spuna ca-s minciunos.
[Iese Cornelio si ofiterii. Melpomene incepe s-o tachineze pe Thalia]
Mel: Ha ha ! Nu-mi spune ca esti atat de morbida incat sa razi la sentinta mortii !
Tha: Ha ha ! Nu-mi spune ca esti atat de serioasa cand tu insasi faci asta !
Mel: [In retragere] Vai, tu –
[Vocea capitanului, adresandu-se Lucreziei, stinge disputa. Accentul capitanului devine mai
subtil, simtindu-se doar pronuntarile gresite. Purricinella ramane in scena, asteptand o
oportunitate de a fi ascultat]
Cap: Deci ! Acela era logodnicul tau ? Asta inseamna ca acum esti disponibila ?
[Capitanul se apropie ciudat de aproape de Lucrezia]
Luc: [in retragere] Oh, ceruri ! Nu-mi place unde se indreapta asta, ca si femeie, simt ca acest
barbat e ciudat si infricosator, spunandu-i ceva s-ar putea doar sa inrautatesc asta; mai
degraba, o sa zambesc si o sa pretind ca totul e bine – asta o sa-l descurajeze, cu siguranta.
[Lucrezia zambeste fortat]
Cap: [conotativ] Deci pot sa incep sa-mi pun mainile pe cuferele alea mari ale tale ? Pot sa tin
cate unul in fiecare mana... [capitanul se napusteste dintr-o data, iar Lucrezia da inapoi. El
apuca doua dintre cuferele ei] O sa te ajut sa le duci pana la trasura. [Lucrezia respira usurata]
Dar iti voi cere ceva in schimb ! [lasa deodata cuferele jos si se napusteste asupra Lucreziei si
o ia in brate cu fundul in sus. Se citeste groaza pe fata Lucreziei] Nu mai nega atractia ta fata
de mine, vrabiuta mea !
Luc: Vrabiuta cui ?
Cap: Vrabiuta mea, mi dulce...
Luc: Oh ! “Dulcea ta”. Uh... Cred ca mi s-a urcat sangele la cap, fiind tinuta asa...
Cap: Da, asemeni cum sangele meu o ia razna-mi-vene ca galopul a 100 de cai inflacarati,
mirosul copitelor arse in aer, calcand totul in cale prin lane de bebelusi desfigurati si
eviscerati proaspat scosi din uterele mamelor lor ce zbiara in agonie in timp ce mor inecate de
sange, iar in spatele lor stand vrajitoare ce fac incantatii – asta simt eu fata de tine ! Ah,
dulcea mea, cum imi doresc sa te duc acasa chiar in secunda asta, sa te leg de pat si sa te incui
in dormitor...
Purricinella: [alaturi] Fie, timpul sa intervin. [Purrcinella alearga catre capitan] Signore –
Cap: [iritat] Dispari de aici, pitic iritant. Imi inabusesti magnifica mea ardoare.
Pur: [Ingrijorat] Nu va deranjez, nu ?
Cap: Ba da !
Pur: Nu va deranjez, nu ?
Cap: Ce vrei ?
Pur: Daca vreti s-o cuceriti pe frumoasa domnisoara, cineva mi-a spus c-ar trebui sa-i oferiti
cadouri.
Cap: Aveam pregatit unul mare pentru ea inainte sa vii tu !
Pur: Awwww. Ei, pot sa va ajut sa gasiti altul.
Cap: [extrem de iritat] Dumnezeule din ceruri –
Pur: Unde l-ati lasat pe celalalt ?
Cap: Uite, nu mai vorbi cu mine - de ce nu te duci sa alergi in cerc sau ceva pentru o vreme ?
Pur: Okay ! [Purricinella incepe sa alerge in cercuri, dar nu se opreste sa vorbeasca cu
capitanul. Capitanul, initial nervos, incepe sa devina din ce in ce mai interesat in timp ce
Purricinella vorbeste] Alalalta zi, sapam in gradina stapanului meu, si am gasit o piatra mare
si stralucitoare – era atat de frumoasa, si emitea asa o lumina ! Era limpede si era mare cat
palma mea ! Cateodata vad doamne la biserica sau la piata purtand pietre similare la urechi
sau in broderii, asa ca m-am gandit ca ar face un cadou potrivit pentr-o domnisoara frumoasa
– dar eu nu stiu nicio domnisoara frumoasa, doar urate cum e nevastamea !
Cap: La fel de mare cat palma ta, zici ? Si mi-ai da-o mie ?
Pur: Nu ! Nu-s atat de prost – ti-as cere la schimb in bani valoarea unei gaini !
[capitanul ii da drumul Lucreziei ce se taraste sa se ascunda cat timp ei vorbesc]
Cap: Si unde se afla acum aceasta piatra pretioasa a ta ?
Pur: La casa stapanului.
Cap: De ce nu te duci si mi-o aduci, ca s-o vad si eu ?
Pur: Nu ! Nu ma duc pana acasa, sa iti aduc piatra, ca apoi sa ma duc inapoi acasa sa las
gaina, si dupa aceea sa bat inapoi tot drumul pana aici ca sa termin de sapat, si in cele din
urma sa ma duc inapoi acasa.
Cap: [suspicios] Ce sapi aici ?
Pur: Ingrop boabe fermecate. [in soapta] Sunt fermecate !
Cap: Aha, inteleg. Deci eu primesc un diamant si tu primesti o gaina – ei bine, cred c-ar fi
corect sa ma duc singur sa-mi colectez premiul. Sotia ta o sa-mi arate unde e ?
Pur: Ea nu stie nimic legat de ea – e geloasa si stranie. Am ingropat-o in gradina cu sfecla, ca
sa fiu sigur c-o gasesc iar. Stii casa lui doctor Balardo pentru care lucrez ?
Cap: Da, am trecut pe langa casa doctorului.
Pur: Da, e incolo inspre sud, cum spui tu. Deci, du-te si sapa in gradina si o sa gasesti fara
nicio problema. Poti sa-mi lasi gaina sub pres, ca s-o gasesc cand ma intorc si sa n-o vada
nimeni. E corect si convenabil pentru dumneata ?
Cap: Perfect. Gracias, amigo ! [ii face cu mana]
Pur: [Ii face cu mana inapoi foarte entuziasmat] Merci-bonjour te-faire-foutre ! [alaturi] N-
are nicio sansa sa nu trezeasca cainii. Heh-heh... poate n-o sa mai trebuiasca sa sap inc-o
groapa !
[Lucrezia incepe sa se tarasca. Purricinela sare dintr-o data peste Lucrezia si atarna de ceva
deasupra ei, vorbind atat de entuziasmat incat Lucrezia n-are cum sa nu se sperie]
Luc: Ah !
Pur: [foarte repede] Tu esti Donna Lucrezia, despre care doctorul, seful meu, vorbeste intr-
una si cu care ar trebui sa se insoare ?
Luc: Doamne Sfinte, nu-i de mirare ca femeile n-ar trebui sa iasa din casa ! [revenindu-si in
fire] E3u sunt Lucrezia, desi “Donna” nu face parte din titlul meu... Ar fi fost, daca m-as fi
maritat cu Don Cornelio... Oh, ceruri, bietul meu Cornelio ! De ce ? Furii, Sorti, Zeilor, de
ce ?
Pur: Poate-s invidiosi pe papuci.
[Lucrezia se holbeaza la el.]
Luc: [intristata] Tu esti sluga doctorului Balardo. Ii vei spune toate astea si eu voi fi ruinata.
Desi nu-mi pasa – nimic nu poate sa doara mai tare decat faptul ca l-am pierdut pe Cornelio,
si din moment ce nu pot fi fericita langa el, nu-mi vei putea aduce nicio durere in plus.
[Lucrezia incepe sa planga. Purricinella incepe jovial sa rada, evervand-o pe Lucrezia.] Ce
Doamne iarta-ma e in neregula cu tine ?
Pur: Nu am de gand sa-i spun doctorului. Nici macar nu-l simpatizez – [sumbru de tampit]
Sufletul lui e format din spaghetti.
Luc: Mmm... Si ce vrei atunci ?
Pur: Esti o fata atat de frumoasa, si pentru ca ti-a placut atat de mult cum dansam adineauri si
nu m-ai lovit pentru asta, tot ce-mi doresc este sa fii fericita. Vreau sa te ajut. Eeeeesti
indraaaagoooostiiitaaa de Cornelio ?
Luc: Cornelio. Il iubesc in exces – prefer sa mor decat sa nu-l mai pot vedea vreodata !
Pur: Daca sap si-l scot din groapa dupa ce-l spanzura, il poti pastra intr-o cutie ca sa poti sa-l
vezi oricand ! [Lucrezia incepe sa boceasca] Nu plange. Poate n-o sa-l spanzure. Numai ca
atunci ar fi foarte suparat daca l-ai pune intr-o cutie.
Luc: Ar fi nevoie de-un miracol – niciun soi de siretlic de-al alchimiei nu l-ar putea salva !
Pot sa transform plumbul in aur, dar nu-l pot salva pe scumpul meu Cornelio ! Oh – lasa-ma,
lasa-ma aici sa mor ca macar sa-i scutesc pe ceilalti de chinul de-a-mi muta cadavrul ! [Atat
Lucrezia cat si Purricinella incep sa planga. Lucrezia observa asta si se intristeaza mai tare]
Oh, bietul de tine; Imi pare rau ca te-am indispus. Esti un om bun – ba chiar m-ai salvat de
cumplitul capitan... oh... oricum presupun ca lucrurile n-au cum sa fie mai rele de atat, poate
ar fi bine daca ai incerca sa ma ajuti. Uite, ajuta-ma sa duc cuferele astea pana la trasura; ne
putem gandi la ceva in drum spre casa.
[Lucrezia apuca doua cufere si incepe sa le tarasca. Purricinella le apuca pe celelalte doua dar
ramane in urma. Iese Lucrezia]
Pur: Intr-adevar, Purricinella, minte de ingheata apele altfel ar crede ca esti mincinos... De ce
sunt pedepsit si fortat sa fiu bun cu oamenii de treaba ?
[Iese Purricinella]
Melpomene: Eu una, sincer cred ca lucrurile iau o turnura buna, pozitiva. As prefera sa se
indrepte in spre calvar, nepravazut si voma galbena pentru toata lumea ! Purricinella ii
manipuleaza pe toti asa cum vrea el, si dupa cum ai spus si tu, e un tip malitios... [Thalia arata
cu degetul inspre Melpomene si incepe sa se indrepte incet spre ea] Ce faci ?
Tha: Te impung incetisor.
