„Dansul realității” (2013)

Regia:
Alejandro Jodorowsky
Cu:
Adan Jodorowsky, Alejandro Jodorowsky, Axel Jodorowsky
Gen film:
Biografic

Film cu tentă autobiografică, în care copilul e un alter-ego al regizorului

Jodorowski. Într-o înlănțuire suprarealistă, trecem prin Fellini, Brecht, Llosa,
Marquez, pescăruși, pești, Stalin, Ibanez, misticism, satiră, realism magic,
inconștient... Viziuni halucinante, durabile, accente precise, imagini percutante.
Iată până unde poate ajunge forța cinemaului fără limite,dar care știe să
exorcizeze orice răni.

Un film postmodern, cel care a transformat cinematografia într-o purtătoare

de simboluri şi arhetipuri reinterpretate, o avalanșă de imagini, de oameni atât
de diferiți. Adaptarea scenariului, care la bază este o simplă poveste a unui
copil și a unui tată, îl trece, din câte am simțit prin teatrul absurdului. Acest
film, din punctul meu de vedere, este ca o experiență necesară a unui spectator
de film, este „altfel”, te ia în mrejele lui, în lumea culorilor, unde în loc să
vorbească o femeie - cântă, unde un copil trăiește poate în umbra bunicului său
mort, unde culorile, sunetele, oamenii din diverse categorii, cu diverse ocupații
se întâlnesc.

Cu toate că unele scene te pot scârbi, la mine nu s-a întâmplat asta, le-am
luat ca pe un experiment, le-am înțeles ca atare.

Mi-au plăcut foarte mult și actorii, m-au fascinat cadrele atât de diferite,
scenografia foarte bine realizată, firul epic, cred eu că a fost pe planul al doilea,
nu i s-a dat atâta importanță, accentul cazând pe simboluri, pe vizual/auditiv,
pe formă.