WAR HORSE

„Calul de război” de Michael Morpurgo este un roman (publicat în 1982 în

Marea Britanie) cu o poveste impresionantă despre război, prietenie și curaj. Se
desprinde apoi o piesă de teatru omonimă în 2007,scrisă după carte și
aparținându-i dramaturgului Nick Stafford . Totodată, romanul a fost ecranizat
în 2011, în regia lui Steven Spielberg.

‘Genius isn’t too strong a word to describe this astonishing production.’

‘War Horse’ este un eveniment de teatru de neuitat care duce publicul într-o
călătorie extraordinară de pe câmpurile din Devon până la tranșele din Primul
Război Mondial.

După 8 ani de record la West Est din Londra, și după ce a străbătut 11țări ale
lumii, peste 7 milioane de persoane apreciază uimitorul spectacol și încântă
mulțimile până și în prezent. La origine, povestea unui colț înspăimântător și a
băiatului care îl învinge, este o ocazie de a reflecta asupra amplorii sacrificiului
uman și ecvestru. Piesa aduce în prim plan din Primul Război Mondial - nu
numai cei zece milioane de militari care au murit, dar și cei opt milioane de cai,
un milion din care erau britanici.
 Piesa debutează
cu căpitanul (cel ce
cumpără mai apoi
calul și îi promite
lui Albert ca într-o
zi vor fi din nou
împreună) care
”scrie” prin arta
desenului, un
jurnal,care poate fi considerat și jurnal de front. În scenă este proiectată pe o
hologramă întocmai o foaie ruptă din jurnal, ce ilustrează treptat informații
despre timp și loc,de exemplu,”5th August 1921,Devon” , cât și peisaje pentru a
plasa spectatorul si
imaginația sa în
mijlocul acțiunii, în
locurile autentice
poveștii. Din
informațiile găsite,
autorul romanului,
Michael Morpurgo, a
fost inspirat din
poveștile pe care le-a
auzit de la veteranii de război din satul Devon. Astfel, aș face o paralelă și în
debutul piesei, eu cred (prin imaginația personală) că întocmai căpitanul este ,de
fapt,scriitorul piesei.

Este interesant cum actorii profesioniști dau viață atât personajelor umane din
poveste, dar mai ales animalelor. Astfel, păsările din începutul piesei sunt și
ingenios reproduse scenografic, gâscanul - cu ușile închise- ,l-as denumi eu, ce
întregește atmosfera fermei familiei dar este în inferioritate calului, simbolul
piesei, lait-motivul și totodată personajul principal - un erou al societății, al
războiului, un exemplu de moralitate și prietenie.

Joey este un cal de rasă, brun, cu o pată albă în frunte, care se naşte şi creşte
sub ochii adolescentului Albert. Magia se află în păpuși, proiectată de compania
sud-africană ”Handspring”. In piesă calul este o păpușă tip bunraku, construită
din tifon,bambus, din piele și din placaj, este cel mai greu de manevrat fiind
nevoie de 3 actori care să fie în armonie și care creează iluzia nobilimii sufletești
a acestor creaturi imense. Calul prinde viață, de la mersul perfect până la cea
mai mică mișcare a cozii, a urechilor, i se face simțită până și respirația, reacția
sa chiar și când se apropie o muscă de el, veridicitatea nechezatului , fiecare gest
fiind analizat și mai apoi prezentat de mânuitorii calului. Mi s-a părut foarte
interesant ochiul calului, fizic fiind cel mai real, simțeam că din acel ochi calul
prindea viață. Este colosal cum aceștia prin măiestria lor, la un moment dat, m-
au făcut să văd un cal adevărat, făcând involuntar abstracție de păpușari.

O zi obișnuită la ferma unde trăiește în chirie familia Narracott se transformă

într-o zi de neuitat pentru tânărul Albert. Tatăl sau, Ted tocmai s-a întors de la
târgul local însoțit de nimeni altul decât frumosul mânz, pe care l-a câștigat la o
licitație. Este interesantă confruntarea pretendenților la licitație, cat și decorul
care este susținut de actori prin conceperea gardului. Din păcate pentru familia
Narracott, achiziția calului i-a lăsat fără banii de chirie, iar condiția bătrânului
nu-i permite să dreseze calul pentru a trage plugul după el. Albert nu sta mult pe
gânduri și își asumă el responsabilitatea pentru a dresa calul. În această scenă am
remarcat contribuția iluziei de pământ de scenă, când calul a arat, creânu-se
chiar această iluzie datorită pânzelor pământii și ponosite de pe plug. Uimitoare
a fost iluzia forței cu care trăgea calul- opoziția sa. Tot în acest tablou, platforma
rotativă a scenei se activează, ce cred eu că ajută la dinamism și urmând să
decupeze mai multe planuri, unele secundare, altele principale prin freeze-ul
actorilor de pe platformă.