Mel: De ce ? [Melpomene incearca sa se fereasca dar Thalia cu degetul atintit isi schimba
directia inapoi spre ea]
Tha: Asta-i o impunsatura, desi inca n-a avut loc, tu stii ca o sa aiba loc... vine... vine...
Mel: [distrasa] Hey, uite-l pe capitan ! s-a intors !
Tha: Oh ? [Thalia se intoarce sa vada si cand o face o impunge repede cu degetul pe
Melpomene in stomac]
[Intra capitanul acoperit de sange aranjandu-si hainele]
Cap: O sa va relatez, stimabililor, povestea vitejiei mele, intrucat tocmai m-am intors din cea
mai feroce batalia la care am luat parte vreodata. Dupa ce-am aflat de lepadatura aia de pitic-
copil si piatra lui, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma opresc acasa si sa tai proaspat
un pui pentru el, doar in cazul in care el s-ar fi intors acasa cat timp eu cautam nestemata,
asadar, la pas grabit, am pornit inspre casa doctorului Balardo. Dar cand am ajuns, am gasit
poarta incuiata ! N-aveam de gand sa cedez atat de usor la piatra pretioasa, asa ca am pus
puiul in san si am catarat zidul. In schimb, idiotul ala cu balegar in loc de creier a uitat sa
mentioneze de cainii de paza ! Dar cum am fost des flatat de complimente precum ca-s
incredibil de definit caci pana si mirosul meu e a celuia de muschi proaspat, iar cum asta n-a
fost de ajuns sa atraga cainii, mirosul puiului din san, cu siguranta a facut-o ! Am facut
singurul lucru firesc, si anume am scos puiul de sub camasa si l-am aruncat in fundul gradinii
sperand ca or sa alerge cainii dupa el. Pasarea a zburat pana-n ograda vecinilor, unde cainii nu
putea s-o ajunga, asa ca s-au intors la mine. Abia atunci am realizat ca sangele puiului de pe
camasa era cel care-i atragea, asa ca pe cat de repede am putut, m-am dezbracat si le-am
aruncat in fata hainele. Au fost distrasi suficient timp incat sa-mi permita sa scap si sa sar in
ograda alaturata. Problema era ca puiul care a zburat prin curte, a trezit vecinul, asta dupa ce
i-a spart geamul – si cum eram pe jumatate dezbracat in curtea lui, a presupus ca-s amantul
nevestesii care incerca sa fuga din casa. M-a confruntat, dar cum de data asta am inceput sa
ma linistesc, si-mi reveneam in fire, n-aveam sa fiu luat peste picior de micul asta lameculo.
S-a indreptat spre mine si a inceput sa planga: “Deci tu esti barbatul cu care ma inseala
nevastamea !” Iar eu i-am spus: “Nu m-as culca cu tarfa de nevasta-ta nici daca ar fi ultima
femeie din oras !” Asa ca in acel moment nu mi-a mai ramas decat sa-mi folosesc acest chip
suav cioplit ca sa-l lovesc direct in pumn ! Nimeni nu-l pune la pamant pe capitanul Sangre y
Fuego ! [se uita-mprejur] Iar acum dracia aia de pitic si fata au disparut ! Ceva ma face sa
cred ca viermele ala spurcat nu-i atat de prost precum pare...
[Iese capitanul. Muzele se holbeaza una la cealalta]

Scena 3
Casa signorului Pantalone
[Lucrezia, singura]
Luc: Cat de repede se scurge timpul ! Nunta mea cu doctorul are loc maine, la fel si executia
dragului meu Cornelio. Cumplite ceruri – daca lucrurile or sa mearga in continuare dupa cum
vrei tu, si razbunarea ta asupra mea va fi completa, iti jur c-o sa te plictisesc de moarte cu si
mai multe monologuri!
[Se arunca in genunchi. Suferinta dramatica] Ia-ma pe mine la schimb, deitate tiranica ! Sau
planul tau e sa ma faci sa mor de suparare ? [incepe sa planga isteric]
[Intra Pantalone, doctorul si Purricinella cu accesorii de petrecere si pocnitori. Lucrezia
plange si mai isteric]
Pan: Awww ! Uitati-va la biata fata ! E atat de nefericita. Inveseleste-te, scumpo, nu e nevoie
sa plangi. Vrem sa fii vesela si voioasa ! E timpul sa sarbatorim.
Luc: Imi pare rau. Uitati-va la voi, cum dati o petrecere in cinstea mea, si eu o ruinez cu
melancolia si sentimentele mele covarsitoare.
Pan: In cinstea ta ? Oh, nu, nu – petrecerea asta e pentru mine. E petrecerea mea catre mine c-
am reusit in sfarsit sa scap de fiica-mea. Numai ca am nevoie de tine sa fii intr-o dispozitie
buna pentru ca-i sarcina ta sa gatesti pentru toti invitatii. Tot ce-mi lipseste la o ocazia de-asta
festiva e sa lungesti budinca cu bocetele tale. Ar fi scarbos !
Doc: Ti-am adus sluga mea sa te ajute. [incepe sa-l loveasca pe Purricinella astfel incat sa se
apropie de ea]
Pan: Intrucat e o ocazia speciala o sa va scutesc, asa ca puteti folosi pamant in egala masura
cu faina, si vedeti poate folositi si laptele ala de s-a stricat saptamana trecuta. Asigura-te si ca
sluga doctorului pricepe asta.
Pur: [lesinand] Sunt atat de dobitoc incat literalmente nu inteleg nici macar un singur cuvant
pe care-l spui desi esti la doi pasi de mine !
Doc: Da, da. Toti stim asta, ma bucur c-ai constientizat si tu.
[Doctorul il bate usor pe cap pe Purricinella desi a treia oara e mai mult o palma. Pantalone o
imbratiseaza pe Lucrezia]
Pan: Doamne, cat ma bucur ca in sfarsit scap de tine !
[Ies Pantalone si doctorul]
Luc: Imi imaginez ca o sa vrea sa folosim si apa murdara de ploaie - tot timpul spune la masa
ca-i buna pentru ca te satura mai repede.
Pur: Asta-mi aduce aminte de cum imi spune si mie doctorul ca si cocoasa mea nu-i decat
grasime si daca o sa ma infometez o sa scada-n dimensiune.
Luc: Pe mine tata m-a batut odata c-am mancat prea mult, si apoi si-a adus aminte ca el a fost
cel care-a mancat !
Pur: Ah, o stiu pe asta. Si apoi, a fost o data, cand doctorul s-a enervat atat de tare incat a
spart un borcan de acid de fata mea !
[Lucrezia si Purricinela rad copios]
Luc: Oh, cat ma bucur sa te revad, Purricinella ! De ultima data cand te-am vazut, dupa ce m-
ai adus de la cimitir, am fost foarte deprimata. Nu stiu ce sa fac pentru Cornelio, a carui viata
e pe muchie de cutit !
[Lucrezia incepe iar sa planga]
Pan: [din culise] Lucrezia, aud bocet dar nu si bucatareala ! Nu vrei sa-mi strici petrecerea,
nu ?
[Lucrezia stergandu-si lacrimile, apuca o galeata si i-o inmaneaza lui Purricinella]
Luc: Vrei te rog sa te duci s-o umpli cu apa ? Eu ma apuc sa tai ceapa, din moment ce nu
conteaza ca ma face sa plang.
[Iese Lucrezia]
Pur: Umple galeata cu apa... Ce treaba usoara...
[Purricinella da cu sutul caldarii si incepe sa alerge prin camera, in timp ce rade isteric, parand
sa fie intre stupiditate si nebunie curata. Sare pe caldarea intoarsa. Intra Pantalone]
Pan: Asta suna a veselie, nu a munca ! Ce se intampla aici ?
Pur: Signorina Lucrezia s-a dus sa taie cepe. Mi-a dat sarcina de a umple galeata cu apa, dar
nu stiu cum sa fac asta, asa c-o astept sa-mi dea instructiuni.
Pan: Ce ti-a spus sa faci ?
Pur: Nu mi-a spus, m-a rugat.
Pan: Bine, ce te-a rugat sa faci ?
Pur: Cine m-a rugat ce ?
Pan: Lucrezia ! Ce te-a rugat sa faci ?
Pur: Oh ! Ummmm... Am uitat.
Pan: Sfinte Dumnezeule... ok, bun, pai tu stai pe o galeata. Poate asta inseamna ca ce te-a
rugat ar avea legatura cu ea ?
Pur: [prefacandu-se] Poate.
Pan: [in relanti] Ti-a spus poate sa pui ceva in galeata ?
Pur: Nu mi-a spus –
Pan: Te-a rugat sa pui ceva in galeata ? Nu-i de mirare ca doctorul n-a vrut sa te lase singur
de izbeliste acasa !
[Purricinela se holbeaza confuz]
Pur: Doctorul i-a spus Lucreziei sa ma roage sa galeata-n casa... ce? Nu inteleg...
Pan: [foarte iritat] Da-te jos de pe galeata si ia-o-n mana. [Purricinella se da jos de pe galeata
si o ia in mana] Acum. Cauta in gramada aia de balegar pe care o ai in loc de cap, pentru o
clipa. Ce anume te-a rugat Lucrezia sa faci cu galeata?
Pur: M-a rugat s-o umplu !
Pan: In sfarsit ! Acum. Cu ce te-a rugat s-o umpli ?
Pur: Cu apa !
Pan: Excelent ! Atunci de ce nu te duci sa faci asta ?
Pur: Nu ma duc pentru ca nu stiu unde sa gasesc apa.
Pan: Pompa e aici langa pragul usii.
Pur: Ah, bine... dar cum o sa ma ajute pe mine pompa sa gasesc apa ?
Pan: [de langa el] Ia galeata aia de acolo si pune-o sub pompa !
Pur: In regula.
[Purricinella se invarte spre usa cu galeata in mana astfel incat il loveste pe Pantalone in zona
inghinara. Dupa ce-si revine si-si recapata glasul – Purricinella aseaza galeata sub pompa]
Pan: Acum, vezi manerul acela de deasupra ? Apasa pe el. [Purricinella trage de maner in
lateral si nu in jos, astfel incat nu se misca, dupa ce se chinuie un timp - ] Oh, cerurilor ! Un
idiot de speta ta – nu stiu cum ai reusit sa supravietuiesti atat de mult timp !
Pur: Doctorul ma hraneste in fiecare dimineata cu carne de miel si de vitel, plus cate doi litri
de Bordeaux in fiecare zi ! [Pantalone arata inspaimantat] Imi da atat de mult, incat nu reusesc
sa termin de mancat ! Trebuie sa arunc macar jumatate... [Pantalone isi duce mana spre piept
ca si cum ar avea un atac de inima] Plus ca ma si plateste pe langa toate astea ! [Pantalone
cade aproape lesinat] Pacat ca nu stiu cum sa folosesc pompa ca sa iau apa, ca altfel l-as
ajuta...
