TEATRUL

•Teatrul modern
•Teatrul epic
•Teatrul absurdului

“Viaţa este o piesă de teatru în care nu durata

rolului contează ci felul în care interpretezi”
 Teatrul modern
Caracteristici
 Renunţă la clişeele, tiparele “gata făcute” din teatrul clasic
 Abandonează tehnica mimesis
 Propune noi forme de manifestare
 Formele moderne a teatrului se referă atît la conţinut cît şi la structura pieselor de teatru
 Îmbină comicul cu tragicul, apare melodrama
 Piesele au un caracter alegoric
 Personajele numai prezintă tipuri umane şi nu sunt eroi excepţionali, ci sunt oameni simpli,
obişnuiţi cu viaţa lor cotidiană
 Decorul e stilizat la maxim
 Limbajul este metaforic, apar situaţii existenţiale absurde cu multiple interpretări
 Scena dramatică nu e structurată în acte ci e o înlănţuire de tablouri
 Lipsesc indicii de timp şi de spaţiu , acestea sunt simboluri
 Femeile în teatrul modern se află între voinţă şi pasiune, ele sunt răzbunătoare, capabile să
înfrunte orice
 Piesele dramatice invită la reflecţie, meditaţie-caracter puternic, intelectualizat
 Reprezentanţii teatrului modern :

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 - d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian,
considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanţii de
seamă ai dramei de idei din literatura mondială.

Mihail Sorbul – “Patima roşie” ; Temele abordate

Absurditatea existenţei umane
Alexandru Rosetti – “Vidra” ;
Singurătatea omului modern
Ion Luca Carageale – “Anca” ; Neputinţa comunicării
Heinrich Ibsen – “O casă de păpuşi” Claustralea (frica)
Acapararea omului de automatisme

“O casă de păpuşi" urmăreşte trezirea Norei Helmer de la viaţa comfortabilă pe care

o ducea. Fiind condusă toată viaţa ori de tatăl ei, ori de soţul Torvald, Nora
ajunge să îşi schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce
căsătoria ei este pusă la test.
 Teatrul epic
Creatorul teatrului epic e considerat germanul Berlot Brekht
 Piesele se bazează pe naraţiune
 Spectatorul este observator
 Spectatorul i-a decizii
 Piesele stimulează activismul spectatorului
 Piesele sunt împărţite în episoade
 Interes pentru derularea evenimentelor
 Teatrul absurdului
Termen formulat de scriitorul şi criticul Martin Eslin care se
bazează pe demonstrarea faptului că existenţa este lipsită de
semnificaţie şi evidenţiază iraţionalitate. Teatrul absurdului pentru prima dată
apărut în Franţa după al II Război Mondial. Fondatorul
a fost Eugen Ionescu.

Teatrul absurdului ilustrează

 Situaţii şi personaje nefireşti, neverosimile
 Formule şocante de expresie
 Subiectul e diminuat/accentul se mută pe răul interior din om
 Personajele sun non-eroi aflaţi între tragic şi comic, dominaţi de automatisme
 Principala modalitate artistică este galimatiasul (vorbirea sau scrierea
încurcată, confuză, ilogică)
 Reprezentanţi : Alfred Jarrz- “Regele moare”, Samuel Becket
“Aşteptîndu-l pe Godot” , Eugen Ionescu “Cîntăreaţa cheală” şi
“Scaunele”

Temele principale
 Lipsa de sens a existenţei
 Golul sufletesc
 Incapacitatea comunicării inter-umane
 Neputinţa individului de a găsi un sens al existenţei
 Imposibilitatea omului de a se pune în acord cu societatea şi rigorile ei

Speciile
 Antipiese
 Farse tragice
 Pseudo-drame
 Drama comică
 Comedia neagră
 Piese
“Cîntăreaţa cheală” dramă-comedie
Reprezentată în teatrul din Paris “Huchette”. Are 11 scene, 6 personaje –
Domnul şi Doamna Smith, Domnul şi Doamna Martin, pompierul şi
menajera Merry.
Absurditatea din operă :
 Timpul curge împotriva firii (pendula tace, personajele tac şi invers)
 Titlul (nu există această cîntăreaţă)
 Conversaţia banală între personaje (pînă menajera anunţă pe soţii
Martin)
 Familia Martin cu toate că vizitau familia Smith în fiecare zi , îi salută
de parcă se cunosc pentru prima dată
 Soneria sună permanent (cînd iese să vada cine e , nu e nimeni)
 Pompierul chiar dacă nu are de lucru , el mereu trebuie să stingă ceva
 Ultima scenă atinge apogeul absurdului, se descompun sunete de
timpul “puşcă muşcă, nu muşcă puşcă”
 Scaunele

Elemente absurde
 Atmosfera, cadrul,locul unde se află personajele (casa este înconjurată
de apă, departe de societate)
 Personajele nu au nume, bătrînul şi bătrîna
 Personajele nu pot comunica cu nimeni
 Bătrîna îşi i-a numele de Semeramis (frumoasă regină care întemeiază
Babilonul şi grădinele suspendate)
 Bătrîna are 94 ani, şchiopătează, gesturi nejustificate, se sufocă de
multele scaune din casă, e obosită
 O situaţie neverosimilă (bătrîna transmite întregii lumi viaţa sa)
 Scaunele reprezintă oaspeţii, iar bătrîna comunică cu scaunele goale
 Piesa se încheie cu sinuciderea ambelor personaje
 Concluzie
Inca din cele mai vechi timpuri, teatrul este privit ca un raspuns la
problemele de zi cu zi ale oamenilor, de satira la adresa guvernantilor,
a deciziilor luate, a politicii, etc. Astfel, prin teatru autorii si artistii
profesionisti sau amatori isi manifestau in public nemultumirile lor
privind mersul societatii in care traiesc, asupra mentalitatilor
predominante, realizand astfel un proces de implicare in comunitate.
Anume prin intermediul teatrului omul a putu descoperi adevaatele
probleme sociale si deasemenea a primit un imbold in rezolvarea
acestora,teatrul este acea forma de arta care arata omului adevarata
fata a lumii prin intermediul personajelor
prezente,decorului,costumelor si cel mai important subiectului ce il
abordeaza astfel creind in sufletul spectatorului rezolvarea tuturor
obostacolelor vietii.