Cu cât l-am ascultat pe acest om mare, pe atât mi-am dat seama

cât sunt de mică. S-au vorbit despre multe, încât am dezordine prin
gânduri, cu greu pot rumega.

Primul flash care mi-a venit în minte este afirmația “Teatrul

înseamnă dialog.” Această afirmație a teatrologului Octavian Saiu mă
face poate mai atentă în viitor la dialogul meu, la ceea ce vreau să
transmit prin el. Dialogul cu oamenii, dialog cu mine.. Acest schimb
de stări, de idei, de trăiri ne apropie ca oameni, ne încălzește, este
vital. Prin dialog îi Cunoști pe ceilalți, te cunoști pe tine. O
completare pe care simt nevoia să o fac este: “Teatrul înseamnă și
ascultare”. Cred că putini oameni știu să asculte cu adevărat, înainte
să vorbească, cu atât mai mult pe scena vieții. De exemplu eu:
recunosc, sincer, ca uneori (în unele pasaje) nu am ascultat acest
interviu (involuntar, neintenționat) deoarece poate nu îmi crea
imagini, abundența ideilor și a termenilor devenind obositori pentru
creierul acesta mic al meu. Deci, depinde și dialogul cum este
construit, pentru a fi ascultat, sau cu cine intri în dialog.

Totodata, conștientizez că dialogul de zi cu zi trebuie sa fie un

antrenament pentru un actor, nu o piedică. Cu cât este mai noroios
dialogul-vorbirea, cu atât mai puțin actorul își găsește firescul pe
scenă, naturalul și corectul. Ca urmare, introduc al doilea flash
“Teatrul este oglinda vieții”

Octavian Saiu amintește în interviu despre criticul care avea o

importanță majora în verdictul unui spectacol, care avea posibilitatea
de a dezmembra un spectacol. Nu sunt de acord cu acest concept.
Arta înseamnă libertatea. Libertatea de a face cum simți, cum ești
inspirat. Totodată este într-o continuă schimbare. Criticul poate da o
direcție de gust, fiind o persoana avizată, dar arta este subiectivă,
poate fi văzută altfel prin ochiul fiecăruia.
 “Educarea publicului”- spectatorul trebuie sa aibă propriile pârghii
în ceea ce privește părerea despre un spectacol de teatru. Evident că
un critic poate crea un șablon pe care toți spectatorii să-l cunoască,
însă, acesta trebuie îmbogățit cu sau prin ochiul fiecăruia dintre noi.
Sunt convinsă ca un consumator de teatru chiar dacă vede o recenzie
proastă a unui spectacol acesta nu se lasă tocmai influiențat, astfel
încât va merge la spectacol să se convingă, sau poate din curiozitate.

Ați întrebat la un moment dat despre poziția criticului de teatru. Îtr-

adevăr, poate este puțin marginală, dar cred că aceasta este și
surpriza. Dacă ar exista permanent colaborare între critici și teatre,
nu ar mai exista “critica”, pentru ca nu ar mai fi nimic de criticat. Doar
cuvinte frumoase și aprecieri? Critica da posibilitatea “dialogului” , a
opiniilor pro și contra, a perspectivelor diferite care ne arată ca
suntem vii, că suntem diferiți și ne arată și câte nuanțe poate avea un
spectacol, o pictură.