Pan: [revenindu-si] Miel... vitel... bani ! Cum poate doctorul sa iroseasca atat de multe pe
unul ca tine ?
Pur: Pentru ca ma place ?
Pan: Stiu sigur ca asta nu e adevarat ! Oh, ce tip impracticabil ! Piersicuta-Miericica sau cum
Dumnezeu te-o fi chemand... du-te si adu apa !
Pur: Dar tot nu stiu cum.
Pan: Apasa pe maner in jos !
Pur: Incerc ! [trage de maner iarasi in lateral]
Pan: Oh, Doamne iarta-ma ! Uite asa ! [Pantalone se taraste pana la pompa si se lasa cu
ambele maini pe maner] Si apesi in jos –
Pur: Asa ?
[Purricinella trage dintr-o data manerul in sus lovindu-l pe Pantalone puternic in fata.
Pantalone tipa de durere]
Pan: Au ! Au ! Nasul ! Imi curge sange !
Pur: [strigand] Doctor Balardo ! Doctor Balardo !
[intra doctorul]
Doc: Pentru numele lui Dumnezeu, ce se intampla ?
Pan: Nasul ! Nasul meu ! Idioata ta de sluga mi l-a spart !
Doc: Ia sa vad... se pare ca sangerezi.
Pur: [cu o mirare falsa] Chiar asa ?
Doc: Stiu exact cum sa te ajut – lipitori ! Le aduc indata.
Pan: Tine-ti lipitorile acasa, dihanie ! Stiu cat de mult il platesti pe omul asta ! [aratand spre
Purricinella] E criminal ! Si la cum il hranesti !
Doc: [lovit de groaza si vinovatie] Oh ! Pai... Ei... Ah...
Pan: Daca nu mi-as fi urat fiica atat de mult, ti-as interzice sa te insori cu ea ! Comportandu-
te asa cum o faci... ! Lasati-ma sa trec, am sa ma ocup de asta singur !
[iese Pantalone]
Doc: [catre Purricinella] I-ai spus cum te hranesc cu ce ramane de la mine, si cum te platesc c-
o singura moneda de cupru pe luna ? Si Pantalone, cel mai zgarcit om din Genoa, crede ca e
criminal – chiar si pentru un servitor atat de inapt ca si tine ? Doamne iarta-ma ! Trebuie sa
ma insor de-n-graba cu fiica-sa aia a lui – si-o sa-mi aduca o gramada de bani si faima – deci,
presupun ca merita sa te platesc pe tine un pic mai mult ca sa ma asigur ca nunta asta o sa aiba
loc. Incepand din seara asta, poti sa mananci cat de mult vrei, si o sa-ti maresc leafa la o
moneda pe saptamana !
Pur: Wow !
Pan: Mai bine ma duc sa-i spun lui Pantalone de-ndata.
[iese doctorul. Purricinela pufneste in ras]
Pur: Ah ! Cat ma distrez ! Oh, ma intreb daca mai bine sa ma retrag cat sunt in frunte... nu,
nu. Cel mai bine urmez planul original.
[intra docotorul si Pantalone, cu nasul bandajat. Doctorul incearca sa scape de Pantalone care-
l urmareste cu un pumnal]
Pan: [revoltat si foarte nervos] Patru monezi pe luna ?! Patru monezi pe luna ?!
Doc: O sa-i dau opt !
[Pantalone tipa cu furie si alearga si mai repede. Ies doctorul si Pantalone]
[Purricinella incepe in liniste sa pompeze apa in galeata. Intra Lucrezia]
Luc: Oh, ce bine ! Ai luat apa pentru mine. Iti multumesc.
[ia galeata]
Pur: Ma gandeam. Ma gandeam la Cornelio – unde-i tinut ?
Luc: Oh ! Haide sa nu vorbim despre el, te rog. Abia m-am oprit din plans acum cateva clipe.
Pur: Poate am putea merge pana unde sta acum si sa-l rugam sa iasa afara.
Luc: [cu un zambet trist] Oh, inocenta ! Dupa ce l-au luat am aflat ca e tinut in turnul
Grimaldina. Deja i-am trimis ducelui o scrisoare, implorandu-l sa revizuiasca sentinta, dar n-o
sa aiba niciun –
Pur: [alergand] Ne vedem mai tarziu ! Ma duc dupa el !
[iese Purricinella]
Luc: Purricinella, asteapta !... Oh ! Ce om dulce... Sper ca garzile sa nu-l raneasca prea tare.
[iese Lucrezia]
Mel: Cat de dragut ! Poate sa pretinda cat vrea el ca e prost; n-are nicio sansa sa-l scoata din
turnul Grimaldina, sau mai mult sa convinga pe cineva de acolo sa elibereze vreun prizonier.
Tha: Am vazut cat e de iscusit in a-si folosi asa zisa prostie – incearca numai sa numesti asta
o drama tragica dupa ce tocmai i-a facut lui signor Pantalone !
Mel: Incearca numai sa spui ca-i amuzant dupa ce-ti sparg fata !
[Melpomene o fugareste pe Thalia afara din scena]

Scena 4
Un pasaj din interiorul Turnului Grimaldina – o inchisoare medievala din rigips alb, plina de
mazgalituri sterse. Celula lui Cornelio e in centrul scenei, cu o fereastra cu gratii inspre afara]
[intra un ofiter. Patruleaza inainte si inapoi. Intra Purricinella, carand cu el un sac plin de carti
pe cap. Gardianul il observa si pare surprins]
Off: Cine esti ? N-ar trebui sa fii aici !
Pur: Sunt Purricinella Cetrulo, si ar trebui sa fiu aici, aducandu-i lui Don Cornelio cartile.
Off: Orice fel de livrari trebuiesc facute de catre unul din gardieni ! Nici nu inteleg cum ai
putut sa ajungi pana aici fara sa fii oprit !
Pur: Oh, am fost oprit de o gramada de ori, dar de fiecare data m-au lasat sa trec.
Off: Nu zau ? Asteapta pana aude capitanul despre asta ! Eh, indiferent ce ti-au spus ceilalti,
trebuie sa pleci de aici chiar in clipa asta.
Pur: Dar trebuie sa-i dau cartile lui Don Cornelio.
Off: Am sa i le dau eu pentru tine. Da-le incoace. [Purricinella incepe sa-i dea cartile una cate
una. Ofiterul incepe un sir de ganduri cu voce tare] Ma intreb daca vreunul care te-a lasat sa
treci era de rang inalt... Daca o sa fie concediati, eu o sa fiu promovat ! [ofiterului i se pare
dubios numarul mare de carti si scapa teancul inainte ca Purricinella sa i le termine de
inmanat. Ofiterul murmura ceva, si se apleaca sa le stranga, iar Purricinella il ajuta. Dupa ce
amandoi le strang de jos, Purricinella incepe din nou sa ii inmaneze cartile una cate una, dar
ofiterul le scapa iar. Ofiterul devine frustrat] Lasa-ma pe mine sa le ridic [in timp ce
Purricinella se apropie si ii calca pe muchia pantalonilor, ca odata ce ofiterul se ridica,
pantalonii ii raman jos, Purricinela se da inapoi cat timp ofiterul scapa cartile a treia oara ca
sa-si elibereze mainile sa-si aranjeze pantalonii. Cat timp ofiterul isi aranjeaza pantalonii,
Purricinela aduna cartile iarasi la gramada si asteapta sa i le inmaneze ofiterului. Ofiterul
devine foarte iritat] Da-mi-le de data asta toate odata. [Purricinella se grabeste sa i le
tranteasca ofiterului in mana, astfel scapandu-le pentru a patra oara. Ofiterul o ia razna]
Pentru numele Lui Dumnezeu! Da-i-le naibii odata tu cartile ! N-am timp pentru circul asta !
[Cat timp Purricinella strange cartile, ofiterul se indreapta spre celula si striga inauntru] Don
Cornelio ! Au venit niste carti pentru tine !
[Ofiterul isi scoate cheile si deschide usa. Cornelio vine pana la prag unde il asteapta
Purricinella cu teancul de carti. Cornelio e surprins]
Cor: Stai asa, nu esti tu tampitul de la cimitir ?
Pur: Eu sunt, si Lucrezia m-a trimis sa-ti aduc cartile astea.
[Purricinella incepe sa-i inmaneze cartile pe rand pentru a cincea oara]
Cor: Lucrezia te-a trimis ? Oh, ce bucurie ! Spune-mi cum mai e !
Pur: E bine – moare de suparare fara tine.
Cor: [strigand disperat] Oh ! Sarmana mea Lucrezia ! As face orice ca sa pot s-o revad !
Pur: Chiar si sa te lasi indrumat de un tampit ?
Cor: Da ! in numele lui Bacchus si Cupid, da !
Pur: Oh, bun – ai putea sa-ti ridici mainile spre cer – [ii demonstreaza] – si sa-i rogi pe zei sa
te ajute ?
Cor: Bineinteles ! Oh, zeilor, va implor acum in ora mea de chin – [Cornelio ii imita gesturile
mainilor cu tot cu carti si ajunge sa-l loveasca pe ofiter cu teancul de carti facandu-l sa cada si
sa se izbeasca cu capul de perete lasandu-l inconstient. Cornelio ramane fara cuvinte pentru
un moment si apoi isi intoarce privirea catre ceruri] Va multumesc, marite zei ! Inca este timp
s-o salvez pe scumpa mea Lucrezia !
Pur: Taicasu’ si doctorul s-au certat.
Cor: Cu atat mai bine ! Conditiile sunt ideale – pentru victoria iubirii !
[Cornelio salta maret inspre culise, dand sa iasa. Purricinella il observa repede pe ofiterul
inconstient]
Pur: Ce palarie faina – vreau si eu o palarie asa de faina !
[Purricinella ii ia palaria ofiterului. Cornelio se opreste]
Cor: Cat de nechibzuit din partea mea ! Imediat cum ies de pe coridorul asta cu siguranta voi
fi observat de alti ofiteri. Dar scumpul meu troll-pitic-retard mi-ai dat o idee splendida ! Ma
voi deghiza in hainele ofiterului, si voi iesi de aici ca un om liber ! [Cornelio incepe sa-si dea
jos hainele cat si pe ale ofiterului cat timp continua sa vorbeasca] Deci, prietenul meu hidos –
cum te numesti ?
Pur: Purricinella Cetrulo. [Cornelio incepe sa rada] Nu rade ! Numele mi se potriveste
manusa.
Cor: Da, as spune ca ti se potriveste excelent – Cetrulo inseamna “idiot”.
