Imparatul Jones- Eugen O’Neil

https://www.YouTube.com/watch?v=vgRHF1ROtSM
1.08.06 (minutul), pg 48-49
"Denaturarea sensului sporind realitatea si redarea experientei de vis, este o
metodă introdusă în drama moderne de Strindberg, a cărui operă a lăsat o impresie
puternică lui O'Neill .După 1918, în plus, voga teatrului expressionistic din Europa
Centrală a atras avangarda teatrului American, care a aparţinut O'Neill. Împăratului Jones
(1920) şi de Maimuta păroasa (1922) conţin caracteristici expressionistice;
În piesa, O'Neill plaseaza mult dependenţa pantomimă și un model de fantastic
delirant. O dată ce "Împăratul" Jones, scapă în junglă, el devine victima unui coşmar după
altul. Împăratul Jones este o dramă de atavism şi este spus în principal prin mijloace
vizuale. Cea mai mare parte este un monolog , întrerupt de momente de fantezie. Efectul
este unul pur teatrului.
Atmosfera este adesea de vis şi coşmar. Această stare de spirit este ajutata
de distorsiuni vizuale.
Efectul de vis este intarit de pauza si tacere in contrapondere cu discursul,
totul contribuind la efectul de vis.
Decorul este format din forme bizare.
În loc de conflictul dramatic de joc bine făcut, accentul a fost pus pe o
secvenţă dramatică de declaraţiile făcute de visător, de obicei, autorul însuşi.
Acest caracter este unul mai degraba o caricatura decat o persoana in carne si
oase.
Monologul lung, liric este format din fraze sau cuvinte expresive , evoca
sentimentul de disperare, de neputinta.
Stilul este al unuia de marioneta, mecanic, imprima un sentiment de burlesc,
de ridicol. Fiind aruncat in salbaticia propriei distrugeri, Jones pierde sentimentul de
apartenenta, de speranta
Nu exista muzica în joc cu excepţia tom-tom-ului care incepe de la primul joc
şi continuă pe tot parcursul jocului până când Jones este ucis. Tom-tom incepe de la
tempo-ul la şaptezeci - două ori pe minut şi ia mai tare si mai repede ca jocul progresează.
Jocul a făcut un salt major la teatru la operă, şi asta e ceea ce îi dă importanţă.
 Fata de carte, in care toate replicile sunt insotite de descrierea decorului,
cititorul pierzand parca sirul evenimentelor, filmul atrage atentia tolmai prin sublinierea
decorului, replicile personajelor trecand in rolul secund. Cartea este si dificil de citit, ea
putand de multe ori sfarsind abandonata sau neinteleasa. Un cititor inversunat si pasionat
de lectura poate reface sirul evenimentelor petrecute si sa reia cartea de la inceput sau din
momentul in care ea a ramas neinteleasa.
Filmul in schimb comleteaza tabloul, replicile greoaie, vorbele din paranteza
ale autorului sunt puse in lumina, prin expresivitatea lor devenind chiar personaje.
Sunetul tobelor care insoteste fiecare replica creeaza atmosfera si suspans,
expresie artistica.
Regizorul nu da actorului toate replicile pe care O Neil le-a scris ci le
inlocuieste cu gesturi, cu miscari scenice, mutand accentul de pe replici si explicatii pe
gesturi si miscari explicite.
Expresionismul e un glas de disperare al omului impotriva unei civilizatii
acaparatoare, demonice, sufocanta prin mecanicitatea ei, prin lipsa de adaptare la
coordonatele fiintei umane, ramasa la un nivel inferior de evolutie.
In carte imaginile demonice, spiritele sunt create astfel incat senzatia
existentei lor este perceputa numai de mintea personajului principal.
Filmul relifeaza si creaza identitate acestor forme imaginare ale constiintei.
Decorul ajuta la atmosfera de disperare si sfarsit. Natura , elemental
primordial al nasterii este acum elementul de sfarsit, de regasire cu constiinta si de
impacare cu propria fiinta.
Tragismul sfarsitului este cum nu se poate mai expresiv si sugestiv in acelasi
timp. Judecata trebuie facuta inainte de eterna plecare. Este intr-un fel ceea ce se sustine
fara dovezi ca nimeni nu paraseste aceasta lume fara a da socoteala pentru faptele sale.
BIBLIOGRPHY

1. https://www.britannica.com/topic/The-Emperor-Jones-play-by-ONeill
2. “A biography of the American History”, published in Minute History of
the Drama. Alice B. Fort & Herbert S. Kates. New York: Grosset &
Dunlap, 1935. p. 134.
3. “On Stage Chief New York Theatre Critic”, David Robert
4. “The Emperor Jones”, At the Arts Festival through Sunday, By
CALDWELL TITCOMS, August 7, 1964