În scurt timp, între cei doi se leagă o prietenie nemaivăzută, iar mânzul în
continua creștere primește numele Joey. Blândețea cu care băiatul se apropie
treptat de mânz se dovedește de succes.

Primul Război Mondial ajunge pe teritoriul englez. În sat se fac recrutări. Calul
lui Albert este vândut Armatei. Iar băiatul nu poate fi cu el, deoarece nu are
vârsta necesară. În război, Joey are parte de o multitudine de aventuri, luptând
atât în tabăra engleză, cât şi în cea a inamicului Angliei, Germania. Albert își
dorește foarte mult să îl reîntâlnească pe Joey. Așadar, băiatul se înrolează în
armată sperând să găsească calul și să îl aducă acasă la Devon, după multe
peripeții fapt ce se și îndeplinește.

Regizorul împreună cu echipa de creație reușește să surprindă momente cheie

ale poveștii. Deși decorul este simplist, apar foarte multe sugestii și simboluri
cum ar fi - ușa, care simbolizează casa familiei sau pământul de pe jos ce face
trimitere la viața rurală a personajelor fiind și simbol al războiului. Decorul se
completează, în afara ușii, cu tot felul de „obiecte”, în funcție de moment –găleți
cu ovăz, sârmă ghimpată, gard,plug etc. Scenografia prin decor încearcă un
expresionism si susține atmosfera dramatică solicitată de acțiune.

Se construiește un mic univers idilic, în care se zăresc crăpăturile vremii așa

cum se văd pe o casă veche, în care simți cum se strecoară ceva, ca un abur rece,
care încet, încet va covârși toată lumea din jur odată cu venirea războiului.
Atmosfera este sobră, plină de suspans datorită luminilor și mai ales a coloanei
sonore care întregește nota de dinamism și tensiune. De la sunetele îngrozitoare
ale tunurilor până la bucuria fanfarei, și a soliștilor ce ridică pe cel mai înalt rang
creația artistică. Spectacolul conține zgomot puternic, focuri de artificii, lumini
intermitente și lumină stroboscopică. Cu siguranță te trece un fior când totul este
redat atât de veridic, când faci o călătorie în timp și te afli acolo, pe front, alături
 de strămoșii tăi ce acum au devenit eroi, cu
crucea săpată pe frontul de luptă.

Luminile ajută foarte mult, atât în prezentarea

alternanței noapte-zi cât și pentru întregirea
atmosferei macabre, totul fiind în tonuri de gri,negru,maro.

Costumele sunt întocmai ca

uniformelor și hainele purtate în
secolul trecut. Deși, am mai
vizionat spectacole cu păpuși, am
observat că mânuitorii erau
îmbrăcați în costum de mișcare
negru, spre deosebire de această
piesa în care actorii sun îmbrăcați
conform secolului dar în aceeași
nuanță cu cea a calului. (mânuitorii calului maro erau îmbrăcați în maro, iar ai
calului negru- în negru) .

În ceea ce provește jocul actoricesc personajele sunt într-un număr mare, bine
alese, oferind credbilitate, reușind să empatizeze cu eroii poveștii, actorii
profesionisti sunt cei care izbutesc să facă acest fenomen teatral posibil.

Piesa durează aproximativ 2 ore și 45 de minute cu o pauză de 20 minute.

Astfel, fenomenul ”War Horse” rămâne cunoscut în întreaga lume, este o

explozie de creație și surprinde cu măiestrie realitate secolului trecut și totodată
reușește să completeze cu brio imaginația cititorului cărții sau piesei de teatru.
 Mi-ar plăcea să vad acest spectacol, să am în fața ochilor atâția eroi, să fiu
uimită de ceea ce poate face omul- că dă viață unei grămăjoare de lemne- să
deslușesc metaforele spectacolului și să apreciez și mai mult TEATRUL.

În încheiere pun o întrebare: „Cu ce crezi ca ai contribui tu ca public dacă ai

viziona un asemenea spectacol? ”