Pur: Cetrulo e un nume antic – linia mea a existat de-a lungul istoriei. Roata n-ar fi fost
inventata daca Cetrulo n-ar fi decis ca cea mai mare de pe deal sa fie casa lui; asa ca ales cele
mai frumoase si fine patru pietre care sa-i tina coliba, in timp ce o inalta de dedesubt. N-a
ajuns prea departe pana cand pietrele au cazut de sub casa, si au inceput sa se rostogoleasca la
vale. Voila ! Roata a fost inventata, precum si casele mobile.
Cor: Si cum ramane cu “Purricinella” ?
Pur: Asta e un dialect Bolognese, dupa cum bine stii, scoala din Bologna a educat cei mai
mari oameni ai Europei. Da numelui un aer de calitate si noblete.
Cor: Inseamna “puta mica”.
Pur: Numai bine cat sa-mi ramana suficient sange pentru creier.
[Intra capitanul. Purricinella si Cornelio se panicheaza. Cornelio e pe jumatate imbracat, stand
deasupra ofiterului, deasemenea pe jumatate dezbracat]
Cap: Deci ! Voi sunteti aia care au facut atata zarva in turn ! Am devenit suspicios imediat
cum am auzit rapoartele ofiterului despre un om-pitic-cartita ce i-a determinat rand pe rand
sa-l lase sa treaca ! Trebuie sa te crezi tare prost, crezandu-te atat de destept... Stai, am spus-o
invers.
Cor: Dihanie ! Nu realizezi ca intri-n calea iubirii adevarate aici ?
Cap: Intradevar ! Asa e ! Cata rusine, signor – sa lasi un ofiter inconstient ca apoi sa incerci
sa-l sodomizezi in timp ce doarme !
Cor: Daca raman inchis, biata mea iubita Lucrezia va fi fortata sa se marite c-un doctor !
Cap: [sarcastic] Ceruri ! Ce fel de femeia si-ar dori vreodata sa se marite c-un doctor ? [se
gandeste o clipa] Stai putin – Lucrezia – ea era domnisoara de la cimitir cand te-am arestat ?
Cor: Da ! Ai vazut-o. Stii prea bine cat de frumoasa si sarmanta e. Daca nu-mi dai drumul din
mila pentru mine, atunci fa-o pentru ea. N-o forta sa-si petreaca restul vietii alaturi de un
doctor ce-o face sa se simta mizerabil.
Cap: Nu-ti fa griji, prietene. N-am nicio intentie s-o vad maritata cu doctorul.
Pur: Ne lasi sa plecam ?
Cap: Pe dracu ! Daca esti in inchisoare, si broscoiul e aici cu tine – pot eu sa ma insor cu
Lucrezia !
[capitanul isi scoate sabia din teaca si-o indreapta spre Purricinella si Cornelio, fortandu-i sa
se dea inapoi in celula. Deodata, speriat si tamp, Purricinella incepe sa alerge-n fata]
Pur: Ohh ! e atat de lucioasa si stralucitoare ! [se apropie s-o examineze] E sclipicioasa ca
soarele ! Imi da toate simturile peste cap ! E atat de frumoasa...
Cap: A costat o avere.
Pur: Pun pariu ca daca as vrea una, ar trebui sa umblu un an dezbracat !
Cap: Te rog nu incerca.
Pur: Lama e atat de dreapta si de lunga si ascutita ! Ma intreb cum arata manerul ?
Cap: Ah-ha ! Sunt sigur ca ti-ar placea sa-l vezi – ca sa poti sa-mi iei sabia din mana si sa ma
ameninti sa intru in celula ca sa puteti scapa ! Nu te obosi, pitic urat mirositor, iti stiu trucurile
de-acum. Amandoi, intrati in celula in clipa asta !
Cor: Imi accept soarta, dar nu ai nimic impotriva lui Purricinella ca sa poti sa-l retii !
Cap: Ah, zau ? Cand am ajuns aici, era pe pragul de a sta cu mainile-n san privind cum tu erai
pe cale sa-l violezi pe bietul ofiter ! E atat un complice cat si un pervers ! Asta e suficient ca
sa-l inchid aici impreuna cu tine. In celula. [capitanul incepe sa dea din sabie ca si cum ar fi
pornit pe fapte. Purricinella si Cornelio se retrag in celula. Capitanul inchide usa si-o incuie.
Fata lui Cornelio se vede de dupa gratii] Deci... Va sa zica Lucrezia ar trebui sa se insoare cu
doctorul Balardo, pentru care lucreaza cocosatul... ei, am sa repar asta. Am sa-i spun
Lucreziei ca daca se insoara cu mine, am sa am grija ca iubitul ei sa scape de spanzuratoare –
dar dupa nunta. Daca te iubeste, n-o sa refuze – iar daca nu, tot am un loc pe langa ea. Castig
oricum ar fi !
Cor: Ha ! Aici e unde gresesti – tatal ei, Pantalone n-ar permite asta niciodata ! Deja o
forteaza sa se marite cu doctorul ! [Inspre lateral] Ce s-a intamplat, Purricinella ? De ce tot dai
din cap si imi faci semne sa tac din gura ?
Cap: Intr-adevar – tatal ei ! Nu m-am gandit la el. Spui ca e fiica signorului Pantalone ? E
vestit ca fiind cel mai lacom, cel mai mizer om din toata Genoa. Ma voi oferi sa-l platesc
pentru mana fiicei lui. Si stiu si de unde sa fac rost de bani. Ma voi intoarce la casa doctorului
Balardo ca sa sap diamantul ala gigantic despre care mi-ai spus alalta seara ! Ha ha ha !
[iese capitanul]
Pur: E constient c-am nascocit toata povestea aia, nu ?

Scena 5
Acasa la Pantalone.
[Lucrezia singura]
Luc: [intristata] Noaptea asta pare sa fie ultima mea noapte ca si femeie nemaritata. Ar fi bine
sa profit din plin de ea. [Lucrezia isi desface cativa nasturi de la rochie, apuca o sticla de vin
din care bea cateva gaturi sanatoase, alearga prin camera zberand frenetic. Isi arata decolteul
trecatorilor de pe strada de cateva ori, apoi incepe sa-si toarne restul de vin deasupra capului,
dupa care se linisteste] Asta nu m-a ajutat cu nimic.
[Intra doctorul si capitanul in fuga. O pun pe Lucrezia la podea]
Doc: Repede, repede ! Pana nu-i corup sufletul nemuritor !
Cap: Nu-ti face griji, o sa-i scot demonii afara in bataie !
[capitanul isi inclesteaza pumnii]
Luc: Ce faci ?
Doc: Treceam pe langa fereastra si te-am vazut tipand si facand gesturi obscene. Am crezut ca
esti posedata de diavol !
Luc: Nu, nu. Doar ma bucuram de minunata ultima noapte nemaritata... asta doar daca fiind
posedata de diavol n-ar amana nunta ?
Doc: S-o amane ? Nu-mi zi ca taicatu’ nu ti-a spus ?
Luc: Uh... Pai, din moment ce n-am nicio idee despre ce vorbesti, as crede ca nu, nu mi-a
spus, dar e greu sa-mi dau seama; te rog pune-mi la dispozitie mai multe informatii ca sa-mi
pot face o concluzie bine informata.
Doc: In dupamiaza asta, a aflat cat de putin il plateam pe Purricinella pentru serviciile sale, si-
a devenit furios ! Ba chiar m-am oferit sa-mi platesc sluga aia inutila jumatate din salarul meu
pe luna ca sa-l calmez, dar Pantalone nu se lasa convins ! Mi-a interzis sa te iau de nevasta.
Dar nu-ti face griji, draga mea ! N-am de gand sa accept asta ! O sa gasesc o cale sa-l fac pe
Pantalone sa se razgandeasca.
Luc: [izbucnind in lacrimi de bucurie, strigand catre ceruri] Oh, zei milostivi ! Sunt atat de
fericita ! Oh, va multumesc ! Va multumesc !
Doc: [catre sine] Wow ! N-am realizat ca ma place intr-atat de mult. [catre Lucrezia] Da, da –
nu-ti face griji. Gasesc eu ceva. Ramai increzatoare ! [pauza] Maldarul ala de aluat dospit nu e
pe aici, nu ? La Purricinella ma refer.
Luc: [inca stergandu-si lacrimile de bucurie] Nu, nu l-am vazut de dupamiaza asta, de cand a
fugit.
Doc: Nici eu ! Casa e un dezastru iar nevasta-sa imi seaca nervii – o corcitura diavoleasca
intre un homar si o morsa ! Am de gand sa-l caut si acest signor cumsecade, capitanul Sangre
y Fuego s-a oferit sa ma ajute.
Cap: Buna ziua, draga mea ! Ne cunoastem.
Doc: Poate tatal tau stie ceva, ma duc sa-l intreb – sper ca bucata aia de branza stricata sa se
comporte ceva mai civilizat de data asta.
[iese doctorul.]
Doc: [din culise] Signore Pantalone – aaaaaahhh !
[sunete de inclestare si lupta din culise. Capitanul si Lucrezia le ignora]
Luc: Nu mai trebuie sa ma insor cu doctorul de-acum ! Mi-e plin sufletul de bucurie !
Cap: Sunt fericit ca te bucuri. Dar asta nu e tot ! Caci acum eu ma pot insura cu tine !
Luc: [razand] Oh, imi pare rau. E o oferta generoasa dar esti mult prea scarbos – mai curand
m-as marita cu Purricinella decat c-un spaniol arogant ca tine.
Cap: Arrrogant ! Cum poate indrazni cineva ca tine sa-l acuze pe capitanul Sangre y Fuego ca
ar putea fi arogant ? Si scarbos ? Uita-te numai la parul meu de pe piept !
[capitanul isi rupe bluza dand la iveala un maieu zdrenturos]
Luc: Ar trebui sa adaug si neajutorat listei tale de calitati ?
Cap: Ce, crezi ca maieul e asa din cauza uzului repetat de-a lungul anilor, si pentru ca-mi dau
toti banii pe arme, bere si fixativ de par nu-mi pot permite altul ? Ei bine, te inseli ! A ajuns
asa datorita faptului ca sunt un om aspru si violent, caci de fiecare data cand ma infurii, parul
meu de pe corp asemeni unei haine de blana se ridica si devine tepos, astfel imi zdreleste
maieul si l-ai putea confunda cu o sita ! Maieul asta abia daca are o saptamana de cand l-am
cumparat, jur pe castitatea mamei mele !
Luc: Bine, te cred. Dar numai pentru ca-mi doresc sa taci.
Cap: Ok, am sa tac, dar dupa ce spun un ultim lucru – daca-i pretuiesti viata lui Cornelio, te
vei casatori cu mine.
Luc: [ingrozita] Ce vrei sa spui ?
Cap: Oh ! Acum cateva clipe imi spune sa tac, acum femeia asta schimbatoare imi spune sa-
mi bat gura cu explicatii !
Luc: Ai dreptate – nu-mi spune.
[Lucrezia ii intoarce spatele capitanului]
Cap: [nervos ca nu-i face jocul] Femeie blestemata. O sa-ti dau de stiut ca e in puterea mea
sa-l eliberez pe Don Cornelio din inchisoare si sa-l scap de executie, dar voi face asta numai
in conditia in care noi doi ne insuram ! El are sa fie spanzurat maine, deci ar trebui sa te decizi
repede.
Luc: Oh, Doamne ! Inc-o data bucuria mea e de scurta durata ! Capitanul Sacre Bleu –
Cap: Sangre y Fuego !
Luc: Cum spui tu, signor... Trebuie sa fii atat de nemilos, sa ma fortezi sa salvez viata omului
cu care as vrea sa ma marit, maritandu-ma cu tine ?
Cap: Nemilos ? Iti fac un favor ! N-ai vazut ce par are omul ala ?
Luc: Te rog ! Cruta-l si fac orice altceva vrei tu, dar nu ma fa sa ma marit cu tine !
Cap: In tineretea mea, poate as fi acceptat asa o oferta, si-as fi raspuns c-o lista de lucruri
indecente pe care te-as fi fortat sa le faci. Dar acum ca realizez ca daca m-as insura cu tine, te
pot forta sa le faci oricum, si lenjeria de asemenea !
Luc: Capitane ! Te rog ! Ai mila !
Cap: Eu sunt capitanul Sangre y Fuego, cel mai viteaz dintre viteji, cel mai puternic dintre cei
puternici, ucigas tiranic si maestrul universului. Frang inimi la fel de usor cum sparg coaja
nucii asteia ! [scoate o nuca si incearca sa o sparga dar esueaza. Mai incearca o data, dar fara
succes. O izbeste de podea dupa care purcede sa sara pe ea cu picioarele, dar cu toate astea
nuca ramane intacta] Nuca imbecila – incerci sa ma ai cu una peste... [Ridica o bucata mare
de mobilier si o arunca peste nuca. Daca s-a spart sau nu, nu se stie, dar macar nu-i mai
deranjeaza ochii. Foarte mandru :] Nimic ce-i demn de castigat, nu-i usor de castigat !
Luc: Nu e nimic ce ti-ar putea atinge sufletul draconic ?
Cap: Nimic altceva decat ce ti-am cerut. Oricum nu te vei marita cu Cornelio daca e
spanzurat, deci de ce te chinui ? Marita-te cu mine maine, si o sa-i crut viata.
Luc: [plangand isteric] Oh Doamne ! Am s-o fac ! Sortilor, iertati-ma ! Ma voi marita cu tine
pentru a-l salva pe Cornelio !
Cap: Excelent.
[Intra doctorul. Speriat]
Doc: Trebuie sa plecam de aici – abia am scapat in viata ! Pantalone a luat-o razna cand m-a
vazut iar ! Daca nu era pentru incontenenta bosorogului n-as fi scapat ! Afara, repede, pana nu
termina sa-si schimbe pantalonii !
Cap: [catre Lucrezia] Noapte buna, Signorina – sau ar trebui sa spun Signora ?
[capitanul iese impreuna cu doctorul]
Luc: Oh, ceruri ! Oh – ce-am facut ? Numai bine am scapat de-o propunere deplorabila de
casnicie si ajung intr-alta ! Oh, Cornelio, Cornelio, iubitule ! E numai si numai pentru tine
chinul asta pe care-l indur ! Cu toate astea, n-am sa cunosc niciodata fericirea alaturi de tine.
[lesina in planset] Dar stai... tata ! N-o sa ma lase niciodata sa ma marit cu capitanul ! Si cu
siguranta capitanul nu ma poate blama pe mine daca-i dincolo de controlul meu ! Sunt
salvata !
[intra Pantalone, cu pumnalul, evident cautandu-l pe doctor]
Luc: Tata ! Capitanul vrea sa se marite maine cu mine !
Pan: [preocupat] Grozav – voi copii trebuie sa va distrati. Unde-i nenorocitul ala de doctor ?
[iese Pantalone. Lucrezia incepe din nou sa boceasca]

Scena 6
Celula lui Cornelio. Acelasi decor ca in turnul Grimaldinei, doar niste mobila in plus
[Cornelio si Purricinella sunt impreuna in celula. Isi mananca micul dejun]
Cor: Deci tu practic numai pretinzi ca esti idiot ?
Pur: E tot ce pot si eu sa fac, cand esti inconjurat de idioti care se dau destepti. [Se aude
sunetul usii de celula descuindu-se] Uite-l ca vine. Adu-ti aminte planul.
[Usa celulii se deschide, intra capitanul. Cornelio si Purricinella se dau peste cap sa nu para
suspiciosi]
Cap: In regula, predati-mi tavile de mancare. Ma grabesc – ma insor cu iubita ta astazi.
[Purricinella chicoteste] Ma bucur ca in sfarsit cineva apreciaza simtul umorului !
Pur: [facand pe-a prostul] Nu e asta – n-ai cum sa te mariti cu ea, din moment ce noi o sa
evadam de aici, si o sa oprim nunta, si apoi nu va fi niciun tort pentru voi ! Niciunul ! [rade ca
un manic]
Cap: [suspicios] Inteleg. Si cum anume planuiti voi sa iesiti de aici ?
Pur: E secret. Am gasit o farfurie magica aici; daca o tii in dreptul ochilor si numeri pana la
zece, si apoi iti pui o dorinta, vine un spirit si o transforma-n realitate ! Noi ne-am dorit sa
evadam. [ii arata farfuria] Asta e. Tu poti sa-ti doresti ce vrei.
Cap: [smucind farfuria] Intr-adevar. O farfurie magica. Si pot sa-mi pun orice dorinta vreau,
nu ? Cred ca asta-i cel mai stupid truc pe care l-ai incercat pana acum. O farfurie magica ! Ai
fi putut macar sa te gandesti la o minciuna credibila. Uita-te la asta ! [isi pune farfuria in
dreptul ochilor] Farfuria e rotunda, si chiar daca-si fi cazut in plasa voastra v-as fi putut vedea
furisandu-va de dupa ea din moment ce n-are margini ! Imi insultati inteligenta. Farfurie
magica, cum sa nu. Cine a auzit vreodata de vreo farfurie magica ? Ati fi putut folosi – oh, ati
fi putut folosi o gramada de lucruri din camera asta ! Perna ta spre exemplu, sau ceanul asta.
[ia ceanul si si-l pune pe cap] Uite ! Nu pot sa vad nimic cu asta pe cap ! [Purricinella si
Cornelio se grabesc repede sa iasa din celula. Capitanul nu se prinde] Dar v-ati gandit sa-l
folositi ? Nu ! Poate ca stupiditatea ta nu e un joc de rol pana la urma – in orice caz, e nevoie
de mult mai mult de atat ca sa-l pacaliti pe capitanul Sangre y Fuego ! [isi ia ceanul de pe cap
si realizeaza ca prizonierii au scapat] Rahat !
[intra grabit un ofiter]
Off: Capitane ! Capitane ! E o evadare in progres ! Doi prizonieri – unul din ei tocmai mi-a
furat sabia !
Cap: Sabia ! – Ei bine, eram deja constient de problema asta, si eram pe pragul sa-i prind din
urma cand ai ajuns tu aici !
Off: [observand celulala goala] Stati o secunda... Au scapat cat timp erau aici sub observatia
dumneavoastra ?
Cap: [defensiv] Nu erau sub observatia mea atunci cand au scapat.
Off: Ati lasat usa celulii descuiata si nu-i tineati sub observatie ?
Cap: Eu...uh... taci din gura, Coviello ! Eu sunt superiorul tau ! Si acum voi merge sa-i prind
pe cei doi fugari si am sa-i despic in bucatele ! Ii voi toca marunt marunt, ii voi manca, apoi le
voi vomita lesurile in gura spurcata a iadului, caci cum indraznesc ei sa insulte numele si
mandria celei mai temute inchisori a ducelui, si pe cineva ca mine ? Muschii mi se
inclesteaza, si ard cu verva la fiecare gand. [Isi scoate sabia din teaca si o ridica pana deasupra
capului] Asemeni lepadaturi tradatoare vor fi distruse de magnifica mea sabie !
Off: Bravo !
Cap: Distruse, Coviello, m-auzi ?
Off: Da, va aud.
Cap: Atunci am sa am grija sa fie arsi pe rug !
Off: Cu siguranta.
Cap: Distruse !
Off: De ce nu va duceti mai degraba sa faceti asta in loc sa stati aici si sa explicati cum o veti
face in timp ce ei se indeparteaza tot mai mult ?
Cap: Cum ma dezamagesti tu pe mine. Oi fi eu feroce si de temut, dar respect principiile
bataliei! Cand oponentii sunt atat de evident in dezavantaj, din pricina talentului si puterii pe
care o posed, e de bun simt sa le las lor startul.
Off: Asa e ? N-am auzit niciodata de principiul asta.
Cap: [foarte defensiv] Ei bine, el exista ! Serios !
Off: Atunci plecati, au prins un start excelent deja. Poate-i mai puteti prinde.
Cap: Cu siguranta pot ! Te indoiesti ?
Off: Grabiti-va !
Cap: [in cele din urma se lasa balta] Bine, ma duc ! Dar ma voi intoarce ! Ii voi invinge pe
tradatori ! Ii voi distruge, Coviello ! [ofiterul da din cap si ii face cu mana de cateva ori
incurajandu-l sa plece] Am plecat spre victorie ! Victorie !... Da !... [Capitanul ofteaza adanc
dandu-si seama caci chiar se asteapta de la el sa plece. Iese capitanul. Intra capitanul repede
inapoi] De fapt, fiind intr-o dispozitie atat de buna astazi, si simtindu-ma generos, iti voi da tie
ocazia care mi-a fost data si mie candva, ocazia de-a-ti face propia glorie si faima ! Iti voi
inmana chiar propria mea sabie, si te voi inzestra cu oportunitatea de a te duce chiar tu dupa
prizonierii evadati ! N-as face asta pentru oricine, sa stii, dar simt ca o meriti. [ofiterul se
moleseste, apuca sabia si iese. Iese ofiterul. Capitanul vorbeste inspre lateral] Ce situatie !
Asta a fost prea aproape. Sper ca nimeni sa nu-mi afle cumplitul secret – as fi de rasul curcilor
in oras ! Ah... deci troll-pitic si pantaloni-stramti au scapat ! Trebuie sa ajung la Lucrezia
inaintea lor.
[iese capitanul]

Scena 7
Cimitirul, in timpul zilei.
[intra Pantalone, doctorul si Lucrezia. Doctorul si Pantalone rad copios. Lucrezia arata
mizerabil]
Pan: [catre Doctor] Ma bucur atat de mult ca totul n-a fost decat o neintelegere prosteasca, si
ca-ntr-adevar nu-ti plateai imputitul de aghiotant mai mult de-o masa cu crutoane !
Doc: Ha ha, da, intr-adevar ! Cum am sa-i scalpez vreo doua cand se intoarce !
[ambii “vecchi” rad copios]
Pan: In sfarsit ne indreptam catre biserica, unde o sa ma descotoresesc o data si pentru
totdeauna de Lucrezia, care-o sa devina problema ta !
Luc: Gasesc cimitirul asta ca fiind un loc mai potrivit ca sa ma marit cu el. Oh, tata ! Chiar
trebuie ? I-am promis capitanului ! E esential sa ma marit cu el !
Pan: Acum o saptamana era vorba numai despre muta-fan-ala-al-tau, si acum plangi dupa nu
stiu ce capitan ! Faptul ca nu te poti hotori asupra nimic demonstreaza clar ca n-ar trebui sa fii
lasata sa-ti alegi propriul sot. Ati putea fi nefericiti impreuna, tu si cu capitanul asta al tau !
Luc: Pai vom fi !
Pan: Ma bucur ca vezi lucrurile asa ! Te mariti cu doctor Balardo.
Doc: Nu te teme, Lucrezia. Cu formulele tale stiintifice si cunostintele tale, voi face o
gramada de parale !
Luc: Parale ? Crezi ca-mi pasa de parale ? Eram pe pragul de a renunta la orice comoditate
care mi-ar aduce-o paralele, pana si acoperisul de deasupra capului, ca sa pot fi alaturi de
Cornelio, pe care il iubesc nespus de mult ! Ce folos au placerile materiale atunci cand
sufletul tau e prea mahnit ca sa se bucure de ele ? Mai curand mi-as scoate ochii si mi-as taia
mainile daca m-as putea intoarce la Cornelio !
Pan: Da’ atunci n-ai mai putea gati, cine s-ar mai insura cu tine ?
Luc: Nu e vorba despre – oh ! De ce ma chinui sa va explic voua bosorogilor, din moment ce
toata viata cat ati dus-o n-ati iubit altceva decat pe voi insiva !
Doc: Din cauza unei sperante prostesti ca ne-ai putea convinge sa renuntam la nunta. Nu
suntem prosti. Stim ce cauti.
Luc: Sa schimb plumbul in aur a fost mai usor decat sa va explic voua vreodata ceva.
Pan: [fiindu-i captata atentia] Cum ? Plumbul in aur ? Ce spui acolo ?
Luc: Alchimia mea... mai stii ? Ti-am spus tie si doctorului acum o luna despre asta... [isi da
seama furioasa] N-ati auzit niciun cuvant pe care l-am spus, nu ?
Pan: Se pare ca nu ! Zi-mi despre schimbatul asta a plumbului in aur. Poti s-o faci usor – poti
s-o faci la gramada ? Pot sa te pun la munca de-ndata ? O sa scoatem parchetul si-l ascundem
acolo !
Luc: [ingrozita] Nu pot sa cred ! Ai vrea sa-ti fac aur chiar si cand tu ma fortezi intr-o
casnicie deplorabila ca a mea cu doctorul ! [ii vine o idee. Miseleste] Dar, vezi tu, n-as putea
s-o fac niciodata. Lucrand cu sotul meu, doctorul, mi-ar manca tot timpul pe care-l am; iar
cum sotul ar trebui sa fie prioritatea...
Pan: Pe dracu’ ar trebui ! Te cunosc de-o viata !
Doc: Si eu o stiu tot de-atat – nu-s cu mult mai tanar decat tine !
Pan: Nici jumate din varstea mea n-o ai, necoptule !
Doc: Ha ! ce jigniri puerile ! Ti-as spune sa te comporti adecvat varstei tale, numai ca
probabil te-ar obliga sa cazi lat si sa mori.
Luc: Tot aurul ala pe care l-as putea face, tot timpul ala care mi-ar lua sa-l fac, n-ar fi caci ar
trebui sa gatesc pentru barbatul meu... !
Pan: Un om care are in grija slugi atat de neroade ca tine, n-ar trebui sa se insoare nicicand !
Doc: Macar eu imi permit slugi !
Pan: Exact ! Si atunci, care mai e rostul sa ai o nevasta daca altcineva iti face toata treaba prin
casa ?
Doc: O pot observa cat timp lucreaza si se framanta ca apoi sa plagiez tot ce face si sa le vand
pe bani !
[Pantalone se uita buimac] Stie secretele chimiei ! Stie secretele alchimiei pe care le-am
cautat de-o viata !
Pan: Secretele alea imi sunt mie mai de folos decat tie ! Nu te insori cu ea. Haide, Lucrezia,
mergem acasa ca sa poti sa-ncepi sa faci aur pentru mine de indata.
Cap: [din culise] Lucrezia ! Lucrezia, scumpa mea !
Luc: [ingretosata] Recunosc accentul ala stupid !
[intra capitanul]
Cap: Aici erai, logodnica mea ! Si deja in drum spre biserica, vad ! Cat de nerabdatoare esti,
nu te voi mai retine nicio secunda. Haide sa mergem sa ne casatorim !
Pan: Opreste-te o secunda si spune-mi cine esti.
Cap: Eu sunt capitanul Sangre Y Fuego ! – al garzii Ducale. Sunt logodit cu Lucrezia. Tu esti
nobilul signor Pantalone ?
Pan: Nu ma insulta cu zgomotele astea grosolane – cat de copilaresc din partea ta – daca crezi
ca am de gand sa las pe cineva ca tine sa se insoare cu Lucrezia mea, cand o sa-mi aduca o
gramada de bani...
Luc: [inspre lateral] Doamne ! Daca nu ma marit cu capitanul, Cornelio va fi spanzurat !
Trebuie sa fac ceva ! [catre Pantalone] De fapt, stii ce, materialele necesare ca eu sa fac aur
vor ajunge sa coste foarte mult, probabil nu va merita investitia.
Pan: Daca poate sa-mi aduca vreo zece lingouri, o sa-mi petrec timpul cheltuind una, dar
numai dupa ce o mai tai un pic.
Luc: E un proces atat de delicat. E probabil sa il stric daca sunt suparata – si cu siguranta voi
fi suparata daca eu si capitanul nu ne vom marita !
Pan: Dar daca te mariti, n-o sa ai timp sa-mi faci mie tot aurul ala !
Cap: [inspre lateral] Dureaza prea mult ! Inca nu stie de evadarea lui Cornelio, cum naiba as
putea s-o conving ca eu sunt singurul care i-ar putea salva viata lui Cornelio, daca el dintr-o
data o sa apara in fata ei ?! [catre Pantalone] Domnule, am ceva ce v-ar putea interesa. [scoate
un saculet de marimea unui pumn] Saculetul asta contine un diamant pe care l-am descoperit
recent. Observati greutatea si marimea. E un diamant foarte mare, si in niciun caz un opritor
de usa pe care l-am pus acolo doar ca sa va pacalesc.
Pan: Un diamant ? Diamantele sunt mai valoroase decat aurul, nu ?
Cap: Da, chiar sunt. Acum hai sa ne casatorim.
[capitanul o apuca pe Lucrezia si incearca sa plece]
Doc: Stai o secunda ! Da, un diamant de marimea aia e intr-adevar mai valoros decat o bucata
la fel de mare de aur, dar Lucrezia poate sa faca mult mai mult aur de-atat. Si daca se marita
cu mine, am deja toate echipamentele si materialele necesare, si o sa ma asigur ca un procent
din cat face zilnic il voi trimite scumpului si bunului ei tata, signor Pantalone, fata de care voi
fi etern recunoscator...
Pan: Deci... o sa culeg toate beneficiile fara sa trebuiasca sa investesc nimic ?
Doc: Exact ! Si nici n-o sa trebuiasca s-o mai hranesti !
Pan: Iarta-mi graba de adineauri ! Lucrezia, cred ca cel mai bine pentru toata lumea ar fi sa te
mariti cu doctorul.
Cap: Asteapta ! Nu te grabi si mai tare ! Daca Lucrezia se marita cu mine, pot s-o pun oricum
sa faca tot aurul ala pentru tine, si voi cumpara eu proviziile necesare, ca tu sa nu trebuiasca
sa ridici niciun deget, in plus iti voi da si diamantul ca un simbol al aprecierii mele.
Pan: Doctore, ai o oferta mai buna ?
Doc: Uh.. o secunda, sa ma gandesc...
Pan: Cu cat te gandesti mai mult cu atat ma retii mai tare de la aurul si diamantele mele.
Lucrezia, te mariti cu capitanul.
Luc: Nu !
Pan, Cap, Doc: Ce ?
Pan: Am crezut ca vrei sa te mariti cu capitanul !
Cap: Da ! Am crezut ca vrei sa te mariti cu mine !
Luc: Nu, nu vreau ! Vreau sa ma marit cu Cornelio – il iubesc pe Cornelio ! M-as marita cu
tine doar ca sa-i salvez viata... dar ce rost ar mai avea ? El e motivul pentru care traiesc, si stiu
ca eu sunt al sau. Desi pentru Cornelio as fi dispusa sa stau in lanturi in casa capitanului si sa
fac aur pentru tatal meu – maritata cu altcineva, chiar daca l-as putea revedea vreodata, ar
putea fi doar ca prieten, ca si cunostinta. Durerea de a trata un om care-mi face inima sa bata,
care a nascut atat de multe trairi in mine, pentru care as accepta o viata de clasa – durerea de-
al trata asa, e mult mai cumplita decat daca nu l-as fi cunoscut niciodata.
Doc: Deci il vei lasa sa moara ? Deci... asta inseamna ca te vei marita cu mine pana la urma,
nu ?
Luc: Nu ma marit cu nimeni ! Il las pe Cornelio sa moara – dar n-o sa moara singur !
[Lucrezia apuca pumnalul lui Pantalone si repede se urca pe-o statuie. Isi indreapta pumnalul
spre piept. Toti trei alearga sprea ea, inconjurand statuia]
Doc, Pan, Cap: Lucrezia, nu !
Pan: Lucrezia – gandeste-te pentru o clipa. Daca mori, n-o sa ma fac cu niciun aur !
Luc: Du-te naibii si ia-ti tot aurul cu tine !
Pan: L-as lua daca as putea !
Cap: Lucrezia, nu ma face sa ma urc acolo dupa tine ! Sunt un barbat foarte puternic, si te-as
putea rani grav fara sa vreau ! O sa-ti rup ambele maini si te bat pana te fac supa daca
trebuie ! Iti comand sa arunci cutitul ala numai decat !
[capitanul incearca sa urce dupa ea. Lucrezia incearca sa-l raneasca cu pumnalul. Capitanul
fuge si se ascunde dupa o piatra de mormant in timp ce tipa foarte fals]
Doc: Sfinte ceruri ! Ce e cu tine ?
Cap: Secretul mi-a fost aflat ! Sunt un las – mi-e frica de sabii si cutite – nu m-am luptat cu
nimeni niciodata in toata viata mea !
[capitanul incepe sa planga in hohote]
Duc: Lucrezia – vino jos si marita-te cu mine ! Macar eu te vreau pentru mintea ta
stralucitoare ! Te rog nu te sinucide ! Ai atat de multe cunostinte, atat de multe idei folositoare
pe care mi le-as putea insusi !
Luc: Ce e in neregula cu voi, oamenilor ? De ce as vrea sa traiesc si sa stau prin preajma
vreunuia din voi ? Cand insirati motive pentru care ar trebui sa traiesc va ganditi numai la
voi ! Asta daca nu, printr-un miracol Cornelio n-ajunge aici acum, un om liber care sa ma
duca departe, ma omor !
[intra Cornelio cu o sabie; apuca o funie de care se tine si-si face vant pana-n cimitir. Ceilalti
se uita spre cer confuzi incercand sa-si dea seama de ce-i legata funia]
Cor: Lucrezia !
Luc: Cornelio ?!... De ce anume era agata funia aia ?
Cor: Nu conteaza, iubirea mea !
[Lucrezia arunca pumnalul ca sa-l poate lua pe Cornelio in brate; Pantalone si doctorul tipa si
se imprastie sa nu fie loviti de pumnal]
Cor: Asteapta-ma o secunda te rog, da ? [intra ofiterul. Cornelio se arunca de pe statuie si
incepe o lupta cu sabia grandioasa impotriva ofiterului, dupa multe lovituri, barari si eschive
spectaculoase, Cornelio ii da la o parte sabia ofiterului si o azvarle departe. Cornelio ar trebui
deja sa fie aplaudat de public] Haide, Lucrezia ! Sa fugim de aici.
[Lucrezia coboara de pe statuie si se arunca in bratele lui Cornelio]
Pan: Asteapta ! Nu v-am dat voua permisiunea sa va insurati !
Cor: Am omorat sase dintre oamenii ducelui – crezi ca faptul ca n-am permisiunea ta o sa ma
opreasca ?
Pan: Lucrezia, o sa-i frangi in felul asta inima tatalui tau ?
Luc: N-ai inima pe care s-o frang.
Pan: E adevarat. Eh, macar n-o sa trebuiasca sa-ti mai dau de mancare. [pauza. Foarte furios:]
Dar vreau naibii aurul ala !
[zgomotul unei trasuri se aude din culisa]
Cor: Ce se aude ?
Doc: [uitandu-se in departare] Sfinte ceruri ! E ducele ! si Purricinella !
[intra ducele, bogat impodobit cu toale care mai de care inconjurat de-un anturaj format din
curtieri. Purricinella fiind cu ei, carand capatul mantiei lungi a ducelui]
Duk: Cine de aici e Don Cornelio Azzuro ?
Cor: [facand un pas in fata] Eu sunt.
Duk: Don Cornelio, am auzit o multime de lucruri despre tine in ultima perioada. Ai omorat
sase dintre curtierii mei, ai evadat din inchisoare, si acum, mi se spune, ca intentionezi sa te
insori cu fata asta tanara impotriva vointei tatalui ei.
Cor: Asa e.
Duk: Slava cerului ca esti onest ! Majoritatea oamenilor cu care am de-a face sunt niste
prefacuti! [imitand un om care cerseste] Nu, marite duce, am fost inscenat ! A stiut ca n-o sa
ma crezi si de aceea a facut-o ! [revenind la normal] Oricum... esti un om de vita nobila, si
desi initial mi-ai fost adus la cunostinta dupa ce mi-ai omorat sase dintre oameni, interesul
meu n-a fost cu adevarat captat pana cand am primit o scrisoare – [aratand scrisoarea] – de la
o asa zisa Lucrezia, fiica comerciantului Pantalone. Iubirea de care a dat dovada, si modul
tandru in care a vorbit despre tine mi-a adus lacrimi in ochi si voma in gat – [curtierii inspira
adanc, mirati] – dar nu de dezgust ! Ci, mai degraba, pentru ca abia terminaseram un desert
foarte consistent, si intr-un final am fost dat gata de cuvintele ei dulci.
[curtierii aplauda]
Crt1: Cat de frumos !
Crt2: Cat de poetic !
Duk: De asemeni mi s-a adus la atentie ca oamenii pe care i-ai omorat, a fost din cauza unei
neintelegeri legat de frumusetea acelei domnisoare. Aceasta e ? [ducele indica spre Lucrezia]
Sunt intr-adevar de acord ca e cea mai frumoasa femeia pe care am vazut-o vreodata, dar asta
pentru ca nu ies din casa prea des. [curtierii aplauda] Asadar, miscat de cuvintele delicate ale
domnisoarei ce au descris tandretea si iubirea ta fata de ea, cat si de splendoarea ei, nu pot sa
fac altceva decat sa gratiez absolvirea tuturor faradelegilor pe care le-ai comis !
[curtierii aplauda. Ducele stranuta. Curtierii aplauda]
Cor: O gratiere ? Dar excelenta voastra – am omorat sase oameni.
Duk: Dupa cum o vad eu, daca nu i-ai fi omorat, oricum ar fi murit de altceva.
Crt2: Cata intelepciune !
Crt1: Cat de poetic !
[curtierii aplauda]
Duk: Multumirile trebuiesc adresate acestui tip chipes si sarmant, fara de care, scrisoarea n-ar
fi intrat niciodata in posesia mea in timp util !
[ducele indica catre Purricinella]
Pur: Totdeauna ma bucur sa pot ajuta.
Doc: “Chipes!” “Sarmant!” Purricinella ?! Ha ha ha ha ! [doctorul pufneste in ras ce duce
intr-o criza care-l face sa nu mai fie in stare sa stea pe picioare si sa se rostogoleasca de colo-n
colo, determinandu-i pe ceilalti sa-l considere foarte ciudat. In cele din urma reuseste sa se
ridice] Excelenta voastra, ma tem ca ati fost pacalit ! Acel om este sluga mea, si e cel mai
hidos idiot si cel mai idiot hidos pe care-am cunoscut vreodata !
[doctorul continua sa rada in fundal, iesind in culisa. Ducele incearca sa-l ignore. Iese
doctorul]
Duk: De asemenea mi-a adus in atentia anumite abateri ale capitanului garzii mele !
Off: Capitanul se afla aici !
[ofiterul arata spre capitan, care inca plange langa piatra de mormant. Isi aude numele si-si
sterge lacrimile. Se ridica trist, dand la iveala o pata mare in jurul prohapului de la pantaloni]
Duk: Capitanul Sangre y Fuego ? E adevarat ca ai intemnitat omul acesta fara nicio notificare
?
[capitanul da din cap intristat]
Off: De asemeni le-a permis sa evadeze, si a refuzat sa ii prinda ! Va rog concediati-l si
promovati-ma pe mine !
Duk: In regula, asa voi face.
Cap: Nu ! Va rog nu-mi luati slujba ! Cum voi mai putea vreodata sa inspir teama in sufletele
oamenilor daca nu-i voi putea intimida cu pozitia mea de autoritate ? Va implor ! Fac orice –
va dau un diamant la schimb !
[capitanul scoate saculetul de adineauri, si il goleste pe jos. Un obiect mare – cu siguranta nu
un diamant – cade jos, stand acolo ca o balega. Toata lumea se aduna si incepe sa se holbeze.
Purricinella incepe sa rada]
Duk: Am vazut diamante la viata mea, dar ala cu siguranta nu e unul.
Pur: [catre capitan] Tu chiar te-ai dus in ograda doctorului, nu ? Ha ha ha ! [catre duce]
Acum cateva seri, ca sa-l conving pe acest domn sa nu-i mai faca avansuri porcoase signorinei
Lucrezia, am inventat o poveste despre un diamant ingropat in gradina. Se pare ca s-a dus sa-l
caute, si a gasit urmatorul lucru mare ! Doctorul n-a reusit niciodata sa transforme plumbul in
aur, dar cu siguranta n-a transformat plumbul in aia. L-a aruncat pe fereastra – ii stie valoarea.
Off: [pipaind obiectul] pare sa fie... un rahat, solidificat.
Pur: Poate e o realizare de sine statatoare.
Pan: [catre capitan] Deci ! Ai incercat sa ma pacalesti !
[batranul si firavul pantalone incepe sa-l loveasca pe capitan fara mila. Capitanul zbiara,
plange si incearca sa scape]
Duk: Hai, hai ! E suficient. Capitane Sangre y Fuego, imi starnesti mila, asa ca te voi trimite
pe insula Stromboli, unde cei mai lasi soldati sunt trimisi sa-si iroseasca vietile !
Cap: Deci... Voi fi capitanul unei gramezi de fricosi ?
Duk: Da.
Cap: Sfanta fecioara Maria, sunt salvat ! Voi fi cel mai viteaz dintre toti oamenii de acolo !
Oh, excelenta voastra, sunteti prea milos !
[curtierii apluada. Pantalone se holbeaza la “diamantul” capitanului]
Pan: Fara diamant ! Fara niciun diamant ! Oh, ceruri blestemate ! Daca credeti c-o s-o las pe
Lucrezia sa se marite cu “Cartof” ala asa, fara niciun aur, atunci probabil credeti ca am un
diamant fals in loc de creier !
Luc: Tata ! Te rog ! Nu intelegi cat de mult il iubesc pe Cornelio ?
Pan: Nu ma intereseaza cat de mult il iubesti ! Tot ce stiu e ca, daca te mariti cu el, va trebui
sa-mi petrec restul vietii stiind cat aur ai fi putut face pentru mine si cat de bucuros as fi fost,
dar in schimb nu m-am ales cu nimic si trebuie sa sufar pentru eternitate !
[Pantalone incepe sa planga]
Duk: Poate ii intelegi mai bine sentimentele decat realizezi, caci ce simti tu fata de aur, simte
ea fata de Cornelio.
Pan: Nimeni nu poate sa inteleaga ce simt eu fata de aur ! Nimeni !
Duk: Poate exista o solutie. Pantalone, ingaduie-i fiicei tale sa se marite, si in schimb iti voi
pune la dispozitie cincizeci de cufere doldere cu aur, la palatul meu, cu conditia sa nu cheltui
niciun sfant.
Pan: De ce as face ceva atat de iresponsabil cu banii, cum ar fi sa-i cheltui ?
Duk: Deci avem o intelegere ?
Pan: Tot ce trebuie sa fac este sa o las pe Lucrezia sa se marite cu cine vrea ea ?
Duk: Intocmai. In felul asta amandoi veti putea fi cu ce iubiti mai mult.
Pan: Orice pentru aurul meu ! Asa sa fie !
Luc & Cor: Iti multumim, excelenta ! Preamilostiv duce !
Duk: Acum, totul e in regula ?
Pur: Mai sunt eu, duce.
Duk: Ah, da, dragul meu Purricinella ! Pe tine ce te framanta ?
Pur: Sunt nefericit cu slujba pe care o am si abia castig suficient cat sa ma pot hrani abia pe
mine, cu atat mai putin pe nevastamea cat e plina de ambargic si spermaceti. Stiind ca ati
pierdut sase dintre oamenii excelentei voastre, si va lipseste un gardian, imi permiteti sa va
intreb daca nu ati putea gasi o pozitie adecvata si pentru mine ?
Duk: Pai cum sa nu ! [ducele incepe sa se clatine si s-arate de parca nu s-ar simti prea bine]
Stiu exact ce ti s-ar potrivi tie – te voi numi valetul meu personal ! Vei fi platit bine, iar tu si
nevasta-ta veti avea o camera proprie in palatul meu si astfel veti fi la curent cu toate secretele
de stat !
Pur: Excelenta voastra e mult prea marinimoasa.
Duk: Ba din contra ! Saptamana trecuta am pus trei oameni sa fie torturati pana la moarte !
[curtierii aplauda]
Pur: Pai, capitanul e trimis departe spre o viata mai buna, porumbeii se insoara, Pantalone s-a
ales cu aurul si eu c-o slujba buna in serviciul ducelui. Cred ca asta rezolva toate problemele
tuturor.
[Purricinella incearca sa plece si sa trimita pe toata lumea acasa, dar imediat intra doctorul in
scena, care nu s-a oprit inca din ras. Expresia de pe fata lui Purricinella se citeste ca
fiind :”Fir-ar!”]
Doc: Purricinella ! Un gentleman ! Ha ha !
[Doctorul se opreste si ii vede pe Cornelio si Lucrezia imbratisati si pe Pantalone vibrand de
bucurie]
Cor: Lucrezia !
Luc: Cornelio !
Pan: Aur ! Aur !
Doc: Sfinte ceruri ! Ce s-a intamplat cat am lipsit sa rad de Purricinella ?
Cap: Purricinella e acum valetul personal al ducelui, Lucrezia si Cornelio se insoara,
Pantalone a primit o gramada de bani, iar eu voi fi cel mai viteaz capitan de pe insula
Stromboli !
Off: Si eu m-am ales cu vechea lui slujba !
Duk: Si toata lumea e fericita si impacata !
[ducele vomita degajat dupa o piatra de mormant. Curtierii incep sa-l apalude dar sunt scarbiti
– cel putin il asteapta sa termine dupa care continua sa-l aplaude c-un entuziasm retinut.
Ducele se intoarce ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat]
Doc: Nu... nu ! Nu se poate ! Lucrezia se marita cu altcineva decat mine ? Sunt ruinat !
Pur: Pai... se pare ca toata lumea a primit ce merita, haideti-sa-plecam-de-aici.
Duk: Stai, stai Purricinella ! Tratand oamenii dupa cum merita e ceva supraapreciat. E mai
bine sa tratezi oamenii dupa cum ti-ai dori si tu la randul tau sa fii tratat, caci atunci furia lor
se indreapta catre sine si asta-i indruma spre o viata fara stima de sine si probleme mintale !
[catre doctor] Ce anume vrei de la Lucrezia, domnule ?
Doc: Trebuie sa ma insor cu ea ! Caci... eu... eu o iubesc. Da, o iubesc.
Duk: Adverbele tale imi dau suspiciuni. De ce spui ca o iubesti ?
Doc: Uhh... poate cineva sa exprime motivele pentru care iubeste o persoana ?
Duk: Don Cornelio – de ce o iubesti pe Lucrezia ?
Cor: Inima mea, intreaga mea fiinta, vibreaza atunci cand o vad; si chiar daca sunt nefericit,
nu sunt niciodata cu adevarat nefericit cand sunt cu ea; zambetul ei imi lumineaza intreaga
lume si ma umple cu atata bucurie c-as fi in stare sa omor o mie de oameni doar ca sa-l vad !
Simplul sunet al glasului ei imi inflacareaza sufletul si cand o aud zicand cuvinte atat de
induiosatoare precum “iubire” e ca si cand –
Duk: Ok, bine, taci din gura, te cred. [catre doctor] Domnule, cred ca nu esti onest cu mine.
Spune-mi adevaratul motiv.
Doc: Cunostintele ei legate de alchimie sunt cu mult peste ale mele. Am nevoie de ea ca sa-i
aflu secretele, sa pot beneficia de faima si glorie in domeniu.
Duk: Hmm... desi tine de datoria mea sa ma asigur de buna starea oamenilor mei, ma tem ca
nu te pot ajuta. Lucrezia ar trebui sa se marite cu cineva care chiar o iubeste.
Luc: Stati – Cred ca pot eu sa rezolv asta. Tot ce-ti pasa tie e formula, nu ? Iti inteleg
disperarea dupa asemenea cunostinte. Am gasit-o, dar totodata mi-am dat seama ca e inutila
pentru mine. Iti voi spune secretul –
[Lucrezia susoteste ceva la urechea doctorului]
Doc: [incremenit] Colorant alimentar galben ?
Luc: [incremenita la randul ei] Otrava curata - ! Dar, daca oamenii ca dumneata o considera
colorant alimentar, n-am de gand sa te contrazic.
Doc: Tot timpul asta ! Toti anii astia am cautat – am stat si am mancat raspunsul doar pentru
ca eram prea zgarcit sa cumpar saffron real ! Dar acum – acum voi deveni bogat, si-mi voi
cumpara tot saffronul care mi-l doresc. Iti multumesc, Donna Lucrezia; voi ramane mereu
indatorat.
Luc: Doar sa nu ma mai atingi vreodata sau sa-mi vorbesti.
Cor: Draga mea, Lucrezia.
Luc: Cornelio !
Pan: Aur !
Doc: Saffron !
Pur: Pastrama !
[Purricinella scoate o bucata de pastrama de dupa camasa, ce pana atunci parea sa fie o
cocoasa. Incepe sa manance]
Toata lumea: Ferice prea onorabil si marite duce !
Duk: Ma bucur c-am reusit sa va fac pe toti fericiti ! Munca mea aici e pe sfarsite. Acum,
trebuie sa-mi iau zborul spre castelul meu din nori !
[Ducele incepe sa dea din maini ca o pasare si iese, impreuna cu curtierii. Toata lumea mai
putin Purricinella arata putin confuza]
Pur: In numele lui Bacchus ! L-a luat de-a binelea !
Luc: Ce vrei sa spui ? Mie mi s-a parut un om foarte sufletist.
Pur: Exact ! Crezi ca asa se comporta mereu ? Omul asta e un tiran ! Nu ti-ar veni sa crezi
cum era inainte sa-i pun droguri in mancare si sa fie asa.
Pan: L-ai drogat pe duce ?
Pur: Ah, categoric. Si inca ce l-am drogat ! Cand i-am adus scrisoarea Lucreziei, era in
mijlocul unui desert imens. Greata aia de care povestea e de la tot opiumul pe care i l-am pus
in aluat...
Doc: Opium ? Hot nerod ce esti ! Ai furat medicamente din dulapul meu, nu ?
[doctorul ridica pumnii ca si cum ar vrea sa-l loveasca pe Purricinella. Capitanul il opreste]
Cap: Nici sa nu incerci ! Daca e ceva ce-am invatat din toatea astea este sa nu te iei de cineva
mai destept ca tine.
Doc: Poftim ?
Cap: E adevarat !
Doc: Nu, nu. Ce-ai spus ? N-am inteles niciun cuvant.
Cap: [rar] Nu te lua de cineva mai destept decat tine – indiferent de cat de ciudat arata.
Pur: Cuvinte intelepte. [face o plecaciune] Acum, stimabili domni si doamne, trebuie sa ma
pornesc sa-mi iau nevasta si sa ajung la munca in serviciul ducelui pana drogurile nu-si pierd
efectul, ca sa pot sa-l droghez iar. La revedere, prieteni ! Si tineti minte – Soarta ducelui,
asadar si restul Geno-ei, sta acum la cheremul degetelor mele unsuroase si obioase. Bwa ha ha
!
Cor: Obioase ?
Pur: Taci din gura ! Bwa ha ha !
[iese Purricinella, Pantalone, Lucrezia, Cornelio, Ofiterul, Capitanul si Doctorul vorbind intre
ei si dispersandu-se in fundal si mai tarziu in culise in timp ce Thalia si Melpomene intra pe
scena, din spatele lor se trage cortinta.]
Mel: Ah ! Ma ingrijoraseram pentru o clipa, dar se pare c-a iesit bine pana la urma.
Tha: Da, intr-adevar !
Mel: Tragedie, pana la capat.
Tha: Cum ? Dar a avut un final fericit !
Mel: Purricinella drogandu-l pe duce si devenind astfel capul interimar al Geno-ei, asta
numesti tu un final fericit ?
Tha: Ei, nu e ca si cum n-ar fi calificat s-o faca – cel putin Purricinella nu e rezultatul a secole
la randul de incest roial.
Mel: Arata ca si cum ar fi. Madam, ai pierdut. Pierdut ! Cum ai pierde ceva.
Tha: Bine, atunci... In spiritul spectacolului iti voi inmana tie victoria. Iar asta inseamna ca tu
vei canta cantecul !
Mel: Grozav. Da-l incoace. [Thalia ii da o foaie cu note muzicale] Oh, la naiba ! Chiar te
astepti sa cant asta ?
Tha: Da.
Mel & Tha: E un pacat ca nu poti face fiecaruia pe plac,
Nici sa le dai, ce-ti cer, tuturor.
Totusi, noi speram ca asta chiar s-a intamplat
In Duelul mastilor.
[intra toata distributia si se alatura pentru refren]
Toti: Toti speram ca v-ati distrat –
A fost tot ce am putut.
Sa mai venim, rugati-va proliferat,
Caci Duelul mastilor s-a-ncheiat.